Insusirea nelegala a sumei executate in temeiul biletului la ordin prescris. Raspundere civila delictuala.  

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia rezumata nr. 2061 /2015

1. civ. din 1864, art. 998, art. 999, art. 1084
2. proc. civ. din 1865, art. 371¹ alin. (3)

Din economia dispozitiilor art. 1084 C. civ. reiese ca, pentru repararea prejudiciului suferit, creditorului i se cuvin daune-interese constand atat in actualizarea sumei executate cu rata inflatiei damnum emergens, cat si la dobanda legala, lucrum cessans.

Avand in vedere ca natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata, iar cea de a doua, valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, respectiv daune compensatorii, este admisibil cumulul acestora, neputandu-se vorbi, deci, despre o dubla reparatie care sa reprezinte o imbogatire fara justa cauza a creditorului.

In consecinta, este legal cumulul actualizarii sumei executate cu dobanda legala deoarece numai prin aceasta modalitate se asigura respectarea principiului repararii integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2061 din 13 octombrie 2015

Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila, prin sentinta civila nr. 7244 din 17.12.2013, a respins cererea formulata impotriva paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, ca inadmisibila, a admis cererea precizata formulata de reclamanta S.I.F. M. Sa Bacau, impotriva paratei A.V.A.S. Bucuresti si a obligat parata A.V.A.S. sa plateasca reclamantei suma de 625.939,23 lei calculata pentru perioada 23.06.2006 – 28.02.2010 si suma de 1.257.302,75 lei calculata pentru perioada 23.06.2006 – 28.02.2012, reprezentand daune, precum si in continuare pana la restituirea integrala a sumei datorate. A obligat parata A.V.A.S. la plata catre reclamanta a sumei de 45.770,8 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta fondului a retinut ca reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata daunelor produse prin insusirea nelegala a sumei executate in temeiul biletului la ordin prescris, emis de catre SC A. SRL, in valoare de 625.939,23 lei, reprezentand actualizarea sumei executate cu indicele de inflatie aferent perioadei cuprinse intre data executarii silite 23.06.2006 si data de 28.02.2010, precum si in continuare pana la momentul restituirii integrale a creantei.

Tribunalul a apreciat ca orice creditor este indreptatit la restituirea completa a valorii de care a fost deposedat in mod nelegal, cat si la repararea prejudiciului suferit prin lipsirea de folosinta a sumei reprezentand beneficiul nerealizat.

In ceea ce priveste modul de determinare a sumei mentionate la pct. 1 din cererea astfel cum a fost modificata, a catimii pretentiilor solicitate, tribunalul a retinut ca obligatia de restituire a sumei executate silit in mod nelegal devine scadenta incepand cu momentul in care contul societatii reclamante a fost debitat cu suma reprezentand contravaloarea biletului la ordin prescris in temeiul caruia s-a efectuat executarea silita.

S-a retinut ca scadenta creantei coincide cu data executarii silite, 23.06.2006, iar erodarea produsa de catre inflatie pe perioada 23.06.2006-28.02.2010, data ramanerii irevocabile a titlului executor privind intoarcerea executarii, cat suma s-a aflat in posesia paratei A.V.A.S. este exclusiv in sarcina sa, urmand a o suporta pentru toata perioada cuprinsa intre data scadentei si februarie 2010.

Tribunalul a constatat ca diferenta dintre valoarea obtinuta prin adaugarea ratei inflatiei si valoarea nominala executata de parata A.V.A.S. reprezinta eroziunea produsa de catre inflatie asupra sumei executate pe nedrept de catre aceasta, respectiv suma de 625.939,23 lei.

In ceea ce priveste capatul 2 din cererea astfel cum a fost modificata, tribunalul a apreciat ca, deoarece executarea silita efectuata de catre A.V.A.S. a fost nelegala, parata executand o suma de bani pe care si-a insusit-o si pe care a folosit-o in toata aceasta perioada fara a avea un drept legitim, rezulta ca, prin lipsirea de folosinta acestei sume si in special prin lipsirea de fructele produse de suma aflata in depozit la banca, i-a produs un prejudiciu ce consta in lipsirea de dobanda comerciala negociata, dobandA pe care suma executata in mod nelegal o producea lunar si ar fi produs-o in continuare daca nu ar fi fost executata in mod abuziv si nelegal de catre parata A.V.A.S.

