14 May 2015

Drept de folosinta asupra unor domenii de internet. Divizarea persoanei juridice. Transmiterea dreptului catre persoanele succesoare potrivit regulilor de drept comun.

Prin incheierea contractului de inregistrare a numelor de domenii intre registrator si registrant, acesta din urma dobandeste un drept de folosinta asupra domeniilor, cu alte cuvinte, dobandeste un drept patrimonial susceptibil de transmisiune universala sau cu titlu universal.

Astfel data fiind natura lui de drept patrimonial si in lipsa unor dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun, dreptul de folosinta asupra domeniilor de internet poate face obiectul transmisiunii universale, ca urmare a divizarii unei societati (care este ?i titular al dreptului de folosinta asupra unui numar de domenii) catre persoanele juridice succesoare. In acest caz opereaza o reactualizare a informatiilor cuprinse in baza de date a registratorului, referitoare la detinatorul domeniilor in discutie ?i nu un transfer al dreptului de folosinta asupra numelor de domenii de internet pentru ca instanta, in situatia acestei din urma ipoteze, sa verifice respectarea de catre administratorul bazei de data a regulilor privind transferul.

Sectia I civila, decizia nr. 554 din 18 februarie 2014

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, precizata si completata la 15.09.2008 si modificata la 13.10.2008, reclamanta S.C. E.S. S.R.L. a chemat in judecata pe paratii Institutul National de Cercetare Dezvoltare in Informatica (in continuare, I.C.I.),  H.J.S., S.C. U.P.C. S.R.L. si Autoritatea Nationala pentru Comunicatii, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a operatiunii prin care I.C.I. a transferat in mod abuziv drepturile de folosinta asupra unui numar de domenii internet catre H.J.S.; sa oblige pe paratul I.C.I. sa anuleze/revoce drepturile de folosinta asupra domeniilor solicitate de E.S. S.R.L.; sa oblige I.C.I. la atribuirea drepturilor de folosinta asupra domeniilor solicitate catre S.C. E.S. S.R.L.

Prin incheierea din 13.10.2008, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala a dispus inaintarea cauzei spre competenta solutionare Sectiei a IX-a de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti, care prin sentinta civila nr. 3625 din 16.12.2008 a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat solutionarea cauzei in favoarea Curtii de apel Bucuresti, Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta civila nr. 803 din 12.02.2010, Curtea de Apel Bucuresti a respins actiunea ca neintemeiata.

Prin decizia nr. 2658 din 11.05.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de S.C. E.S. S.R.L. Bucuresti si, casand sentinta recurata, a trimis cauza spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti, Sectia civila.

La Tribunalului Bucuresti, cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei a IV-a civila la data de 14.09.2011.

Printr-o precizare formulata la termenul din 24.01.2012, reclamanta a aratat ca prin cel de-al treilea capat de cerere solicita anularea inregistrarii dreptului de folosinta asupra domeniilor de internet cerute de reclamanta si acordate de I.C.I. altor persoane, respectiv paratilor H.J.S. si S.C. U.P.C. S.R.L.

La termenul din 21.02.2012, tribunalul, pentru considerentele expuse in incheierea de sedinta de la cea data, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Autoritatea Nationala pentru Comunicatii.

Prin sentinta civila nr.1425 din 03.07.2012 au fost respinse, ca neintemeiate, cererile formulate de reclamanta si de parata S.C. U.P.C. S.R.L. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata; a fost obligata reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre paratul H.J.S. in cuantum de 4000 euro plus T.V.A., in lei, la cursul B.N.R. din ziua platii.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, conflicte de munca si asigurari sociale, investita cu solutionarea apelului declarat de reclamanta si a cererii de aderare la apel formulata de S.C. U.P.C. S.R.L., prin decizia nr.105A din 28.05.2013 a respins ambele cereri, ca nefondate, precum si cererea paratului H.J.S. de acordare a cheltuielilor de judecata pentru considerentele ce urmeaza.

Numele de domenii internet sunt bunuri incorporale, drepturile asupra lor fiind incluse in categoria celor de proprietate industriala. Asupra acestui aspect s-a pronuntat in cauza prin decizia nr. 2658/2011 Inalta Curte de Casatie si Justitie, astfel incat, fiind vorba despre o chestiune de drept dezlegata, ea se impune instantelor de rejudecare, in virtutea art. 315 alin. (1) C.proc.civ.

