Evacuare. Civil. Rezilierea contractului de inchiriere din 25 august 2008, incheiat intre parti, evacuarea paratei SC M.G. SA din imobilul. aplicarea principiului „tempus regit actum” la contractele cu executare succesiva
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA A II-A CIVILA
Decizia nr. 2449/2013 Dosar nr. 1956/101/2011
Sedinta publica de la 19 iunie 2013
Deliberand asupra recursului, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului constata urmatoarele:
Prin sentinta nr. 1109 din 18 octombrie 2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, sectia a ll-a civila de contencios administrativ si fiscal, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale activ, invocata de parata SC M.G. SA, a fost admisa in parte actiunea precizata formulata de reclamanta SC E.A. SRL, in contradictoriu cu parata SC M.G. SA si s-a dispus rezilierea contractului de inchiriere din 25 august 2008, incheiat intre parti, evacuarea paratei SC M.G. SA din imobilul, ce formeaza obiectul contractului, situat in Drobeta Turnu-Severin, Judetul Mehedinti si obligarea acesteia la plata sumei de 8.137 RON, reprezentand penalitati de intarziere catre reclamanta.
A fost data in debit reclamanta SC E.A. SRL cu suma de 1.335,76 RON, reprezentand diferenta taxa timbru si, in temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost obligata parata, SC M.G. SA sa plateasca reclamantei suma de 15,088,3 RON, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv 12.588,3 RON, taxa timbru si timbru judiciar, 500 RON onorariu expert si 2.000 RON onorariu avocat.
In motivare, instanta de fond a retinut ca fiind nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale, intrucat, imprejurarea ca reclamanta SC E.A. SRL nu este proprietara spatiului comercial, nu reprezinta un impediment pentru ca acesta sa promoveze cererea in pretentii, atat timp cat foloseste si administreaza imobilul, in temeiul contractului de concesiune din 28 mai 2007, iar prin contractul de inchiriere reclamanta SC E.A. SRL nu a transmis un drept de proprietate paratei SC M.G. SA, ci numai un drept de folosinta temporara asupra lucrului inchiriat.
In ceea ce priveste fondul cauzei, prima instanta a constatat ca, potrivit contractului de inchiriere nr. 119 incheiat intre parti la data 25 august 2008, partile au stabilit Ia art. 4 ca, pentru fiecare zi de intarziere a platii chiriei, va fi perceputa o dobanda, penalizare de 10%, concomitent cu anuntarea rezilierii contractului de inchiriere si evacuarea chiriasului.
Tot potrivit conventiei, Ia art. 3, partile au prevazut ca plata chiriei trebuia facuta in data de 10 a lunii curente.
Desi reclamanta SC E.A. SRL a emis facturile din 12 ianuarie 2011 reprezentand diferenta de chirie pe luna septembrie si octombrie 2010, precum si chiria pentru luna noiembrie, decembrie 2010 si ianuarie 2010, si din 2 februarie 2011, reprezentand contravaloarea chiriei pentru luna februarie 2011, ambele in cuantum total de 61.307 RON, pe care i Ie-a comunicat paratei SC M.G. SA, conform recipiselor postale din datele de 12 ianuarie 2011 si 1 februarie 2011, iar Ia aceleasi date i le-a transmis si prin fax, parata nu si-a indeplinit obligatia contractulala si nu a achitat contravaloarea celor doua facturi la termenul scadent.
Instanta de fond a inlaturat sustinerea paratei SC M.G. SA, in sensul ca nu are nici o culpa in neindeplinirea obligatiei de plata a chiriei Ia termenul scadent, motivat de faptul ca parata nu isi poate invoca propria culpa, pentru neindeplinirea obligatiei, ce ii incumba conform conventiei incheiate, in conditiile in care s-a facut dovada cu recipisele postale din datele de 12 ianuarie 2011 si 1 februarie 2011, ca aceasta a refuzat primirea facturilor din 12 ianuarie 2011 si din 02 februarie 2011.
S-a mai retinut ca achitarea de catre parata SC M.G. SA, a debitului restant, la data de 15 martie 2011, dupa ce reclamanta SC E.A. SRL a introdus cererea de chemare in judecata, nu are ca efect juridic ineficienta clauzei cuprinse in art. 4, din contractul de inchiriere, referitoare Ia rezilierea contractului si evacuarea chiriasului, atat timp cat parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a chiriei la termenul stipulat in contract.