Avand in vedere ca intre S.I.F. si tertul poprit exista un contract de depozit bancar, contracte care prevedeau in mod concret dobanda acordata de catre banca pentru depozitele constituite, tribunalul a constatat ca la data de 28.02.2012 prejudiciul produs societatii reclamante reprezentand dobanda pentru suma de 2.665.840,00 lei aferenta contractelor de depozit desfiintate de catre A.V.A.S. este in valoare de 1.257.302,75 lei, conform calculelor anexate.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila, prin decizia nr. 484 din 26 iunie 2014, a respins apelul principal formulat de parata A.A.A.S. Bucuresti si apelul incident formulat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacau, impotriva sentintei civile nr. 7244 din 17.12.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia  a VI-a civila, in contradictoriu cu intimatul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs parata A.A.A.S., care a fost admis prin decizia nr. 252 din 29.01.2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila, dispunandu-se casarea deciziei civile recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante. Motivul care a determinat solutia casarii cu trimitere spre rejudecare a fost reprezentat de necesitatea solutionarii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, invocata pentru prima data in fata instantei de recurs de catre parata.

In vederea rejudecarii s-a format dosarul nr. xx747/3/2011*, inregistrat la data de 17.02.2015 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata prin motivele de recurs, reclamanta S.I.F. M. SA Bacau si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si-au exprimat pozitia procesuala oral, la termenul din data de 26.03.2015, in sensul respingerii acesteia.

In sedinta publica din data de 26.03.2015, instanta de apel a respins ca neutila proba cu inscrisuri noi si proba cu expertiza contabila, solicitate de catre reclamanta S.I.F. M. SA Bacau, avand in vedere inutilitatea dovezilor mentionate prin raportare la argumentele invocate de apelanta-parata A.A.A.S. in sustinerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.

La acelasi termen, instanta de apel a luat act ca apelanta-parata A.A.A.S. si intimatul parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice nu au solicitat administrarea unor probe noi, inclusiv cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

Prin decizia nr. 504/A din 26 martie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila au fost respinse ca nefondate apelul principal, formulat de apelanta-parata A.A.A.S. ?i apelul incident formulat de apelanta-reclamanta S.I.F. M. SA Bacau, in contradictoriu cu intimatul-parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.

Instanta de apel a constatat ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, tinand seama de intregul material probator administrat, efectuand o corecta coroborare si apreciere a probelor, precum si o justa interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente.

Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata pentru prima data in fata instantei de recurs, fapt ce a determinat casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, instanta de apel a constatat ca partea a invocat in mod generic incidenta dispozitiilor art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, fara a indica in concret momentul de la care considera ca a inceput sa curga termenul de prescriptie de 3 ani.

De asemenea, apelanta-parata nu s-a prezentat in fata instantei de apel pentru a sustine exceptia invocata, nu a depus argumente suplimentare in sustinerea acesteia si nici nu a solicitat administrarea vreunui alt probatoriu in afara probelor deja administrate in fata primei instante.

In raport de inscrisurile existente la dosar, exceptia invocata a fost retinuta ca neintemeiata, atat timp cat termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, nu era implinit la data introducerii prezentei cereri de chemare in judecata.

In acest sens, instanta de apel a avut in vedere dispozitiile art. 7 alin. (1) din decretul mentionat, potrivit carora „prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune”, precum ?i prevederile speciale cuprinse in art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, in conformitate cu care „executarea silita inceputa de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecatoresti continua si pe parcursul solutionarii contestatiilor formulate de debitori, acestia avand dreptul intoarcerii executarii numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile”.

