Recunoaşterea sentintei straine prin care s-a dispus desfacerea casatoriei si luarea masurilor cu privire la fiul minor
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila
Decizia nr. 969/2020
Decizia nr. 969
Sedinta publica din data de 28 mai 2020
Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
- Circumstantele cauzei
Obiectul cauzei
Prin cererea adresata Tribunalului Bucuresti, sectia a V-a civila si inregistrata in data de 13 martie 2018, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu paratul B., recunoasterea sentintei nr. 99 pronuntata la data de 29 noiembrie 2017 in dosarul nr. x/2016 de Judecatoria de Prima Instanta nr. 01 din Fuenlabrada, Spania, prin care s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate intre reclamanta si parat si s-au luat masuri cu privire la fiul minor, C..
Sentinta pronuntata de tribunal
Prin sentinta civila nr. 1254/18.06.2018 Tribunalul Bucuresti, sectia V-a civila a respins, ca neintemeiata, cererea de recunoastere a hotararii straine formulata de reclamanta A., in contradictoriu cu paratul B..
Decizia pronuntata de curtea de apel
Prin decizia civila nr. 279A din 28 februarie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. impotriva sentintei civile nr. 1254 din 18 iunie 2018 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia V-a civila.
Calea de atac exercitata in cauza
Impotriva deciziei pronuntate de curtea de apel, reclamanta A. a declarat recurs.
In cuprinsul cererii de recurs, parata a formulat critici, intemeiate in drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, a sustinut ca, in mod gresit, instantele de fond au respins cererea de chemare in judecata, pe motivul ca hotararea a carei recunoastere o solicita nu este definitiva potrivit legii spaniole. Asa cum rezulta din originalul sentintei atasat la dosarul cauzei, hotararea este definitiva prin neapelare.
A mai aratat ca instanta de judecata nu a solicitat inscrisuri suplimentare in vederea stabilirii indeplinirii conditiilor cuprinse in Regulamentul CE nr. 2201/2003.
A solicitat ca instanta sa aiba in vedere dispozitiile art. 1100 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. si a precizat ca a atasat documente din care rezulta faptul ca intimatul parat a fost citat in mod legal, insa a ales sa nu se prezinte.
Procedura de filtru
Raportul intocmit in cauza, in conditiile art. 493 alin. (2) si (3) C. proc. civ. a fost analizat in completul filtru, fiind comunicat partilor, iar prin incheierea din 13 februarie 2020 completul de filtru a admis in principiu recursul formulat de recurenta reclamanta A. impotriva deciziei nr. 279A din 28 februarie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie si a fixat termen de judecata in sedinta publica pentru solutionarea recursului la data de 28 mai 2020.
Apararile formulate in cauza
Intimatul parat B. a depus intampinare, comunicata, in cuprinsul careia a invocat exceptia nulitatii caii de atac pentru neincadrarea motivelor de recurs. In subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Recurenta reclamanta A. a depus la dosar concluzii scrise.
- Solutia si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Examinand decizia recurata, prin prisma criticilor formulate si prin raportare la actele si lucrarile dosarului si la dispozitiile legale aplicabile, Inalta Curte constata ca recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza sa fie expuse:
Prin cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat recunoasterea sentintei nr. 99 pronuntata la 29 noiembrie 2017 de Judecatoria de Prima Instanta nr. 01 din Fuenlabrada, Spania, prin care s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate intre reclamanta si parat, luandu-se, totodata, masuri cu privire la fiul minor.
Prin sentinta civila nr. 1254/18.06.2018, Tribunalul Bucuresti, sectia V-a civila a respins actiunea, retinand in considerente ca nu s-a facut dovada ca hotararea spaniola este definitiva, cu referire la art. 22 lit. b) din Regulamentul CE nr. 2201/2003 sau ca paratul, care a lipsit de la proces, a acceptat hotararea in mod neechivoc, cum prevede art. 37 alin. (2) din acelasi regulament.
Apelul promovat de reclamanta impotriva acestei sentinte a fost respins, prin decizia civila nr. 279A din 28 februarie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, in a carei motivare s-a retinut incidenta Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, si cele ale Regulamentului (CE) nr. 4/2009 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de obligatii de intretinere, acte comunitare direct aplicabile in statele membre ale Uniunii Europene.
In raport cu aceste dispozitii legale, s-a constatat ca tribunalul a solutionat corect cauza, avand in vedere ca judecata pricinii in Spania s-a facut in lipsa paratului si ca nu exista dovada ca paratul a fost incunostintat de proces.
Prin motivele de recurs formulate, reclamanta a criticat aceasta solutie, aratand ca instanta de apel a aplicat gresit legea, intrucat hotararea spaniola poarta mentiunea ca este definitiva prin neapelare.
De altfel, reclamanta a sustinut ca a respectat pe deplin legea spaniola, publicand respectiva hotarare in Monitorul Oficial al hotararilor judecatoresti.
Un argument in plus al faptului ca hotararea a ramas definitiva este si imprejurarea ca paratul nu a inteles sa formuleze cale de atac impotriva acesteia.
Inalta Curte constata ca aceste critici sunt nefondate.
Potrivit art. 21 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, care reglementeaza recunoasterea unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-un stat membru, nu este necesara nici o procedura pentru actualizarea actelor de stare civila ale unui stat membru pe baza unei hotarari pronuntate in alt stat membru in materie de divort, separare de drept sau anulare a casatoriei care nu mai poate fi supusa nici unei cai de atac in conformitate cu dreptul respectivului stat membru.
In raport cu aceste prevederi, Inalta Curte retine ca hotararile judecatoresti pronuntate intr-un alt stat membru sunt recunoscute fara a fi necesar sa se recurga la vreo procedura speciala, iar statul de recunoastere nu are competenta de a revizui respectiva hotarare, ce face obiectul recunoasterii.