Conchizand, s-a apreciat ca, in speta, au fost indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 1439 alin. (2) C. civ. si cele ale art. 989 C. civ., privind rezilierea contractului de inchiriere, cu consecinta evacuarii paratei.
In ceea ce priveste petitul privind plata penalitatilor de intarziere, instanta de fond a retinut ca, desi partile au prevazut, in cuprinsul art. 4 din contractul de inchiriere, sanctiunea perceperii penalitatilor pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale Ia termenul scadent, acestea nu au specificat, in mod expres, ca penalitatile pot depasi debitul principal.
Contractului in speta, retine prima instanta, ii erau aplicabile dispozitiile Legii nr. 483/2002, lege in vigoare la momentul incheierii conventiei, care stipuleaza la art. 4, alin. (3), ca totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.
Astfel, s-a apreciat ca procentul in care partile au stabilit cuantumul penalitatilor, nu poate conduce la ideea existentei unei clauze contractuale derogatorii de la dispozitiile art. 4, alin. (3) din Legea nr. 469/ 2002, intrucat cuantumul exact al penalitatilor depinde de numarul zilelor de intarziere.
In consecinta, avand in vedere imprejurarea ca partile nu au prevazut expres in contract, faptul ca penalitatile pot depasi cuantumul sumei asupra careia sunt aplicate, instanta de fond a considerat cererea reclamantei SC E.A. SRL ca fiind intemeiata numai in parte, intrucat cuantumul acestora trebuie redus la valoarea creantei, asupra careia sunt calculate, de 61.307 RON, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.
Retinand ca reclamanta SC E.A. SRL a achitat doar partial taxa judiciara de timbru, diferenta urmand sa fie calculata, dupa evaluarea bunului de catre expertul desemnat in cauza, instanta de fond a dispus darea in debit a reclamantei cu suma de 1.335,87 RON.
Constatandu-se indeplinite cerintele art. 274 C. proc. civ., a fost obligata parata SC M.G. SA sa plateasca reclamantei SC E.A. SRL suma de 15.068,3 RON, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv 12.588,3 RON, taxa timbru si timbru judiciar, 500 RON onorariu expert si 2.000 RON onorariu avocat.
Impotriva acestei sentintei, atat reclamanta SC E.A. SRL, cat si parata SC M.G. SA au declarat apel, iar prin nr. 48 din 29 martie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, sectia a II-a civila au fost respinse ambele apeluri.
In ceea ce priveste apelul principal declarat de reclamanta SC E.A. SRL, instanta de control judiciar a apreciat ca, in mod corect, prima instanta a retinut incidenta dispozitiilor Legii nr. 469/2002, intrucat, raportul juridic dedus judecatii este unul de drept comercial.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, in vigoare la data incheierii contractului de inchiriere nr. 119 din 29 august 2008, totalul penalitatilor de intarziere in decontare, nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.
S-a constatat ca prin actiunea introductiva reclamanta SC E.A. SRL a solicitat obligarea paratei SC M.G. SA la plata debitului restant in cuantum de 81.307 RON si a penalitatilor de intarziere in cuantum de 206.933 RON, iar valoarea penalitatilor de intarziere depaseste cuantumul debitului restant.
In aceste conditii, concluzia instantei de fond, de reducere a cuantumului penalitatilor de intarziere, a fost apreciata ca fiind corecta, intrucat totalul acestora nu poate sa depaseasca cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.
Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 969 C. civ., conventiile legal incheiate au putere de lege intre partile contractante, iar potrivit art. 970 C. civ., conventiile trebuie executate cu buna-credinta, insa, la data incheierii contractului – 25 august 2008 – erau aplicabile dispozitiile Legii nr. 469/2002.
Ulterior, dispozitiile acestei legi au fost abrogate, prin prevederile Legii nr. 246 din 30 iunie 2009, insa, acestea nu se aplica actelor juridice incheiate inainte de intrarea ei in vigoare, conform principiului „tempus regit actum”, asa cum potrivit aceluiasi principiu, nu se aplica nici cele ale Legii nr. 287/2009 de adoptare a noului C. civ.
In raport de aceste considerente, instanta de apel a inlaturat criticile formulate de apelanta reclamanta SC E.A. SRL vizand gresita aplicare a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, apreciind corecta concluzia instantei de fond, dat fiind ca, in contractul nr. 119 din 25 august 2008, nu a fost stipulat in mod expres ca totalul penalitatilor de intarziere in decontare, sa depaseasca cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.
