Ocrotirea majorului prin consiliere judiciara si tutela speciala

Art. 164: Condiţii

(1)Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăţilor mintale, temporare sau permanente, parţiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale şi psihosociale, şi care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinţei sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacităţii sale civile, în condiţii de egalitate cu celelalte persoane.

(2)O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este parţială şi este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.

(3)Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecţie adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenţei pentru încheierea actelor juridice.

(4)O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este totală şi, după caz, permanentă şi este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei.

(5)Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecţie adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenţei pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.

(6)Pot beneficia de tutelă specială şi minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Cu toate acestea, atunci când instanţa de tutelă apreciază că ocrotirea persoanei se poate realiza prin instituirea curatelei sau prin punerea sa sub consiliere judiciară, această măsură se poate dispune cu un an înainte de data împlinirii vârstei de 18 ani şi începe să producă efecte de la această dată.

Art. 165: Persoanele care pot cere punerea sub ocrotire

Instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale poate fi cerută de cel care necesită ocrotire, de soţul sau de rudele acestuia, de afini, de persoana care locuieşte cu el, precum şi de celelalte persoane, organe, instituţii sau autorităţi prevăzute la art. 111, care este aplicabil în mod corespunzător.

Art. 166: Desemnarea tutorelui. Mandatul de ocrotire

(1)Orice persoană care are capacitatea deplină de exerciţiu poate desemna prin act unilateral sau convenţie, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana şi bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub consiliere judiciară sau tutelă specială. Dispoziţiile art. 114 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(2)Persoana care are capacitatea deplină de exerciţiu sau persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate să încheie un mandat de ocrotire pentru situaţia în care nu ar mai putea să se îngrijească singură de persoana sa ori să îşi administreze bunurile.

Art. 167: Numirea unui curator special

În caz de nevoie şi până la soluţionarea cererii de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale, instanţa de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui ocrotire a fost cerută, precum şi pentru administrarea bunurilor acestuia.

Art. 168: Procedura. Durata măsurii

(1)Soluţionarea cererii de instituire a unei măsuri de ocrotire se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

(2)Instituirea consilierii judiciare este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăşi 3 ani.

(3)Instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăşi 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăţilor mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanţa poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depăşească 15 ani.

(4)Prin hotărârea prin care a fost instituită consilierea judiciară sau tutela specială, instanţa de tutelă stabileşte, în funcţie de gradul de autonomie al persoanei ocrotite şi de nevoile sale specifice, categoriile de acte pentru care este necesară încuviinţarea actelor sale sau, după caz, reprezentarea ei. Instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar şi numai o categorie de acte. De asemenea, instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere numai la persoana celui ocrotit sau numai la bunurile sale.

(5)În cazul în care instanţa de tutelă procedează potrivit alin. (4), dispunerea măsurii de ocrotire nu aduce nicio atingere capacităţii celui ocrotit de a încheia actele juridice pentru care instanţa a stabilit că nu este necesară încuviinţarea ocrotitorului sau, după caz, reprezentarea sa.

(6)Ocrotitorul sau reprezentantul persoanei ocrotite este dator să sesizeze instanţa de tutelă ori de câte ori constată că există date şi circumstanţe care justifică reevaluarea măsurii, precum şi cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă, în vederea reevaluării ei. Autoritatea tutelară verifică îndeplinirea acestei îndatoriri, iar în lipsa îndeplinirii sale sesizează ea însăşi instanţa de tutelă. Instanţa poate dispune, urmând aceeaşi procedură, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii.

Art. 169: Opozabilitatea faţă de terţi

(1)Măsura de ocrotire îşi produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.

(2)Cu toate acestea, lipsa de capacitate de exerciţiu a celui ocrotit nu poate fi opusă unei terţe persoane decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut instituirea măsurii de ocrotire pe altă cale.

