Familie. Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea si educarea copiilor lor

CARTEA II: Despre familie

TITLUL I: Dispozitii generale

Art. 258: Familia

(1)Familia se întemeiaza pe casatoria liber consimtita între soti, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si îndatorirea parintilor de a asigura cresterea si educarea copiilor lor.

(2)Familia are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

(3)Statul este obligat sa sprijine, prin masuri economice si sociale, încheierea casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei.

(4)În sensul prezentului Cod civil, prin soti se întelege barbatul si femeia uniti prin casatorie.

Art. 259: Casatoria

(1)Casatoria este uniunea liber consimtita între un barbat si o femeie, încheiata în conditiile legii.

(2)Barbatul si femeia au dreptul de a se casatori în scopul de a întemeia o familie.

(3)Celebrarea religioasa a casatoriei poate fi facuta numai dupa încheierea casatoriei civile.

(4)Conditiile de încheiere si cauzele de nulitate ale casatoriei se stabilesc prin prezentul Cod civil.

(5)Casatoria înceteaza prin decesul sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti.

(6)Casatoria poate fi desfacuta prin divort, în conditiile legii.

Art. 260: Egalitatea în drepturi a copiilor

Copiii din afara casatoriei sunt egali în fata legii cu cei din casatorie, precum si cu cei adoptati.

Art. 261: Îndatorirea parintilor

Parintii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori.

Art. 262: Relatiile dintre parinti si copii

(1)Copilul nu poate fi separat de parintii sai fara încuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

(2)Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decât în conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Art. 263: Principiul interesului superior al copilului

(1)Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.

(2)Pentru rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritatile competente sunt datoare sa dea toate îndrumarile necesare pentru ca partile sa recurga la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabila.

(3)Procedurile referitoare la relatiile dintre parinti si copii trebuie sa garanteze ca dorintele si interesele parintilor referitoare la copii pot fi aduse la cunostinta autoritatilor si ca acestea tin cont de ele în hotarârile pe care le iau.

(4)Procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfasoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului si relatiile de familie sa nu fie afectate.

(5)În sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin copil se întelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nici nu a dobândit capacitatea deplina de exercitiu, potrivit legii.

Art. 264: Ascultarea copilului

(1)În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, daca autoritatea competenta considera ca acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei.

(2)Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si a primi orice informatie, potrivit cu vârsta sa, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea aceasta, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care îl priveste.

(3)Orice copil poate cere sa fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) si (2). Respingerea cererii de catre autoritatea competenta trebuie motivata.

(4)Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta si cu gradul sau de maturitate.

(5)Dispozitiile legale speciale privind consimtamântul sau prezenta copilului, în procedurile care îl privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea de catre instanta a unui reprezentant în caz de conflict de interese ramân aplicabile.

Art. 265: Instanta competenta

Toate masurile date prin prezenta carte în competenta instantei judecatoresti, precum si toate litigiile privind aplicarea dispozitiilor prezentei carti sunt de competenta instantei de tutela prevazute la art. 107.

TITLUL II: Casatoria

CAPITOLUL I: Logodna

Art. 266: Încheierea logodnei

(1)Logodna este promisiunea reciproca de a încheia casatoria.

(2)Dispozitiile privind conditiile de fond pentru încheierea casatoriei sunt aplicabile în mod corespunzator, cu exceptia avizului medical si a autorizarii organului administrativ competent.

(3)Încheierea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.

(4)Încheierea casatoriei nu este conditionata de încheierea logodnei.

(5)Logodna se poate încheia doar între barbat si femeie.

Art. 267: Ruperea logodnei

(1)Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns sa încheie casatoria.

(2)Clauza penala stipulata pentru ruperea logodnei este considerata nescrisa.

(3)Ruperea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.

Art. 268: Restituirea darurilor

(1)În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea casatoriei, cu exceptia darurilor obisnuite.

(2)Darurile se restituie în natura sau, daca aceasta nu mai este cu putinta, în masura îmbogatirii.

(3)Obligatia de restituire nu exista daca logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Art. 269: Raspunderea pentru ruperea logodnei

(1)Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligata la despagubiri pentru cheltuielile facute sau contractate în vederea casatoriei, în masura în care au fost potrivite cu împrejurarile, precum si pentru orice alte prejudicii cauzate.

(2)Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celalalt sa rupa logodna poate fi obligata la despagubiri în conditiile alin. (1).

Art. 270: Termenul de prescriptie

Dreptul la actiune întemeiat pe dispozitiile art. 268 si 269 se prescrie într-un an de la ruperea logodnei.

CAPITOLUL II: Încheierea casatoriei

SECTIUNEA 1: Conditiile de fond pentru încheierea casatoriei

Art. 271: Consimtamântul la casatorie

Casatoria se încheie între barbat si femeie prin consimtamântul personal si liber al acestora.

Art. 272: Vârsta matrimoniala

(1)Casatoria se poate încheia daca viitorii soti au împlinit vârsta de 18 ani.

(2)Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate casatori în temeiul unui aviz medical, cu încuviintarea parintilor sai sau, dupa caz, a tutorelui si cu autorizarea instantei de tutela în a carei circumscriptie minorul îsi are domiciliul. În cazul în care unul dintre parinti refuza sa încuviinteze casatoria, instanta de tutela hotaraste si asupra acestei divergente, având în vedere interesul superior al copilului.

(3)Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla în imposibilitate de a-si manifesta vointa, încuviintarea celuilalt parinte este suficienta.

(4)De asemenea, în conditiile art. 398, este suficienta încuviintarea parintelui care exercita autoritatea parinteasca.

(5)Daca nu exista nici parinti, nici tutore care sa poata încuviinta casatoria, este necesara încuviintarea persoanei sau a autoritatii care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti.

Art. 273: Bigamia

Este interzisa încheierea unei noi casatorii de catre persoana care este casatorita.

Art. 274: Interzicerea casatoriei între rude

(1)Este interzisa încheierea casatoriei între rudele în linie dreapta, precum si între cele în linie colaterala pâna la al patrulea grad inclusiv.

(2)Pentru motive temeinice, casatoria între rudele în linie colaterala de gradul al patrulea poate fi autorizata de instanta de tutela în a carei circumscriptie îsi are domiciliul cel care cere încuviintarea. Instanta se va putea pronunta pe baza unui aviz medical special dat în acest sens.

(3)Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si în cazul rudeniei din adoptie.

Art. 275: Interzicerea casatoriei între tutore si persoana minora

Casatoria este oprita între tutore si persoana minora care se afla sub tutela sa.

Art. 276: Alienatia si debilitatea mintala

Este interzis sa se casatoreasca alienatul mintal si debilul mintal.

Art. 277: Interzicerea sau echivalarea unor forme de convietuire cu casatoria

(1)Este interzisa casatoria dintre persoane de acelasi sex.

(2)Casatoriile dintre persoane de acelasi sex încheiate sau contractate în strainatate fie de cetateni români, fie de cetateni straini nu sunt recunoscute în România.

(3)Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasi sex încheiate sau contractate în strainatate fie de cetateni români, fie de cetateni straini nu sunt recunoscute în România.

(4)Dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul României a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European ramân aplicabile.

SECTIUNEA 2: Formalitatile pentru încheierea casatoriei

Art. 278: Comunicarea starii de sanatate

Casatoria nu se încheie daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. Dispozitiile legale prin care este oprita casatoria celor care sufera de anumite boli ramân aplicabile.

Art. 279: Locul încheierii casatoriei

(1)Casatoria se celebreaza de catre ofiterul de stare civila, la sediul primariei.

(2)Prin exceptie, casatoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de catre un ofiter de stare civila de la o alta primarie decât cea în a carei raza teritoriala domiciliaza sau îsi au resedinta viitorii soti, cu obligativitatea înstiintarii primariei de domiciliu sau de resedinta a viitorilor soti, în vederea publicarii.

Art. 280: Declaratia de casatorie

(1)Cei care vor sa se casatoreasca vor face personal declaratia de casatorie, potrivit legii, la primaria unde urmeaza a se încheia casatoria.

(2)În cazurile prevazute de lege, declaratia de casatorie se poate face si în afara sediului primariei.

(3)Atunci când viitorul sot este minor, parintii sau, dupa caz, tutorele vor face personal o declaratie prin care încuviinteaza încheierea casatoriei. Dispozitiile art. 272 alin. (5) ramân aplicabile.

(4)Daca unul dintre viitorii soti, parintii sau tutorele nu se afla în localitatea unde urmeaza a se încheia casatoria, ei pot face declaratia la primaria în a carei raza teritoriala îsi au domiciliul sau resedinta, care o transmite, în termen de 48 de ore, la primaria unde urmeaza a se încheia casatoria.

Art. 281: Continutul declaratiei de casatorie

(1)În declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista niciun impediment legal la casatorie si vor mentiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul casatoriei, precum si regimul matrimonial ales.

(2)Odata cu declaratia de casatorie ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru încheierea casatoriei.

Art. 282: Alegerea numelui de familie

Viitorii soti pot conveni sa îsi pastreze numele dinaintea casatoriei, sa ia numele oricaruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un sot poate sa îsi pastreze numele de dinaintea casatoriei, iar celalalt sa poarte numele lor reunite.

Art. 283: Publicitatea declaratiei de casatorie

(1)În aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila dispune publicarea acesteia, prin afisarea în extras, într-un loc special amenajat la sediul primariei si pe pagina de internet a acesteia unde urmeaza sa se încheie casatoria si, dupa caz, la sediul primariei unde celalalt sot îsi are domiciliul sau resedinta.

(2)Extrasul din declaratia de casatorie cuprinde, în mod obligatoriu: data afisarii, datele de stare civila ale viitorilor soti si, dupa caz, încuviintarea parintilor sau a tutorelui, precum si înstiintarea ca orice persoana poate face opozitie la casatorie, în termen de 10 zile de la data afisarii.

(3)Casatoria se încheie dupa 10 zile de la afisarea declaratiei de casatorie, termen în care se cuprind atât data afisarii, cât si data încheierii casatoriei.

(4)Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmeaza a se încheia casatoria poate sa încuviinteze, pentru motive temeinice, încheierea casatoriei înainte de împlinirea termenului prevazut la alin. (3).

Art. 284: Reînnoirea declaratiei de casatorie

În cazul în care casatoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile de la data afisarii declaratiei de casatorie sau daca viitorii soti doresc sa modifice declaratia initiala, trebuie sa se faca o noua declaratie de casatorie si sa se dispuna publicarea acesteia.

Art. 285: Opozitia la casatorie

(1)Orice persoana poate face opozitie la casatorie, daca exista un impediment legal sau daca alte cerinte ale legii nu sunt îndeplinite.

(2)Opozitia la casatorie se face numai în scris, cu aratarea dovezilor pe care se întemeiaza.

Art. 286: Refuzul celebrarii casatoriei

Ofiterul de stare civila refuza sa celebreze casatoria daca, pe baza verificarilor pe care este obligat sa le efectueze, a opozitiilor primite sau a informatiilor pe care le detine, în masura în care acestea din urma sunt notorii, constata ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege.

Art. 287: Celebrarea casatoriei

(1)Viitorii soti sunt obligati sa se prezinte împreuna la sediul primariei, pentru a-si da consimtamântul la casatorie în mod public, în prezenta a 2 martori, în fata ofiterului de stare civila.

(2)Cu toate acestea, în cazurile prevazute de lege, ofiterul de stare civila poate celebra casatoria si în afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea celorlalte conditii mentionate la alin. (1).

(3)Persoanele care apartin minoritatilor nationale pot solicita celebrarea casatoriei în limba lor materna, cu conditia ca ofiterul de stare civila sau cel care oficiaza casatoria sa cunoasca aceasta limba.

Art. 288: Martorii la casatorie

(1)Martorii atesta faptul ca sotii si-au exprimat consimtamântul potrivit art. 287.

(2)Nu pot fi martori la încheierea casatoriei incapabilii, precum si cei care din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu sunt apti sa ateste faptele prevazute la alin. (1).

(3)Martorii pot fi si rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soti.

Art. 289: Momentul încheierii casatoriei

Casatoria este încheiata în momentul în care, dupa ce la consimtamântul fiecaruia dintre viitorii soti, ofiterul de stare civila îi declara casatoriti.

CAPITOLUL III: Formalitati ulterioare încheierii casatoriei

Art. 290: Actul de casatorie

Dupa încheierea casatoriei, ofiterul de stare civila întocmeste, de îndata, în registrul actelor de stare civila, actul de casatorie, care se semneaza de catre soti, de cei 2 martori si de catre ofiterul de stare civila.

Art. 291: Formalitatile privind regimul matrimonial

Ofiterul de stare civila face mentiune pe actul de casatorie despre regimul matrimonial ales. El are obligatia ca, din oficiu si de îndata, sa comunice la registrul prevazut la art. 334 alin. (1), precum si, dupa caz, notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie de pe actul de casatorie.

