Existenta unor datorii fata de bugetul de stat nu atrage implicit si concluzia ca activitatea debitoarei a fost continuata in interesul personal al intimatului.
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 600 A
Sedinta publica din data de 02.04.2021
Curtea constituita din:
Presedinte: L_____ M_____-Vio_____
Judecator: C_____ F_____ P____
Grefier: E____ A_________
Pe rol se afla judecarea apelului declarat de catre apelanta A_______ A_______ A________ a Finantelor Publice Bucuresti in Reprezentarea Administratiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 3395/17.09.2020, pronuntate de Tribunalul Bucuresti –Sectia a VII-a civila in dosarul nr. ________________, in contradictoriu cu intimatul B_____ B______.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns intimatul personal, legitimat de instanta cu datele de identificare mentionate in caietul grefierului de sedinta si asistat de reprezentant conventional avocat, M____ Ani R______, cu imputernicire avocatiala nr. _______/2021 aflata la fila 18, lipsa fiind apelanta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Constatand ca partile nu mai au cereri de formulat si ca nu mai sunt alte incidente de solutionat, fata de sustinerile in acest sens ale partilor, Curtea acorda cuvantul in combaterea apelului.
Intimatul, prin avocat, solicita respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei civile ca fiind temeinica si legala. In combaterea apelului se arata, in esenta, ca instanta de fond a constatat in mod corect ca reclamanta nu a indicat nicio fapta ilicita care sa fi fost savarsita de catre intimat si care sa se incadreze pe dispozitiile legale invocate, ca nu a dovedit indeplinirea conditiilor prevazute de art. 169 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2014, ca paratul este cel care a solicitat deschiderea procedurii insolventei si ca a propus un plan de reorganizare a societatii debitoare. Mai mult, invedereaza ca prin apelul formulat nu a fost adusa nicio critica cu privire la motivele si rationamentul juridic pentru care instanta de fond a respins actiunea, retinand ca deciziile reprezentantilor unei societati pot fi gresite din punct de vedere economic, insa un management defectuos nu poate fi incadrat in prevederile legale. Fara cheltuieli de judecata.
Curtea, considerandu-se lamurita, declara dezbaterile inchise si retine apelul spre solutionare.
C U R T E A
- Reclamanta A_______ A_______ A________ A Finantelor Publice Bucuresti in Reprezentarea Administratiei Fiscale Pentru Contribuabili Mijlocii Bucuresti a formulat, la data de 29.05.2020, cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a paratului B_____ B______, solicitand obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei ADRAS _____________.L.
- Prin sentinta civila nr. 3395/17.09.2020, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a civila a respins cererea ca neintemeiata.
Prima instanta a retinut ca reclamanta nu a indicat in concret nicio actiune sau fapta care ar conduce la concluzia ca s-a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati. Trebuie observat ca derularea unei activitati economice este un aspect normal din timpul functionarii unei societati, in cadrul careia diversele raporturi contractuale sunt reglementate de contracte civile.
Imposibilitatea de a face fata platilor sau acumularea de pierderi nu este, prin ea insasi, un act imputabil administratorului, atat timp cat aceasta se poate datora si unor cauze obiective, independente de vointa administratorului.
Faptul ca a fost continuata activitatea, desi societatea avea capitaluri negative si datorii, nu poate conduce in mod automat la concluzia ca s-a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati, atat timp cat nu se dovedeste interesul personal in continuarea activitatii si ca din cauza acestui fapt societatea a ajuns in stare de insolventa. Imprejurarea ca nu a fost formulata cerere de deschidere a procedurii nu poate echivala cu incidenta ipotezei reglementate de art. 169 lit. c si nu poate conduce, prin ea insasi, la angajarea raspunderii patrimoniale.
Tribunalul a retinut, totodata, ca deciziile reprezentantilor unei societati se pot dovedi a fi gresite din punct de vedere economic, insa managementul defectuos/dezinteresul in functionarea normala a societatii nu se incadreaza printre faptele prevazute de art. 169 din Legea nr. 85/2014. Totodata, neplata datoriilor bugetare/civile nu poate echivala cu incidenta ipotezei reglementate de art. 169 lit. c si nu poate conduce, prin ea insasi, la angajarea raspunderii patrimoniale. Mai mult, pentru ca aceste fapte sa poata determina atragerea raspunderii patrimoniale este necesar sa se dovedeasca ca acestea au determinat starea de insolventa, aspect care nu a fost probat in speta.
Prin reglementarile din art. 169 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Ca atare, in lipsa unor dovezi din care sa rezulte in concret fapta prin care s-a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati, modalitatea in care s-a realizat aceasta fapta, perioada de timp si, nu in ultimul rand, faptul ca aceasta fapta ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedita fapta ilicita.
- Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, aceasta solicitand schimbarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
A aratat, in esenta, ca intimatul era obligat sa solicite Tribunalului, in maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa, deschiderea procedurii insolventei.
Totodata, ca fapta ilicita consta si in aceea a exercitarii unui management defectuos, dispunand continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea debitoare spre starea de insolventa.
- Intimatul a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Verificand, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, Curtea retine:
- Raspunderea reglementata de art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu reprezinta o extindere a procedurii insolventei asupra membrilor organelor de conducere, ci este una personala, care intervine numai atunci cand, prin savarsirea vreunei fapte din cele enumerate de lege, acestia au cauzat ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
Natura juridica a raspunderii reglementate de art. 169 din Legea nr. 85/2014 este aceea a unei raspunderi speciale care imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale, iar nu a unei raspunderi contractuale.
Fiind vorba despre o raspundere delictuala, pentru a fi angajata trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale (art. 998 C. civ. 1864, respectiv art. 1357 C. civ., in functie de data la care s-au savarsit faptele – fapta ilicita, prejudiciu, legatura de cauzalitate si culpa), conditii care capata in acest context unele conotatii speciale.
Curtea retine ca activitatea nerentabila si managementul defectuos nu constituie cauze de atragere a raspunderii, neregasindu-se printre cele prevazute de art. 169 din lege si neputand fi asimilate cu fapta de a fi dispus, in interes personal, continuarea activitatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati.
Interesul personal, in sensul art. 169 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2014, nu se prezuma, iar apelanta nu a dovedit indeplinirea acestei conditii. Mai mult, ea nici nu a argumentat in acest sens.
Curtea mai retine ca nu se incadreaza in sfera dispozitiilor art. 169 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2014 nici fapta de a nu formula o cerere de deschidere a procedurii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa, intrucat aceasta este o fapta ulterioara aparitiei starii de insolventa, in timp ce dispozitiile anterior amintite se refera la fapte anterioare aparitiei insolventei si care ar fi cauzat aceasta stare.
De asemenea, existenta unor datorii fata de bugetul de stat nu atrage implicit si concluzia ca activitatea debitoarei a fost continuata in interesul personal al intimatului.
In raport cu cele retinute mai sus, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta A_______ A_______ A________ a Finantelor Publice Bucuresti in Reprezentarea Administratiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii Bucuresti, cu sediul in sector 2, Bucuresti, ______________________, impotriva sentintei civile nr. 3395/17.09.2020, pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a civila in dosarul nr. ________________, in contradictoriu cu intimatul B_____ B______, CNP _____________, cu domiciliul in sector 6, Bucuresti, __________________________, nr. 97-99, ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica in data de 2 aprilie 2021.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
L_____ M_____-Vio_____ C_____ F_____ P____
GREFIER,
E____ A_________
Red./Tehnored.: M.-V. L./3 ex./06.04.2021
Judecator prima instanta: N______ R_____ – Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a civila