Art. 170: Numirea tutorelui

(1)Prin hotărârea prin care a fost luată măsura de ocrotire, instanţa de tutelă numeşte persoana care va exercita funcţia de tutore de la data rămânerii definitive a hotărârii. Dispoziţiile art. 114-117, art. 119 şi 120 se aplică în mod corespunzător.

(2)În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate în această calitate, dacă nu se opun motive întemeiate, soţul, părintele, o rudă sau un afin, un prieten sau o persoană care locuieşte cu cel ocrotit dacă aceasta din urmă are legături strânse şi stabile cu ocrotitul, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de legăturile de afecţiune, de relaţiile personale, de condiţiile materiale, de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat să fie numit tutore, precum şi de apropierea domiciliilor sau reşedinţelor.

(3)În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (2) nu îşi poate asuma tutela, instanţa de tutelă numeşte un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condiţiile legii speciale.

*) ATENŢIE! Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, dispoziţiile art. 170 alin. (3), astfel cum au fost reglementate, respectiv modificate prin prezenta lege, vor intra în vigoare la data care va fi prevăzută de legea specială privind reprezentantul personal.

(4)La numirea tutorelui, instanţa ia în considerare preferinţele exprimate de cel ocrotit, relaţiile sale obişnuite, interesul manifestat cu privire la persoana sa, dar şi eventualele recomandări formulate de persoanele apropiate acestuia, precum şi lipsa intereselor contrare cu persoana ocrotită.

Art. 171: Aplicarea regulilor de la tutelă

(1)Regulile privitoare la tutela minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul celui care beneficiază de consiliere judiciară, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(2)Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul celui care beneficiază de tutelă specială, în măsura în care legea nu dispune altfel.

(3)Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile.

Art. 172: Actele încheiate de cel care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială

(1)Actele juridice încheiate de persoana care beneficiază de măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) şi la art. 43 alin. (3), precum şi cele autorizate de instanţa de tutelă, sunt anulabile sau prestaţiile care decurg din acestea pot fi reduse, chiar fără dovedirea unui prejudiciu şi chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut discernământ.

(2)Actele juridice încheiate înaintea instituirii consilierii judiciare sau tutelei speciale pot fi anulate sau prestaţiile care decurg din acestea pot fi reduse numai dacă la data când au fost încheiate lipsa discernământului era notorie sau cunoscută de cealaltă parte.

(3)Dispoziţiile testamentare făcute de persoana ocrotită după instituirea consilierii judiciare sunt valabile, dacă sunt autorizate sau confirmate de către instanţa de tutelă, ţinând seama de natura acestora şi circumstanţele în care au fost făcute.

Art. 173: Înlocuirea tutorelui

(1)Tutorele persoanei ocrotite este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire.

(2)Pentru motive temeinice, tutorele poate cere înlocuirea sa şi înaintea împlinirii termenului de 3 ani.

Art. 174: Obligaţiile tutorelui

(1)Tutorele este dator să îngrijească de cel ocrotit, spre a-i grăbi vindecarea, a-i restaura autonomia, a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi a-i asigura bunăstarea morală şi materială, luând în considerare starea lui, abilităţile sale, gradul de incapacitate al acestuia, dar şi celelalte circumstanţe în care se găseşte. În acest scop se vor putea întrebuinţa veniturile şi, dacă este necesar, toate bunurile persoanei ocrotite. Cu toate acestea, amintirile de familie, obiectele personale, precum şi bunurile indispensabile persoanei ocrotite sau destinate îngrijirii sale sunt păstrate la dispoziţia acesteia, prin grija reprezentantului sau ocrotitorului legal şi, dacă este cazul, a instituţiei în care este îngrijit.

(2)În îndeplinirea sarcinii sale, tutorele este dator:

a)să ia în considerare, cu prioritate, voinţa, preferinţele şi nevoile persoanei ocrotite, să îi acorde sprijinul necesar în formarea şi exprimarea voinţei sale şi să o încurajeze să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească singură obligaţiile;

b)să coopereze cu persoana ocrotită şi să îi respecte viaţa privată şi demnitatea;

c)să asigure şi să permită, atunci când este posibil, informarea şi lămurirea persoanei ocrotite, în modalităţi adaptate stării acesteia, despre toate actele şi faptele care ar putea să o afecteze, despre utilitatea şi gradul lor de urgenţă, precum şi despre consecinţele unui refuz din partea persoanei ocrotite de a le încheia;

d)să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor persoanei ocrotite;

e)să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu îndatoriri în îngrijirea persoanei ocrotite;

f)să menţină, în măsura posibilului, o relaţie personală cu persoana ocrotită;

g)în cazurile prevăzute de lege, să întreprindă demersurile necesare pentru întocmirea rapoartelor de evaluare medicală şi psihologică a persoanei ocrotite şi sesizarea instanţei de tutelă.

(3)Instanţa de tutelă, după ascultarea persoanei ocrotite, luând avizul consiliului de familie şi consultând rapoartele de evaluare medicală, psihologică şi de anchetă socială, va hotărî dacă cel ocrotit va fi îngrijit la locuinţa lui, într-un serviciu social sau într-o altă instituţie, în condiţiile legii. Schimbarea locului îngrijirii celui ocrotit se face cu autorizarea instanţei de tutelă, la cererea celui ocrotit, a ocrotitorului său, a serviciului social ori a instituţiei în care este îngrijit sau a altei persoane abilitate potrivit legii.

(4)Atunci când îngrijirea celui ocrotit nu se face la locuinţa sa, aceasta şi mobilierul sunt păstrate la dispoziţia sa. Puterea de administrare cu privire la aceste bunuri permite numai încheierea unor contracte de închiriere, care încetează de plin drept, prin derogare de la alte dispoziţii legale, la întoarcerea persoanei ocrotite în locuinţa sa.

(5)În cazul în care devine necesar şi este în interesul persoanei ocrotite să se dispună de mobilier sau de drepturile cu privire la locuinţa sa, actul este supus autorizării instanţei de tutelă.

(6)Când cel ocrotit este căsătorit, va fi ascultat şi soţul acestuia.

(7)Tutorele nu are dreptul să împiedice corespondenţa, relaţiile sociale sau alegerea profesiei persoanei ocrotite. Neînţelegerile se soluţionează de către instanţa de tutelă, cu ascultarea persoanei ocrotite.

Art. 175: Liberalităţile primite de descendenţii persoanei puse sub tutelă specială

Din bunurile celui pus sub tutelă specială, descendenţii acestuia pot fi gratificaţi de către tutore, cu avizul consiliului de familie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, fără însă să se poată da scutire de raport.

Art. 176: Minorul care beneficiază de tutelă specială

(1)Minorul care, la data instituirii tutelei speciale, se afla sub ocrotirea părinţilor rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dispoziţiile art. 174 sunt aplicabile şi situaţiei prevăzute în prezentul alineat.

(2)Dacă la data când minorul devine major acesta se află încă sub tutelă specială, instanţa de tutelă numeşte un tutore. În acest caz, va fi numit tutore, cu prioritate, părintele sau, după caz, părinţii acestuia împreună.

(3)În cazul în care, la data instituirii tutelei speciale, minorul se afla sub tutelă, instanţa de tutelă va hotărî dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore.

(4)Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care instanţa de tutelă dispune punerea persoanei sub consiliere judiciară sau instituirea curatelei începând cu împlinirea vârstei de 18 ani.

Art. 177: Încetarea măsurii

(1)Măsura de ocrotire încetează prin moartea celui ocrotit, la expirarea duratei pentru care a fost instituită, în cazul înlocuirii acesteia, precum şi la ridicarea ei.

(2)Dacă au încetat ori s-au modificat cauzele care au determinat luarea măsurii, instanţa de tutelă va pronunţa ridicarea sau, după caz, înlocuirea acesteia.

(3)Cererea se poate introduce oricând de cel ocrotit, de soţul sau de rudele acestuia, de persoana care locuieşte cu el, de tutore, precum şi de persoanele sau instituţiile prevăzute la art. 111.

(4)Prevederile art. 168 alin. (6) rămân aplicabile.

(5)Hotărârea prin care se pronunţă prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii îşi produce efectele de la data când a rămas definitivă.

(6)Cu toate acestea, încetarea puterii de reprezentare a tutorelui nu va putea fi opusă decât în condiţiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV:Curatela

Art. 178: Cazuri de instituire

În afară de cazurile prevăzute de lege, instanţa de tutelă poate institui curatela:

a)dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un administrator;

b)dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;

c)dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general;

d)dacă o persoană a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.

Art. 179: Competenţa instanţei de tutelă

Instanţa de tutelă competentă este:

a)în cazul prevăzut la art. 178 lit. a), instanţa de la domiciliul persoanei reprezentate;

b)în cazul prevăzut la art. 178 lit. b), fie instanţa de la domiciliul persoanei reprezentate, fie instanţa de la locul unde trebuie luate măsurile urgente;

c)în cazurile prevăzute la art. 178 lit. c) sau d), instanţa de la ultimul domiciliu din ţară al celui lipsă ori al celui dispărut.

Art. 180: Persoana care poate fi numită curator

(1)Poate fi numită curator orice persoană fizică având deplină capacitate de exerciţiu şi care este în măsură să îndeplinească această sarcină.

(2)Când cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin convenţie, încheiate în formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea poate fi înlăturată numai pentru motive temeinice, dispoziţiile art. 114-120 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 179: Competenţa instanţei de tutelă

Instanţa de tutelă competentă este:

a)în cazul prevăzut la art. 178 lit. a), instanţa de la domiciliul persoanei reprezentate;

b)în cazul prevăzut la art. 178 lit. b), fie instanţa de la domiciliul persoanei reprezentate, fie instanţa de la locul unde trebuie luate măsurile urgente;

c)în cazurile prevăzute la art. 178 lit. c) sau d), instanţa de la ultimul domiciliu din ţară al celui lipsă ori al celui dispărut.

Art. 180: Persoana care poate fi numită curator

(1)Poate fi numită curator orice persoană fizică având deplină capacitate de exerciţiu şi care este în măsură să îndeplinească această sarcină.

Art. 182: Procedura de instituire

În cazurile prevăzute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă.

Art. 181: Efectele curatelei

(1)Curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soţului său, a rudelor sau a celor prevăzuţi la art. 111.

(2)Curatela nu se poate institui decât cu consimţământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimţământul nu poate fi dat.

(3)Numirea curatorului se face de instanţa de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o încheiere care se comunică în scris curatorului şi se afişează la sediul instanţei de tutelă, precum şi la primăria de la domiciliul celui reprezentat.

(4)Instanţa sesizată cu instituirea curatelei poate dispune instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale. Dispoziţiile art. 164-177 sunt aplicabile.

Art. 183: Conţinutul curatelei

(1)În cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat, cu excepţia cazului în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanţa de tutelă va hotărî că se impune învestirea curatorului cu drepturile şi obligaţiile unui administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia.

(2)Dacă sunt aplicabile regulile de la mandat, instanţa de tutelă poate stabili limitele mandatului şi poate da instrucţiuni curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta din urmă nu este în măsură să o facă.

Art. 184: Înlocuirea curatorului

(1)Curatorul este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire.

(2)Pentru motive temeinice curatorul poate cere înlocuirea sa şi înaintea împlinirii termenului de 3 ani.

Art. 185: Încetarea curatelei

Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de instanţa de tutelă la cererea celui reprezentat, a soţului sau a rudelor acestuia, a afinilor, a persoanei care locuieşte cu el, a curatorului sau a celor prevăzuţi la art. 111.

Art. 186: Dispoziţii speciale

Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică şi curatorului special prevăzut la art. 150, 159 şi 167. În aceste din urmă cazuri, drepturile şi obligaţiile stabilite de lege în sarcina tutorelui se aplică, în mod corespunzător, şi curatorului special.