Hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare. Obligativitatea achitarii obligatiilor la bugetul local

Hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare. Obligativitatea achitarii obligatiilor la bugetul local

 

In actiunea prin care se solicita constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb care vizeaza bunuri supuse impozitarii si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor sa prezinte certificat de atestare fiscala si sa aiba achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat bunul ce se instraineaza, indiferent daca bunurile au valoare egala sau valori diferite

 

DECIZIE nr. 42 din 29 mai 2017 in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: „modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 159 alin. (5) si a dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Dosar nr. 173/1/2017

Judecator Iulia Cristina Tarcea   – presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului

Judecator Lavinia Curelea  – presedintele delegat al Sectiei I civile

Judecator Eugenia Voicheci        – presedintele Sectiei a II-a civile

Eugenia Puscasiu              – judecator la Sectia I civila

Cristina Petronela Valeanu – judecator la Sectia I civila

Alina Iuliana Juca             – judecator la Sectia I civila

Aurelia Rusu                    – judecator la Sectia I civila

Nicoleta Jandareanu          – judecator la Sectia I civila

Cosmin Horia Mihaianu      – judecator la Sectia a II-a civila

Nela Petrisor                    – judecator la Sectia a II-a civila

Carmen Tranica Teau        – judecator la Sectia a II-a civila

Roxana Popa                    – judecator la Sectia a II-a civila

Minodora Condoiu             – judecator la Sectia a II-a civila

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent sa judece sesizarea ce formeaza obiectul Dosarului nr. 173/1/2017 este legal constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Tribunalul Bistrita-Nasaud – Sectia I civila cu privire la dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: „modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 159 alin. (5) si a dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, in sensul de a stabili:

  1. Daca, in cazul unei actiuni in instanta prin care se solicita constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb privind bunuri imobile si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor imobile care fac obiectul promisiunii bilaterale de schimb (promitentii copermutanti) sa prezinte instantei certificatul de atestare fiscala prevazut de art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 sau orice act din care sa rezulte ca, la data pronuntarii hotararii care tine loc de act autentic de schimb, proprietarul actual al bunului are achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza.
  2. Daca, in cazul promisiunii bilaterale de schimb privind bunuri imobile in care imobilele nu au aceeasi valoare (iar unul dintre copermutanti are obligatia de a achita o suma de bani – sulta), trebuie ca ambii promitenti proprietari sa aiba achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza sau se poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de schimb si in cazul in care doar proprietarul din patrimoniul caruia va iesi bunul imobil cu valoare mai mare si in al carui patrimoniu va intra bunul cu valoare mai mica are achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale si, respectiv, daca in cazul promisiunii bilaterale de schimb privind bunuri imobile cu aceeasi valoare instanta poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de schimb chiar si in situatia in care promitentii copermutanti au obligatii fiscale neachitate.
  3. Daca executarea unei promisiuni bilaterale de schimb, prin pronuntarea de catre instanta a unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de instrainare apt pentru intabularea in cartea funciara, reprezinta o procedura de executare silita in sensul dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedura fiscala)”.

Dupa prezentarea referatului cauzei de catre magistratul-asistent, constatand ca nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, a constatat urmatoarele:

  1. Titularul si obiectul sesizarii
  2. Prin Incheierea din 2 noiembrie 2016 pronuntata in Dosarul nr.4.759/190/2014, Tribunalul Bistrita-Nasaud – Sectia I civila a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea „modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 159 alin. (5) si a dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, in sensul de a stabili:
  3. a) Daca, in cazul unei actiuni in instanta prin care se solicita constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb privind bunuri imobile si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor imobile care fac obiectul promisiunii bilaterale de schimb (promitentii copermutanti) sa prezinte instantei certificatul de atestare fiscala prevazut de art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 sau orice act din care sa rezulte ca, la data pronuntarii hotararii care tine loc de act autentic de schimb, proprietarul actual al bunului are achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza.
  4. b) Daca, in cazul promisiunii bilaterale de schimb privind bunuri imobile in care imobilele nu au aceeasi valoare (iar unul dintre copermutanti are obligatia de a achita o suma de bani – sulta), trebuie ca ambii promitenti proprietari sa aiba achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza sau se poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de schimb si in cazul in care doar proprietarul din patrimoniul caruia va iesi bunul imobil cu valoare mai mare si in al carui patrimoniu va intra bunul cu valoare mai mica are achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale si, respectiv, daca in cazul promisiunii bilaterale de schimb privind bunuri imobile cu aceeasi valoare, instanta poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de schimb chiar si in situatia in care promitentii copermutanti au obligatii fiscale neachitate.
  5. c) Daca executarea unei promisiuni bilaterale de schimb, prin pronuntarea de catre instanta a unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de instrainare apt pentru intabularea in cartea funciara, reprezinta o procedura de executare silita in sensul dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedura fiscala)”.
  6. Cererea de pronuntare a hotararii prealabile a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la 18 ianuarie 2017, sub nr. 173/1/2017.
  7. Temeiul juridic al sesizarii
  8. Articolul 519 din Codul de procedura civila stipuleaza urmatoarele:

„Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.”

III. Normele de drept intern care formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile

  1. Articolul 159 alin. (5) si (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare

– Art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare: „Pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se instraineaza trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, potrivit alin. (2). Pentru bunul ce se instraineaza, proprietarul bunului trebuie sa achite impozitul datorat pentru anul in care se instraineaza bunul, cu exceptia cazului in care pentru bunul ce se instraineaza impozitul se datoreaza de alta persoana decat proprietarul”.

– Art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare: „Prevederile alin. (5) si (6) nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurilor de lichidare”.

Alte prevederi legale incidente:

  1. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare

– Art. 159 alin. (6):

„Actele prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu incalcarea prevederilor alin. (5), sunt nule de drept.”

  1. Codul civil din 1864

– Art. 948:

„Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:

  1. capacitatea de a contracta;
  2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga;
  3. un obiect determinat;
  4. o cauza licita.”

– Art. 969 alin. (1): „Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.”

– Art. 1405: „Schimbul este un contract prin care partile isi dau respectiv un lucru pentru altul.”

– Art. 1409: „Toate celelalte reguli prescrise pentru vanzare se aplica si la contractul de schimb.”

– Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar, are dreptul la dezdaunare.”

– Art. 1077: „Nefiind indeplinita obligatia de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat de a o aduce el la indeplinire, cu cheltuiala debitorului.”

  1. Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare

– Titlul X art. 5 alin. (2):

„In situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.”

  1. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare

– Art. 57 alin. (1):

„In cazul cererilor prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic de instrainare a unor bunuri imobile, instanta de judecata va solicita extras de carte funciara pentru bunurile imobile ce au carte funciara deschisa sau certificat de sarcini pentru imobilele care nu au carte funciara deschisa, certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale si dovada debitelor la zi ale cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari.”

  1. Expunerea succinta a procesului
  2. In fapt, la data de 14 ianuarie 2010, reclamantii A si B si paratii C si D au incheiat o conventie, pe care au intitulat-o „antecontract de vanzare cumparare”, autentificata de Biroul Notarului Public E.
  3. Prin acest act, partile semnatare au agreat ca paratii sa transmita in viitor reclamantilor dreptul de proprietate asupra unui apartament, nou-construit si nefinisat, la pretul de 24.263 euro (echivalentul a 99.963 lei), constand in suma de 17.263 euro – contravaloarea apartamentului proprietatea reclamantilor si diferenta in numerar, de 7.000 euro, platita de reclamanti vanzatorilor, la data semnarii antecontractului.