S-a retinut ca potrivit normei legale invocate, partile trebuie sa prevada in mod expres, prin clauzele contractelor incheiate, ca totalul penalitatilor de intarziere poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate
Faptul ca in procesul verbal incheiat la data de 24 martie 2010, partile nu au prevazut o limita a penalitatilor de intarziere sau ca pe parcursul derularii litigiului, partile nu s-au prelevat de dispozitiile art. 4 din Legea nr. 483/2002, nu a putut fi apreciat ca avand valoarea unei stipulatii contrare, in sensul celei reglementate de norma legala invocata.
De asemenea, instanta de control judiciar a retinut ca fiind nefondata si critica formulata de reclamanta SC E.A. SRL referitoare la incalcarea principiilor fortei obligatorii a contractului si cel al libertatii partilor de a contracta, considerand ca, in speta, acestea nu au fost incalcate.
Aceasta intrucat, legea permite partilor de a stipula contrariul (in sensul ca totalul penalitatilor de intarziere poate sa depaseasca cuantumul sumei asupra careia sunt calculate), dar, in speta, neinserarea aceastei stipulatii se datoreaza doar lipsei de diligenta a partilor, care nu au prevazut aceasta clauza in contract.
In ceea ce priveste natura juridica a contractului de inchiriere nr. 119 din 25 august 2008, instanta de apel a constatat ca acesta are caracter comercial, atat din punct de vedere al partilor contractante, ambele persoane juridice ce desfasoara activitati comerciale, cat si din punct de vedere al obiectului contractului si al scopului urmarit Ia incheierea acestuia, si anume obtinerea de profit, constand in chiria achitata lunar de catre parata.
S-a retinut ca, obiectul inchirierii a fost dobandit, de catre reclamanta SC E.A. SRL prin contractul de concesiune nr. 956 din data de 28 mai 2007, spre a-I inchiria, iar acesta face parte din fondul sau de comert, fiind destinat unei activitati comerciale.
In acest sens doctrina si practica judecatoreasca au decis ca inchirierea bunului imobil are caracter comercial, daca bunul este destinat unei activitati comerciale, dispozitiile art. 3 C. com. si cele ale art. 4 C. com. avand un caracter enuntiativ, exempiificativ, iar nu limitativ.
In ceea ce priveste apelul incident formulat de parata SC M.G. SA instanta de apel a constatat ca, in cauza, s-a facut dovada faptului ca apelanta-reclamanta SC E.A. SRL i-a comunicat prin posta, apelantei-parate SC M.G. SA cele doua facturi din 2 ianuarie 2011 si din 01 februarie 2011, dar aceasta a refuzat primirea, motiv pentru care, parata nu isi poate invoca propria culpa pentru neindeplinirea obligatiei de plata a contravalorii chiriei, ce ii incumba conform conventiei incheiate aspect ce a fost retinut in mod corect si de instanta de fond.
Referitor la clauza stipulata in art. 4 din contractul nr. 119 din 25 august 2008, s-a retinut ca partile au prevazut in mod clar si fara echivoc, pentru fiecare zi de intarziere a platii chiriei (….) sa fie perceputa o dobanda, penalizare de 10% (….)”, intelegand astfel sa prevada obligatia de plata a penalitatilor de intarziere pentru fiecare zi, in cazul in care parata SC M.G. SA nu isi indeplineste obligatia asumata prin contract, de plata a chiriei, la termenul stipulat, iar nu o clauza penala.
In termen legal, impotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii atacate. In sensul admiterii apelului declarat de reclamanta SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin, impotriva sentintei nr. 1109/2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti sectia a ll-a civila de contencios administrativ si fiscal, si in consecinta, admiterea in tot a actiunii, astfel cum a fost precizata la termenul din 12 aprilie 2011.
In motivarea recursului, recurenta-reclamanta critica hotararea atacata pentru nelegalitate, sustinand, in esenta, ca instanta de apei a interpretat gresit actul dedus judecatii (respectiv, clauza din art. 4 al Contractului de inchiriere nr. 119 din 25 august 2008, dar si procesul verbal din 24 martie 2010 de conciliere directa), schimband intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia/acestora.