Art. 292: Dovada casatoriei

(1)Casatoria se dovedeste cu actul de casatorie si prin certificatul de casatorie eliberat pe baza acestuia.

(2)Cu toate acestea, în situatiile prevazute de lege, casatoria se poate dovedi cu orice mijloc de proba.

CAPITOLUL IV: Nulitatea casatoriei

SECTIUNEA 1: Nulitatea absoluta a casatoriei

Art. 293: Cazurile de nulitate absoluta

(1)Este lovita de nulitate absoluta casatoria încheiata cu încalcarea dispozitiilor prevazute la art. 271, 273, 274, 276 si art. 287 alin. (1).

(2)În cazul în care sotul unei persoane declarate moarte s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotarârea declarativa de moarte este anulata, noua casatorie ramâne valabila, daca sotul celui declarat mort a fost de buna-credinta. Prima casatorie se considera desfacuta pe data încheierii noii casatorii.

Art. 294: Lipsa vârstei matrimoniale

(1)Casatoria încheiata de minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani este lovita de nulitate absoluta.

(2)Cu toate acestea, nulitatea casatoriei se acopera daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti, ambii soti au împlinit vârsta de 18 ani sau daca sotia a nascut ori a ramas însarcinata.

Art. 295: Casatoria fictiva

(1)Casatoria încheiata în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovita de nulitate absoluta.

(2)Cu toate acestea, nulitatea casatoriei se acopera daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti, a intervenit convietuirea sotilor, sotia a nascut sau a ramas însarcinata ori au trecut 2 ani de la încheierea casatoriei.

Art. 296: Persoanele care pot invoca nulitatea absoluta

Orice persoana interesata poate introduce actiunea în constatarea nulitatii absolute a casatoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce actiunea dupa încetarea sau desfacerea casatoriei, cu exceptia cazului în care ar actiona pentru apararea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie.

SECTIUNEA 2: Nulitatea relativa a casatoriei

Art. 297: Lipsa încuviintarilor cerute de lege

(1)Este lovita de nulitate relativa casatoria încheiata fara încuviintarile sau autorizarea prevazute la art. 272 alin. (2) si (4).

(2)Nulitatea poate fi invocata numai de cel a carui încuviintare ori autorizare era necesara.

Art. 298: Viciile de consimtamânt

(1)Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamânt a fost viciat prin eroare, prin doi sau prin violenta.

(2)Eroarea constituie viciu de consimtamânt numai atunci când priveste identitatea fizica a viitorului sot.

Art. 299: Lipsa discernamântului

Este lovita de nulitate relativa casatoria încheiata de persoana lipsita vremelnic de discernamânt.

Art. 300: Existenta tutelei

Casatoria încheiata între tutore si persoana minora aflata sub tutela sa este lovita de nulitate relativa.

Art. 301: Termenul de prescriptie

(1)Anularea casatoriei poate fi ceruta în termen de 6 luni.

(2)În cazul prevazut la art. 297, termenul curge de la data la care cei a caror încuviintare sau autorizare era necesara pentru încheierea casatoriei au luat cunostinta de aceasta.

(3)În cazul nulitatii pentru vicii de consimtamânt ori pentru lipsa discernamântului, termenul curge de la data încetarii violentei sau, dupa caz, de la data la care cel interesat a cunoscut doi ui, eroarea ori lipsa vremelnica a discernamântului.

(4)În cazul prevazut la art. 300, termenul curge de la data încheierii casatoriei.

Art. 302: Caracterul personal al actiunii

Dreptul la actiunea în anulabilitate nu se transmite mostenitorilor. Cu toate acestea, daca actiunea a fost pornita de catre unul dintre soti, ea poate fi continuata de catre oricare dintre mostenitorii sai.

Art. 303: Acoperirea nulitatii

(1)În cazurile prevazute la art. 272 alin. (2) si (4), nulitatea relativa a casatoriei se acopera daca, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti, s-au obtinut încuviintarile si autorizarea cerute de lege.

(2)Casatoria nu poate fi anulata daca sotii au convietuit timp de 6 luni de la data încetarii violentei sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultatilor mintale.

(3)În toate cazurile, nulitatea casatoriei se acopera daca, între timp, ambii soti au împlinit vârsta de 18 ani sau daca sotia a nascut ori a ramas însarcinata.

SECTIUNEA 3: Efectele nulitatii casatoriei

Art. 304: Casatoria putativa

(1)Sotul de buna-credinta la încheierea unei casatorii nule sau anulate pastreaza, pâna la data când hotarârea judecatoreasca ramâne definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila.

(2)În situatia prevazuta la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre fostii soti sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.

Art. 305: Situatia copiilor

(1)Nulitatea casatoriei nu are niciun efect în privinta copiilor, care pastreaza situatia de copii din casatorie.

(2)În ceea ce priveste drepturile si obligatiile dintre parinti si copii se aplica, prin asemanare, dispozitiile privitoare la divort.

Art. 306: Opozabilitatea hotarârii judecatoresti

(1)Hotarârea judecatoreasca de constatare a nulitatii sau de anulare a casatoriei este opozabila tertelor persoane, în conditiile legii. Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile în mod corespunzator.

(2)Cu toate acestea, nulitatea casatoriei nu poate fi opusa unei terte persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soti, afara de cazul în care au fost îndeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege cu privire la actiunea în nulitate ori anulabilitate sau tertul a cunoscut, pe alta cale, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a casatoriei.

CAPITOLUL V: Drepturile si îndatoririle personale ale sotilor

Art. 307: Reglementarea raporturilor personale dintre soti

Dispozitiile prezentului capitol se aplica raporturilor personale dintre soti, oricare ar fi regimul lor matrimonial.

Art. 308: Luarea deciziilor de catre soti

Sotii hotarasc de comun acord în tot ceea ce priveste casatoria.

Art. 309: Îndatoririle sotilor

(1)Sotii îsi datoreaza reciproc respect, fidelitate si sprijin moral.

(2)Ei au îndatorirea de a locui împreuna. Pentru motive temeinice, ei pot hotarî sa locuiasca separat.

Art. 310: Independenta sotilor

Un sot nu are dreptul sa cenzureze corespondenta, relatiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt sot.

Art. 311: Schimbarea numelui de familie

(1)Sotii sunt obligati sa poarte numele declarat la încheierea casatoriei.

(2)Daca sotii au convenit sa poarte în timpul casatoriei un nume comun si l-au declarat potrivit dispozitiilor art. 281, unul dintre soti nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativa decât cu consimtamântul celuilalt sot.

CAPITOLUL VI: Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor

SECTIUNEA 1: Dispozitii comune

SUBSECTIUNEA 1: Despre regimul matrimonial în general

Art. 312: Regimurile matrimoniale

(1)Viitorii soti pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legala, separatia de bunuri sau comunitatea conventionala.

(2)Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozitiile prezentei sectiuni, daca prin lege nu se prevede altfel.

Art. 313: Efectele regimului matrimonial

(1)Între soti, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii casatoriei.

(2)Fata de terti, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de lege, afara de cazul în care acestia l-au cunoscut pe alta cale.

(3)Neîndeplinirea formalitatilor de publicitate face ca sotii sa fie considerati, în raport cu tertii de buna-credinta, ca fiind casatoriti sub regimul matrimonial al comunitatii legale.

Art. 314: Mandatul conventional

Un sot poate sa dea mandat celuilalt sot sa îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.

Art. 315: Mandatul judiciar

(1)În cazul în care unul dintre soti se afla în imposibilitate de a-si manifesta vointa, celalalt sot poate cere instantei de tutela încuviintarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotarârea pronuntata se stabilesc conditiile, limitele si perioada de valabilitate a acestui mandat.

(2)În afara altor cazuri prevazute de lege, mandatul înceteaza atunci când sotul reprezentat nu se mai afla în situatia prevazuta la alin. (1) sau când este numit un tutore ori, dupa caz, un curator.

(3)Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile în mod corespunzator.

Art. 316: Actele de dispozitie care pun în pericol grav interesele familiei

(1)În mod exceptional, daca unul dintre soti încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celalalt sot poate cere instantei de tutela ca, pentru o durata determinata, dreptul de a dispune de anumite bunuri sa poata fi exercitat numai cu consimtamântul sau expres. Durata acestei masuri poate fi prelungita, fara însa a se depasi în total 2 ani. Hotarârea de încuviintare a masurii se comunica în vederea efectuarii formalitatilor de publicitate imobiliara sau mobiliara, dupa caz.

(2)Actele încheiate cu nerespectarea hotarârii judecatoresti sunt lovite de nulitate relativa. Dreptul la actiune se prescrie în termen de un an, care începe sa curga de la data când sotul vatamat a luat cunostinta de existenta actului.

(3)Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile în mod corespunzator.

Art. 317: Independenta patrimoniala a sotilor

(1)Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare sot poate sa încheie orice acte juridice cu celalalt sot sau cu terte persoane.

(2)Fiecare sot poate sa faca singur, fara consimtamântul celuilalt, depozite bancare, precum si orice alte operatiuni în legatura cu acestea.

(3)În raport cu societatea bancara, sotul titular al contului are, chiar si dupa desfacerea sau încetarea casatoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, daca prin hotarâre judecatoreasca executorie nu s-a decis altfel.

Art. 318: Dreptul la informare

(1)Fiecare sot poate sa îi ceara celuilalt sa îl informeze cu privire la bunurile, veniturile si datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat, se poate adresa instantei de tutela.

(2)Instanta poate sa îl oblige pe sotul celui care a sesizat-o sau pe orice tert sa furnizeze informatiile cerute si sa depuna probele necesare în acest sens.

(3)Tertii pot sa refuze furnizarea informatiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este justificat de pastrarea secretului profesional.

(4)Atunci când informatiile solicitate de un sot pot fi obtinute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt sot, refuzul acestuia de a le solicita naste prezumtia relativa ca sustinerile sotului reclamant sunt adevarate.

Art. 319: Încetarea regimului matrimonial

(1)Regimul matrimonial înceteaza prin constatarea nulitatii, anularea, desfacerea sau încetarea casatoriei.

(2)În timpul casatoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în conditiile legii.

Art. 320: Lichidarea regimului matrimonial

În caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichideaza potrivit legii, prin buna învoiala sau, în caz de neîntelegere, pe cale judiciara. Hotarârea judecatoreasca definitiva sau, dupa caz, înscrisul întocmit în forma autentica notariala constituie act de lichidare.

SUBSECTIUNEA 2: Locuinta familiei

Art. 321: Notiunea

(1)Locuinta familiei este locuinta comuna a sotilor sau, în lipsa, locuinta sotului la care se afla copiii.

(2)Oricare dintre soti poate cere notarea în cartea funciara, în conditiile legii, a unui imobil ca locuinta a familiei, chiar daca nu este proprietarul imobilului.

Art. 322: Regimul unor acte juridice

(1)Niciunul dintre soti, chiar daca este proprietar exclusiv, nu poate dispune fara consimtamântul scris al celuilalt sot de drepturile asupra locuintei familiei.

(2)De asemenea, un sot nu poate deplasa din locuinta bunurile ce mobileaza sau decoreaza locuinta familiei si nu poate dispune de acestea fara consimtamântul scris al celuilalt sot.

(3)În cazul în care consimtamântul este refuzat fara un motiv legitim, celalalt sot poate sa sesizeze instanta de tutela, pentru ca aceasta sa autorizeze încheierea actului.

(4)Sotul care nu si-a dat consimtamântul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunostinta despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetarii regimului matrimonial.

(5)În lipsa notarii locuintei familiei în cartea funciara, sotul care nu si-a dat consimtamântul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celalalt sot, cu exceptia cazului în care tertul dobânditor a cunoscut, pe alta cale, calitatea de locuinta a familiei.

(6)Dispozitiile alin. (5) se aplica în mod corespunzator actelor încheiate cu încalcarea prevederilor alin. (2).

Art. 323: Drepturile sotilor asupra locuintei închiriate

(1)În cazul în care locuinta este detinuta în temeiul unui contract de închiriere, fiecare sot are un drept locativ propriu, chiar daca numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de casatorie.

(2)Dispozitiile art. 322 sunt aplicabile în mod corespunzator.

Art. 324: Atribuirea beneficiului contractului de închiriere

(1)La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se înteleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti.

(2)Sotul caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator sa plateasca celuilalt sot o indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o alta locuinta, cu exceptia cazului în care divortul a fost pronuntat din culpa exclusiva a acestuia din urma. Daca exista bunuri comune, indemnizatia se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite sotului caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere.

(3)Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fata de acesta de la data când hotarârea judecatoreasca a ramas definitiva.

