25 July 2019

Fiscal. Retragerea banilor din casierie de asociat. Natura juridica a retragerii

Fiscal. Retragerea banilor din casierie de asociat. Natura juridica a retragerii 

Reprezinta dividende suma de bani platita asociatului unic al societatii cu raspundere limitata, atata vreme cat nu a fost facuta dovada folosirii acesteia in scopul desfasurarii activitatii societatii  

 

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia nr. 488/2019

Sedinta publica din data de 6 februarie 2019

Asupra recursurilor de fata;

Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

I. Circumstantele cauzei

1. Obiectul actiunii deduse judecatii

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Curtii de Apel Suceava, sectia de contencios administrativ si fiscal la data de 18 august 2015, reclamanta societatea A. SRL, in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi, a solicitat

– anularea Deciziei nr. 188 din 18 iunie 2015, prin care s-a dispus:

a) suspendarea solutionarii contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015, emisa de A.J.F.P. Suceava – Activitatea de Inspectie Fiscala pentru suma de 5.401.565 RON, reprezentand impozit pe profit in suma de 1.634.837 RON, majorari de intarziere aferente in suma de 295.010 RON si penalitati de intarziere aferente in suma de 191.382 RON, TVA in suma de 2.435.961 RON, majorari de intarziere aferente in suma de 543.190 RON si penalitati de intarziere aferente in suma de 301.185 RON;

b) respingerea, ca neintemeiata, a contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere nr. x/0 martie 2015 pentru suma totala de 58.584 RON, reprezentand impozit pe veniturile din dividende in suma de 55.191 RON, majorari de intarziere in suma de 2.036 RON si penalitati de intarziere in suma de 1.357 RON.

– desfiintarea, in parte, a Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015, emisa de A.J.F.P. Suceava pentru suma totala de 58.584 RON, reprezentand impozit pe veniturile din dividende in suma de 55.191 RON, majorari de intarziere in suma de 2.036 RON si penalitati de intarziere in suma de 1.357 RON.

Prin incheierea din 18 noiembrie 2015, instanta de fond a luat act de modificarea cererii de chemare in judecata, dispunand introducerea in cauza, in calitate de parata, a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

2. Hotararea primei instante

Prin Sentinta civila nr. 6 din 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel Suceava, sectia de contencios administrativ si fiscal a dispus urmatoarele:

– a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Agentia Nationala de Administrare Fiscala;

– a admis, in parte, actiunea formulata de reclamanta A. SRL, in contradictoriu cu paratele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Suceava si Agentia Nationala de Administrare Fiscala;

– a anulat punctul 1 din dispozitivul Deciziei nr. 188 din 18 iunie 2015, emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor;

– a obligat parata sa solutioneze contestatia administrativa formulata impotriva Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015;

– a respins cererea de anulare a punctului 2 din dispozitivul Deciziei nr. 188/18 iunie 2015 si, pe cale de consecinta, a respins cererea de anulare, in parte, a Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015, formulata in contradictoriu cu A.J.F.P. Suceava, ca nefondata.

3. Cererile de recurs declarate in cauza

Impotriva Sentintei civile nr. 6 din 20 ianuarie 2016, pronuntata de Curtea de Apel Suceava, sectia de contencios administrativ si fiscal, au declarat recurs reclamanta societatea A. SRL si parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

3.1. Prin recursul formulat de reclamanta societatea A. SRL, intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 si 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea, in parte, a sentintei atacate si, in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, iar in subsidiar, rejudecarea cauzei si admiterea integrala a actiunii.

Intr-o prima critica, se arata ca prima instanta a respins, in mod nejustificat, proba solicitata de reclamanta, referitoare la efectuarea unei expertize financiar-contabile cu privire la impozitul pe veniturile din dividende.

O alta critica priveste solutia de respingere a cererii de anulare a pct. 2 din dispozitivul Deciziei nr. 188 din 18 iunie 2015, emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Recurenta-reclamanta apreciaza ca, fata de dispozitiile art. 86 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, nedeclararea sau nevirarea unei obligatii fiscale nu justifica inscrierea automata a acesteia in decizia de impunere, ci aceasta trebuie determinata, prin decizia de impunere, pe fiecare categorie de impozit, taxa sau contributie, pentru fiecare perioada impozabila.

Cu privire la suma de 25.947 RON, reprezentand impozit suplimentar pe venituri din dividende distribuit persoanelor fizice, nu se justifica invocarea de catre organul de control a dispozitiilor art. 67 alin. (1) din C. fisc. , intrucat nu s-a dovedit, potrivit art. 94 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. , faptul ca reclamanta a platit vreo suma de bani pentru bunuri sau servicii furnizate in favoarea asociatului unic, simpla utilizare a unei sume de bani de catre asociatul unic nefacand o astfel de dovada.