Prima actiune a reclamantilor

  1. Prin cererea ce a facut obiectul Dosarului nr. 9.783/190/2011 al Judecatoriei Bistrita – Sectia civila, reclamantii A si B au chemat in judecata pe paratii C si D, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie validat antecontractul de vanzare-cumparare autentificat de Biroul Notarului Public E, incheiat intre parati, in calitate de promitenti-vanzatori si reclamanti, in calitate de promitenti-cumparatori, sa fie obligati paratii sa se prezinte la notar in vederea incheierii actului autentic de vanzare, iar, in caz de refuz, sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare; sa fie obligati paratii sa le achite suma de 16.800 lei reprezentand contravaloarea lucrarilor de finisaj pe care paratii nu le-au executat conform obligatiei asumate, dar si cheltuielile de judecata avansate.
  2. Judecatoria Bistrita – Sectia civila a pronuntat Sentinta civila nr. 8.408 din 23 octombrie 2013, prin care a admis in parte cererea, a constatat valabilitatea antecontractului de vanzare-cumparare autentificat de Biroul Notarului Public E, a dispus ca hotararea sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare si a obligat paratii la plata catre reclamanti a contravalorii finisajelor si a cheltuielilor de judecata.
  3. Paratii au declarat recurs impotriva acestei sentinte, iar Tribunalul Bistrita-Nasaud – Sectia I civila, prin Decizia civila nr. 70/R din 13 martie 2014, a admis calea de atac astfel exercitata si a modificat sentinta atacata, in sensul ca a respins actiunea ca neintemeiata, calificand conventia incheiata intre parti ca fiind o conventie de schimb, si nu una de vanzare-cumparare, in raport cu regulile de interpretare cuprinse in art. 972 si 982 din Codul civil de la 1864.

A doua actiune a reclamantilor

  1. La 13 mai 2014, reclamantii au formulat o noua actiune, inregistrata pe rolul Judecatoriei Bistrita – Sectia civila, sub nr. 4.759/190/2014, prin care au solicitat, in contradictoriu cu aceiasi parati, sa se constate valabilitatea antecontractului de vanzare-cumparare autentificat de Biroul Notarului Public E calificat pe cale judecatoreasca (prin Decizia civila nr. 70/R/2014 a Tribunalului Bistrita-Nasaud – Sectia I civila) ca fiind un contract de schimb, sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de „vanzare-cumparare” fata de refuzul expres al paratilor de a se prezenta la notar pentru efectuarea legala a transferului dreptului de proprietate si, pe cale de consecinta, sa se dispuna intabularea in cartea funciara a dreptului reclamantilor asupra apartamentului din litigiu si a terenului aferent, cu titlu de schimb.
  2. Prin Sentinta civila nr. 8.865 din 18 decembrie 2015, Judecatoria Bistrita – Sectia civila a respins actiunea civila formulata de reclamanti, retinand, in esenta, urmatoarele:

Schimbul este un contract translativ de proprietate. Asadar, daca imobile terenuri se transmit prin schimb, forma autentica se impune ad validitatem.

Transferul reciproc al drepturilor de proprietate nu s-a realizat in momentul incheierii antecontractului, indiferent de forma acestuia, autentica sau neautentica, ci se va realiza in viitor, in momentul incheierii contractului de schimb, respectiv al pronuntarii hotararii judecatoresti care ar urma sa tina loc de contract de schimb.

In situatia in care este sesizata cu pronuntarea unei astfel de hotarari, instanta judecatoreasca investita trebuie sa verifice indeplinirea tuturor conditiilor de validitate la data pronuntarii hotararii.

In acest context s-a retinut ca art. 113 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, denumita in continuare vechiul Cod de procedura fiscala, prevede o conditie de validitate a instrainarii, respectiv aceea ca cel ce instraineaza sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor fiscale de plata datorate autoritatii administratiei publice locale in a carei raza se afla inregistrat bunul ce se instraineaza.

Incalcarea acestei dispozitii se sanctioneaza cu nulitatea de drept, potrivit dispozitiilor art. 113 alin. (5) din vechiul Cod de procedura fiscala, fiind evident ca instanta nu poate pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic cu privire la apartamentul din cauza, cat timp, potrivit certificatului depus la dosar, paratii nu au achitat toate obligatiile fiscale de plata datorate autoritatii administratiei publice locale in a carei raza se afla inregistrat bunul ce face obiectul antecontractului de schimb.

De observat ca acest text legal nu distinge (nu face referire, de exemplu, numai la instrainarile prin vanzare), ceea ce inseamna ca este aplicabil tuturor instrainarilor care vizeaza cladiri, terenuri si mijloace de transport.

Izvorul raportului juridic fiscal sau contractual dintre parti nu are nicio relevanta cu privire la aplicabilitatea art. 113 din vechiul Cod de procedura fiscala, acest text legal nefacand vreo diferenta dupa natura raportului juridic. Aceasta obligatie este o garantie pe care statul roman a stabilit-o pentru a evita ca persoanele ce au obligatii fiscale neachitate sa isi instraineze bunurile si sa ingreuneze recuperarea creantelor de catre autoritatea publica locala.

Aceeasi norma legala prevede expres caror proceduri nu li se aplica acest articol, respectiv procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurii de lichidare, de unde rezulta, per a contrario, ca dispozitiile legale mentionate sunt aplicabile tuturor celorlalte proceduri, civile sau fiscale.

Obligatiile fiscale neachitate nu sunt doar cele privitoare la bunul instrainat, asa incat, daca legiuitorul nu a distins, nu se poate restrange sfera de aplicare a textului de lege.

In acest sens, prin Decizia nr. 1.021/2011, Curtea Constitutionala a statuat ca „ratiunea care a stat la baza solutiei legislative criticate a fost crearea unui climat de stabilitate si securitate juridica, precum si preocuparea statului in a gasi metode eficiente pentru a determina contribuabilul sa isi execute obligatiile fiscale, indiferent de natura si cuantumul lor”. Astfel, Curtea a retinut ca „o asemenea masura este expresia obligatiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea si certitudinea alimentarii bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligatiilor fiscale care revin in sarcina contribuabililor. Prin urmare, faptul ca legiuitorul a conditionat instrainarea unui teren sau a unei cladiri de stingerea tuturor creantelor fiscale locale ale titularului dreptului de proprietate nu echivaleaza cu instituirea unei incapacitati de a vinde sau de a dona bunul imobil in cauza, ci, din contra, o asemenea conditionare este menita sa asigure in mod eficient indeplinirea unei obligatii legale si constitutionale a persoanelor fizice sau juridice, si anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale”. Asa fiind, Curtea a constatat ca dispozitiile legale care instituie obligativitatea dobandirii certificatului de atestare fiscala drept conditie pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport sunt constitutionale.

  1. Impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Bistrita – Sectia civila au declarat apel reclamantii A si B.

Acestia sustin ca, in mod nelegal, prima instanta a constatat incidenta in cauza a dispozitiilor art. 113 alin. (4) din vechiul Cod de procedura fiscala, aratand ca pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic constituie o procedura de executare silita a unui antecontract si sunt incidente dispozitiile art. 113 alin. (6) din acelasi act normativ.

Totodata, au precizat ca toate obligatiile fiscale neachitate de intimati sunt ulterioare incheierii antecontractului, astfel ca acestia din urma nu isi pot invoca propria culpa pentru a sustine respingerea actiunii.