(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplica în mod similar si în cazul în care bunul este proprietatea comuna a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale producând efecte pâna la data ramânerii irevocabile a hotarârii de partaj.

SUBSECTIUNEA 3: Cheltuielile casatoriei

Art. 325: Contributia sotilor

(1)Sotii sunt obligati sa îsi acorde sprijin material reciproc.

(2)Ei sunt obligati sa contribuie, în raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casatoriei, daca prin conventie matrimoniala nu s-a prevazut altfel.

(3)Orice conventie care prevede ca suportarea cheltuielilor casatoriei revine doar unuia dintre soti este considerata nescrisa.

Art. 326: Munca în gospodarie

Munca oricaruia dintre soti în gospodarie si pentru cresterea copiilor reprezinta o contributie la cheltuielile casatoriei.

Art. 327: Veniturile din profesie

Fiecare sot este liber sa exercite o profesie si sa dispuna, în conditiile legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligatiilor ce îi revin privind cheltuielile casatoriei.

Art. 328: Dreptul la compensatie

Sotul care a participat efectiv la activitatea profesionala a celuilalt sot poate obtine o compensatie, în masura îmbogatirii acestuia din urma, daca participarea sa a depasit limitele obligatiei de sprijin material si ale obligatiei de a contribui la cheltuielile casatoriei.

SUBSECTIUNEA 4: Alegerea regimului matrimonial

Art. 329: Conventia matrimoniala

Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunitatii legale se face prin încheierea unei conventii matrimoniale.

Art. 330: Încheierea conventiei matrimoniale

(1)Sub sanctiunea nulitatii absolute, conventia matrimoniala se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimtamântul tuturor partilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procura autentica, speciala si având continut predeterminat.

(2)Conventia matrimoniala încheiata înainte de casatorie produce efecte numai de la data încheierii casatoriei.

(3)Conventia încheiata în timpul casatoriei produce efecte de la data prevazuta de parti sau, în lipsa, de la data încheierii ei.

Art. 331: Simulatia conventiei matrimoniale

Actul secret prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifica regimul matrimonial pentru care sunt îndeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege produce efecte numai între soti si nu poate fi opus tertilor de buna-credinta.

Art. 332: Obiectul conventiei matrimoniale

(1)Prin conventia matrimoniala nu se poate deroga, sub sanctiunea nulitatii absolute, de la dispozitiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevazute de lege.

(2)De asemenea, conventia matrimoniala nu poate aduce atingere egalitatii dintre soti, autoritatii parintesti sau devolutiunii succesorale legale.

Art. 333: Clauza de preciput

(1)Prin conventie matrimoniala se poate stipula ca sotul supravietuitor sa preia fara plata, înainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, detinute în devalmasie sau în coproprietate.

(2)Clauza de preciput nu este supusa raportului donatiilor, ci numai reductiunii, în conditiile legii.

(3)Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmari, chiar înainte de încetarea comunitatii, bunurile ce fac obiectul clauzei.

(4)Clauza de preciput devine caduca atunci când comunitatea înceteaza în timpul vietii sotilor, când acestia au decedat în acelasi timp sau când bunurile care au facut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor comuni.

(5)Executarea clauzei de preciput se face în natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent.

Art. 334: Publicitatea conventiei matrimoniale

(1)Pentru a fi opozabile tertilor, conventiile matrimoniale se înscriu în Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale, tinut în format electronic, potrivit legii.

(2)Dupa autentificarea conventiei matrimoniale în timpul casatoriei sau dupa primirea copiei de pe actul casatoriei, potrivit art. 330, notarul public expediaza, din oficiu, un exemplar al conventiei la registrul mentionat la alin. (1), precum si la celelalte registre de publicitate, în conditiile alin. (4).

(3)Dispozitiile alin. (2) nu exclud dreptul oricaruia dintre soti de a solicita îndeplinirea formalitatilor de publicitate.

(4)Tinând seama de natura bunurilor, conventiile matrimoniale se vor nota în cartea funciara, se vor înscrie în registrul comertului, precum si în alte registre de publicitate prevazute de lege. În toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalitatilor de publicitate speciale nu poate fi acoperita prin înscrierea facuta în registrul mentionat la alin. (1).

(5)Orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, poate cerceta registrul mentionat la alin. (1) si poate solicita, în conditiile legii, eliberarea de extrase certificate.

Art. 335: Inopozabilitatea conventiei matrimoniale

(1)Conventia matrimoniala nu poate fi opusa tertilor cu privire la actele încheiate de acestia cu unul dintre soti decât daca au fost îndeplinite formalitatile de publicitate prevazute la art. 334 sau daca tertii au cunoscut-o pe alta cale.

(2)De asemenea, conventia matrimoniala nu poate fi opusa tertilor cu privire la actele încheiate de acestia cu oricare dintre soti înainte de încheierea casatoriei.

Art. 336: Modificarea conventiei matrimoniale

Conventia matrimoniala poate fi modificata înainte de încheierea casatoriei, cu respectarea conditiilor prevazute la art. 330 si 332. Dispozitiile art. 334 si 335 sunt aplicabile.

Art. 337: Încheierea conventiei matrimoniale de catre minor

(1)Minorul care a împlinit vârsta matrimoniala poate încheia sau modifica o conventie matrimoniala numai cu încuviintarea ocrotitorului sau legal si cu autorizarea instantei de tutela.

(2)În lipsa încuviintarii sau a autorizarii prevazute la alin. (1), conventia încheiata de minor poate fi anulata în conditiile art. 46, care se aplica în mod corespunzator.

(3)Actiunea în anulare nu poate fi formulata daca a trecut un an de la încheierea casatoriei.

Art. 338: Nulitatea conventiei matrimoniale

În cazul în care conventia matrimoniala este lovita de nulitate, între soti se aplica regimul comunitatii legale, fara a fi afectate drepturile dobândite de tertii de buna-credinta.

SECTIUNEA 2: Regimul comunitatii legale

Art. 339: Bunurile comune

Bunurile dobândite în timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devalmasie ale sotilor.

Art. 340: Bunurile proprii

Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:

a)bunurile dobândite prin mostenire legala, legat sau donatie, cu exceptia cazului în care dispunatorul a prevazut, în mod expres, ca ele vor fi comune;

b)bunurile de uz personal;

c)bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;

d)drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;

e)bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri;

f)indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soti;

g)bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobândit în schimbul acestora;

h)fructele bunurilor proprii.

Art. 341: Veniturile din munca si cele asimilate acestora

Veniturile din munca, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurarilor sociale si altele asemenea, precum si veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuala sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însa numai în cazul în care creanta privind încasarea lor devine scadenta în timpul comunitatii.

Art. 342: Regimul juridic al bunurilor proprii

Fiecare sot poate folosi, administra si dispune liber de bunurile sale proprii, în conditiile legii.

Art. 343: Dovada bunurilor sotilor

(1)Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.

(2)Dovada ca un bun este propriu se poate face între soti prin orice mijloc de proba. În cazul prevazut la art. 340 lit. a), dovada se face în conditiile legii.

(3)Pentru bunurile mobile dobândite anterior casatoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmeste un inventar de catre notarul public sau sub semnatura privata, daca partile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezuma, pâna la proba contrara, ca bunurile sunt comune.

Art. 344: Formalitatile de publicitate

Oricare dintre soti poate cere sa se faca mentiune în cartea funciara ori, dupa caz, în alte registre de publicitate prevazute de lege despre apartenenta unui bun la comunitate.

Art. 345: Actele de conservare, de folosinta si de administrare

(1)Fiecare sot are dreptul de a folosi bunul comun fara consimtamântul expres al celuilalt sot. Cu toate acestea, schimbarea destinatiei bunului comun nu se poate face decât prin acordul sotilor.

(2)De asemenea, fiecare sot poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum si acte de dobândire a bunurilor comune.

(3)Dispozitiile art. 322 ramân aplicabile.

(4)În masura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, sotul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobândite de tertii de buna-credinta.

Art. 346: Actele de înstrainare si de grevare

(1)Actele de înstrainare sau de grevare cu drepturi reaie având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soti.

(2)Cu toate acestea, oricare dintre soti poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a caror înstrainare nu este supusa, potrivit legii, anumitor formalitati de publicitate. Dispozitiile art. 345 alin. (4) ramân aplicabile.

(3)Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obisnuite.

Art. 347: Nulitatea relativa

(1)Actul încheiat fara consimtamântul expres al celuilalt sot, atunci când el este necesar potrivit legii, este lovit de nulitate relativa.

(2)Tertul dobânditor care a depus diligenta necesara pentru a se informa cu privire la natura bunului este aparat de efectele nulitatii. Dispozitiile art. 345 alin. (4) ramân aplicabile.

Art. 348: Aportul de bunuri comune

(1)Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societati, asociatii sau fundatii, în conditiile legii, dispozitiile art. 346 alin. (1) si art. 347 aplicându-se în mod corespunzator.

(2)Pentru exercitarea drepturilor ce le revin ca asociati sotii trebuie sa desemneze un reprezentant comun, care poate fi oricare dintre ei sau un tert, în conditiile legii.

Art. 349: Regimul aporturilor de bunuri comune

(1)Sub sanctiunea prevazuta la art. 347, niciunul dintre soti nu poate singur, fara acordul celuilalt sot, sa dispuna de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de parti sociale ori, dupa caz, de actiuni. În cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata, sotul care nu si-a dat acordul la întrebuintarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobândite de terti.

(2)În toate cazurile, partile sociale sau, dupa caz, actiunile sunt bunuri comune. Cu toate acestea, sotul care a devenit asociat exercita singur toate drepturile ce decurg din aceasta calitate.

Art. 350: Dispozitiile testamentare

Fiecare sot poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la încetarea casatoriei, din comunitatea de bunuri.

Art. 351: Datoriile comune ale sotilor

Sotii raspund cu bunurile comune pentru:

a)obligatiile nascute în legatura cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;

b)obligatiile pe care le-au contractat împreuna;

c)obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei;

d)repararea prejudiciului cauzat prin însusirea, de catre unul dintre soti, a bunurilor apartinând unui tert, în masura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale sotilor.

Art. 352: Raspunderea subsidiara pentru datoriile comune

(1)În masura în care obligatiile comune nu au fost acoperite prin urmarirea bunurilor comune, sotii raspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a platit datoria comuna se subroga în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate daca lichidarea s-ar face la data platii datoriei.

(2)Sotul care a platit datoria comuna în conditiile alin. (1) are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt sot pâna la acoperirea integrala a creantelor pe care acesta i le datoreaza.

Art. 353: Urmarirea bunurilor comune

(1)Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.

(2)Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere partajul bunurilor comune, însa numai în masura necesara pentru acoperirea creantei sale.

(3)Bunurile astfel împartite devin bunuri proprii.

Art. 354: Urmarirea veniturilor din profesie

Veniturile din munca ale unui sot, precum si cele asimilate acestora nu pot fi urmarite pentru datoriile comune asumate de catre celalalt sot, cu exceptia celor prevazute la art. 351 lit. c).

Art. 355: Lichidarea regimului comunitatii

(1)La încetarea comunitatii, aceasta se lichideaza prin hotarâre judecatoreasca sau act autentic notarial.

(2)Pâna la finalizarea lichidarii, comunitatea subzista atât în privinta bunurilor, cât si în privinta obligatiilor.

(3)Când comunitatea înceteaza prin decesul unuia dintre soti, lichidarea se face între sotul supravietuitor si mostenitorii sotului decedat. În acest caz, obligatiile sotului decedat se divid între mostenitori proportional cu cotele ce le revin din mostenire.

Art. 356: Efectele încetarii regimului comunitatii

Daca regimul comunitatii de bunuri înceteaza prin desfacerea casatoriei, fostii soti ramân coproprietari în devalmasie asupra bunurilor comune pâna la stabilirea cotei-parti ce revine fiecaruia.

Art. 357: Lichidarea comunitatii. Partajul

(1)În cadrul lichidarii comunitatii, fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, dupa care se va proceda la partajul bunurilor comune.

(2)În acest scop, se determina mai întâi cota-parte ce revine fiecarui sot, pe baza contributiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât si la îndeplinirea obligatiilor comune. Pâna la proba contrara, se prezuma ca sotii au avut o contributie egala.

(3)Dispozitiile art. 364 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

Art. 358: Partajul în timpul regimului comunitatii

(1)În timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi împartite, în tot sau în parte, prin act încheiat în forma autentica notariala, în caz de buna învoiala, ori pe cale judecatoreasca, în caz de neîntelegere.

(2)Prevederile art. 357 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

(3)Bunurile atribuite fiecarui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpartite ramân bunuri comune.

(4)Regimul comunitatii nu înceteaza decât în conditiile legii, chiar daca toate bunurile comune au fost împartite potrivit acestui articol.