Totodata, in opinia recurentei, au fost incalcate si aplicate gresit dispozitiile art. 1, art. 982, art. 989, art. 970, art, 1429 pet, 2 C. civ., precum si dispozitiile art. 4 din Legea nr. 469/2002, cu modificarile ulterioare.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta sustine, in esenta, ca hotararea recurata incalca si aplica gresit legea, intrucat face aplicarea unei legi abrogate fata de obligatii cu executare succesiva nascute dupa iesirea din vigoare a respectivei legi.
In acest context, considera ca instanta de apel a retinut eronat din decizia recurata ca ” (…) la data incheierii contractului – 25 august 2008 – erau aplicabile dispozitiile Legii 489/202, astfel cum s-a relevat. Ulterior, dispozitiile acestei legi au fost abrogate, prin Legea nr. 246 din 30 august 2009, insa, aceasta nu se aplica actelor juridice incheiate inainte de intrarea ei in vigoare, conform principiului „tempus regit actum”, asa cum potrivit aceluiasi principiu, nu se aplica nici cele ale Legii nr 287/2009 de adoptare a noului C. civ.”.
Aceasta, intrucat, apreciaza recurenta, Legea nr. 246/2009 este o lege de abrogare, care suprima pentru viitor drepturile si obligatiile nascute si prevazute de legea veche (abrogata). Legile de abrogare nu confera drepturi prin continutul si scopul lor, ci ele suprima drepturi si obligatii conferite prin legile anterioare pe care Ie abroga.
Ori, a trage concluzia incorecta ca legea de abrogare nu ar avea nici un efect asupra obligatiilor si drepturilor izvorate, incepand cu luna iulie 2003, din contractul de inchiriere, pe motiv ca Legea nr. 248/2009 nu se aplica actelor juridice incheiate inainte de intrarea ei in vigoare, este total nelegal, in opinia recurentei, incalcandu-se astfel insusi principiul avut in vedere si invocat de catre instanta (tempus regit actum), ajungandu-se, in mod nepermis, la situatia in care unei obligatii (corelativ, unui drept) nascut dupa luna iulie 2009 sa i se aplice o lege abrogata anterior.
Asadar, conchide recurenta, nu trebuie vorbit de imposibilitatea retroactivarii legii de abrogare, ci despre incetarea aplicarii legii abrogate.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.
Intimata-parata SC M.G. SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la decizia nr. 1799 din 29 martie 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia a ll-a civila, pronuntata in Dosarul nr. 5582/101/2010, sustinand in esenta, ca aceasta hotarare a transat in fond, in mod irevocabil, aspectele privitoare la reducerea penalitatilor de intarziere la debitul asupra carora se calculeaza, solicitand, in principal, admiterea exceptiei invocate si, in consecinta, respingerea recursului, iar in subsidiar, respingerea recursului ca nefondat
Analizand decizia atacata in raport de criticiie formulate, in limitele controlului de legalitate si temeiurile de drept invocate, avand in vedere si apararile formulate de intimata-parata prin intampinare, Inalta Curte constata ca recursul este fondat pentru considerentele care succed:
Cu titlu preliminar, Inalta Curte va repinge apararea intimatei-parate vizand autoritatea de lucru judecat, in cauza, nefiind indeplinita cerinta triplei identitati de parti, obiect si cauza, avand in vedere ca sentinta nr. 1799 din 29 martie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia a ll-a civila, invocata de intimata vizeaza penalitati aferente perioadei 4 martie 2009 – 30 aprilie 2010, prin urmare, anterioare perioadei pentru care se solicita penalitati de intarziere in prezentul litigiu, astfel ca, nu exista identitate de obiect.
Revenind la speta, este de retinut ca aplicarea legii in timp este guvernata de principiile neretroactivitatii legii civile noi si aplicarii imediate a legii civile noi, care se presupun si se completeaza reciproc.
Principiul neretroactivitatii legii civile este regula juridica conform careia legea se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, nu si situatiilor anterioare, Constitutia dispunand in art. 15 alin. (2) in sensul ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, legislativ acest principiu fiind consacrat expres in art. 1 C. civ., potrivit caruia „Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva”.
Principiul aplicarii imediate a legii noi, care presupune si completeaza principiul neretroactivitatii, constituie regula potrivit careia legea noua, de indata ce a fost adoptata, se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare excluzand aplicarea legii vechi si ca regula de interpretare este consacrata de art. 978 C. civ., in sensul ca legea trebuie interpretata in sensul aplicarii, iar nu in sensul neaplicarii.
Ca urmare legea nu are putere retroactiva, insa ea trebuie aplicata imediat, astfel ca o situatie juridica produce acele efecte care sunt prevazute de legea civila in vigoare la data producerii ei, regula cristalizata in adagiul tempus regit actum.