  1. Intimatii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea apelului.
  2. In cadrul solutionarii apelului, Tribunalul a solicitat municipiului Bistrita sa comunice situatia obligatiilor fiscale ale intimatilor, fiind depus astfel la dosar un inscris intitulat „Nota de plata – suma restanta”, intocmit de Directia economica-venituri din cadrul Primariei Municipiului Bistrita, din care rezulta ca la 27 iulie 2016 paratii C si D au restante de plata la bugetul local in cuantum de 227.010 lei, cele mai vechi obligatii neachitate datand din luna martie 2013.
  3. Motivele retinute de titularul sesizarii care sustin admisibilitatea procedurii
  4. Tribunalul Bistrita-Nasaud – Sectia I civila a constatat admisibilitatea sesizarii, in conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedura civila, motivat de faptul ca:
  5. De lamurirea modului de interpretare a dispozitiilor art. 159 alin. (5) si (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala depinde solutionarea pe fond a prezentei cauze, intrucat:

Potrivit art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, „pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se instraineaza trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, potrivit alin. (2). Pentru bunul ce se instraineaza, proprietarul bunului trebuie sa achite impozitul datorat pentru anul in care se instraineaza bunul, cu exceptia cazului in care pentru bunul ce se instraineaza impozitul se datoreaza de alta persoana decat proprietarul”.

– Alineatul 6 al aceluiasi articol prevede ca actele prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu incalcarea prevederilor alin. (5), sunt nule de drept si, conform alin. (7), prevederile alin. (5) si (6) nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurilor de lichidare.

Cum prin actiunea care constituie obiect al prezentului dosar se solicita constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb, iar hotararea pe care o pronunta instanta, in cazul admiterii cererii, tine loc de act autentic de instrainare, transferul dreptului de proprietate avand loc in temeiul hotararii judecatoresti, constitutiva de drepturi, la pronuntarea unei astfel de hotarari, instanta este obligata sa cerceteze daca sunt indeplinite toate conditiile de valabilitate pentru incheierea unui contract de schimb.

Cat timp, potrivit alin. (6) al art. 159 din Legea nr. 207/2015, sanctiunea incalcarii dispozitiilor alin. (5) este nulitatea absoluta, actele fiind nule de drept, rezulta ca cerinta achitarii tuturor obligatiilor fiscale datorate de proprietarul bunului care se instraineaza este o conditie de fond pentru valabilitatea contractului de instrainare.

Avand in vedere ca prima instanta a retinut ca dispozitiile art. 113 alin. (4) din vechiul Cod de procedura fiscala, in vigoare la data pronuntarii sentintei, care se regasesc in prezent in art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, se aplica nu doar instrainarii dreptului de proprietate asupra imobilelor prin contracte autentice incheiate de notarul public, ci si in cazul pronuntarii unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de instrainare, actiunea fiind respinsa intrucat proprietarii parati au datorii fiscale neachitate si promisiunea bilaterala de schimb priveste imobile care nu au aceeasi valoare, iar reclamantii, prin apelul declarat, au invederat ca, in cazul pronuntarii unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de instrainare, dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 nu sunt incidente, motivat de faptul ca aceasta procedura de instrainare a bunurilor imobile este una de executare silita si se incadreaza in situatiile de exceptie prevazute de alin. (7) al aceluiasi articol, solutia asupra fondului cererii atarna de modul in care instanta de apel va interpreta aceste dispozitii legale.

  1. Problema de drept enuntata este noua, deoarece, din consultarea jurisprudentei, s-a constatat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat prin vreo alta hotarare, cu privire la incidenta dispozitiilor art. 113 alin. (4) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 (in vigoare pana la 31 decembrie 2015) si, respectiv, ale art. 159 alin. (5) si (7) din Legea nr. 207/2015, in cauze avand obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract autentic de schimb.

Chiar daca prevederile cuprinse in art. 159 alin. (5), (6) si (7) din Legea nr. 207/2015 s-au regasit si in art. 113 alin. (4), (5) si (6) din vechiul Cod de procedura fiscala (Ordonanta Guvernului nr. 92/2003), inca din anul 2006, fiind introduse prin Ordonanta Guvernului nr. 35/2006, nu s-au identificat hotarari judecatoresti prin care sa se fi statuat cu privire la validarea unei promisiuni bilaterale de schimb nici sub incidenta dispozitiilor fostei reglementari, nici sub incidenta celei actuale.