Art. 359: Conventiile contrare regimului comunitatii legale

Orice conventie contrara dispozitiilor prezentei sectiuni este lovita de nulitate absoluta, în masura în care nu este compatibila cu regimul comunitatii conventionale.

SECTIUNEA 3: Regimul separatiei de bunuri

Art. 360: Regimul bunurilor

Fiecare dintre soti este proprietar exclusiv în privinta bunurilor dobândite înainte de încheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobândeste în nume propriu dupa aceasta data.

Art. 361: Inventarul bunurilor mobile

(1)La adoptarea acestui regim, notarul public întocmeste un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire.

(2)Se poate întocmi un inventar si pentru bunurile mobile dobândite în timpul separatiei de bunuri.

(3)În toate cazurile, pentru opozabilitate fata de terti, inventarul se anexeaza la conventia matrimoniala, supunându-se acelorasi formalitati de publicitate ca si conventia matrimoniala.

(4)În lipsa inventarului se prezuma, pâna la proba contrara, ca dreptul de proprietate exclusiva apartine sotului posesor.

(5)Daca bunul a fost dobândit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei conditii de forma pentru validitate ori unor cerinte de publicitate, dreptul de proprietate exclusiva nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplineste formele cerute de lege.

Art. 362: Bunurile proprietate comuna pe cote-parti

(1)Bunurile dobândite împreuna de soti apartin acestora în proprietate comuna pe cote-parti, în conditiile legii.

(2)Dovada coproprietatii se face în conditiile art. 361, care se aplica în mod corespunzator.

Art. 363: Folosinta bunurilor celuilalt sot

(1)Sotul care se foloseste de bunurile celuilalt sot fara împotrivirea acestuia din urma are obligatiile unui uzufructuar, cu exceptia celor prevazute la art. 723, 726 si 727. El este dator sa restituie numai fructele existente la data solicitarii lor de catre celalalt sot sau, dupa caz, la data încetarii ori schimbarii regimului matrimonial.

(2)Daca unul dintre soti încheie singur un act prin care dobândeste un bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri apartinând celuilalt sot, acesta din urma poate alege, în proportia bunurilor proprii folosite fara acordul sau, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achizitionat si a pretinde daune-interese de la sotul dobânditor. Proprietatea nu poate fi însa reclamata decât înainte ca sotul dobânditor sa dispuna de bunul dobândit, cu exceptia cazului în care tertul dobânditor a cunoscut ca bunul a fost achizitionat de catre sotul vânzator prin valorificarea bunurilor celuilalt sot.

Art. 364: Raspunderea pentru obligatiile personale

(1)Niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile nascute din acte savârsite de celalalt sot.

(2)Cu toate acestea, sotii raspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei si a celor legate de cresterea si educarea copiilor.

Art. 365: Dreptul de retentie

La încetarea regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt pâna la acoperirea integrala a datoriilor pe care le au unul fata de celalalt.

SECTIUNEA 4: Regimul comunitatii conventionale

Art. 366: Domeniul de aplicare

Regimul comunitatii conventionale se aplica atunci când, în conditiile si limitele prevazute în prezenta sectiune, se deroga, prin conventie matrimoniala, de la dispozitiile privind regimul comunitatii legale.

Art. 367: Obiectul conventiei matrimoniale

În cazul în care se adopta comunitatea conventionala, conventia matrimoniala se poate referi la unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte:

a)includerea în comunitate a unor bunuri proprii dobândite înainte sau dupa încheierea casatoriei, cu exceptia celor prevazute la art. 340 lit. b) si c);

b)restrângerea comunitatii la bunurile anume determinate în conventia matrimoniala, indiferent daca sunt dobândite înainte sau în timpul casatoriei;

c)obligativitatea acordului ambilor soti pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, daca unul dintre soti se afla în imposibilitate de a-si exprima vointa sau se opune în mod abuziv, celalalt sot poate sa încheie singur actul, însa numai cu încuviintarea prealabila a instantei de tutela;

d)includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunitatii;

e)modalitati privind lichidarea comunitatii conventionale.

Art. 368: Alte dispozitii aplicabile

În masura în care prin conventie matrimoniala nu se prevede altfel, regimul juridic al comunitatii conventionale se completeaza cu dispozitiile legale privind regimul comunitatii legale.

SECTIUNEA 5: Modificarea regimului matrimonial

SUBSECTIUNEA 1: Modificarea conventionala

Art. 369: Conditiile

(1)Dupa cel putin un an de la încheierea casatoriei, sotii pot, ori de câte ori doresc, sa înlocuiasca regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori sa îl modifice, cu respectarea conditiilor prevazute de lege pentru încheierea conventiilor matrimoniale.

(2)Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 sunt aplicabile în mod corespunzator.

(3)Creditorii prejudiciati prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula actiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalitatile de publicitate sau, dupa caz, de când au luat cunostinta mai înainte de aceste împrejurari pe alta cale.

(4)Creditorii prevazuti la alin. (3) pot invoca oricând, pe cale de exceptie, inopozabilitatea modificarii sau lichidarii regimului matrimonial facute în frauda intereselor lor.

SUBSECTIUNEA 2: Modificarea judiciara

Art. 370: Separatia judiciara de bunuri

(1)Daca regimul matrimonial al sotilor este cel al comunitatii legale sau conventionale, instanta, la cererea unuia dintre soti, poate pronunta separatia de bunuri, atunci când celalalt sot încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei.

(2)Totodata, instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 357.

(3)Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 se aplica în mod corespunzator.

Art. 371: Efectele între soti

(1)Separatia de bunuri pronuntata de catre instanta face ca regimul matrimonial anterior sa înceteze, iar sotilor li se aplica regimul matrimonial prevazut la art. 360-365.

(2)Între soti, efectele separatiei se produc de la data formularii cererii, cu exceptia cazului în care instanta, la cererea oricaruia dintre ei, dispune ca aceste efecte sa li se aplice de la data despartirii în fapt.

Art. 372: Efectele fata de terti

(1)Creditorii sotilor nu pot cere separatia de bunuri, dar pot interveni în cauza.

(2)Dispozitiile art. 369 alin. (3) si (4) se aplica în mod corespunzator.

CAPITOLUL VII: Desfacerea casatoriei

SECTIUNEA 1: Cazurile de divort

SUBSECTIUNEA 1: Dispozitii generale

Art. 373: Motivele de divort

Divortul poate avea loc:

a)prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;

b)atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;

c)la cererea unuia dintre soti, dupa o separare în fapt care a durat cel putin 2 ani;

d)la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.

SUBSECTIUNEA 2: Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara

Art. 374: Conditiile

(1)Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de data încheierii casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.

(2)Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis daca unul dintre soti este pus sub interdictie.

(3)Instanta este obligata sa verifice existenta consimtamântului liber si neviciat al fiecarui sot.

SUBSECTIUNEA 3: Divortul prin acordul sotilor pe cale administrativa sau prin procedura notariala

Art. 375: Conditiile

(1)Daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din casatorie sau adoptati, ofiterul de stare civila sau notarul public de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, eliberându-le un certificat de divort, potrivit legii.

(2)Dispozitiile art. 374 alin. (2) ramân aplicabile.

Art. 376: Procedura

(1)Cererea de divort se depune de soti împreuna. Ofiterul de stare civila sau notarul public înregistreaza cererea si le acorda un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divort.

(2)La expirarea acestui termen, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca, în acest sens, consimtamântul lor este liber si neviciat.

(3)Daca sotii staruie în divort, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public elibereaza certificatul de divort fara sa faca vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.

(4)Dispozitiile art. 383 alin. (1) si (3) se aplica în mod corespunzator. Daca sotii nu se înteleg asupra numelui de familie pe care sa îl poarte dupa divort, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public emite o dispozitie de respingere a cererii de divort si îndruma sotii sa se adreseze instantei de judecata, potrivit prevederilor art. 374.

(5)Solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului asupra carora sotii nu se înteleg este de competenta instantei judecatoresti.

Art. 377: Mentiunea în actul de casatorie

(1)Când cererea de divort este depusa la primaria unde s-a încheiat casatoria, ofiterul de stare civila, dupa emiterea certificatului de divort, face cuvenita mentiune în actul de casatorie.

(2)În cazul depunerii cererii la primaria în a carei raza teritoriala sotii au avut ultima locuinta comuna, ofiterul de stare civila emite certificatul de divort si înainteaza, de îndata, o copie certificata de pe acesta la primaria locului unde s-a încheiat casatoria, spre a se face mentiune în actul de casatorie.

(3)În cazul constatarii divortului de catre notarul public, acesta emite certificatul de divort si înainteaza, de îndata, o copie certificata de pe acesta la primaria locului unde s-a încheiat casatoria, spre a se face mentiune în actul de casatorie.

Art. 378: Refuzul ofiterului de stare civila sau notarului public

(1)Daca nu sunt îndeplinite conditiile art. 375, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public respinge cererea de divort.

(2)Împotriva refuzului ofiterului de stare civila sau notarului public nu exista cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecata, pentru a dispune desfacerea casatoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevazut de lege.

(3)Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civila sau notarului public de a constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor si de a emite certificatul de divort, oricare dintre soti se poate adresa, pe cale separata, instantei competente.

SUBSECTIUNEA 4: Divortul din culpa

Art. 379: Conditiile

(1)În cazul prevazut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti în destramarea casatoriei. Cu toate acestea, daca din probele administrate rezulta culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa lor comuna, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort. Daca culpa apartine în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.

(2)În ipoteza prevazuta la art. 373 lit. c), divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului reclamant, cu exceptia situatiei în care pârâtul se declara de acord cu divortul, când acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.

Art. 380: Continuarea actiunii de divort

(1)În situatia prevazuta la art. 379 alin. (1), daca sotul reclamant decedeaza în timpul procesului, mostenitorii sai pot continua actiunea de divort.

(2)Actiunea continuata de mostenitori este admisa numai daca instanta constata culpa exclusiva a sotului pârât.

SUBSECTIUNEA 5: Divortul din cauza starii sanatatii unui sot

Art. 381: Conditiile divortului

În cazul prevazut la art. 373 lit. d), desfacerea casatoriei se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.

SECTIUNEA 2: Efectele divortului

SUBSECTIUNEA 1: Data desfacerii casatoriei

Art. 382: Data desfacerii casatoriei

(1)Casatoria este desfacuta din ziua când hotarârea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva.

(2)Prin exceptie, daca actiunea de divort este continuata de mostenitorii sotului reclamant, potrivit art. 380, casatoria se socoteste desfacuta la data decesului.

(3)În cazul prevazut la art. 375, casatoria este desfacuta pe data eliberarii certificatului de divort.

SUBSECTIUNEA 2: Efectele divortului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soti

Art. 383: Numele de familie dupa casatorie

(1)La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat în timpul casatoriei. Instanta ia act de aceasta întelegere prin hotarârea de divort.

(2)Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa încuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat în timpul casatoriei, chiar în lipsa unei întelegeri între ei.

(3)Daca nu a intervenit o întelegere sau daca instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.

Art. 384: Drepturile sotului divortat

(1)Divortul este considerat pronuntat împotriva sotului din a carui culpa exclusiva s-a desfacut casatoria.

(2)Sotul împotriva caruia a fost pronuntat divortul pierde drepturile pe care legea sau conventiile încheiate anterior cu tertii le atribuie acestuia.

(3)Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al divortului prin acordul sotilor.

SUBSECTIUNEA 3: Efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti

SUBSECTIUNEA 3¹: Efecte cu privire la regimul matrimonial

Art. 385: Încetarea regimului matrimonial

(1)În cazul divortului, regimul matrimonial înceteaza între soti la data introducerii cererii de divort.

(2)Cu toate acestea, oricare dintre soti sau amândoi, împreuna, în cazul divortului prin acordul lor, pot cere instantei de divort sa constate ca regimul matrimonial a încetat de la data separatiei în fapt.

(3)Prevederile acestui articol se aplica în mod corespunzator si în cazul divortului prevazut la art. 375.

Art. 386: Actele încheiate în frauda celuilalt sot

(1)Actele mentionate la art. 346 alin. (2), precum si actele din care se nasc obligatii în sarcina comunitatii, încheiate de unul dintre soti dupa data introducerii cererii de divort, sunt lovite de nulitate relativa, daca au fost facute în frauda celuilalt sot.

(2)Dispozitiile art. 345 alin. (4) ramân aplicabile.

Art. 387: Opozabilitatea fata de terti

(1)Hotarârea judecatoreasca prin care s-a pronuntat divortul si, dupa caz, certificatul de divort prevazut la art. 375 sunt opozabile fata de terti, în conditiile legii.

(2)Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile în mod corespunzator, inclusiv în cazul prevazut la art. 375.

SUBSECTIUNEA 3²: Dreptul la despagubiri

Art. 388: Acordarea despagubirilor

Distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevazut la art. 390, sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa îl despagubeasca. Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotarârea de divort.