In mod eronat, prima instanta a retinut ca societatea reclamanta trebuia sa aduca dovezi privind utilizarea sumei pentru nevoile societatii, desi organul de control avea obligatia de a proba ca suma a fost utilizata pentru nevoile participantului la persoana juridica. Instanta de fond a interpretat si aplicat prin analogie dispozitiile art. 7 pct. 12 din C. fisc. , adaugand la lege, contrar regulii de interpretare prevazuta de art. 13 din O.G. nr. 92/2003.

Pentru sumele de bani ridicate din contul societatii si nedecontate, societatea devine creditoarea participantilor sai, avand obligatia recuperarii acestor sume, Legea nr. 31/1990 prevazand alte sanctiuni pentru aceste situatii, nefiind aplicabile dispozitiile legale privind procedura de acordare a dividendelor si de calculare si retinere a impozitului aferent.

3.2. Prin recursul formulat de parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentintei atacate si in rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.

In sustinerea recursului se arata ca instanta de fond nu si-a motivat solutia de admitere a primului petit al actiunii, preluand doar sustinerile reclamantei si ignorand apararile paratei.

In mod gresit prima instanta a retinut ca, in speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 214 C. proc. fisc. , fiind nerelevanta existenta unei plangeri penale anterioare formulate impotriva reclamantei pentru fapte similare.

Dreptul organului fiscal de a suspenda solutionarea contestatiei atunci cand exista indicii cu privire la savarsirea unei infractiuni, este confirmat de Decizia nr. 72/1996 a Curtii Constitutionale, ale carei considerente sunt aplicabile in cauza, A.J.F.P. Suceava sesizand Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava pentru a analiza daca aspectele sesizate intrunesc elemente constitutive ale infractiunilor prevazute de art. 9 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 241/2005. Masura suspendarii este necesara pentru a preintampina o posibila contrarietate intre hotararea penala si cea civila, procedura administrativa urmand a fi reluata dupa incetarea motivului care a determinat suspendarea.

4. Apararile formulate in cauza

Legal citate, partile nu au formulat intampinari fata de recursurile declarate in cauza.

5. Procedura de solutionare a recursurilor

Prin rezolutia completului investit cu solutionarea dosarului din data de 16 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecata pe fond a recursurilor la data de 6 februarie 2019, constatandu-se ca nu mai subzista motivele care au determinat fixarea termenului de judecata pentru examinarea recursului, prin prisma exigentelor dispozitiilor art. 493 alin. (5) – (7) din C. proc. civ., fata de Hotararea Colegiului de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotararea Plenului Judecatorilor sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, adoptata la data de 13 septembrie 2018, in sensul ca procedura de filtrare a recursurilor, reglementata prin dispozitiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibila cu specificul domeniului contenciosului administrativ si fiscal.

II. Solutia instantei de recurs

Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si sentinta recurata, in raport de motivele de casare invocate, Inalta Curte retine urmatoarele:

Cu privire la recursul declarat de parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala

Recurenta-reclamanta societatea A. SRL a supus controlului de legalitate Decizia nr. 188 din 18 iunie 2015 emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor, prin care, la pct. 1, s-a dispus suspendarea solutionarii contestatiei formulate de reclamanta impotriva Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015 privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala, emisa de Administratia Judeteana a Finantelor Publice Suceava, pentru suma de 5.401.565 RON reprezentand impozit pe profit in suma de 1.634.837 RON, majorari de intarziere aferente in suma de 295.010 RON si penalitati de intarziere aferente in suma de 191.382 RON, TVA in suma de 2.435.961 RON, majorari de intarziere aferente in suma de 543.190 RON si penalitati de intarziere aferente in suma de 301.185 RON.

Prin aceeasi decizie, la pct. 2, s-a dispus respingerea, ca neintemeiata, a contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015 pentru suma totala de 58.584 RON reprezentand impozit pe veniturile din dividende in suma de 55.191 RON, majorari de intarziere in suma de 2.036 RON si penalitati de intarziere in suma de 1.357 RON.

Procedand la verificarea legalitatii Deciziei nr. 188 din 18 iunie 2015 emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in ceea ce priveste solutia dispusa la pct. 1 din dispozitivul deciziei, prima instanta a obligat parata sa solutioneze contestatia administrativa formulata impotriva Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015.

Sentinta recurata a fost pusa in executare de catre parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, care in solutionarea contestatiei administrative formulate de reclamanta impotriva Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015, a emis Decizia nr. 194 din 4 august 2016.

Societatea reclamanta a formulat actiune in anulare impotriva Deciziei nr. 194 din 4 august 2016, inregistrata pe rolul Curtii de Apel Suceava, sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr. x/2016.

Prin Sentinta civila nr. 30 din 2 martie 2017, Curtea de Apel Suceava a admis cererea de chemare in judecata formulata de societatea A. SRL, a anulat Decizia nr. 194 din 4 august 2016, emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si a anulat, in parte, decizia de impunere in ceea ce priveste suma de 5.401.565 RON reprezentand impozit pe profit, TVA, dobanzi si penalitati de intarziere.