  1. Problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
  2. Punctul de vedere al completului de judecata
  3. Instanta de trimitere a retinut ca, la data pronuntarii sentintei atacate cu apel, erau in vigoare dispozitiile art. 113 alin. (4), (5) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, act normativ care este in prezent abrogat, dar, incepand cu 1 ianuarie 2016, respectivele prevederi au fost preluate in aceeasi forma in noua lege in vigoare incepand cu aceasta data, respectiv in art. 159 alin. (5), (6) si (7) din Legea nr. 207/2015.
  4. Pe langa conditiile generale de fond pentru valabilitatea unei conventii, prevazute de art. 948 din Codul civil din 1864, dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 au instituit o conditie speciala de fond de valabilitate a unei conventii de instrainare pentru imobilele cladiri si terenuri, aceea a lipsei obligatiilor fiscale catre bugetul local unde este situat imobilul, in sarcina proprietarului imobilului care se instraineaza, iar sanctiunea incalcarii acestei conditii speciale este nulitatea de drept a actului de instrainare, potrivit art. 159 alin. (6).
  5. In conformitate cu art. 159 alin. (7), prevederile alin. (5) si (6) nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, al procedurii insolventei si al procedurilor de lichidare.
  6. Asadar, doar in cazul instrainarii imobilelor teren si cladiri prin procedura de executare silita, prin procedura insolventei si prin cea de lichidare nu se impune ca proprietarul sa aiba achitate toate obligatiile fiscale datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza.
  7. In speta, partile au incheiat o promisiune de schimb cu privire la imobile constructii si, implicit, si cu privire la terenul pe care acestea se afla, conventie care, la fel ca si promisiunea de vanzare-cumparare, nu a fost reglementata expres de Codul civil din 1864, nefiind reglementata nici posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic.
  8. Cum practica judiciara a recunoscut posibilitatea pronuntarii unei asemenea hotarari, daca se face dovada incheierii unei promisiuni sinalagmatice de vanzare-cumparare, invocandu-se ca fundament juridic dispozitiile art. 1073, 1077 si cele ale art. 970 din Codul civil de la 1864, se accepta si posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de schimb, in cazul unei promisiuni bilaterale de schimb.
  9. Prin urmare, avand in vedere ca, printr-un antecontract de schimb, se asuma doar obligatii de a face, in cazul in care conventia nu este executata de bunavoie, poate fi executata direct, dar atipic, prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de schimb.
  10. Reclamantii sustin ca aceasta forma de executare a unui antecontract constituie o executare silita si, in cazul pronuntarii unei hotarari care tine loc de act autentic de schimb, nu sunt incidente dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015.
  11. In opinia completului, actiunea in valorificarea unui antecontract de schimb (ca si in cazul unui antecontract de vanzare-cumparare) este o executare silita atipica, intrucat ea are loc in absenta unui titlu executoriu, fiind realizata in afara procedurilor executionale prevazute de Codul de procedura civila.
  12. Prin antecontract, partile se obliga nu doar la incheierea in viitor a contractului, ci si la indeplinirea oricaror operatiuni necesare, cum ar fi obtinerea unei autorizatii, indeplinirea formalitatilor pentru exercitarea dreptului de preemptiune, obtinerea certificatului de atestare fiscala etc.
  13. Asa fiind, executarea silita, atat a antecontractului de vanzare-cumparare, cat si a antecontractului de schimb, nu se incadreaza in situatia de exceptie prevazuta de art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, nefiind vorba de o procedura de executare silita propriu-zisa.
  14. Vanzarea imobilelor prin executare silita constituie o procedura speciala, reglementata de Codul de procedura civila, in cartea a V-a, intitulata „Despre executarea silita”, care contine reglementari privitoare la vanzarea la licitatie, la formalitatile premergatoare acesteia, la actul de adjudecare si efectele adjudecarii, la eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita.
  15. Dispozitiile cartii a V-a a Codului de procedura civila constituie dreptul comun in materia executarii silite, indiferent de izvorul sau de natura obligatiilor cuprinsa in titlul executoriu ori de calitatea partilor, astfel ca acestea sunt incidente si in materiile prevazute de alte legi in masura in care acestea din urma nu cuprind dispozitii potrivnice.
  16. Vanzarea imobilelor prin executare silita se finalizeaza prin transmiterea proprietatii imobilului de la debitor la adjudecatar de la data incheierii actului de adjudecare, care reprezinta titlu de proprietate si poate fi inscris in cartea funciara. Prin intabulare, adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara.
  17. Asadar, instanta de trimitere a apreciat ca procedura executarii silite, la care se refera art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015, vizeaza cumpararea unui imobil al debitorului la licitatie publica, in general, procedura de executare silita demarata in baza unui titlu executoriu, conform Codului de procedura civila sau fiscala, dupa caz, si nu executarea silita a antecontractului de vanzare-cumparare, respectiv de schimb.
  18. Prin urmare, a considerat ca dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 sunt incidente intotdeauna in cazul pronuntarii unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare, intrucat o asemenea hotarare este constitutiva de drepturi, fiind actul prin care se instraineaza imobilul din patrimoniul vanzatorului in cel al cumparatorului, astfel ca instanta trebuie sa verifice indeplinirea tuturor conditiilor de valabilitate, atat cele generale cat si cele speciale, cum este cea prevazuta de art. 159 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, la data pronuntarii hotararii judecatoresti.
  19. Insa, in ceea ce priveste pronuntarea unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de schimb, pornind de la caracterul specific al contractului de schimb, in sensul ca, in acest caz, nu se realizeaza o transmitere a dreptului de proprietate doar din patrimoniul uneia dintre parti, ci ambii copermutanti, in acelasi timp, transmit si primesc bunuri din/in patrimoniul lor, fie de aceeasi valoare, fie de valoare mai mare sau mai mica, vazand si scopul pentru care a fost instituita cerinta de valabilitate (aceea a achitarii tuturor obligatiilor fiscale de catre proprietar la data transferului dreptului de proprietate), completul a apreciat ca, in situatia in care imobilele obiect al schimbului au aceeasi valoare, dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 pot fi interpretate in sensul ca o astfel de hotarare poate fi pronuntata chiar si daca proprietarii actuali au obligatii fiscale neachitate, iar, in cazul in care bunurile imobile obiect al schimbului au valoare diferita, lipsa obligatiilor fiscale neachitate trebuie indeplinita doar de proprietarul din al carui patrimoniu se transfera imobilul cu valoare mai mare si intra bunul cu valoare mai mica.
  20. In sustinerea acestei opinii, completul a avut in vedere Decizia nr. 1.021/2011 prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (61) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
  21. In motivarea deciziei, instanta de contencios constitutional a retinut ca, prin Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, statuase deja ca ratiunea care a stat la baza solutiei legislative criticate a fost crearea unui climat de stabilitate si securitate juridica, precum si preocuparea statului in a gasi metode eficiente pentru a determina contribuabilul sa isi execute obligatiile fiscale, indiferent de natura si cuantumul lor.
  22. Astfel, Curtea a retinut ca o asemenea masura este expresia obligatiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea si certitudinea alimentarii bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligatiilor fiscale care revin in sarcina contribuabililor.
  23. Prin urmare, faptul ca legiuitorul a conditionat instrainarea unui teren sau a unei cladiri de stingerea tuturor creantelor fiscale locale ale titularului dreptului de proprietate nu echivaleaza cu instituirea unei incapacitati de a vinde sau de a dona bunul imobil in cauza, ci, din contra, o asemenea conditionare este menita sa asigure in mod eficient indeplinirea unei obligatii legale si constitutionale a persoanelor fizice sau juridice, si anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale. Asa fiind, Curtea a constatat ca dispozitiile legale care instituie obligativitatea dobandirii certificatului de atestare fiscala drept conditie pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport sunt constitutionale si ca solutia si considerentele cuprinse in decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea, neintervenind elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei sale.
  24. In concluzie, conditionarea instrainarii imobilelor de stingerea tuturor creantelor fiscale locale ale titularului dreptului de proprietate este menita sa asigure in mod eficient indeplinirea unei obligatii legale si constitutionale a persoanelor fizice sau juridice, si anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale.
  25. Aceasta obligatie este o garantie pe care statul roman a stabilit-o pentru a evita ca persoanele ce au obligatii fiscale neachitate sa isi instraineze bunurile si sa ingreuneze recuperarea creantelor autoritatii administratiei publice locale.
  26. Completul a retinut ca, in ceea ce priveste validarea unei promisiuni de vanzare-cumparare, la nivelul sectiilor civile ale curtilor de apel s-a conturat opinia in sensul ca se impune ca instanta sa verifice daca promitentul vanzator are achitate toate obligatiile fiscale la data pronuntarii hotararii judecatoresti, in acest sens fiind si concluziile consemnate in minuta intalnirii profesionale trimestriale privind problemele de practica judiciara neunitara discutate de judecatorii sectiilor civile de la instantele din circumscriptia Curtii de Apel Cluj din data 15 iunie 2016, insa nu exista jurisprudenta in ce priveste validarea unei promisiuni bilaterale de schimb, cele doua situatii nefiind perfect identice.
  27. Astfel, cum prin validarea unei promisiuni bilaterale de schimb privind imobile se instraineaza imobile din patrimoniul ambelor parti contractante si, in acelasi timp, in patrimoniul fiecarui proprietar intra un alt imobil, fie de aceeasi valoare, fie cu valoare mai mare sau mai mica, pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic de schimb privind imobile nu produce aceleasi efecte asupra patrimoniului proprietarului, ca si hotararea care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare sau de donatie (cand in patrimoniul proprietarului nu intra un alt imobil care sa il reintregeasca sau chiar sa il mareasca).
  28. In cazul unui schimb, patrimoniul fiecarei parti fie ramane la aceeasi valoare, atunci cand bunurile obiect al schimbului sunt de aceeasi valoare, fie va creste sau va scadea, in cazul schimbului unor bunuri de valoare diferita.
  29. Patrimoniul proprietarului din care iese imobilul cu valoare mai mare si in care intra bunul cu valoare mai mica se va diminua, astfel ca, in acest caz, apare ca fiind justificata indeplinirea de catre acest proprietar a cerintei de a avea achitate toate obligatiile fiscale, intrucat se poate aprecia ca, dupa schimb, va fi ingreunata recuperarea creantelor autoritatii administratiei publice locale.
  30. Patrimoniul proprietarului din care iese bunul cu valoare mai mica si intra bunul cu valoare mai mare va creste dupa schimb, astfel ca nu se poate retine ca va fi ingreunata recuperarea creantelor autoritatii administratiei publice locale, ci, dimpotriva, se creeaza premisa opusa, aceea a cresterii posibilitatilor de recuperare a creantelor fiscale neachitate, astfel ca este excesiv a pretinde ca proprietarul sa aiba toate obligatiile fiscale achitate.
  31. In cazul in care schimbul priveste bunuri de valoare egala, patrimoniul niciunui proprietar nu se modifica valoric, astfel ca, nici in acest caz, nu este justificata conditionarea validarii promisiunii bilaterale de schimb de achitarea tuturor obligatiilor fiscale datorate bugetului local.
  32. Prin urmare, completul a apreciat ca, in cazul pronuntarii unei hotarari care tine loc de act autentic de schimb, nu trebuie ca ambii proprietari sa aiba achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, ci se impune ca doar proprietarul al carui patrimoniu se micsoreaza sa aiba achitate toate obligatiile fiscale.
  33. Asa fiind, a considerat ca se poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de schimb si in cazul in care doar proprietarul din patrimoniul caruia va iesi bunul imobil cu valoare mai mare si in al carui patrimoniu va intra bunul cu valoare mai mica are achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale, iar celalalt proprietar, in patrimoniul caruia intra bunul cu valoare mai mare, are datorii fiscale neachitate; in cazul promisiunii bilaterale de schimb privind bunuri imobile cu aceeasi valoare, a considerat ca se poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de schimb chiar si in situatia in care ambii proprietari copermutanti au obligatii fiscale neachitate.