Acelasi regulament prevede, la art. 23, cazurile in care „O hotarare judecatoreasca pronuntata in materia raspunderii parintesti nu este recunoscuta:
- a) in cazul in care recunoasterea contravine in mod evident ordinii publice din statul membru in care se solicita recunoasterea, luand in considerare interesul superior al copilului;
- b) in cazul in care, cu exceptia procedurilor urgente, aceasta a fost pronuntata fara a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, incalcandu-se astfel normele fundamentale de procedura din statul membru in care se solicita aceasta;
- c) in cazul in care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat in timp util persoanei care nu s-a prezentat si astfel incat aceasta sa isi poata pregati apararea, cu exceptia cazului in care se constata ca respectiva persoana a acceptat hotararea intr-un mod neechivoc;
- d) la solicitarea oricarei persoane care sustine ca hotararea se opune exercitarii raspunderii sale parintesti, in cazul in care hotararea a fost pronuntata fara ca aceasta persoana sa fi avut posibilitatea de a fi ascultata;
- e) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata ulterior in materia raspunderii parintesti in statul membru in care se solicita recunoasterea;
- f) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata ulterior in materia raspunderii parintesti intr-un alt stat membru sau in statul tert in care copilul isi are resedinta obisnuita, din moment ce hotararea ulterioara indeplineste conditiile necesare recunoasterii sale in statul membru solicitat
- g) in cazul in care nu a fost respectata procedura prevazuta la articolul 56, care prevede Plasarea copilului intr-un alt stat membru.”
Prin decizia recurata, instanta a retinut ca, in speta, este incident cazul prevazut de pct. c) al art. 23, mai sus citat, ale carui prevederi sunt reluate in art. 1096 alin. (2) C. proc. civ., intrucat nu s-a facut dovada ca partii in lipsa careia s-a solutionat litigiul, paratul din cauza pendinte, i-a fost notificata sau comunicata cererea de chemare in judecata, care este actul de sesizare al instantei.
Inalta Curte retine, din situatia de fapt constata de instantele de fond, ca in cadrul dosarului ce a fost solutionat de instantele spaniole, reclamanta a indicat ca nu cunoaste adresa paratului, ci doar tara si locul nasterii acestuia, ca fiind Romania, acest lucru fiind retinut in hotarare, in sensul ca „judecata s-a facut in lipsa”.
Totodata, din inscrisurile administrate la dosar, care prezinta starea de fapt retinuta, se constata ca reclamanta avea cunostinta atat de domiciliul reclamantului aflat in Romania, cat si de resedinta acestuia din Marea Britanie.
Fata de aceste aspecte, Inalta Curte constata ca este legala solutia de respingere a apelului reclamantei, avand in vedere imprejurarea ca procesul purtat intre reclamanta si parat in Spania a fost solutionat in lipsa paratului, reclamanta declarand ca nu cunoaste domiciliul si nici resedinta acestuia.
In aceasta situatie, in aplicarea art. 23 lit. c) din Regulamentul CE mai sus citat, era necesar ca sa fie facuta dovada ca paratului i-a fost comunicata actiunea de desfacere a casatoriei, cu alte cuvinte sa se probeze ca paratul a luat la cunostinta de procesul demarat impotriva sa de reclamanta sau ca ar fi acceptat neechivoc cele stabilite de instanta spaniola.
Cata vreme o astfel de dovada nu s-a facut, se retine ca instanta de apel a aplicat corect prevederile legale, respectiv cele precitate, si a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile pentru recunoasterea hotararii judecatoresti pronuntate de instanta din Spania.
De altfel, tot cu aceasta motivare, Inalta Curte va respinge si criticile potrivit carora hotararea spaniola ar fi definitiva, fiind si publicata in Buletinul Oficial al hotararilor judecatoresti.
Cu privire la acest aspect, Inalta Curte retine ca exceptiile prevazute de art. 23 lit. c) din regulament sunt de stricta interpretare, in cauza pendinte neexistand dovada ca paratul a luat la cunostinta de procesul purtat impotriva sa, aceasta fiind o conditie exceptionala pentru recunoasterea hotararii straine pronuntate in dosarul solutionat in lipsa acestei parti.
Reclamanta a mai aratat ca instanta de apel nu a inteles sa suplimenteze probatoriul administrat in cauza, in virtutea principiului disponibilitatii.
Aceasta critica este de asemenea, nefondata, intrucat art. 249 C. proc. civ. prevede ca cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege, cu alte cuvinte sarcina probei incumba reclamantului.
Principiul disponibilitatii, invocat de reclamanta si prevazut de art. 9 C. proc. civ., se caracterizeaza prin dreptul partii de a dispune de obiectul procesului, dar si de mijloacele procesuale acordate de lege; in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii. Prin acest principiu, se intelege si faptul ca reclamantul traseaza initial cadrul procesual, acesta trebuind sa indice, intre altele, partile din proces, pretentia dedusa judecatii, motivarea in fapt si in drept.
Inalta Curte retine ca, in cauza, instantele au respectat cadrul procesual indicat de reclamanta si s-au pronuntat cu privire la cererea ce face obiectul dosarului pendinte, de recunoastere a unei hotarari judecatoresti straine. Mai mult, reclamanta a beneficiat de asistenta juridica calificata, fiind reprezentata pe intreg parcursul procesului de avocat ales si a inteles sa probeze sustinerile din cererea de chemare in judecata cu inscrisurile depuse la dosar.
Ca urmare, retinand ca sunt nefondate criticile formulate prin memoriul de recurs, Inalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamanta A. impotriva deciziei nr. 279A din 28 februarie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 28 mai 2020.
Sursa: Detalii jurisprudență – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României (scj.ro)