Desi dezlegarea data pricinii a avut ca argument esential respectarea principiului anterior mentionat, Inalta Curte constata ca instanta de apel a procedat la o gresita aplicare si interpretare a prevederilor legale aplicabile in speta, netinand seama de natura si regimul juridic al contractului de inchiriere in aplicarea regulii de drept tempus regii actum, pentru succesiunea legilor civile in timp, in cazul contractelor cu executare succesiva, cum este si cel in discutie.
Inalta Curte constata ca intre partile litigante s-a incheiat la data de 25 august 2008 contractul de inchiriere nr. 119, prin care acestea au stabilit, la art. 4 ca pentru fiecare zi de intarziere a platii chiriei, va fi perceputa o dobanda, penalizare de 10%, concomitent cu anuntarea rezilierii contractului de inchiriere si evacuarea chiriasului.
Este adevarat ca la data incheierii, contractului ii erau aplicabile dispozitiile Legii nr. 469/2002, dar este de necontestat ca prevederile acestei legi guverneaza conditiile de executare a prestatiilor reciproce pe durata cat aceasta lege a fost in vigoare.
Fiecare dintre prestatiile succesive executate si fiecare dintre obligatiile asumate in cadrul contractului de inchiriere sunt guvernate de reglementarile in vigoare la momentul executarii, data fiind natura si esenta contractului de inchiriere, obligatiile reciproce executandu-se succesiv (in timp).
Cu alte cuvinte, daca un contract cu executare succesiva este guvernat de o lege, efectele, respectiv executarea prestatiilor succesive pot fi guvernate de o alta lege, in toate cazurile fiind insa vorba despre legea in vigoare la fiecare dintre aceste momente.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 463/2002 in vigoare la data incheierii contractului dintre partii „in contractele comerciale dintre partile contractante, indiferent de forma in care acestea se incheie, in afara penalitatilor contractuale prevazute la alin. (1), pentru compensarea prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii”, iar conform alin. (3) din acelasi articol; „Totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare, prevazute la alin. (1) si (2), nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul”.
In speta, se pune problema drepturilor si obligatiilor (daca totalul penalitatilor de intarziere pot depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate) izvorate dupa luna iulie 2009, moment la care intrase in vigoare Legea nr. 248/2009, care a abrogat dispozitiile Legii nr. 469/2002 anterior evocate.
Astfel, drepturile si obligatii nascute dupa luna iulie 2009 na pot fi guvernate de legea abrogata, in speta, de prevederile Legii nr 469-2002 (cum in mod gresit au retinut ambele instante), care limitau dreptul la penalizari de intarziere nestipulate expres, fiind lipsit de orice temei juridic a se acredita ideea ca efectelor ulterioare ale unui contract cu executare succesiva li se vor aplica prevederile unei legi abrogate.
Pentru toate considerentele anterior expuse, constatand ca se ventca motivele de nelegalitate instituite de prevederile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., Inalta Curte, in aplicarea dispozitiilor art. 312 ailn. 3 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin impotriva deciziei nr. 46 din 29 martie 2012 pronuntata de Curtea de Apei Craiova, sectia a ll-a civila. Va modifica in parte decizia atacata, in sensul ca va admite apelul declarat de reclamanta SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin, impotriva sentintei nr. 1109/2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, sectia a II-a civila de contencios administrativ si fiscal, pe care o va schimba in parte. Va admite in tot actiunea astfel cum a fost precizata la termenul din 12 aprilie 2011 si va obliga pe parata SC M.G. SA sa plateasca reclamantei SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin 206.933,00 RON reprezentand penalitati de intarziere. Va mentine restul dispozitiilor deciziei recurate si sentintei apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin impotriva deciziei nr. 48 din 29 martie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, sectia a ll-a civila. Modifica in parte decizia atacata, in sensul ca admite apelul declarat de reclamanta SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin, impotriva sentintei nr. 1109/2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, sectia a ll-a civila de contencios administrativ si fiscal, pe care o schimba in parte. Admite in tot actiunea astfel cum a fost precizata la termenul din 12 aprilie 2011 si obliga pe parata SC M.G. SA sa plateasca reclamantei SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin 208.933,00 RON reprezentand penalitati de intarziere. Mentine restul dispozitiilor deciziei recurate si sentintei apelate.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 19 iunie 2013.