VII. Punctele de vedere ale partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

  1. Reclamantii au sustinut ca dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 se aplica doar contractelor autentice incheiate de notari, nu si in cazul pronuntarii unei hotarari care tine loc de act autentic de instrainare, deoarece executarea unui antecontract prin pronuntarea unei asemenea hotarari constituie o procedura de executare silita, fiind una dintre situatiile de exceptie, prevazute de art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015, carora nu li se aplica dispozitiile art. 159 alin. (5) din acelasi act normativ.
  2. Paratii au apreciat ca dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 sunt incidente si in situatia in care se pronunta o hotarare care tine loc de act autentic de schimb, deoarece aceasta modalitate de executare a antecontractului nu constituie o procedura de executare silita in sensul art. 159 alin. (7). In ceea ce priveste promisiunea de schimb in care imobilele au aceeasi valoare, au apreciat ca s-ar putea pronunta o hotarare care tine loc de act autentic de schimb si in situatia in care proprietarii au datorii fiscale neachitate, dar in cazul in care valoarea bunurilor nu este aceeasi, ambii proprietari trebuie sa aiba achitate toate obligatiile fiscale.

VIII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

  1. Nicio curte de apel nu a identificat hotarari judecatoresti pronuntate cu privire la aceasta chestiune de drept.
  2. Totusi, au fost identificate hotarari judecatoresti, dar intr-o materie tangentiala, respectiv cea a promisiunii de vanzare, nu si a celei de schimb, asemenea situatii intalnindu-se la nivelul Curtii de Apel Bucuresti1 si al Tribunalului Bistrita-Nasaud2.

1Decizia civila nr. 297A din 25 noiembrie 2013 pronuntata in Dosarul nr. 17.469/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie; Sentinta civila nr. 8.903 din data de 29 noiembrie 2010 pronuntata in Dosarul nr. 13.313/303/2010, Sentinta civila nr. 3.149 din 16 aprilie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 14.818/303/2013 si Sentinta civila nr. 6.024 din 30 iunie 2016 pronuntata in Dosarul nr. 14.870/303/2015 ale Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti (in materia pronuntarii unei hotarari care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare).

2Decizia civila nr. 106/A/2016 din 9 mai 2016 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud – Sectia I civila in Dosarul nr. 1.110/190/2015.

  1. Curtile de apel Alba Iulia, Brasov si Oradea si tribunalele arondate nu au exprimat niciun punct de vedere asupra chestiunii de drept.
  2. Opinia celor mai multi judecatori de la instantele consultate a fost in sensul ca in cazul unei actiuni prin care se solicita constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb privind bunuri imobile de aceeasi valoare sau de valori diferite si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor imobile sa prezinte certificatul de atestare fiscala prevazut de art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 si sa aiba achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat bunul ce se instraineaza, iar executarea unei promisiuni bilaterale de schimb, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de instrainare apt pentru intabularea in cartea funciara, nu reprezinta o procedura de executare silita in sensul dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015.

S-au exprimat astfel magistratii de la Curtea de Apel Bacau, de la Tribunalul Neamt – Sectia I civila si de la judecatoriile Bacau, Onesti, Piatra-Neamt, Targu-Neamt (in majoritate) si Bicaz.

Opinii similare au fost comunicate de catre sectiile a III-a si a IV-a civile ale Curtii de Apel Bucuresti, Tribunalul Bucuresti si judecatoriile arondate, judecatoriile Lehliu-Gara si Oltenita, Tribunalul Ialomita si judecatoriile arondate, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Giurgiu si judecatoriile arondate, Tribunalul Teleorman si judecatoriile Rosiori de Vede, Turnu Magurele, Videle si Zimnicea.

In acelasi sens s-au exprimat judecatorii Curtii de Apel Cluj, ai Tribunalului Cluj, ai Tribunalului Bistrita-Nasaud, ai Sectiei civile a Judecatoriei Bistrita, cei ai Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Maramures si ai judecatoriilor Baia Mare, Sighetu Marmatiei (cu rezervele ce vor fi mai jos aratate) si Viseu de Sus, ai Judecatoriei Zalau, precum si magistratii de la Curtea de Apel Constanta, Tribunalul Constanta, Curtea de Apel Craiova – Sectia I civila, tribunalele Olt, Gorj si Mehedinti, judecatoriile Bals, Corabia, Strehaia, Targu Carbunesti, Craiova, Filiasi, Targu Jiu si Segarcea, dar si cei de la Curtea de Apel Galati (in majoritate), Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Ploiesti, Tribunalul Dambovita, Curtea de Apel Suceava (mai putin in ceea ce priveste ultima intrebare, la care nu s-a ajuns la un punct de vedere comun), Judecatoria Odorheiu Secuiesc si Curtea de Apel Timisoara.

Un punct de vedere diferit, potrivit caruia prezentarea certificatului de atestare fiscala prevazut de art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 nu poate sa conditioneze admiterea actiunii in constatarea valabilitatii promisiunii bilaterale de schimb de bunuri imobile in niciunul dintre cazurile enuntate, iar o asemenea procedura se circumscrie celei la care se refera art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015, a fost exprimat de magistratii Judecatoriei Moinesti.

Judecatoriile Calarasi si Alexandria au sustinut punctul de vedere al instantei de trimitere, iar Judecatoria Sighetu Marmatiei a apreciat ca, in ceea ce priveste a doua intrebare cuprinsa in sesizare, doar reclamantul trebuie sa prezinte certificatul de atestare fiscala.