Pentru apelanta-intimata-reclamanta S.I.F. M. SA Bacau, dreptul de a pretinde restituirea debitului de 2.665.840 lei, executat silit in mod nelegal, a putut fi exercitat abia la data obtinerii hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a constatat caracterul ilicit al executarii silite, adica la data de 19.11.2008 cand a fost pronuntata decizia nr. 3468/19.11.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile formulate impotriva sentintei comerciale nr. 248/20.12.2007, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala in dosarul nr. xx13/180/2006, prin care se constatase prescris dreptul creditoarei de a cere executarea silita in baza biletului la ordin mentionat.

Termenul general de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga la data de 19.11.2008, ca data a solutionarii irevocabile a contestatiei la executare si a stabilirii caracterului ilicit al executarii silite, implinindu-se la data de 19.11.2011. Intrucat cererea in pretentii formulata de reclamanta a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a civila la data de 01.09.2011, termenul de prescriptie de 3 ani a fost respectat.

Neintemeiate au fost gasite ?i apararile apelantei-parate bazate pe imprejurarea ca aceasta a devenit titulara dreptului de creanta incorporat in biletul la ordin prin gir, deoarece aceste sustineri au putut fi analizate in cadrul contestatiei la executare purtate intre parti in dosarul nr. xx13/180/2006 al Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala in care s-a stabilit in mod irevocabil caracterul nelegal al executarii silite, conform deciziei nr. 3468/19.11.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala.

Motivul de apel bazat pe neindeplinirea conditiilor legale cumulative pentru angajarea raspunderii civile delictuale a apelantei-parate a fost, de asemenea, gasit nefondat, apreciindu-se ca in mod corect a retinut prima instanta realizarea cerintelor prevazute de art. 998 – art. 999 C. civ., respectiv existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia paratei in comiterea faptei.

Apelanta A.A.A.S. a sustinut ca nu a existat o fapta ilicita si nici culpa sa, deoarece se afla in imposibilitatea fortuita de a restitui reclamantei in termen util suma datorata, din cauza lipsei lichiditatilor banesti, insa instanta de apel a constatat ca presupusa lipsa a fondurilor necesare acoperirii prejudiciului suferit de catre reclamanta nu inlatura nici fapta ilicita si nici culpa apelantei-parate.

Fapta ilicita a paratei este reprezentata de executarea silita a debitului principal de 940.000 dolari SUA, in baza biletului la ordin din data de 06.09.1996, conform Ordinului de infiintare a popririi nr. 1437/19.06.2006 emis de apelanta parata A.A.A.S. Caracterul ilicit al acestei fapte consta in imprejurarea ca executarea silita s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor legale privind prescriptia extinctiva, imprejurare ce a fost stabilita in mod irevocabil prin decizia nr. 3468/19.11.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala.

De asemenea, din aceeasi hotarare judecatoreasca irevocabila rezulta si culpa paratei in declansarea executarii silite ilegale, nefiind administrate dovezi care sa ii inlature vinovatia. Dimpotriva, poprirea s-a realizat in baza unui ordin emis chiar de parata, actul de vointa al acesteia fiind liber si neviciat, in lipsa administrarii oricaror probe in sens contrar. Astfel, apelanta parata, in calitate de creditoare in cadrul executarii silite, a nesocotit prevederile legale in materia prescriptiei extinctive, acceptand incalcarea normelor imperative incidente pentru valorificarea creantei sale, o atare conduita fiind sanctionata tocmai cu anularea formelor de executare nelegale.

Motivul de apel privind imposibilitatea cumularii actualizarii cu dobanda a fost gasit nefondat, instanta apreciind ca cele doua sume sunt destinate sa acopere prejudicii distincte. Astfel, conform deciziei in interesul legii nr. 2/17.02.2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conditiile art. 1084 C. civ., despagubirile civile trebuie sa cuprinda atat pierderea efectiva „damnum emergens”, cat si beneficiul nerealizat „lucrum cessans”. Aceste dispozitii impun cumulul intre actualizarea creantei cu rata inflatiei si dobanda, deoarece actualizarea creantelor este admisibila ca urmare a existentei fluctuatiilor monetare ce se produc dupa expirarea scadentei obligatiilor de plata, reprezentand o dauna efectiva produsa patrimoniului creditorului – „damnum emergens”, iar castigul nerealizat il reprezinta dobanda – „lucrum cessans”.