Ca elemente patrimoniale, asemenea drepturi sunt supuse, in lipsa unor reglementari speciale derogatorii, normelor generale din materia dreptului civil in ceea ce priveste transmiterea lor intre persoane fizice sau juridice, cu titlu particular sau universal.

In acest sens, s-a mentionat ca normele la care face referire reclamanta pentru sustinerea cererii sale, intocmite de catre paratul I.C.I., vizeaza „regulile de inregistrare a numelor de domenii si subdomenii”, iar nu si transmiterea drepturilor asupra acestora, care ramane guvernata de normele dreptului civil. Normele mentionate au in vedere domenii neapropriate sau asupra carora titularii initiali au pierdut drepturile lor, insa modalitatea de pierdere a acestor drepturi ramane guvernata de normele dreptului civil.

Odata ce dreptul de proprietate asupra numelui de domeniu internet intra in patrimoniul persoanei fizice sau juridice cumparatoare, pierderea si transmiterea sa sunt guvernate de normele dreptului civil in materia dreptului de proprietate; principiul fundamental in materia drepturilor reale este, in dreptul civil roman, ca modalitatile de dobandire si transmitere a acestora sunt limitativ prevazute de lege.

Nu se putea considera ca printr-un regulament emis de I.C.I., act administrativ cu forta juridica inferioara legii, se poate deroga de la normele generale din dreptul civil in materia transmiterii sau pierderii drepturilor reale.

Fata de cele de mai sus, s-a constatat ca sunt neintemeiate sustinerile apelantei-reclamante in sensul ca neactualizarea bazei de date a I.C.I., inscrierii datelor succesorilor in drepturi ai detinatorului initial, ar duce, prin ea insasi, la pierderea de catre acestia a drepturilor dobandite asupra domeniilor de internet in

conformitate cu regulile generale din materia proprietatii.

In ceea ce priveste drepturile asupra domeniilor detinute initial de S.C. FX I., acestea s-au transmis in urma divizarii persoanei juridice societatilor succesoare, in conformitate cu regulile din materia divizarii societatilor comerciale cuprinse in Legea nr. 31/1990, S.C. CCS C. S.R.L. si S.C. A.T. S.A., fara a fi necesar sa se faca vreo mentiune in actele de fuziune.

La data fuziunii intre S.C. A.T. S.A. si parata S.C. U.P.C. S.R.L., patrimoniul primei societati s-a transmis catre parata in intregime, fara a fi necesara o mentiune speciala cu privire la anumite elemente ale acestuia, precum numele de domenii.

Necomunicarea noului titular catre administratorul bazei de date nu poate determina pierderea dreptului asupra domeniului de internet.

Faptul ca printr-o adresa paratul I.C.I. a invederat societatilor in discutie ca in situatia necomunicarii relatiilor solicitate, „domeniile vor deveni libere” nu naste, in lipsa unui text de lege, vreun efect juridic, intrucat I.C.I. nu are atributii cu privire la transarea litigiilor patrimoniale dintre particulari referitoare la drepturile asupra domeniilor de internet. De asemenea, I.C.I. nu are, in lipsa unei norme exprese, posibilitatea de a dispune unilateral asupra pierderii, fara compensatie, a unui drept patrimonial legal dobandit de catre un particular, situatie ce ar echivala cu o expropriere pentru care nu exista baza legala.

In ceea ce priveste domeniile inregistrate pe numele paratului H.J.S., sunt, de asemenea, aplicabile, mutatis mutandis, consideratiile de mai sus.

Astfel, paratul persoana fizica a prezentat facturi prin care a dovedit plata drepturilor asupra numelor de domenii internet .ro, plati realizate in cursul anilor 1997-1999. In facturi, la rubrica „achteur/buyer”(„cumparator”) figureaza numele paratului, alaturi de „HJS (initialele paratului). NET”, denumire despre care apelanta reclamanta nu a sustinut si cu atat mai mult nu a dovedit faptul ca ar fi apartine unei entitati cu personalitate juridica si titulara a unui patrimoniu. Dimpotriva, chiar prin cererea de apel se arata ca o asemenea entitate nu a existat vreodata.