SUBSECTIUNEA 3³: Obligatia de întretinere între fostii soti

Art. 389: Obligatia de întretinere

(1)Prin desfacerea casatoriei, obligatia de întretinere între soti înceteaza.

(2)Sotul divortat are dreptul la întretinere, daca se afla în nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite înainte de casatorie ori în timpul casatoriei. El are drept la întretinere si atunci când incapacitatea se iveste în decurs de un an de la desfacerea casatoriei, însa numai daca incapacitatea este cauzata de o împrejurare în legatura cu casatoria.

(3)Întretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. (2) se stabileste pâna la o patrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale si cu starea de nevoie a creditorului. Aceasta întretinere, împreuna cu întretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net al celui obligat la plata.

(4)Când divortul este pronuntat din culpa exclusiva a unuia dintre soti, acesta nu beneficiaza de prevederile alin. (2) si (3) decât timp de un an de la desfacerea casatoriei.

(5)În afara altor cazuri prevazute de lege, obligatia de întretinere înceteaza prin recasatorirea celui îndreptatit.

SUBSECTIUNEA 3⁴: Prestatia compensatorie

Art. 390: Conditiile prestatiei compensatorii

(1)În cazul în care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului pârât, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina în conditiile de viata ale celui care o solicita.

(2)Prestatia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care casatoria a durat cel putin 20 de ani.

(3)Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de întretinere, în conditiile art. 389.

Art. 391: Stabilirea prestatiei compensatorii

(1)Prestatia compensatorie nu se poate solicita decât odata cu desfacerea casatoriei.

(2)La stabilirea prestatiei compensatorii se tine seama atât de resursele sotului care o solicita, cât si de mijloacele celuilalt sot din momentul divortului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum si de orice alte împrejurari previzibile de natura sa le modifice, cum ar fi vârsta si starea de sanatate a sotilor, contributia la cresterea copiilor minori pe care a avut-o si urmeaza sa o aiba fiecare sot, pregatirea profesionala, posibilitatea de a desfasura o activitate producatoare de venituri si altele asemenea.

Art. 392: Forma prestatiei compensatorii

(1)Prestatia compensatorie poate fi stabilita în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natura, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului.

(2)Renta poate fi stabilita într-o cota procentuala din venitul debitorului sau într-o suma de bani determinata.

(3)Renta si uzufructul se pot constitui pe toata durata vietii celui care solicita prestatia compensatorie sau pentru o perioada mai scurta, care se stabileste prin hotarârea de divort.

Art. 393: Garantiile

Instanta, la cererea sotului creditor, îl poate obliga pe sotul debitor sa constituie o garantie reala sau sa dea cautiune pentru a asigura executarea rentei.

Art. 394: Modificarea prestatiei compensatorii

(1)Instanta poate mari sau micsora prestatia compensatorie, daca se modifica, în mod semnificativ, mijloacele debitorului si resursele creditorului.

(2)În cazul în care prestatia compensatorie consta într-o suma de bani, aceasta se indexeaza de drept, trimestrial, în functie de rata inflatiei.

Art. 395: Încetarea prestatiei compensatorii

Prestatia compensatorie înceteaza prin decesul unuia dintre soti, prin recasatorirea sotului creditor, precum si atunci când acesta obtine resurse de natura sa îi asigure conditii de viata asemanatoare celor din timpul casatoriei.

SUBSECTIUNEA 4:  Efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori

Art. 396: Raporturile dintre parintii divortati si copiii lor minori

(1)Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de învoiala parintilor, pe care îi asculta.

(2)Dispozitiile art. 264 sunt aplicabile.

Art. 397: Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti

Dupa divort, autoritatea parinteasca revine în comun ambilor parinti, afara de cazul în care instanta decide altfel.

Art. 398: Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte

(1)Daca exista motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.

(2)Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia sau la casatoria acestuia.

Art. 399: Exercitarea autoritatii parintesti de catre alte persoane

(1)În mod exceptional, instanta de tutela poate hotarî plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana, cu consimtamântul acestora, sau într-o institutie de ocrotire. Acestea exercita drepturile si îndatoririle care revin parintilor cu privire la persoana copilului.

(2)Instanta stabileste daca drepturile cu privire la bunurile copilului se exercita de catre parinti în comun sau de catre unul dintre ei.

Art. 400: Locuinta copilului dupa divort

(1)În lipsa întelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste în mod statornic.

(2)Daca pâna la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta îi stabileste locuinta la unul dintre ei, tinând seama de interesul sau superior.

(3)În mod exceptional, si numai daca este în interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamântul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si îndeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si învatatura sa.

Art. 401: Drepturile parintelui separat de copil

(1)În cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.

(2)În caz de neîntelegere între parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.

Art. 402: Stabilirea contributiei parintilor

(1)Instanta de tutela, prin hotarârea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a copiilor.

(2)Dispozitiile titlului V privind obligatia de întretinere se aplica în mod corespunzator.

Art. 403: Modificarea masurilor luate cu privire la copil

În cazul schimbarii împrejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si îndatoririle parintilor divortati fata de copii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.

Art. 404: Raporturile dintre parinti si copiii lor minori în alte cazuri

În cazul prevazut la art. 293 alin. (2), instanta hotaraste asupra raporturilor dintre parinti si copiii lor minori, dispozitiile art. 396-403 fiind aplicabile în mod corespunzator.

TITLUL III: Rudenia

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 405: Notiunea

(1)Rudenia fireasca este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.

(2)Rudenia civila este legatura rezultata din adoptia încheiata în conditiile prevazute de lege.

Art. 406: Rudenia în linie dreapta sau colaterala

(1)Rudenia este în linie dreapta în cazul descendentei unei persoane dintr-o alta persoana si poate fi ascendenta sau descendenta.

(2)Rudenia este în linie colaterala atunci când rezulta din faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.

(3)Gradul de rudenie se stabileste astfel:

a)în linie dreapta, dupa numarul nasterilor: astfel, copiii si parintii sunt rude de gradul întâi, nepotii si bunicii sunt rude de gradul al doilea;

b)în linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcând de la una dintre rude pâna la ascendentul comun si coborând de la acesta pâna la cealalta ruda; astfel, fratii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau matusa si nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea.

Art. 407: Afinitatea

(1)Afinitatea este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot.

(2)Rudele sotului sunt, în aceeasi linie si acelasi grad, afinii celuilalt sot.

CAPITOLUL II: Filiatia

SECTIUNEA 1: Stabilirea filiatiei

SUBSECTIUNEA 1: Dispozitii generale

Art. 408: Modurile de stabilire a filiatiei

(1)Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii; ea se poate stabili si prin recunoastere sau prin hotarâre judecatoreasca.

(2)Filiatia fata de tatal din casatorie se stabileste prin efectul prezumtiei de paternitate.

(3)Filiatia fata de tatal din afara casatoriei se stabileste prin recunoastere sau prin hotarâre judecatoreasca, dupa caz.

Art. 409: Dovada filiatiei

(1)Filiatia se dovedeste prin actul de nastere întocmit în registrul de stare civila, precum si cu certificatul de nastere eliberat pe baza acestuia.

(2)În cazul copilului din casatorie, dovada se face prin actul de nastere si prin actul de casatorie al parintilor, trecute în registrele de stare civila, precum si prin certificatele de stare civila corespunzatoare.

Art. 410: Posesia de stat

(1)Posesia de stat este starea de fapt care indica legaturile de filiatie si rudenie dintre copil si familia din care se pretinde ca face parte. Ea consta, în principal, în oricare dintre urmatoarele împrejurari:

a)o persoana se comporta fata de un copil ca fiind al sau, îngrijindu-se de cresterea si educarea sa, iar copilul se comporta fata de aceasta persoana ca fiind parintele sau;

b)copilul este recunoscut de catre familie, în societate si, când este cazul, de catre autoritatile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde ca este parintele sau;

c)copilul poarta numele persoanei despre care se pretinde ca este parintele sau.

(2)Posesia de stat trebuie sa fie continua, pasnica, publica si neechivoca.

Art. 411: Posesia de stat conforma cu actul de nastere

(1)Nicio persoana nu poate reclama o alta filiatie fata de mama decât aceea ce rezulta din actul sau de nastere si posesia de stat conforma cu acesta.

(2)Nimeni nu poate contesta filiatia fata de mama a persoanei care are o posesie de stat conforma cu actul sau de nastere.

(3)Cu toate acestea, daca printr-o hotarâre judecatoreasca s-a stabilit ca a avut loc o substituire de copil ori ca a fost înregistrata ca mama a unui copil o alta femeie decât aceea care l-a nascut, se poate face dovada adevaratei filiatii cu orice mijloc de proba.

Art. 412: Timpul legal al conceptiunii

(1)Intervalul de timp cuprins între a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se calculeaza zi cu zi.

(2)Prin mijloace de proba stiintifice se poate face dovada conceptiunii copilului într-o anumita perioada din intervalul de timp prevazut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval.

Art. 413: Domeniul de aplicare

Dispozitiile prezentului capitol referitoare la copil sunt aplicabile si persoanei majore a carei filiatie este cercetata.

SUBSECTIUNEA 2: Prezumtia de paternitate

Art. 414: Prezumtia de paternitate

(1)Copilul nascut sau conceput în timpul casatoriei are catata pe sotul mamei.

(2)Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.

SUBSECTIUNEA 3: Recunoasterea copilului

Art. 415: Felurile recunoasterii

(1)Daca nasterea nu a fost înregistrata în registrul de stare civila sau copilul a fost trecut în registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama îl poate recunoaste pe copil.

(2)Copilul conceput si nascut în afara casatoriei poate fi recunoscut de catre tatal sau.

(3)Dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat descendenti firesti.

Art. 416: Formele recunoasterii

(1)Recunoasterea poate fi facuta prin declaratie la serviciul de stare civila, prin înscris autentic sau prin testament.

(2)Daca recunoasterea este facuta prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisa din oficiu serviciului de stare civila competent, pentru a se face mentiunea corespunzatoare în registrele de stare civila.

(3)Recunoasterea, chiar daca a fost facuta prin testament, este irevocabila.

Art. 417: Recunoasterea de catre minorul necasatorit

Minorul necasatorit îl poate recunoaste singur pe copilul sau, daca are discernamânt la momentul recunoasterii.

Art. 418: Nulitatea absoluta a recunoasterii

Recunoasterea este lovita de nulitate absoluta daca:

a)a fost recunoscut un copil a carui filiatie, stabilita potrivit legii, nu a fost înlaturata. Cu toate acestea, daca filiatia anterioara a fost înlaturata prin hotarâre judecatoreasca, recunoasterea este valabila;

b)a fost facuta dupa decesul copilului, iar acesta nu a lasat descendenti firesti;

c)a fost facuta în alte forme decât cele prevazute de lege.

Art. 419: Nulitatea relativa a recunoasterii

(1)Recunoasterea poate fi anulata pentru eroare, doi sau violenta.

(2)Prescriptia dreptului la actiune începe sa curga de la data încetarii violentei ori, dupa caz, a descoperirii erorii sau dolului.

Art. 420: Contestarea recunoasterii de filiatie

(1)Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata oricând si de orice persoana interesata.

(2)Daca recunoasterea este contestata de celalalt parinte, de copilul recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada filiatiei este în sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor sai.

SUBSECTIUNEA 4: Actiuni privind filiatia

SUBSECTIUNEA 4¹: Contestarea filiatiei

Art. 421: Actiunea în contestatia filiatiei

(1)Orice persoana interesata poate contesta oricând, prin actiune în justitie, filiatia stabilita printr-un act de nastere ce nu este conform cu posesia de stat.

(2)În acest caz, filiatia se dovedeste prin certificatul medical constatator al nasterii, prin expertiza medico-legala de stabilire a filiatiei sau, în lipsa certificatului ori în cazul imposibilitatii efectuarii expertizei, prin orice mijloc de proba, inclusiv prin posesia de stat.

(3)Cu toate acestea, dovada filiatiei nu se face prin martori decât în cazul prevazut la art. 411 alin. (3) sau atunci când exista înscrisuri care fac demna de crezare actiunea formulata.

SUBSECTIUNEA 4²: Actiunea în stabilirea filiatiei fata de mama

Art. 422: Actiunea în stabilirea maternitatii

În cazul în care, din orice motiv, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii ori în cazul în care se contesta realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nasterii, filiatia fata de mama se poate stabili printr-o actiune în stabilirea maternitatii, în cadrul careia pot fi administrate orice mijloace de proba.

Art. 423: Regimul juridic al actiunii în stabilirea maternitatii

(1)Dreptul la actiunea în stabilirea filiatiei fata de mama apartine copilului si se porneste, în numele acestuia, de catre reprezentantul sau legal.