Reactualizarea creantei constituie acoperirea pierderii patrimoniale suferite, ce consta intr-o diminuare a valorilor active din patrimoniu, iar beneficiul nerealizat consta din lipsirea activului patrimonial de o sporire care ar fi intervenit.

Natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune, iar a doua reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, acoperind prejudiciul efectiv cauzat de fluctuatiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si cea a platii efective a sumei datorate.

Atat timp cat actualizarea reprezinta valoarea deprecierii monetare in functie de rata inflatiei, iar dobanda constituie valoarea ce ar fi fost produsa de suma de bani de care a fost lipsita persoana indreptatita, pe un anumit interval de timp, rezulta ca cele doua nu acopera aceeasi paguba, ci prejudicii distincte, in acord cu principiul repararii integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita a persoanei vinovate.

Sustinerile privitoare la perioada pentru care putea fi acordata actualizarea nu au fost primite, atat timp cat nu s-au administrat dovezi din care sa rezulte obtinerea unei duble reparatii cu titlu de actualizare pentru aceeasi perioada.

Reclamanta a pretins calcularea actualizarii pana la data de 28.02.2010, momentul limita fiind justificat de obtinerea unei hotarari judecatoresti irevocabile prin care s-a dispus intoarcerea executarii silite in privinta debitului principal. In schimb, parata a invocat dreptul la actualizare pana la data obtinerii titlului executoriu, respectiv pana la data pronuntarii hotararii judecatoresti de catre prima instanta, sustinand ca s-ar ajunge la o dubla reparare pentru intervalul 20.10.2009 – 31.03.2010. Actiunea pentru intoarcerea executarii silite privind debitul executat silit a fost admisa prin sentinta comerciala nr. 119/20.10.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a comerciala in dosarul nr. xx73/2/2009, ramasa irevocabila prin decizia nr. 816/02.03.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala, fara ca prin aceasta hotarare sa se fi dispus obligarea paratei la plata actualizarii debitului executat silit.

Instanta de apel a constatat ca actualizarea debitului a fost in mod corect calculata pana la data ramanerii irevocabile a respectivei hotarari judecatoresti, atat timp cat textul art. 371² alin. (3) C. proc. civ. nu impiedica instanta judecatoreasca de a efectua ea insasi actualizarea.

Limitarea calcularii actualizarii la data pronuntarii hotararii primei instante, respectiv pana la data de 20.10.2009, nu este justificata, atat timp cat sentinta mentionata nu cuprinde nicio referire in sensul obligarii paratei la plata actualizarii ulterior acestui moment.

Apararile privitoare la acordarea dobanzii comerciale au fost gasite neintemeiate, in conditiile in care reclamanta S.I.F. M. SA Bacau a probat imprejurarea potrivit careia executarea silita a privit sume aflate in depozite bancare, dupa cum rezulta din contractele atasate in dosarul primei instante, coroborate cu extrasul de cont din data de 26.06.2006 si ordinul de plata nr. 381/23.06.2006. Astfel, reclamanta a administrat dovezi in sensul existentei si intinderii prejudiciului reprezentat de beneficiul nerealizat, previzibil, constand in contravaloarea dobanzii comerciale neincasate de societatea de investitii financiare, pe care banca tert poprit era tinuta sa i le plateasca pe perioada derularii contractelor de depozit bancar. Cuantumul prejudiciului produs cu acest titlu a fost determinat prin raportul de expertiza judiciara contabila, necontestat de catre parti.

Instanta de apel a considerat ca aplicarea unei prezumtii simple, potrivit careia reclamanta ar fi continuat relatia contractuala cu acea banca, este justificata in contextul in care nu s-au administrat probe din care sa rezulte o schimbare a politicii de investitii a societatii reclamante.