Conform dispozitiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din conditiile necesare pentru existenta dreptului la actiune este cea privind interesul de a promova actiunea, conditie generala care vizeaza orice cerere formulata in justitie si care se impune a fi indeplinita in cadrul oricarui proces civil, pe tot parcursul solutionarii cauzei, atat la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, cat si la momentul exercitarii cailor de atac.

Cum in cauza, sentinta recurata a fost pusa in executare in ceea ce priveste dispozitia de obligare a paratei Agentia Nationala de Administrare Fiscala la solutionarea contestatiei administrative formulate impotriva Deciziei de impunere nr. x/3 martie 2015, se constata ca interesul in sustinerea recursului de catre parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, nu mai este actual.

Pentru motivele aratate, retinand ca este intemeiata exceptia lipsei de interes in sustinerea recursului declarat de parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Inalta Curte o va admite, cu consecinta respingerii acestui recurs ca lipsit de interes.

Fata de solutia pronuntata asupra exceptiei in discutie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta-parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, vizand cercetarea pe fond a cauzei.

In conformitate cu dispozitiile art. 453 din C. proc. civ., republicat, urmeaza a fi obligata recurenta-parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala la plata catre recurenta-reclamanta A. SRL a sumei de 1.000 RON reprezentand onorariul de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind ca, in speta, cuantumul acestui onorariu este disproportionat in raport cu complexitatea litigiului si tinand seama de circumstantele cauzei.

Referitor la recursul declarat de reclamanta societatea A. SRL

Cu titlu preliminar, astfel cum s-a retinut in raportul intocmit pe parcursul procedurii desfasurate in completul de filtru, se constata ca, desi recurenta-reclamanta a invocat motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, criticile expuse se incadreaza in ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 si 8 C. proc. civ., motiv pentru care, sentinta atacata va fi analizata din perspectiva acestor motive de nelegalitate.

Examinand sentinta recurata, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamanta, care se circumscriu motivului de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, Inalta Curte constata ca acesta este nefondat.

Potrivit textului de lege enuntat, se poate cere casarea unei hotarari in cazul in care instanta de judecata a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii.

In cauza, se constata ca la termenul de judecata din 20 ianuarie 2016, prima instanta a respins proba solicitata de reclamanta, constand in efectuarea unei expertize financiar-contabile cu privire la impozitul pe veniturile din dividende, retinand ca nu este utila solutionarii pricinii, opinie pe care instanta de control judiciar o impartaseste, intrucat raportat la obiectivele expertizei si la starea de fapt fiscala supusa analizei in prezentul litigiu, revine instantei de judecata atributul de interpretare si aplicare a prevederilor legale incidente in speta.

In conditiile aratate, nu s-a dovedit incalcarea de catre instanta de fond a dispozitiilor legale care guverneaza desfasurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la conditiile stabilite si impuse de lege cu privire la activitatea de judecata si la raporturile dintre parti si instanta, constatandu-se ca judecatorul fondului a analizat fiecare pretentie si aparare, formulate pe parcursul procesului, si a incuviintat probele solicitate de parti, pe care le-a apreciat concludente pentru judecarea cauzei, in conformitate cu dispozitiile art. 237 alin. (2) pct. 7 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinta recurata reflectand aplicarea corecta a normelor de drept material incidente la circumstantele de fapt ale cauzei.

Potrivit dispozitiilor art. 7 pct. 12 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, dividendele reprezinta o distribuire in bani sau in natura, efectuata de o persoana juridica unui detinator de actiuni sau parti sociale, drept consecinta a detinerii unor titluri de participare la acea persoana juridica.

Conform tezei finale a aceluiasi articol, daca suma platita de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate in favoarea unui actionar sau asociat al persoanei juridice este efectuata in scopul personal al acestuia, suma respectiva este considerata dividend.

In cauza, in urma inspectiei fiscale s-a constatat ca in luna septembrie 2014, asociatul unic al societatii A. SRL a ridicat suma de 136.246 RON din casieria societatii, in vederea achitarii unor diverse cheltuieli, fara a justifica cu documente ca suma respectiva a fost utilizata in scopul desfasurarii activitatii economice a societatii.

In contextul aratat, intrucat suma in discutie a fost platita asociatului unic si nu s-a facut dovada folosirii acesteia in scopul desfasurarii activitatii societatii, desi sarcina dovedirii acestui aspect revine contribuabilului, in mod corect instanta de fond a facut aplicarea in speta a dispozitiilor legale anterior mentionate si a apreciat ca aceasta suma trebuie considerata dividend.

Pentru considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Inalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta societatea A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite exceptia lipsei de interes in sustinerea recursului declarat de parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, invocata de recurenta-reclamanta A. SRL.

Respinge recursul declarat de parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala impotriva Sentintei civile nr. 6 din 20 ianuarie 2016, pronuntata de Curtea de Apel Suceava, sectia de contencios administrativ si fiscal, ca lipsit de interes.

Obliga recurenta-parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala la plata catre recurenta-reclamanta A. SRL a sumei de 1.000 RON reprezentand onorariul de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL impotriva aceleiasi sentinte, ca nefondat.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC – CL


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed