Uzucapiune de scurta durata asupra terenului.  Invocarea incalcarii principiului tantum devolutum quantum judicatum

 

Prin sentinta civila nr. 893/19.04.2013, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila, a admis cererea reclamantei C.M. in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, a constatat ca reclamanta a dobandit prin efectul uzucapiunii de 10 ani dreptul de proprietate asupra terenului. Potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 si alin. (2) C.proc.civ., cererea de apel trebuie sa cuprinda, intre alte mentiuni, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul, sub sanctiunea decaderii, aceasta cerinta putand fi implinita pana cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

Nu este incalcat principiul tantum devolutum quantum judicatum in cazul in care instanta de prim control judiciar s-a pronuntat si cu privire la o critica suplimentara adusa sentintei atacate, formulata de apelant prin concluziile scrise depuse la prima zi de infatisare, cand instanta a si ramas in pronuntare, intrucat aceasta s-a pronuntat in limitele criticilor din apel, formulate inauntrul termenului prevazut de art. 287 C. proc. civ.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 3475 din 7 noiembrie 2014

Prin sentinta civila nr. 893/19.04.2013, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila, a admis cererea reclamantei C.M. in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, a constatat ca reclamanta a dobandit prin efectul uzucapiunii de 10 ani dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 295,79 m.p., aferent imobilului situat in Bucuresti, str. B. nr. 1, etaj 1, ap. 1, sectorul 2, compus din 210,22 m.p. teren situat sub constructie si 85,55 m.p. teren liber de constructii, a omologat raportul de expertiza intocmit de expert ing. L.D.U. si a obligat paratul la 1.200 lei cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin hotarari judecatoresti irevocabile reclamantei C.M. i-au fost restituite apartamentul nr. 1 aflat la etajul 1 din imobilul situat in Bucuresti, str. B. nr. 1, sector 2, compus din 2 camere in suprafata de 44 mp, dar si mansarda din acelasi imobil, in suprafata de 62,2 mp, fara insa a se dispune si asupra terenului pe care se afla construit imobilul si a celui aferent curtii; a mai notat ca prin procesul-verbal din 16.01.1995, SC A. SA a predat reclamantei intregul imobil.

A mai retinut, din analiza situatiei juridice transmise de AFI, ca asupra terenului situat sub constructie si asupra celui liber de constructii, Statul nu are inscris niciun drept, iar la momentul infiintarii cartilor funciare, in anul 1940, acesta a apartinut bunicii reclamantei, P.M., fiind preluat prin Decretul nr. 92/1950 odata cu constructia.

Tribunalul a mai notat ca in anul 1986 terenul a fost inclus in evidentele cadastrale ale municipiului Bucuresti pe adresa postala str. N.F. nr. 40, fosta str. S. nr. 40, sector 2, cu suprafata de 1370 mp, posesor de parcela fiind la data intocmirii evidentelor Departamentul Cultelor, dar, prin sentinta civila nr. 2048 din 08.02.1999 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei si a numitei P.M. si cea detinuta de Secretariatul de Stat pentru Culte si Ministerul Finantelor pe baza unui raport de expertiza judiciara efectuat in dosar.

In cauza au fost audiati martorii V.I.M. si P.M., care, cunoscand situatia imobilului de 60 si respectiv 40 de ani, au declarat ca in prezent curtea stapanita de reclamanta este delimitata de cladirea ce apartine Ministerului Cultelor, ca de curte se ingrijeste reclamanta, aceasta fiind considerata proprietar al terenului liber aferent imobilelor care i-au fost retrocedate.

In continuare, prima instanta a prezentat concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara, care a identificat terenul.

A apreciat si ca paratul se legitimeaza procesual pasiv, in conditiile in care probele administrate in cauza nu releva un alt proprietar al imobilului.

In considerarea celor prezentate mai sus, tribunalul a constatat ca sunt indeplinite conditiile uzucapiunii scurte, prevazute de art. 1895 C.civ., intrucat reclamanta se bazeaza pe un just titlu care provine de la municipiul Bucuresti si a exercitat o posesie utila asupra terenului situat sub constructie si asupra curtii aferente, sub nume de proprietar si de buna-credinta, asa incat a admis actiunea.

Impotriva acestei sentinte, ambele parti au declarat apel.

Apelul declarat de reclamanta nu a fost nici timbrat, nici motivat.

In motivarea apelului propriu, Municipiul Bucuresti a aratat ca solutia primei instante este gresita, intrucat nu are calitate procesuala pasiva, deoarece nu reiese ca imobilul a fost sau mai este inca in domeniul privat al municipalitatii. Pe fond, acest apelant a sustinut ca potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 si art. 135 pct. 5 din Constitutie, proprietatea publica este imprescriptibila, astfel ca nu poate fi sub nici o forma uzucapata. A mai aratat ca in mod eronat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata, deoarece in cauza nu se poate retine culpa sa procesuala, iar, in subsidiar, a solicitat sa se faca aplicarea art. 274 alin. (3) C.proc.civ.

La termenul din 05.12.2013, Municipiul Bucuresti a depus concluzii scrise, in cuprinsul carora a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile uzucapiunii de la 10 pana la 20 ani, reclamanta nedetinand un just titlu si exercitand astfel asupra suprafetei de teren o posesie fara titlu.

Prin decizia civila nr. 347A/05.12.2013, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-reclamanta C.M., a admis apelul declarat de apelantul-parat Municipiul Bucuresti, prin Primarul General ?i a schimbat in tot sentinta atacata, in sensul ca a respins actiunea, ca neintemeiata.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca apelanta-reclamanta  C.M. nu ?i-a indeplinit obligatia de a achita taxa judiciara de timbru in cuantum de 4.633,5 lei, stabilita in sarcina sa, astfel incat a facut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997, anuland cererea de apel promovata de aceasta parte, ca netimbrata.

 Referitor la apelul declarat de parat, instanta de prim control judiciar a retinut ca este nefondata critica vizand lipsa calitatii procesuale pasive, avand in vedere ca atat timp cat terenul aferent constructiei nu a facut obiectul restituirii in baza Legii nr. 10/2001 sau Legii nr. 18/2001, probele nerelevand un alt proprietar, acesta a ramas in proprietatea privata a statului, respectiv a unitatii administrativ teritoriale, fiind incidente prevederile Legii nr. 213/998 si cele ale Legii nr. 215/2001, potrivit carora domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunuri mobile si imobile, altele decat cele care apartin domeniului public intrate in proprietatea acestora prin modalitatile prevazute de lege.

Pe fond, instanta de apel a constatat ca desi terenul in litigiu, nefiind proprietate publica, este, in principiu, susceptibil de a fi uzucapat, in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1895 si art. 1897 din Codul civil din 1864 pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 10 ani.

In continuare, curtea de apel a citat dispozitiile art. 1895 si 1897 C.civ. si a subliniat ca justul titlu trebuie sa provina de la altcineva decat de la adevaratul proprietar, pentru ca daca ar proveni de la adevaratul proprietar ar fi suficient prin el insusi sa duca la dobandirea proprietatii fara sa fie nevoie de vreo trecere a timpului.

Astfel, a notat ca reclamanta a invocat drept just titlu procesul-verbal incheiat la data de 16.01.1995 de SC A. SA, insa a observat ca acest inscris nu se refera la terenul in litigiu, ci la un apartament din imobil si nu reprezinta oricum un act translativ de proprietate pentru a putea fi calificat ca just titlu.

Prin urmare, curtea de apel a constatat ca in mod gresit prima instanta a admis actiunea formulata, hotararea pronuntata fiind data cu aplicarea gresita a prevederilor art. 1895 si 1897 C.civ., asa incat a admis apelul declarat de Municipiul Bucuresti, prin Primarul General si a schimbat in tot sentinta atacata, in sensul ca a respins actiunea ca neintemeiata.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.M., solicitand modificarea sa, in sensul respingerii apelului declarat de parat ca nefondat.

In motivare, recurenta a aratat ca hotararea atacata este lipsita de temei legal si a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, indicand, astfel, motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

In dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta, dupa ce a prezentat pe larg situatia de fapt, a aratat ca decizia atacata incalca dispozitiile art. 292 alin. (2) si art. 295 alin. (1) C.proc.civ.

Astfel, a aratat ca pe cale orala si doar la termenul la care a fost pronuntata decizia atacata, Municipiul Bucuresti a invocat neindeplinirea conditiilor de valabilitate a justului titlu exhibat in cauza.

A mai sustinut ca instanta de apel nu si-a motivat solutia prin raportare la mijloace de aparare sau dovezi noi, neadministrate la prima instanta, ci a valorificat doar probatoriul administrat deja, depasind insa limitele cererii de apel si prin urmare incalcand art. 295 alin. (1) C.proc.civ. care reglementeaza efectul devolutiv al apelului.

Recurenta a precizat ca, in fata primei instante, paratul nu a formulat aparari si nici nu a administrat probe in combaterea cererii sale, asa incat a apreciat ca nu se justifica analiza apararilor partii adverse prezentate in apel.

In continuare, recurenta a evocat definitia Curtii Europene asupra principiului contradictorialitatii si a sustinut ca acesta este incalcat atunci cand judecatorul nu pune in discutia partilor aspectele relevante ale unui proces.

In final, recurenta a aratat ca a dovedit in speta ca detine un just titlu, dar si ca de la momentul punerii in posesie a platit taxe si impozite pe terenul stapanit si a stat in procesul de granituire cu Ministerul Cultelor, ca parte adversa.