Acordarea dobanzii comerciale acopera un prejudiciu care nu a fost reparat pana la acest moment, fiind distinct de prejudiciul acoperit prin admiterea actiunii privind intoarcerea executarii silite. Prin sentinta comerciala nr. 119/20.10.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a comerciala in dosarul nr. xx73/2/2009, ramasa irevocabila prin decizia nr. 816/02.03.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala, reclamanta a obtinut restituirea debitului principal supus executarii silite nelegale, adica pierderea efectiv suferita, in timp ce prin prezentul demers procesual societatea tinde la obtinerea beneficiului nerealizat, adica a castigului pierdut ca urmare a lipsirii de folosinta unor sume de bani, aflate in depozite bancare, prin urmare prejudiciile sunt distincte dar produse de aceeasi fapta ilicita a paratei.

Curtea a constatat ?i caracterul nefondat al ultimului motiv de apel privitor la plata cheltuielilor de judecata, retinand ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 274 C. proc. civ., punand in sarcina partii care a pierdut procesul obligatia de a suporta cheltuielile privind plata taxei judiciare de timbru si a onorariului expertului. S-a retinut ca fiind fara relevanta imprejurarea ca partea reclamanta nu a formulat aceste pretentii in procesul privind intoarcerea executarii silite intrucat nu exista nicio dispozitie legala care sa interzica exercitiul dreptului la actiune in maniera in care a facut-o reclamanta, iar hotararea de intoarcere a executarii silite nu afecteaza in niciun fel dreptul creditorului de a pretinde daune cauzate nemijlocit de pasivitatea debitorului sau.

Instanta a retinut ca apelul incident formulat de catre apelanta-intimata-reclamanta S.I.F. M. SA Bacau are caracter subsidiar, solicitandu-se instantei modificarea sentintei civile apelate numai in masura in care s-ar gasi intemeiate apararile apelantei parate cu privire la acordarea dobanzii contractuale, solicitandu-se acordarea despagubirilor pentru beneficiul nerealizat prin raportare la cuantumul dobanzii legale. Intrucat instanta de apel a apreciat ca hotararea primei instante este temeinica si legala, nu s-a impus schimbarea acesteia nici in privinta modalitatii de calcul a despagubirilor acordate pentru acoperirea prejudiciului reprezentat de castigul nerealizat.

Impotriva deciziei nr. 504/A din 26 martie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila a declarat recurs parata A.A.A.S. Bucuresti solicitand in temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei in sensul admiterii apelului, schimbarii in tot a sentintei civile nr. 7244717.12.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neintemeiata.

In ceea ce priveste motivul de nelegalitate indicat, invedereaza faptul ca in evidenta contabila sunt inregistrate sumele datorate de A.A.A.S. catre S.I.F. M. prin sentinta  nr. 119/2009 de admitere a cererii de intoarcere a executarii silite, in dosarul de executare silita nr. xx5/2010 in valoare de 2.707.242,14 lei, iar la data de 30.11.2010 a fost acoperita intreaga suma conform actelor anexate. Arata ca aceste sume au fost executate silit din conturile A.A.A.S., chiar in plus cu 113.716,97 lei, prin urmare, sumele solicitate in prezentul litigiu sunt nelegale, solicitate cu rea-credinta ?i conduc la o imbogatire fara justa cauza a reclamantei.

Recurenta arata ca in mod gresit a fost respinsa de catre instanta de apel exceptia prescriptiei pretentiilor intimatei-reclamante, fata de dispozitiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958. Avand in vedere data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 01.09.2011, data la care pretentiile reclamantei, ca urmare a cererii de intoarcere a executarii silite erau achitate, solicita instantei sa constate ca dreptul material la actiune pentru pretentiile solicitate este prescris intrucat termenul de 3 ani de zile pentru exercitarea dreptului la actiune s-a implinit, conform dispozitiilor legale mentionate.