(2)Actiunea poate sa fie pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii copilului, în conditiile legii.

(3)Actiunea poate fi introdusa si împotriva mostenitorilor pretinsei mame.

(4)Dreptul la actiune este imprescriptibil.

(5)Daca însa copilul a decedat înainte de a introduce actiunea, mostenitorii sai pot sa o introduca în termen de un an de la data decesului.

SUBSECTIUNEA 4³: Actiunea în stabilirea paternitatii din afara casatoriei

Art. 424: Stabilirea paternitatii prin hotarâre judecatoreasca

Daca tatal din afara casatoriei nu îl recunoaste pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotarâre judecatoreasca.

Art. 425: Actiunea în stabilirea paternitatii

(1)Actiunea în stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste în numele lui de catre mama, chiar daca este minora, sau de catre reprezentantul lui legal.

(2)Ea poate fi pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii copilului, în conditiile legii.

(3)Actiunea în stabilirea paternitatii poate fi pornita si împotriva mostenitorilor pretinsului tata.

Art. 426: Prezumtia filiatiei fata de pretinsul tata

(1)Paternitatea se prezuma daca se dovedeste ca pretinsul tata a convietuit cu mama copilului în perioada timpului legal al conceptiunii.

(2)Prezumtia este înlaturata daca pretinsul tata dovedeste ca este exclus ca el sa îl fi conceput pe copil.

Art. 427: Termenul de prescriptie

(1)Dreptul la actiunea în stabilirea paternitatii nu se prescrie în timpul vietii copilului.

(2)Dispozitiile art. 423 alin. (5) se aplica în mod corespunzator.

Art. 428: Despagubirile

(1)Mama copilului poate cere pretinsului tata sa îi plateasca jumatate din:

a)cheltuielile nasterii si ale lehuziei;

b)cheltuielile facute cu întretinerea ei în timpul sarcinii si în perioada de lehuzie.

(2)Mama poate solicita aceste despagubiri chiar si atunci când copilul s-a nascut mort sau a murit înainte de pronuntarea hotarârii privind stabilirea paternitatii.

(3)Dreptul la actiune al mamei se prescrie în termen de 3 ani de la nasterea copilului.

(4)Mama nu poate cere aceste despagubiri daca nu a formulat si actiune pentru stabilirea paternitatii.

(5)În afara cheltuielilor prevazute la alin. (1), mama si mostenitorii ei au dreptul la despagubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.

SUBSECTIUNEA 4⁴: Actiuni privind filiatia fata de tatal din casatorie

Art. 429: Actiunea în tagada paternitatii

(1)Actiunea în tagada paternitatii poate fi pornita de sotul mamei, de mama, de tatal biologic, precum si de copil. Ea poate fi pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii acestora, în conditiile legii.

(2)Actiunea se introduce de catre sotul mamei împotriva copilului; când acesta este decedat, actiunea se porneste împotriva mamei sale si, daca este cazul, a altor mostenitori ai sai.

(3)Daca sotul este pus sub interdictie, actiunea poate fi pornita de tutore, iar în lipsa, de un curator numit de instanta judecatoreasca.

(4)Mama sau copilul poate introduce actiunea împotriva sotului. Daca acesta este decedat, actiunea se porneste împotriva mostenitorilor lui.

(5)Tatal biologic poate introduce actiunea împotriva sotului mamei si a copilului. Daca acestia sunt decedati, actiunea se porneste împotriva mostenitorilor.

Art. 430: Tagada paternitatii de catre sotul mamei

(1)Sotul mamei poate introduce actiunea în tagada paternitatii în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care sotul a cunoscut ca este prezumat tata al copilului, fie de la o data ulterioara, când a aflat ca prezumtia nu corespunde realitatii.

(2)Termenul nu curge împotriva sotului pus sub interdictie judecatoreasca si, chiar daca actiunea nu a fost pornita de tutore, ea poate fi introdusa de sot în termen de 3 ani de la data ridicarii interdictiei.

(3)Daca sotul a murit înainte de împlinirea termenului mentionat la alin. (1), fara a porni actiunea, aceasta poate fi pornita de catre mostenitori în termen de un an de la data decesului.

Art. 431: Tagada paternitatii de catre mama

(1)Actiunea în tagada paternitatii poate fi pornita de catre mama în termen de 3 ani de la data nasterii copilului.

(2)Dispozitiile art. 429 alin. (3) si art. 430 alin. (2) si (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 432: Tagada paternitatii de catre pretinsul tata biologic

(1)Actiunea în tagada paternitatii introdusa de catre cel care se pretinde tata biologic poate fi admisa numai daca acesta face dovada paternitatii sale fata de copil.

(2)Dreptul la actiune nu se prescrie în timpul vietii tatalui biologic. Daca acesta a decedat, actiunea poate fi formulata de mostenitorii sai în termen de cel mult un an de la data decesului.

(3)Dispozitiile art. 429 alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 433: Tagada paternitatii de catre copii si de catre mostenitori

(1)Actiunea în tagada paternitatii se porneste de copil, în timpul minoritatii sale, prin reprezentantul sau legal.

(2)Dreptul la actiune nu se prescrie în timpul vietii copilului.

(3)Dispozitiile art. 423 alin. (5) si art. 429 alin. (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 434: Contestarea filiatiei fata de tatal din casatorie

Orice persoana interesata poate cere, oricând, instantei sa constate ca nu sunt întrunite conditiile pentru ca prezumtia de paternitate sa se aplice unui copil înregistrat în actele de stare civila ca fiind nascut din casatorie.

SUBSECTIUNEA 4⁵: Dispozitii comune privind actiunile referitoare la filiatie

Art. 435: Filiatia legal stabilita

(1)Atât timp cât o legatura de filiatie legal stabilita nu a fost contestata în justitie, nu se poate stabili, pe nicio cale, o alta filiatie.

(2)Dispozitiile art. 99 alin. (4) ramân aplicabile.

Art. 436: Citarea parintilor si a copilului

Parintii si copilul vor fi citati în toate cauzele referitoare la filiatie, chiar si atunci când nu au calitatea de reclamant sau de pârât.

Art. 437: Inadmisibilitatea renuntarii

(1)În actiunile privitoare la filiatie nu se poate renunta la drept.

(2)De asemenea, cel care introduce o actiune privitoare la filiatie în numele unui copii sau al unei persoane puse sub interdictie judecatoreasca, precum si copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de actiune nu pot renunta la judecarea ei.

Art. 438: Situatia copilului

(1)Prin hotarârea de admitere a actiunii instanta se pronunta si cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autoritatii parintesti si obligatia parintilor de a-l întretine pe copil.

(2)În cazul în care admite o actiune în contestarea filiatiei, instanta poate stabili, daca este cazul, modul în care copilul pastreaza legaturi personale cu acela care l-a crescut.

Art. 439: Actiunea formulata în caz de mostenire vacanta

În cazul în care, potrivit legii, o actiune privitoare la filiatie poate fi pornita împotriva mostenitorilor, iar mostenirea este vacanta, actiunea poate fi introdusa împotriva comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului de la locul deschiderii mostenirii. Citarea în proces a renuntatorilor, daca exista, este obligatorie.

Art. 440: Efectele stabilirii filiatiei asupra unui proces penal

În cazul infractiunilor a caror calificare presupune existenta unui raport de filiatie care nu este legal stabilit, hotarârea penala nu poate fi pronuntata înainte de ramânerea definitiva a hotarârii civile privitoare la raportul de filiatie.

SECTIUNEA 2: Reproducerea umana asistata medical cu tert donator

Art. 441: Regimul filiatiei

(1)Reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina nicio legatura de filiatie între copil si donator.

(2)În acest caz, nicio actiune în raspundere nu poate fi pornita împotriva donatorului.

(3)Parinti, în sensul dat de prezenta sectiune, nu pot fi decât un barbat si o femeie sau o femeie singura.

Art. 442: Conditiile

(1)Parintii care, pentru a avea un copil, doresc sa recurga la reproducerea asistata medical cu tert donator trebuie sa îsi dea consimtamântul în prealabil, în conditii care sa asigure deplina confidentialitate, în fata unui notar public care sa le explice, în mod expres, consecintele actului lor cu privire la filiatie.

(2)Consimtamântul ramâne fara efect în cazul decesului, al formularii unei cereri de divort sau ai separatiei în fapt, survenite anterior momentului conceptiunii realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în fata medicului chemat sa asigure asistenta pentru reproducerea cu tert donator.

Art. 443: Contestarea filiatiei

(1)Nimeni nu poate contesta filiatia copilului pentru motive ce tin de reproducerea asistata medical si nici copilul astfel nascut nu poate contesta filiatia sa.

(2)Cu toate acestea, sotul mamei poate tagadui paternitatea copilului, în conditiile legii, daca nu a consimtit la reproducerea asistata medical realizata cu ajutorul unui tert donator.

(3)În cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod, dispozitiile privind tagaduirea paternitatii ramân aplicabile.

Art. 444: Raspunderea tatalui

Cel care, dupa ce a consimtit la reproducerea asistata medical cu tert donator, nu recunoaste copilul astfel nascut în afara casatoriei raspunde fata de mama si fata de copil. În acest caz, paternitatea copilului este stabilita pe cale judecatoreasca în conditiile art. 411 si 423.

Art. 445: Confidentialitatea informatiilor

(1)Orice informatii privind reproducerea umana asistata medical sunt confidentiale,

(2)Cu toate acestea, în cazul în care, în lipsa unor astfel de informatii, exista riscul unui prejudiciu grav pentru sanatatea unei persoane astfel concepute sau a descendentilor acesteia, instanta poate autoriza transmiterea lor, în mod confidential, medicului sau autoritatilor competente.

(3)De asemenea, oricare dintre descendentii persoanei astfel concepute poate sa se prevaleze de acest drept, daca faptul de a fi privat de informatiile pe care le cere poate sa prejudicieze grav sanatatea sa ori pe cea a unei persoane care îi este apropiata.

Art. 446: Raporturile dintre tata si copii

Tatal are aceleasi drepturi si obligatii fata de copilul nascut prin reproducere asistata medical cu tert donator ca si fata de un copil nascut prin conceptiune naturala.

Art. 447: Regulile aplicabile

Reproducerea umana asistata medical cu tert donator, regimul sau juridic, asigurarea confidentialitatii informatiilor care tin de aceasta, precum si modul de transmitere a lor se stabilesc prin lege speciala.

SECTIUNEA 3: Situatia legala a copilului

Art. 448: Egalitatea în drepturi a copiilor

Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita potrivit legii are, fata de fiecare parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si aceea a unui copil din casatorie.

Art. 449: Numele copilului din casatorie

(1)Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor sai.

(2)Daca parintii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. În acest caz numele copilului se stabileste prin acordul parintilor si se declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila.

(3)În lipsa acordului parintilor, instanta de tutela hotaraste si comunica de îndata hotarârea ramasa definitiva la serviciul de stare civila unde a fost înregistrata nasterea.

Art. 450: Numele copilului din afara casatoriei

(1)Copilul din afara casatoriei ia numele de familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai întâi stabilita.

(2)În cazul în care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, copilul, prin acordul parintilor, poate lua numele de familie al parintelui fata de care si-a stabilit filiatia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declara de catre parinti, împreuna, la serviciul de stare civila la care a fost înregistrata nasterea. În lipsa acordului parintilor se aplica dispozitiile art. 449 alin. (3).

(3)În cazul în care copilul si-a stabilit filiatia în acelasi timp fata de ambii parinti, se aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 449 alin. (2) si (3).

CAPITOLUL III: Adoptia

SECTIUNEA 1: Dispozitii generale

Art. 451: Notiunea

Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie între adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie între adoptat si rudele adoptatorului.

Art. 452: Principiile adoptiei

Adoptia este supusa cumulativ urmatoarelor principii:

a)interesul superior al copilului;

b)necesitatea de a asigura cresterea si educarea copilului într-un mediu familial;

c)continuitatea cresterii si educarii copilului, tinându-se seama de originea sa etnica, lingvistica, religioasa si culturala.

Art. 453: Adoptia internationala

Conditiile si procedura adoptiei internationale, ca si efectele acesteia asupra cetateniei copilului se stabilesc prin lege speciala.

Art. 454: Procedura adoptiei

(1)Adoptia se încuviinteaza de catre instanta de tutela.

(2)Procedura adoptiei este reglementata prin lege speciala.

SECTIUNEA 2: Conditiile de fond ale adoptiei

SUBSECTIUNEA 1: Persoanele care pot fi adoptate

Art. 455: Vârsta adoptatului

(1)Copilul poate fi adoptat pâna la dobândirea capacitatii depline de exercitiu.

(2)Cu toate acestea, poate fi adoptata, în conditiile legii, si persoana care a dobândit capacitate deplina de exercitiu, daca a fost crescuta în timpul minoritatii de catre cel care doreste sa o adopte.

Art. 456: Pluralitatea de adoptati – frati si surori

Adoptia fratilor, indiferent de sex, de catre persoane sau familii diferite se poate face numai daca acest lucru este în interesul lor superior.

Art. 457: Interzicerea adoptiei între frati

Adoptia între frati, indiferent de sex, este interzisa.

Art. 458: Situatia sotilor

Adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia între soti sau fosti soti sunt interzise.

SUBSECTIUNEA 2: Persoanele care pot adopta

Art. 459: Capacitatea si starea de sanatate

Persoanele care nu au capacitate deplina de exercitiu, alienatii sau debilii mintali, precum si cei cu boli psihice grave nu pot adopta.

Art. 460: Diferenta de vârsta

(1)Adoptatorul trebuie sa fie cu cel putin 18 ani mai în vârsta decât adoptatul.

(2)Pentru motive temeinice, instanta de tutela poate încuviinta adoptia chiar daca diferenta de vârsta dintre adoptat si adoptator este mai mica decât 18 ani, dar nu mai putin de 16 ani.

Art. 461: Conditiile morale si materiale

(1)Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa îndeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare cresterii, educarii si dezvoltarii armonioase a copilului.

(2)Îndeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) se atesta de catre autoritatile competente, potrivit legii speciale.

Art. 462: Adoptia simultana sau succesiva

(1)Doua persoane nu pot adopta împreuna, nici simultan si nici succesiv, cu exceptia cazului în care sunt sot si sotie.

(2)Cu toate acestea, o noua adoptie poate fi încuviintata atunci când:

a)adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; în acest caz, adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti de încuviintare a noii adoptii;

b)adoptia anterioara a încetat din orice alt motiv.

(3)Doua persoane de acelasi sex nu pot adopta împreuna.

SUBSECTIUNEA 3: Consimtamântul la adoptie

Art. 463: Persoanele care consimt la adoptie

(1)Pentru încheierea unei adoptii este necesar consimtamântul urmatoarelor persoane:

a)parintii firesti ai adoptatului minor sau cel care exercita autoritatea parinteasca, daca parintii sunt necunoscuti, morti, declarati morti sau pusi sub interdictie judecatoreasca;

b)adoptatul care a împlinit 10 ani;

c)adoptatorul sau, dupa caz, sotii din familia adoptatoare, când acestia adopta împreuna;

d)sotul celui care adopta, cu exceptia cazului în care lipsa discernamântului îl pune în imposibilitatea de a-si manifesta vointa.

(2)Nu este valabil consimtamântul dat în considerarea promisiunii sau obtinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.

Art. 464: Situatii speciale privind consimtamântul parintilor

(1)Daca unul dintre parintii firesti este necunoscut, mort, declarat mort, precum si daca se afla, din orice motiv, în imposibilitate de a-si manifesta vointa, consimtamântul celuilalt parinte este îndestulator. Când ambii parinti se afla în una dintre aceste situatii, adoptia se poate încheia fara consimtamântul lor.

(2)Parintele sau parintii decazuti din exercitiul drepturilor parintesti ori carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului. În aceste cazuri, consimtamântul celui care exercita autoritatea parinteasca este si el obligatoriu.

(3)Persoana casatorita care a adoptat un copil trebuie sa consimta la adoptia aceluiasi copil de catre sotul sau. Consimtamântul parintilor firesti nu mai este necesar în acest caz.

Art. 465: Libertatea consimtamântului parintilor

Parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, cel care exercita autoritatea parinteasca trebuie sa consimta la adoptie în mod liber, neconditionat si numai dupa ce au fost informati în mod corespunzator asupra consecintelor adoptiei, în special asupra încetarii legaturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine.

Art. 466: Darea si revocarea consimtamântului parintilor

(1)Consimtamântul la adoptie al parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului.

(2)Consimtamântul dat în conditiile alin. (1) poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimarii lui.

Art. 467: Refuzul parintilor de a-si da consimtamântul

În cazul copilului abandonat, în mod exceptional, instanta de tutela poate trece peste refuzul parintilor firesti sau al tutorelui de a consimti la adoptie, daca se dovedeste, cu orice mijloc de proba, ca acesta este abuziv si instanta apreciaza ca adoptia este în interesul copilului, tinând seama si de consimtamântul acestuia, dat în conditiile legii.

Art. 468: Conditiile exprimarii consimtamântului

Conditiile în care îsi exprima consimtamântul persoanele chemate sa consimta la adoptie sunt reglementate prin lege speciala.

SECTIUNEA 3: Efectele adoptiei

Art. 469: Data adoptiei

Adoptia produce efecte de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti prin care a fost încuviintata.

Art. 470: Efectele asupra rudeniei

(1)Prin adoptie se stabilesc filiatia dintre adoptat si cel care adopta, precum si legaturi de rudenie între adoptat si rudele adoptatorului.

(2)Raporturile de rudenie înceteaza între adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si parintii firesti si rudele acestora, pe de alta parte.

(3)Când adoptator este sotul parintelui firesc sau adoptiv, legaturile de rudenie ale adoptatului înceteaza numai în raport cu parintele firesc si rudele parintelui firesc care nu este casatorit cu adoptatorul.

Art. 471: Raporturile dintre adoptator si adoptat

(1)Adoptatorul are fata de copilul adoptat drepturile si îndatoririle parintelui fata de copilul sau firesc.

(2)În cazul în care cel care adopta este sotul parintelui firesc al adoptatului, drepturile si îndatoririle parintesti se exercita de catre adoptator si parintele firesc casatorit cu acesta.

(3)Adoptatul are fata de adoptator drepturile si îndatoririle pe care le are orice persoana fata de parintii sai firesti.

Art. 472: Decaderea adoptatorului din exercitiul drepturilor parintesti

Daca adoptatorul este decazut din exercitiul drepturilor parintesti, instanta de tutela, tinând seama de interesul superior al copilului, poate sa instituie una dintre masurile de protectie prevazute de lege. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 473: Numele adoptatului

(1)Copilul adoptat dobândeste prin adoptie numele de familie al celui care adopta.

(2)Daca adoptia se face de catre 2 soti ori de catre sotul care adopta copilul celuilalt sot, iar sotii au nume comun, copilul adoptat poarta acest nume. În cazul în care sotii nu au nume de familie comun, ei sunt obligati sa declare instantei care încuviinteaza adoptia numele pe care acesta urmeaza sa îl poarte. Daca sotii nu se înteleg, hotaraste instanta. Dispozitiile art. 264 ramân aplicabile.

(3)Pentru motive temeinice, instanta, încuviintând adoptia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si cu consimtamântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.

(4)În cazul adoptiei unei persoane casatorite, care poarta un nume comun cu celalalt sot, sotul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimtamântul celuilalt sot, dat în fata instantei care încuviinteaza adoptia.

(5)Pe baza hotarârii definitive de încuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent întocmeste, în conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se pastreaza, mentionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.

Art. 474: Informatiile cu privire la adoptie

Informatiile cu privire la adoptie sunt confidentiale. Modul în care adoptatul este informat cu privire la adoptie si la familia sa de origine, precum si regimul juridic general al informatiilor privind adoptia se stabilesc prin lege speciala.

SECTIUNEA 4: Încetarea adoptiei

Art. 475: Încetarea adoptiei

Adoptia înceteaza prin desfacere sau ca urmare a anularii ori a constatarii nulitatii sale.

Art. 476: Desfacerea de drept a adoptiei

Adoptia este desfacuta de drept în cazul prevazut la art. 462 alin. (2) lit. a).

Art. 477: Desfacerea adoptiei la cererea adoptatorului

(1)Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, daca adoptatul a atentat la viata lor sau a ascendentilor ori descendentilor lor, precum si atunci când adoptatul s-a facut vinovat fata de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 2 ani.

(2)Daca adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adoptia poate fi desfacuta la cererea celor care ar fi venit la mostenire împreuna cu adoptatul sau în lipsa acestuia.

Art. 478: Desfacerea adoptiei la cererea adoptatului

Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatului daca adoptatorul s-a facut vinovat fata de adoptat de faptele prevazute la art. 477.

Art. 479: Anularea adoptiei

(1)Adoptia poate fi anulata la cererea oricarei persoane chemate sa consimta la încheierea ei si al carei consimtamânt a fost viciat prin eroare asupra identitatii adoptatului, doi sau violenta.

(2)Actiunea poate fi formulata în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetarii violentei, dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adoptiei.

Art. 480: Nulitatea absoluta a adoptiei

(1)Sunt nule adoptia fictiva, precum si cea încheiata cu încalcarea conditiilor de forma sau de fond, daca, în acest din urma caz, legea nu o sanctioneaza cu nulitatea relativa.

(2)Adoptia este fictiva daca a fost încheiata în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului.

(3)Actiunea în constatarea nulitatii adoptiei poate fi formulata de orice persoana interesata.

Art. 481: Mentinerea adoptiei

Instanta poate respinge cererea privind nulitatea daca mentinerea adoptiei este în interesul celui adoptat. Acesta este întotdeauna ascultat, dispozitiile art. 264 aplicându-se în mod corespunzator.

Art. 482: Efectele încetarii adoptiei

(1)La încetarea adoptiei, parintii firesti ai copilului redobândesc drepturile si îndatoririle parintesti, cu exceptia cazului când instanta hotaraste ca este în interesul superior al copilului sa instituie tutela sau o alta masura de protectie a copilului, în conditiile legii.

(2)De asemenea, adoptatul redobândeste numele de familie si, dupa caz, prenumele avut înainte de încuviintarea adoptiei. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, instanta poate încuviinta ca acesta sa pastreze numele dobândit prin adoptie.

(3)Adoptatul este întotdeauna ascultat în conditiile art. 264.

TITLUL IV: Autoritatea parinteasca

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 483: Autoritatea parinteasca

(1)Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si îndatoriri care privesc atât persoana, cât si bunurile copilului si apartin în mod egal ambilor parinti.

(2)Parintii exercita autoritatea parinteasca numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si îl asociaza pe copil la toate deciziile care îl privesc, tinând cont de vârsta si de gradul sau de maturitate.

(3)Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.

Art. 484: Durata autoritatii parintesti

Autoritatea parinteasca se exercita pâna la data când copilul dobândeste capacitatea deplina de exercitiu.

Art. 485: Îndatorirea de respect

Copilul datoreaza respect parintilor sai indiferent de vârsta sa.

Art. 486: Neîntelegerile dintre parinti

Ori de câte ori exista neîntelegeri între parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor parintesti, instanta de tutela, dupa ce îi asculta pe parinti si luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosociala, hotaraste potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

CAPITOLUL II: Drepturile si îndatoririle parintesti

Art. 487: Continutul autoritatii parintesti

Parintii au dreptul si îndatorirea de a creste copilul, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, învatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.

Art. 488: Îndatoririle specifice

(1)Parintii au îndatorirea de a creste copilul în conditii care sa asigure dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala în mod armonios.

(2)În acest scop, parintii sunt obligati:

a)sa coopereze cu copilul si sa îi respecte viata intima, privata si demnitatea;

b)sa prezinte si sa permita informarea si lamurirea copilului despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia în considerare opinia acestuia;

c)sa ia toate masurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor copilului;

d)sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice cu atributii în domeniul îngrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.

Art. 489: Masurile disciplinare

Masurile disciplinare nu pot fi luate de parinti decât cu respectarea demnitatii copilului. Sunt interzise luarea unor masuri, precum si aplicarea unor pedepse fizice, de natura a afecta dezvoltarea fizica, psihica sau starea emotionala a copilului.

Art. 490: Drepturile parintelui minor

(1)Parintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile si îndatoririle parintesti cu privire la persoana copilului.

(2)Drepturile si îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, dupa caz, altei persoane, în conditiile legii.

Art. 491: Religia copilului

(1)Parintii îndruma copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în conditiile legii, tinând seama de opinia, vârsta si de gradul de maturitate ale acestuia, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.

(2)Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul sa îsi aleaga liber confesiunea religioasa.

Art. 492: Numele copilului

Parintii aleg prenumele si, când este cazul, numele de familie al copilului, în conditiile legii.

Art. 493: Supravegherea copilului

Parintii au dreptul si îndatorirea de supraveghere a copilului minor.

Art. 494: Relatiile sociale ale copilului

Parintii sau reprezentantii legali ai copilului pot, numai în baza unor motive temeinice, sa împiedice corespondenta si legaturile personale ale copilului în vârsta de pâna la 14 ani. Neîntelegerile se solutioneaza de catre instanta de tutela, cu ascultarea copilului, în conditiile art. 264.

Art. 495: Înapoierea copilului de la alte persoane

(1)Parintii pot cere oricând instantei de tutela înapoierea copilului de la orice persoana care îl tine fara drept.