Judecatoria Calafat a apreciat ca este obligatoriu ca proprietarul bunurilor imobile care fac obiectul promisiunii bilaterale de schimb sa prezinte instantei certificatul de atestare fiscala potrivit art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 sau orice alt act din care sa rezulte ca, la data pronuntarii hotararii care tine loc de act autentic de schimb, proprietarul actual al bunului are achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat bunul ce se instraineaza, atat in cazul in care bunurile au aceeasi valoare, cat si in cel in care valoarea difera, dar a considerat ca executarea promisiunii bilaterale de schimb reprezinta o procedura de executare silita in sensul dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015.

Tribunalul Prahova a apreciat ca se poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de schimb chiar si in situatia in care promitentii copermutanti au obligatii fiscale neachitate.

Aceasta problema de drept a fost reiterata si cu ocazia intalnirii presedintilor sectiilor civile de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si de la curtile de apel organizata la Bacau in luna iunie 2016, concluzia trasa fiind cea expusa de majoritatea instantelor.

  1. Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Adresa nr. 245C/269/III-5/2017 din 2 martie 2017, a comunicat ca, la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat si nu se verifica practica judiciara in problema de drept care formeaza obiectul sesizarii.
  2. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale
  3. La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost identificata jurisprudenta relevanta cu privire la problema de drept dedusa judecatii.
  4. Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1.021 din 14 iulie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (61) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, statuand ca acest text legal instituie sub sanctiunea nulitatii absolute a actului translativ de proprietate conditia ca instrainarea unui teren sau a unei constructii sa nu se poata efectua pana cand titularul dreptului de proprietate asupra terenului sau cladirii nu are stinse creantele fiscale locale.

Ratiunea care sta la baza acestei solutii legislative este cea a crearii unui climat de stabilitate si securitate juridica, precum si preocuparea statului de a gasi metode eficiente pentru a determina contribuabilul sa isi achite obligatiile fiscale, indiferent de natura si cuantumul lor.

O astfel de masura este expresia obligatiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea si certitudinea alimentarii bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligatiilor fiscale care revin in sarcina contribuabililor. Prin urmare, prin conditionarea instrainarii unui teren sau a unei cladiri de stingerea tuturor creantelor fiscale locale ale titularului dreptului de proprietate nu se poate trage concluzia ca legiuitorul a instituit o incapacitate de a vinde sau de a dona bunul, ci, din contra, o asemenea conditionare este menita sa asigure in mod eficient indeplinirea unei obligatii legale si constitutionale a persoanelor fizice si juridice, si anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale.

In acelasi sens, Curtea Constitutionala a mai statuat si prin Decizia nr. 1.069/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Decizia nr. 47/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, si Decizia nr. 523/2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017.

  1. Nu a fost identificata jurisprudenta comunitara sau a drepturilor omului cu privire la problema de drept enuntata.
  2. Raportul asupra chestiunii de drept
  3. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, in cazul unei actiuni prin care se solicita constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb care vizeaza bunuri supuse impozitarii si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor sa prezinte certificat de atestare fiscala si sa aiba achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat bunul ce se instraineaza, indiferent daca bunurile au valoare egala sau valori diferite, iar, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, executarea unei promisiuni bilaterale de schimb, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de instrainare apt pentru intabularea in cartea funciara, nu reprezinta o procedura de executare silita.
  4. Inalta Curte de Casatie si Justitie
  5. Asupra admisibilitatii sesizarii, in doctrina, dar si in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, conditiile de admisibilitate au fost identificate dupa cum urmeaza:
  6. existenta unei cauze in curs de judecata, in ultima instanta;
  7. cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza;
  8. o chestiune de drept cu caracter de noutate;
  9. Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta nici sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare;
  10. ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata.
  11. In examinarea primelor doua conditii de admisibilitate, se constata ca tribunalul, legal investit cu solutionarea unui apel impotriva unei sentinte pronuntate in judecata unei cereri prin care se urmareste constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, va pronunta o hotarare definitiva, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, deoarece valoarea fiecarui imobil promis a se da in schimb nu depaseste suma de 200.000 de lei; prin urmare, aceste cerinte de admisibilitate sunt intrunite.
  12. La randul sau, conditia referitoare la noutatea chestiunii de drept a carei dezlegare se solicita este indeplinita.

Cu toate ca dispozitiile supuse interpretarii sunt preluate in art. 159 alin. (5) si (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, unde se regaseau in art. 113 alin. (4) si (6), cerinta noutatii este intrunita, deoarece criteriul vechimii nu trebuie absolutizat, relevante fiind existenta si dezvoltarea unei jurisprudente continue in materie.

Din aceasta perspectiva, au fost emise adrese catre toate curtile de apel, care au procedat la verificari ale jurisprudentei la nivelul instantelor judecatoresti situate in circumscriptiile lor teritoriale si au comunicat Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca nu au fost identificate hotarari judecatoresti in materia care face obiectul sesizarii de fata (a promisiunii de schimb).

Cum caracterul de noutate se pierde pe masura ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instantelor si intrucat asemenea dezlegari nu exista, se apreciaza ca cerinta noutatii este intrunita.

  1. Este indeplinita si conditia de admisibilitate care impune ca asupra chestiunii de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat. Desi textul art. 519 din Codul de procedura civila nu prevede in mod expres, spre deosebire de legislatia procesual penala interna, modalitatea in care instanta suprema sa fi statuat asupra chestiunii de drept ce formeaza obiectul sesizarii, cerinta legala este indeplinita, intrucat problemele de drept semnalate nu au fost solutionate printr-o hotarare prealabila sau recurs in interesul legii si nici nu fac obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

De asemenea, potrivit evidentelor statistice, nu au fost identificate nici decizii de speta in practica sectiilor instantei supreme privind solutionarea problemelor de drept semnalate.

  1. In ceea ce priveste conditia de admisibilitate care impune ca solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere, se apreciaza ca legatura dintre problema de drept sesizata si solutionarea pe fond a caii de atac poate fi identificata, intrucat prima instanta a retinut ca dispozitiile art. 113 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, in vigoare la data pronuntarii sentintei, care se regasesc in prezent in art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, se aplica nu doar in cazul instrainarii proprietatii asupra imobilelor prin contracte autentice incheiate de notarul public, ci si in cazul pronuntarii unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic, actiunea fiind respinsa intrucat proprietarii parati au datorii fiscale neachitate si promisiunea bilaterala de schimb priveste imobile care nu au aceeasi valoare, iar reclamantii, prin apelul declarat, au sustinut ca, in cazul pronuntarii unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de instrainare, dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 nu sunt incidente, motivat de faptul ca aceasta procedura de instrainare a bunurilor imobile este una de executare silita si se incadreaza in situatiile de exceptie prevazute de alin. (7) al aceluiasi articol.

Prin urmare, solutia asupra fondului cererii atarna de modul in care aceste dispozitii legale vor fi dezlegate.

  1. Asupra fondului sesizarii, se retine ca, la data pronuntarii sentintei atacate cu apel, erau in vigoare dispozitiile art. 113 alin. (4), (5) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, dar acest act normativ este in prezent abrogat.
  2. Incepand cu 1 ianuarie 2016, aceste prevederi au fost preluate in aceeasi forma in noul act normativ in vigoare de la aceasta data, respectiv in art. 159 alin. (5), (6) si (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala.
  3. Pe langa conditiile generale de fond pentru validitatea unei conventii, prevazute de art. 948 din Codul civil de la 1864, dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 au instituit o conditie suplimentara de fond, pentru valabilitatea instrainarii cladirilor, terenurilor si mijloacelor de transport, cea a lipsei obligatiilor fiscale catre bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza teritoriala se afla bunul supus impozitarii.
  4. Sanctiunea incalcarii acestei conditii speciale este nulitatea de drept a actului de instrainare, potrivit art. 159 alin. (6) din aceeasi lege.
  5. In conformitate cu art. 159 alin. (7), prevederile alin. (5) si (6) nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, al procedurii insolventei si al procedurilor de lichidare.
  6. Asadar, doar in cazul instrainarii bunurilor supuse impozitarii prin procedura de executare silita, prin procedura insolventei si prin cea de lichidare nu se impune ca proprietarul sa aiba achitate toate obligatiile fiscale datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza.
  7. Dintre cele trei situatii de exceptie, la care se refera art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, se solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa dezlege masura in care pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic de schimb poate fi incadrata in ipoteza procedurii de executare silita.
  8. In conditiile in care rationamentul titularului sesizarii pare a se fundamenta pe argumentul ca obligatia de a incheia un contract de schimb poate fi executata silit prin pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic, iar art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala se refera la procedura de executare silita, fara sa indice vreo distinctie, se apreciaza ca, pentru a raspunde acestei ultime intrebari – care, in ipoteza unui raspuns afirmativ, face inutila analiza celorlalte doua -, trebuie sa deceleze ratiunea instituirii normei de exceptie.
  9. Executarea silita este reglementata de Codul de procedura civila in cartea a V-a, intitulata „Despre executarea silita” care cuprinde dispozitii generale, precum si norme privind urmarirea silita mobiliara si imobiliara, eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita.
  10. Dintre acestea, prezinta relevanta prevederile cap. III al titlului II din cartea a V-a a Codului, privind modalitatile in care se elibereaza si se distribuie sumele realizate prin executarea silita.
  11. Astfel, in masura in care nu exista un singur creditor urmaritor, art. 865 din Codul de procedura civila instituie ordinea de preferinta in care creditorii urmeaza sa fie indestulati; la lit. e) sunt indicate creantele fiscale provenind din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale.
  12. In scopul indestularii creditorilor, art. 869 alin. (3) din Codul de procedura civila impune executorului obligatia de a instiinta din oficiu debitorul, creditorii urmaritori, organele fiscale locale, administratorii-sechestru, adjudecatarul si pe titularii drepturilor si sarcinilor stinse prin adjudecare despre fixarea termenului in care trebuie depuse titlurile de creanta.
  13. Dupa parcurgerea acestei etape, Codul de procedura civila reglementeaza modalitatea in care plata sumelor obtinute prin executarea silita urmeaza a se realiza efectiv.
  14. Din cele expuse mai sus, se apreciaza ca legea creeaza un mecanism eficace pentru ca toti creditorii (inclusiv organele fiscale locale) sa poata fi indestulati in cazul executarii silite, asa incat exceptia instituita prin dispozitiile art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala este pe deplin justificata.
  15. De aceea, prevederile art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, analizate in cele de mai sus, vizeaza numai ipoteza procedurii de executare silita reglementata de cartea a V-a a Codului de procedura civila sau de alte legi speciale, care creeaza mecanismul expus anterior sau altele similare, de natura sa asigure indestularea tuturor creditorilor.
  16. Instituirea acestei exceptii are si aptitudinea de a nu bloca procedura de executare silita, in cazul in care debitorul urmarit ar evita ori ar refuza sa isi achite obligatiile fiscale catre bugetul local, in conditiile in care executarea silita este o parte integranta a procesului civil, care asigura preeminenta dreptului si fara de care drepturile recunoscute de instante ar ramane iluzorii.
  17. Ratiunea exceptarii procedurii de executare silita de la cerinta inexistentei obligatiilor fiscale catre bugetul local, impusa de art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, nu se regaseste insa si in ipoteza in care instantele sunt sesizate de creditorul obligatiei de a dobandi proprietatea unui bun supus impozitarii cu o cerere de pronuntare a unei hotarari care tine loc de act autentic.
  18. Trebuie subliniat ca, de esenta executarii silite, este existenta unui titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedura civila.
  19. De aceea, cererea de pronuntare a unei hotarari care tine loc de act autentic de schimb nu poate fi calificata ca o procedura de executare silita, pentru ca, in cadrul unui proces avand un atare obiect, se valorifica un drept subiectiv, in scopul obtinerii unui titlu, dar nu se pune in executare un titlu.
  20. Promisiunile de schimb, la fel ca si cele de vanzare-cumparare, nu au fost reglementate in Codul civil din 1864, dupa cum nici posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic nu a fost reglementata.
  21. Noul Cod civil a definit promisiunea de a contracta in art. 1279, text care, in alin. 3, reglementeaza si executarea silita a unei promisiuni. Anterior intrarii in vigoare a noului Cod civil, numai art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 a consacrat executarea silita a unei promisiuni asupra terenurilor.
  22. Odata cu adoptarea noului Cod civil, pe langa norma cu caracter general a art. 1279, a fost reglementata in art. 1669 executarea silita a promisiunii unilaterale de vanzare sau de cumparare, precum si a celei bilaterale de vanzare.
  23. Se cuvine subliniat ca, in materia schimbului, se aplica dispozitiile privitoare la vanzare, potrivit art. 1764 alin. (1) din Codul civil; si in sistemul Codului civil de la 1864, aceleasi dispozitii erau aplicabile, potrivit normei de trimitere cuprinse in art. 1409.
  24. Confirmand opiniile exprimate in doctrina, jurisprudenta dezvoltata sub imperiul codurilor anterioare a recunoscut posibilitatea pronuntarii unei hotarari ce tine loc de act autentic, daca se face proba incheierii unei promisiuni sinalagmatice de vanzare-cumparare, invocandu-se ca fundament juridic dispozitiile art. 1073, 1077 si cele ale art. 970 din Codul civil de la 1864. Pentru identitate de ratiune, a fost acceptata si posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de schimb, in cazul unei promisiuni de schimb.
  25. Pe calea unei promisiuni, partile isi asuma doar obligatii de a face, respectiv de a incheia in viitor contractul si, eventual, de a efectua alte operatiuni necesare valabilei incheieri a contractului.
  26. In cazul in care conventia nu este executata de bunavoie, poate fi executata direct, dar atipic, prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de schimb.
  27. Desigur ca obligatiile de a face pot fi executate silit, dar executarea in natura a unei asemenea obligatii, prin pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic, nu este echivalenta cu executarea silita a unei obligatii de a face cuprinsa intr-un titlu executoriu. In acest din urma caz, dispozitiile art. 904 din Codul de procedura civila prevad posibilitatea creditorului de a fi autorizat de catre instanta de executare, prin incheiere executorie, sa indeplineasca obligatia de a face el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
  28. Prin urmare, pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic de schimb nu poate fi calificata ca o procedura de executare silita, considerandu-se util sa examineze cu prioritate ultima intrebare, pentru ca un raspuns afirmativ la aceasta ar fi facut inutila analiza primelor doua aspecte cuprinse in sesizare.
  29. In examinarea celorlalte doua intrebari, se cuvine notat ca, inspirandu-se din doctrina si din jurisprudenta dezvoltata anterior, noul Cod civil a impus in art. 1279 cerinta ca toate celelalte conditii de validitate sa fie indeplinite, pentru a putea fi pronuntata o hotarare care sa tina loc de contract.
  30. Prin urmare, instantele trebuie sa verifice indeplinirea tuturor conditiilor de valabilitate, generale si speciale.