Printr-o alta critica se arata ca, in mod nelegal, instantele au acordat  daunele solicitate de reclamanta S.I.F. M., incalcand dispozitiile art. 371¹ alin. (3) C. proc. civ. motiv de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In acest sens se arata ca reclamanta S.I.F. M. se afla in posesia unui titlu executoriu reprezentat de sentinta comerciala nr. 119/20.10.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. xx73/2/2009, ramasa irevocabila prin decizia nr. 816/02.03.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Rezulta, deci, ca raporturile juridice cu reclamanta au fost definitiv si irevocabil transate, prezenta cerere cu caracter accesoriu fata de cererea principala neputand fi solutionata printr-un proces distinct, acesta fiind in caderea instantei competente a judeca cererea principala. In situatia in care titlul executoriu nu contine nici un criteriu in functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, organul de executare va proceda la actualizare in  functie  de  rata  inflatiei, calculata  de  la  data  cand  hotararea judecatoreasca a devenit executorie, prin urmare reclamanta nu are posibilitatea de a solicita pe cale separata, printr-o actiune distincta, actualizarea ?i dobanda legala aferenta sumei pentru care exista deja titlu executoriu.

Recurenta critica hotararea ?i din perspectiva art. 1489 C. civ. conform caruia la obligatiile care au ca obiect o suma de bani, dobanda este cea convenita de parti sau, in lipsa, cea prevazuta de lege. In cazul in care dobanzile sunt cerute in instanta, acestea se calculeaza numai de la data cererii de chemare in judecata.

Plata daunelor solicitate, in cazul in care suma de bani a fost actualizata, ar insemna o dubla reparatie, prejudiciul fiind acoperit fie de dobanda legala, fie de diferenta rezultata din actualizarea datoriei. Cumulul celor doua tipuri de despagubiri determina imbogatirea fara justa cauza a intimatei, deoarece creanta se actualizeaza cu indicele de inflatie, in cadrul executarii silite, fiind acoperit astfel, intregul prejudiciu suferit de intimata.

Hotararea recurata acorda nelegal o dubla despagubire deoarece suma prevazuta in titlu executoriu de admitere a cererii de intoarcere a executarii silite este actualizata cu indicele de inflatie la momentul platii – in speta de  executorul judecatoresc – potrivit art. 371¹ alin. (3) C. proc. civ. In cazul in care legiuitorul ar fi creat posibilitatea dublei despagubiri, acest lucru ar fi fost prevazut in mod expres in textele de lege.

Recurenta arata ca in mod nelegal instanta de apel a obligat-o la plata dobanzii comerciale ce ar fi fost incasata daca s-ar fi mentinut depozitele bancare bazandu-se pe o prezumtie relativa ca reclamanta ?i-ar mai fi continuat relatia contractuala cu banca. Considera recurenta ca reclamanta nu poate proba un eventual prejudiciu, hotararea instantei de apel fiind nelegala ?i sub acest aspect si solicita respingerea acestui capat de cerere.

Se mai sustine de catre recurenta ca instanta de apel, cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale referitoare la raspunderea civila delictuala, a mentinut sentinta civila nr. 7244/17.12.2013 pronuntata  de Tribunalul Bucuresti prin care a fost admisa cererea formulata de intimata-reclamanta S.I.F. M., motiv de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Raspunderea civila delictuala este posibila doar in cazul in care sunt intrunite toate conditiile prevazute de lege. Potrivit dispozitiilor art. 1349 C. civ., pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi intrunite cumulativ patru conditii ?i anume: existenta unui prejudiciu; existenta   unei fapte         ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;  existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat. Nu poate fi antrenata raspunderea civila delictuala, daca cel putin una din conditii nu este indeplinita. In cazul de fata nu sunt indeplinite cel putin doua din aceste conditii, respectiv fapta ilicita ?i vinovatia.

Culpa paratei nu exista deoarece nu are disponibilitati bane?ti in conturi, acestea fiind poprite la cererea diferitilor creditori, din aceste considerente se apreciaza de catre recurenta ca nu se poate retine existenta unei fapte ilicite si nici a culpei.