(2)Instanta de tutela poate respinge cererea numai daca înapoierea este vadit contrara interesului superior al copilului.

(3)Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 496: Locuinta copilului

(1)Copilul minor locuieste la parintii sai.

(2)Daca parintii nu locuiesc împreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.

(3)În caz de neîntelegere între parinti, instanta de tutela hotaraste, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultându-i pe parinti si pe copil, daca a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 ramân aplicabile.

(4)Locuinta copilului, stabilita potrivit acestui articol, nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decât în cazurile prevazute expres de lege.

(5)Parintele la care copilul nu locuieste în mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este în interesul superior al copilului.

Art. 497: Schimbarea locuintei copilului

(1)Daca afecteaza exercitiul autoritatii sau al unor drepturi parintesti, schimbarea locuintei copilului, împreuna cu parintele la care locuieste, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt parinte.

(2)În caz de neîntelegere între parinti, hotaraste instanta de tutela potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultându-i pe parinti. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 498: Schimbarea felului învataturii ori al pregatirii profesionale

(1)Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere parintilor sa îsi schimbe felul învataturii sau al pregatirii profesionale ori locuinta necesara desavârsirii învataturii ori pregatirii sale profesionale,

(2)Daca parintii se opun, copilul poate sesiza instanta de tutela, iar aceasta hotaraste pe baza raportului de ancheta psihosociala. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 499: Obligatia de întretinere

(1)Tatal si mama sunt obligati, în solidar, sa dea întretinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educatia, învatatura si pregatirea sa profesionala.

(2)Daca minorul are un venit propriu care nu este îndestulator, parintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.

(3)Parintii sunt obligati sa îl întretina pe copilul devenit major, daca se afla în continuarea studiilor, pâna la terminarea acestora, dar fara a depasi vârsta de 26 de ani.

(4)În caz de neîntelegere, întinderea obligatiei de întretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala.

Art. 500: Independenta patrimoniala

Parintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, în afara de dreptul la mostenire si la întretinere.

Art. 501: Administrarea bunurilor copilului

(1)Parintii au dreptul si îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum si de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinta aceste acte, dupa caz.

(2)Dupa împlinirea vârstei de 14 ani minorul îsi exercita drepturile si îsi executa obligatiile singur, în conditiile legii, însa numai cu încuviintarea parintilor si, dupa caz, a instantei de tutela.

Art. 502: Alte dispozitii aplicabile

(1)Drepturile si îndatoririle parintilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleasi cu cele ale tutorelui, dispozitiile care reglementeaza tutela fiind aplicabile în mod corespunzator.

(2)Cu toate acestea, nu se întocmeste inventarul prevazut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

CAPITOLUL III: Exercitarea autoritatii parintesti

Art. 503: Modul de exercitare a autoritatii parintesti

(1)Parintii exercita împreuna si în mod egal autoritatea parinteasca.

(2)Fata de tertii de buna-credinta, oricare dintre parinti, care îndeplineste singur un act curent pentru exercitarea drepturilor si îndeplinirea îndatoririlor parintesti, este prezumat ca are si consimtamântul celuilalt parinte.

Art. 504: Exercitarea autoritatii parintesti în caz de divort

Daca parintii sunt divortati, autoritatea parinteasca se exercita potrivit dispozitiilor referitoare la efectele divortului în raporturile dintre parinti si copii.

Art. 505: Copilul din afara casatoriei

(1)În cazul copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita concomitent sau, dupa caz, succesiv fata de ambii parinti, autoritatea parinteasca se exercita în comun si în mod egal de catre parinti, daca acestia convietuiesc.

(2)Daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.

(3)Instanta sesizata cu o cerere privind stabilirea filiatiei este obligata sa dispuna asupra modului de exercitare a autoritatii parintesti, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.

Art. 506: Învoiala parintilor

Cu încuviintarea instantei de tutela parintii se pot întelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 507: Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte

Daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarâre judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla în neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca.

CAPITOLUL IV: Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti

Art. 508: Conditiile

(1)Instanta de tutela, la cererea autoritatilor administratiei publice cu atributii în domeniul protectiei copilului, poate pronunta decaderea din exercitiul drepturilor parintesti daca parintele pune în pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuziva, prin neglijenta grava în îndeplinirea obligatiilor parintesti ori prin atingerea grava a interesului superior al copilului.

(2)Cererea se judeca de urgenta, cu citarea parintilor si pe baza raportului de ancheta psihosociala. Participarea procurorului este obligatorie.

Art. 509: Întinderea decaderii

(1)Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti este totala si se întinde asupra tuturor copiilor nascuti la data pronuntarii hotarârii.

(2)Cu toate acestea, instanta poate dispune decaderea numai cu privire la anumite drepturi parintesti ori la anumiti copii, dar numai daca, în acest fel, nu sunt primejduite cresterea, educarea, învatatura si pregatirea profesionala a copiilor.

Art. 510: Obligatia de întretinere

Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti nu scuteste parintele de obligatia sa de a da întretinere copilului.

Art. 511: Instituirea tutelei

În cazul în care, dupa decaderea din exercitiul drepturilor parintesti, copilul se afla în situatia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor parinti, se instituie tutela.

Art. 512: Redarea exercitiului drepturilor parintesti

(1)Instanta reda parintelui exercitiul drepturilor parintesti, daca au încetat împrejurarile care au dus la decaderea din exercitiul acestora si daca parintele nu mai pune în pericol viata, sanatatea si dezvoltarea copilului.

(2)Pâna la solutionarea cererii, instanta poate îngadui parintelui sa aiba legaturi personale cu copilul, daca aceasta este în interesul superior al copilului.

TITLUL V: Obligatia de întretinere

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 513: Caracterul legal al obligatiei de întretinere

Obligatia de întretinere exista numai între persoanele prevazute de lege. Ea se datoreaza numai daca sunt întrunite conditiile cerute de lege.

Art. 514: Caracterul personal al obligatiei de întretinere

(1)Obligatia de întretinere are caracter personal.

(2)Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligatiei de întretinere, daca prin lege nu se prevede altfel.

(3)Dreptul la întretinere nu poate fi cedat si nu poate fi urmarit decât în conditiile prevazute de lege.

Art. 515: Inadmisibilitatea renuntarii la întretinere

Nimeni nu poate renunta pentru viitor la dreptul sau la întretinere.

CAPITOLUL II: Persoanele între care exista obligatia de întretinere si ordinea în care aceasta se datoreaza

Art. 516: Subiectele obligatiei de întretinere

(1)Obligatia de întretinere exista între sot si sotie, rudele în linie dreapta, între frati si surori, precum si între celelalte persoane anume prevazute de lege.

(2)Dispozitiile alin. (1) privind obligatia de întretinere între rudele în linie dreapta, precum si între frati si surori sunt aplicabile si în cazul adoptiei.

(3)Obligatia de întretinere exista între fostii soti, în conditiile prevazute de lege.

Art. 517: Întretinerea copilului de catre sotul parintelui sau

(1)Sotul care a contribuit la întretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa presteze întretinere copilului cât timp acesta este minor, însa numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt în nevoie.

(2)La rândul sau, copilul poate fi obligat sa dea întretinere celui care l-a întretinut astfel timp de 10 ani.

Art. 518: Obligatia de întretinere apartinând mostenitorilor

(1)Mostenitorii persoanei care a fost obligata la întretinerea unui minor sau care i-a dat întretinere fara a avea obligatia legala sunt tinuti, în masura valorii bunurilor mostenite, sa continue întretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt în nevoie, însa numai cât timp cel întretinut este minor.

(2)În cazul în care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind la întretinerea minorului proportional cu valoarea bunurilor mostenite.

Art. 519: Ordinea de plata a întretinerii

Întretinerea se datoreaza în ordinea urmatoare:

a)sotii si fostii soti îsi datoreaza întretinere înaintea celorlalti obligati;

b)descendentul este obligat la întretinere înaintea ascendentului, iar daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepartat;

c)fratii si surorile îsi datoreaza întretinere dupa parinti, însa înaintea bunicilor.

Art. 520: Întretinerea în cazul desfacerii adoptiei

Dupa încetarea adoptiei, adoptatul poate cere întretinere numai de la rudele sale firesti sau, dupa caz, de la sotul sau.

Art. 521: Pluralitatea de debitori

(1)În cazul în care mai multe dintre persoanele prevazute la art. 516 sunt obligate sa întretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata întretinerii, proportional cu mijloacele pe care le au.

(2)Daca parintele are drept la întretinere de la mai multi copii, el poate, în caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a platit întretinerea se poate întoarce împotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia.

Art. 522: Obligatia subsidiara

În cazul în care cel obligat în primul rând la întretinere nu are mijloace îndestulatoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanta de tutela le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întretinere sa o completeze, în ordinea stabilita la art. 519.

Art. 523: Divizibilitatea întretinerii

Când cel obligat nu poate presta, în acelasi timp, întretinere tuturor celor îndreptatiti sa o ceara, instanta de tutela, tinând seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotarî fie ca întretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca întretinerea sa se împarta între mai multe sau toate persoanele îndreptatite sa o ceara. În acest caz, instanta hotaraste, totodata, modul în care se împarte întretinerea între persoanele care urmeaza a o primi.

CAPITOLUL III: Conditiile obligatiei de întretinere

Art. 524: Creditorul întretinerii

Are drept la întretinere numai cel care se afla în nevoie, neputându-se întretine din munca sau din bunurile sale.

Art. 525: Dreptul la întretinere al minorului

(1)Minorul care cere întretinere de la parintii sai se afla în nevoie daca nu se poate întretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri.

(2)Cu toate acestea, în cazul în care parintii n-ar putea presta întretinerea fara a-si primejdui propria lor existenta, instanta de tutela poate încuviinta ca întretinerea sa se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu exceptia celor de stricta necesitate.

Art. 526: Comportamentul necorespunzator

(1)Nu poate pretinde întretinere acela care s-a facut vinovat fata de cel obligat la întretinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.

(2)Acela care se afla în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întretinerea de stricta necesitate.

Art. 527: Debitorul întretinerii

(1)Poate fi obligat la întretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

(2)La stabilirea mijloacelor celui care datoreaza întretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligatii ale sale.

Art. 528: Dovada starii de nevoie

Starea de nevoie a persoanei îndreptatite la întretinere, precum si mijloacele celui care datoreaza întretinere pot fi dovedite prin orice mijloc de proba.

CAPITOLUL IV: Stabilirea si executarea obligatiei de întretinere

Art. 529: Cuantumul întretinerii

(1)Întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.

(2)Când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii.

(3)Cuantumul întretinerii datorate copiilor, împreuna cu întretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.

Art. 530: Modalitatile de executare

(1)Obligatia de întretinere se executa în natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, învatatura si pregatire profesionala.

(2)Daca obligatia de întretinere nu se executa de bunavoie, în natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de întretinere, stabilita în bani.

(3)Pensia de întretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza întretinere. Dispozitiile art. 529 alin. (2) si (3) ramân aplicabile.

Art. 531: Modificarea si încetarea pensiei de întretinere

(1)Daca se iveste o schimbare în ceea ce priveste mijloacele celui care presteaza întretinerea si nevoia celui care o primeste, instanta de tutela, potrivit împrejurarilor, poate mari sau micsora pensia de întretinere sau poate hotarî încetarea platii ei.

(2)Pensia de întretinere stabilita într-o suma fixa se indexeaza de drept, trimestrial, în functie de rata inflatiei.

Art. 532: Data de la care se datoreaza pensia de întretinere

(1)Pensia de întretinere se datoreaza de la data cererii de chemare în judecata.

(2)Cu toate acestea, pensia poate fi acordata si pentru o perioada anterioara, daca introducerea cererii de chemare în judecata a fost întârziata din culpa debitorului.

Art. 533: Plata pensiei de întretinere

(1)Pensia de întretinere se plateste în rate periodice, la termenele convenite de parti sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotarâre judecatoreasca.

(2)Chiar daca creditorul întretinerii a decedat în perioada corespunzatoare unei rate, întretinerea este datorata în întregime pentru acea perioada.

(3)De asemenea, partile pot conveni sau, daca sunt motive temeinice, instanta de tutela poate hotarî ca întretinerea sa se execute prin plata anticipata a unei sume globale care sa acopere nevoile de întretinere ale celui îndreptatit pe o perioada mai îndelungata sau pe întreaga perioada în care se datoreaza întretinerea, în masura în care debitorul întretinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligatii.

Art. 534: Restituirea întretinerii nedatorate

Daca, din orice motiv, se dovedeste ca întretinerea prestata, de bunavoie sau ca urmare a unei hotarâri judecatoresti, nu era datorata, cel care a executat obligatia poate sa ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligatia sa o presteze, în acest din urma caz, pe temeiul îmbogatirii fara justa cauza.