  31. La fel ca notarul public, care verifica aceleasi conditii cu ocazia intocmirii unui act de schimb voluntar, instantelor le revin obligatii similare, deoarece, prin hotararea care tine loc de act autentic, se suplineste doar consimtamantul partilor la intocmirea actului de schimb; inscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate, ca si actul din care sa rezulte ca proprietarul actual al bunului are achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrative-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza sunt insa aceleasi.
  32. Potrivit art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, „pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se instraineaza trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, potrivit alin. (2).”
  33. Schimbul a fost definit in art. 1405 din Codul civil de la 1864, ca fiind un contract „prin care partile isi dau respectiv un lucru pentru altul”.
  34. Si noul Cod civil a reglementat schimbul in art. 1763, definindu-l ca pe contractul „prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul”.
  35. Dupa cum s-a aratat mai sus, ambele coduri cuprind norme de trimitere, potrivit carora dispozitiile privitoare la vanzare se aplica, in mod corespunzator, si schimbului.
  36. Mai mult, noul Cod civil prevede, in art. 1651, ca dispozitiile capitolului privind obligatiile vanzatorului se aplica, in mod corespunzator, obligatiilor instrainatorului in cazul oricarui alt contract avand ca efect transmiterea unui drept, daca din reglementarile aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligatii in general nu rezulta altfel.
  37. In materie de schimb, efectul translativ de proprietate este reciproc, fiecare parte fiind considerata vanzator, in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza, si cumparator, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste.
  38. De aceea, atat timp cat dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala impun, pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse impozitarii (cladiri, terenuri si mijloace de transport), cerinta suplimentara a prezentarii certificatului de atestare fiscala din care sa rezulte achitarea tuturor obligatiilor de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul care se instraineaza, iar efectul pronuntarii unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de schimb consta in transferul proprietatii bunurilor, se apreciaza ca notiunea de „instrainare” utilizata de norma juridica acopera si situatia unei actiuni in validarea unei promisiuni de schimb privind asemenea bunuri.
  39. O atare cerinta este aplicabila si atunci cand bunurile promise sunt de valoare diferita, intrucat nu valoarea bunurilor impune prezentarea certificatului, ci operatiunea de transfer al dreptului de proprietate, in sine.
  40. Interpretarea propusa de instanta de trimitere, potrivit careia o hotarare judecatoreasca ce tine loc de act autentic de schimb poate fi pronuntata fara indeplinirea cerintei prevazute de dispozitiile art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala in situatia in care imobilele obiect al schimbului au aceeasi valoare, respectiv in conditiile indeplinirii sale doar de catre proprietarul din al carui patrimoniu se transfera imobilul cu valoare mai mare si intra bunul cu valoare mai mica, porneste de la o analiza trunchiata a considerentelor prezentate de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 1.021 din 14 iulie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (61) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
  41. Instanta de trimitere a apreciat ca, in cazul unui schimb, patrimoniul fiecarei parti fie ramane la aceeasi valoare, atunci cand bunurile obiect al schimbului sunt de aceeasi valoare, fie va creste sau va scadea in cazul schimbului unor bunuri de valoare diferita.
  42. Este real ca instanta de contencios constitutional a retinut ca dispozitiile examinate dau expresie obligatiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea si certitudinea alimentarii bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligatiilor fiscale care revin in sarcina contribuabililor.
  43. In considerarea acestui argument, instanta de trimitere a considerat ca, atunci cand imobilul cu valoare mai mare paraseste un patrimoniu, in schimbul unui alt bun, cu valoare mai mica, patrimoniul se va diminua, asa incat, in acest caz, apare ca fiind justificata indeplinirea de catre acest proprietar a cerintei de a avea achitate toate obligatiile fiscale, de vreme ce se poate prezuma un grad ridicat de dificultate in recuperarea creantelor autoritatii administratiei publice locale. In situatia inversa, cand din patrimoniu iese bunul cu valoare mai mica si intra bunul cu valoare mai mare, acesta va creste dupa schimb, astfel ca instanta de trimitere considera ca nu se poate retine ca va fi ingreunata recuperarea creantelor autoritatii administratiei publice locale, ci, dimpotriva, se creeaza premisa opusa, aceea a cresterii posibilitatilor de recuperare a creantelor fiscale neachitate, astfel ca este excesiv a pretinde ca proprietarul sa aiba toate obligatiile fiscale achitate. Iar daca schimbul priveste bunuri de valoare egale, patrimoniul niciunui proprietar nu se modifica valoric, astfel ca, in acest caz, instanta de trimitere a apreciat ca nu se justifica validarea promisiunii bilaterale de schimb de achitarea tuturor obligatiilor fiscale datorate bugetului local.
  44. Acest rationament pare a ignora nu numai dispozitia expresa a art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, care leaga cerinta suplimentara pe care o instituie, de operatiunea juridica a instrainarii dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse impozitarii (cladiri, terenuri si mijloace de transport), nu de valoarea acestora, ci si ansamblul considerentelor retinute de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 1.021 din 14 iulie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, care le preia pe cele expuse anterior, in Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, din care rezulta ca ratiunea care a stat la baza solutiei legislative in dezbatere a fost crearea unui climat de stabilitate si securitate juridica, nu doar preocuparea statului in a gasi metode eficiente pentru a determina contribuabilul sa isi execute obligatiile fiscale, indiferent de natura si cuantumul lor.
  45. Cum norma cuprinsa in art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala este una de protectie a dobanditorului, se apreciaza ca, in interpretarea si aplicarea unitara a acestei dispozitii, ea trebuie dezlegata in sensul ca in cazul unei actiuni prin care se solicita constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb privind bunuri imobile de aceeasi valoare sau de valori diferite si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor imobile sa prezinte certificatul de atestare fiscala prevazut de art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 si sa aiba achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat bunul ce se instraineaza, iar executarea unei promisiuni bilaterale de schimb, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de instrainare apt pentru intabularea in cartea funciara, nu reprezinta o procedura de executare silita in sensul dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015.
  46. Mai mult, pentru ca paratul sa nu paralizeze eficienta actiunii, prin refuzul de a prezenta certificatul de atestare fiscala, art. 57 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 a pus in sarcina instantei obligatia de a solicita certificatul de atestare fiscala referitor la bun.
  47. In aceeasi ordine de idei, este util a se mentiona si ca, pentru a se evita o conduita abuziva din partea copermutantului parat, ar trebui sa se acorde copermutantului reclamant (daca formuleaza un petit in acest sens), posibilitatea de a plati el insusi obligatiile datorate la bugetul local de catre cealalta parte, simultan cu abilitarea de a cere, in cadrul aceluiasi proces sau pe cale separata, obligarea acesteia din urma la suportarea unor daune-interese egale cu cuantumul obligatiilor achitate.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Tribunalul Bistrita-Nasaud – Sectia I civila, in Dosarul nr. 4.759/190/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, in cazul unei actiuni prin care se solicita constatarea valabilitatii unei promisiuni bilaterale de schimb care vizeaza bunuri supuse impozitarii si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor sa prezinte certificat de atestare fiscala si sa aiba achitate toate obligatiile de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat bunul ce se instraineaza, indiferent daca bunurile au valoare egala sau valori diferite.

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 159 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, executarea unei promisiuni bilaterale de schimb, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de instrainare apt pentru intabularea in cartea funciara, nu reprezinta o procedura de executare silita.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 29 mai 2017.

-****-

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 815 din data de 16 octombrie 2017