Recurenta considera hotararea nelegala ?i sub aspectul obligarii  la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 45.770,8 lei deoarece in cauza nu poate fi retinuta culpa procesuala a A.A.A.S. in generarea acestui litigiu. Onorariul solicitat a fost stabilit intr-un cuantum foarte mare fata de munca indeplinita de avocat. Mai mult decat atat, cheltuielile de judecata sunt arbitrar stabilite deoarece nu sunt justificate prin dovezi clare, ca fiind conforme in raport de costurile reale ale procesului.

Reclamanta S.I.F. M. SA Bacau a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, motivele de recurs fiind in fapt o reiterare a motivelor de apel si a apararilor formulate la prima instanta. Referitor la primul motiv de recurs privind o presupusa stingere a obligatiei decurgand din sentinta civila nr. 119/20.10.2009 pronuntata in dosarul nr. xx73/2/2009 se sustine ca acesta este un motiv nou invocat direct de recurs ceea ce-l face inadmisibil. Solutia pronuntata cu privire la prescriptie este corecta fiind aplicate dispozitiile legale speciale, ?i anume art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 care prevede ca dreptul la actiune al debitorilor impotriva A.V.A.S. se naste in momentul in care contestatia la executare se finalizeaza printr-o hotarare definitiva si irevocabila. Arata ca este lipsit de temei legal motivul de recurs privind actualizarea sumelor datorate, iar prevederile art. 1489 C. civ. privitoare la dobanda sunt inaplicabile. Se mai sustine ca sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale.

Inalta Curte, analizand recursul formulat de parata A.A.A.S. Bucuresti prin prisma motivelor invocate, constata ca este nefondat pentru considerentele ce succed.

Reclamanta a investit instanta de judecata cu o cerere avand ca temei raspunderea civila delictuala declan?ata ca urmare a prejudiciului inregistrat de aceasta in perioada cuprinsa intre data executarii silite nelegale a contului de catre parata ?i data la care sentinta prin care a fost admisa cererea de intoarcere a executarii silite a ramas irevocabila.

Pentru aceasta perioada reclamanta a solicitat obligarea paratei la actualizarea sumei executate cu rata inflatiei ?i la plata dobanzii aferente sumei executate conform contractelor de depozit bancar desfiintate la momentul executarii silite nelegale.

Inalta Curte retine ca de?i recurenta sustine ca inca de la 30.11.2010 a fost acoperita intreaga suma datorata, acest aspect nu a fost probat, iar din considerentele deciziei atacate rezulta ca in fata instantei de apel parata a motivat neplata benevola a sumei datorate reclamantei prin lipsa disponibilitatilor bane?ti, aspect pe care il reitereaza ?i in cererea de recurs, prin urmare aceasta critica este nefondata.

?i critica privind gre?ita solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune este nefondata, instanta de apel retinand in mod corect ca dreptul material la actiune al reclamantei s-a nascut la 19.11.2008 data la care a fost pronuntata decizia nr. 3468/19.11.2008 a Inaltei Curti de Casatie ?i Justitie, Sectia comerciala in dosarul nr. xx13/180/2006 prin care s-a constatat faptul ca executarea silita demarata de parata a fost nelegala. Raportat la data introducerii actiunii, respectiv la 1.09.2011, rezulta ca termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958  nu era depa?it.

Contrar celor sustinute de recurenta, dispozitiile art. 371¹ alin. (3) C. proc. civ. nu ingradesc dreptul de a solicita actualizarea cu titlu compensatoriu a unor sume stabilite printr-un titlu executoriu, prin intermediul instantei de judecata, in cadrul unui proces distinct si ulterior, optiunea investirii instantei de judecata cu o astfel de cerere apartinand reclamantului.

Sustinerea prin care recurenta critica hotararea ?i din perspectiva art. 1489 C. civ. este formulata omisso medio, direct in recurs, prin urmare nu poate fi avuta in vedere.