Analizand actele dosarului, precum ?i decizia atacata, prin prisma motivului de recurs invocat, Inalta Curte a retinut urmatoarele:

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., potrivit caruia hotararea poate fi modificata atunci cand este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Acest motiv de nelegalitate presupune trei ipoteze, dintre care recurenta a invocat doar incalcarea legii, cu referire expresa la art. 292 alin. (2) si art. 295 alin. (1) C.proc.civ.; in mod implicit, a sustinut incalcarea art. 1895 si art. 1897 C.civ.

Potrivt art. 292 alin. (2) C.proc.civ., „in cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprind motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.”

Iar in conformitate cu art. 295 alin. (1) C.proc.civ., „instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta. Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu.”

Din analiza succesiunii actelor de procedura derulate in fata instantei de prim control judiciar, Inalta Curte retine ca in motivele sale de apel, depuse la dosar la data de 07.08.2013, Municipiul Bucuresti nu a prezentat critici care sa vizeze neindeplinirea conditiilor justului titlu.

La primul termen acordat in cauza in faza procesuala a apelului, 14.11.2013, judecata a fost amanata pentru data de 05.12.2013, in vederea comunicarii intampinarii depuse de intimata-reclamanta.

Prin urmare, Inalta Curte constata ca la data de 14.11.2013 nu fusese epuizat momentul procesual al primei zile de infatisare, definit de art. 134 C.proc.civ., deoarece la termenul respectiv, partile nu au putut pune concluzii.

Acest moment a fost consumat la termenul imediat urmator, 05.12.2013, cand Municipiul Bucuresti, pe calea concluziilor scrise, a invocat neindeplinirea conditiilor justului titlu, reiterand aceasta sustinere si oral, in cadrul dezbaterilor contradictorii.

Potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 si alin. (2) C.proc.civ., cererea de apel trebuie sa cuprinda, intre alte mentiuni, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul, sub sanctiunea decaderii; aceasta cerinta poate fi implinita pana cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

Asadar, Inalta Curte constata ca inauntrul termenului stabilit de textul de lege anterior evocat, Municipiul Bucuresti a formulat critica vizand neindeplinirea conditiilor justului titlu; in acest context, intitularea  de catre parte drept ”concluzii scrise” a actului de procedura prin care a adus critici suplimentare sentintei este irelevanta deoarece, in sensul art. 84 C.proc.civ., vointei partii trebuie sa i se dea eficienta chiar daca este manifestata intr-un act care poarta o denumire gresita.

In raport de considerentele expuse mai sus, nu este fondata critica recurentei, potrivit careia ar fi fost incalcat principiul tantum devolutum quantum judicatum, instanta de prim control judiciar pronuntandu-se in limitele criticilor din apel, formulate in termen.

Pe de alta parte sustinerea recurentei in sensul ca atat timp cat in fata primei instante, paratul nu a formulat aparari si nici nu a administrat probe in combatere, nu se justifica analiza apararilor acestuia prezentate in apel, nu poate fi primita, deoarece ea are aptitudinea de a goli de continut o cale de atac promovata de partea care, neprezentandu-se in fata instantei, a pierdut procesul.

In aceste conditii, Inalta Curte constata ca, in mod legal, instanta de apel a examinat cerintele justului titlu si le-a apreciat ca nefiind indeplinite.

Astfel, in mod judicios a retinut ca justul titlu trebuie sa emane de la o alta persoana decat adevaratul proprietar, pentru ca daca ar proveni de la adevaratul proprietar ar fi suficient prin el insusi sa duca la dobandirea proprietatii fara sa fie nevoie de vreo trecere a timpului.

Cum recurenta-reclamanta a invocat drept just titlu procesul-verbal incheiat la data de 16.01.1995 de SC A. SA, care se refera la un apartament din imobil, nu si la terenul in litigiu, acesta nu poate fi calificat ca just titlu, iar in calea extraordinara de atac, recurenta nu a prezentat critici asupra acestui aspect, limitandu-se la a le relua pe cele expuse in fazele procesuale anterioare, deja examinate de instante.

Avand in vedere considerentele expuse mai sus, Inalta Curte constata ca decizia atacata este legala, iar motivul invocat de recurenta nu justifica modificarea sa, asa incat, in baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.

Constatand ca in faza procesuala a judecatii in prima instanta, reclamanta nu a achitat taxa judiciara de timbru in cuantumul legal, Inalta Curte, dand eficienta art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, a obligat-o la plata sumei de 9.573 lei, cu titlu de diferenta de taxa judiciara de timbru datorata pentru judecata in prima instanta

In aceasta ordine de idei, retine ca la data sesizarii primei instante, 12.09.2011, erau incidente dispozitiile art. 2 alin. (1¹) din Legea nr. 146/1997, care impuneau timbrarea actiunilor in constatarea existentei unui drept la valoare, potrivit distinctiilor facute in art. 2 alin. (1) din acelasi act normativ; la calculul taxei judiciare de timbru, instanta suprema are in vedere valoarea de circulatie a imobilului teren, de 566.200 lei, stabilita in raportul de expertiza administrata in fata primei instante.