In mod corect a fost retinuta incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1084 C. civ. potrivit carora pentru repararea prejudiciului suferit reclamantei i se cuvin daune-interese constand atat in actualizarea sumei executate cu rata inflatiei damnum emergens, cat si la dobanda legala lucrum cessans. In acest sens, prin decizia data in solutionarea unui recurs in interesul legii nr. 2/17.02.2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a retinut ca, in conditiile art. 1084 C. civ., despagubirile civile trebuie sa cuprinda atat pierderea efectiva damnum emergens, cat si beneficiul nerealizat lucrum cessans. Aceste dispozitii permit cumulul intre actualizarea creantei cu rata inflatiei si dobanda, deoarece actualizarea creantelor este admisibila ca urmare a existentei fluctuatiilor monetare ce se produc dupa expirarea scadentei obligatiilor de plata, reprezentand o dauna efectiva produsa patrimoniului creditorului -„damnum emergens”, iar castigul nerealizat il reprezinta dobanda – „lucrum cessans”.

Caracterul compensatoriu al actualizarii rezida in faptul ca prin aceasta se repara partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobanda legala. In timp ce dobanda reprezinta pretul lipsei de folosinta, actualizarea cu rata inflatiei urmareste conservarea valorii reale a obligatiilor banesti.

Avand in vedere ca natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata, iar a doua reprezentand valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, respectiv daune compensatorii, este admisibil cumulul acestora si deci nu se poate vorbi despre o dubla reparatie care sa reprezinte o imbogatire fara justa cauza a creditorului.

In consecinta, este legal cumulul actualizarii sumei executate cu dobanda legala deoarece, asa cum s-a aratat, numai prin aceasta modalitate se asigura respectarea principiului repararii integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ.

Nu este intemeiata critica prin care se sustine ca instanta de apel in mod nelegal a obligat parata la plata dobanzii comerciale ce ar fi fost incasata de reclamanta daca s-ar fi mentinut depozitele bancare, instanta de apel motivand acest aspect prin prisma tuturor probelor aflate la dosar, iar nu exclusiv pe baza prezumtiilor.

In mod corect au retinut instantele intrunirea conditiilor pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei prevazute de art. 998 – art. 999 C. civ., respectiv existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia paratei in comiterea faptei.

Sustinerile recurentei ca nu a existat o fapta ilicita si nici culpa sa, deoarece s-a aflat in imposibilitate fortuita de a restitui reclamantei in termen util suma datorata din cauza lipsei lichiditatilor banesti, nu sunt de natura sa inlature existenta faptei ilicite si nici culpa.

Prin fapta ilicita se intelege orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane, iar culpa este reprezentata de atitudinea subiectiva a autorului faptei ilicite fata de aceasta fapta si urmarile ei si consta, in concret, intr-o atitudine de negare, de neluare in considerare, de incalcare a normelor legale. Fapta ilicita a paratei este reprezentata de executarea silita cu incalcarea dispozitiilor legale privind prescriptia extinctiva, imprejurare ce a fost stabilita in mod irevocabil prin decizia nr. 3468/19.11.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala.

Din considerentele deciziei atacate rezulta ca instanta de apel a analizat si verificat, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea corecta a legii de catre prima instanta inlaturand in mod legal si temeinic apararile A.V.A.S. referitoare la lipsa disponibilitatilor banesti determinate de situatia financiara precara si a considerat ca aceasta imprejurare nu putea fi retinuta drept o cauza de inlaturare a raspunderii sale potrivit principiului de drept: „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.

Critica prin care se sustine gre?ita obligare A.A.A.S. la plata cheltuielilor de judecata motivat de faptul ca nu ar exista culpa procesuala este nefondata avand in vedere dispozitiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. in conformitate cu care partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata, fara ca textul de lege sa distinga vreo cauza de exonerare.

Instanta poate interveni, in temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., doar in ceea ce prive?te cuantumul onorariului de avocat, atunci cand constata ca acesta este nepotrivit de mic sau de mare fata de valoarea pricinii, insa acest aspect tine de netemeinicia deciziei atacate iar nu de legalitatea acesteia, prin urmare nu poate fi supusa controlului judiciar exercitat de instanta de recurs.

Pentru toate considerentele retinute, Inalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., a respins recursul declarat de parata A.A.A.S. Bucuresti ca nefondat.