Prin urmare, avand in vedere mentiunea expresa din facturi si principiul consensualismului consacrat de art. 971 C.civ. in materia actelor translative de proprietate, in lipsa la momentul intocmirii facturilor a vreunor norme speciale care sa reglementeze forma actului juridic de transmitere a dreptului de proprietate asupra numelor de domenii internet, cel mai tarziu la data emiterii facturilor si independent de plata pretului consemnat in acestea, se considera incheiat actul juridic avand ca obiect transmiterea drepturilor de proprietate asupra domeniilor de internet catre cumparator, in speta, paratul H.J.S., mentionat in mod expres

in aceasta calitate.

Facturile nu constituie, ele insele, inscrisul constatator al actului juridic, dar fac dovada actului preexistent, inclusiv a partilor acestuia, act care putea fi incheiat prin simpla exprimare a consimtamantului partilor.

Chiar daca s-ar fi dovedit ca era vorba despre entitati titulare de patrimoniu care si-au incetat existenta, elementele patrimoniului lor s-ar fi transmis conform regulilor dreptului civil, catre asociati sau actionari intrucat in situatia incetarii existentei persoanei juridice patrimoniul acesteia se transmite conform regulilor generale din dreptul civil, iar reclamanta nu a contestat sustinerile paratului din cuprinsul intampinarii in sensul ca el insusi era asociat al unora dintre entitatile mentionate de reclamanta.

Dimpotriva, din probele administrate a rezultat ca paratul H.J.S. a dobandit drepturile de proprietate asupra domeniilor de internet inca din anii 1997-1999 si ca aceste drepturi au ramas in patrimoniul sau pana in prezent.

Cu privire la aderarea la apel s-a retinut ca solutia primei instante cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de parata S.C. U.P.C. S.R.L. este legala si temeinica, astfel ca se impune a fi mentinuta, deoarece nici extrasele de cont prezentate instantei de apel si nici facturile aflate in dosarul de fond nu dovedesc faptul ca sumele indicate reprezinta contravaloarea unor servicii de asistenta juridica si reprezentare in legatura cu prezentul dosar, astfel incat, fata de sustinerile paratei insesi, in sensul ca in temeiul aceluiasi contract cadru au fost prestate si alte servicii juridice, nu se poate considera probata cererea referitoare la cheltuielile de judecata.

Impotriva incheierii de sedinta de la 30.04.2013 a declarat recurs parata Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (A.N.C.O.M.), reclamanta declarand recurs impotriva deciziei pronuntate in apel.

Parata, prin recursul declarat impotriva incheierii de sedinta de la 30.04.2013 prin care solicitarea sa de a se rectifica citativul in sensul eliminarii sale din citativ a fost respinsa, recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.6 C.proc.civ. a solicitat, in esenta, „scoaterea institutiei din prezenta cauza”.

In motivarea recursului se arata ca prin incheierea de sedinta de la 21.02.2012, Tribunalul Bucuresti,

Sectia a IV-a civila a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a A.N.C.O.M., asa incat mentinerea recurentei in proces cu motivarea data prin incheierea de sedinta de la 30.04.2013, in sensul ca A.N.C.O.M. „este inclusa in dispozitivul sentintei”, precum si ca „in posibilitatea in care s-ar dispune o rejudecare a cauzei, ar necesita pronuntarea unei solutii in contradictoriu si cu aceasta parte” este nelegala intrucat motivele de apel nu privesc si calitatea procesuala pasiva a A.N.C.O.M.

Reclamanta, prin recursul intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7, 8 si 9 C.proc.civ. a solicitat admiterea recursului si modificarea deciziei recurate cu consecinta admiterii apelului si schimbarea sentintei, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata si precizata.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticata hotararea instantei superioare de fond pentru cele ce urmeaza.

In mod gresit instanta de apel a apreciat ca prin inregistrarea unui nume de domeniu se dobandeste un drept de proprietate. In realitate, dreptul transmis prin efectul inregistrarii numelui de domeniu, conform procedurilor de inregistrare stabilite de I.C.I. si contractului (intelegerii) pentru inregistrarea de domenii. ro, este un drept de folosinta speciala, transmis in limitele si conditiile aratate in respectivele reguli, agreate de catre detinator, prin acordul de vointa manifestat in momentul acceptarii serviciului de inregistrare a domeniului in zona. ro. gestionata de catre ROTLD.

            Fata de gresita calificare a actului juridic dedus judecatii – ca act translativ de proprietate, in mod gresit instanta de apel i-a aplicat acestuia dispozitiile generale din materie civila relative la transferul dreptului de proprietate.

In aceste conditii, precum si in conditiile in care din probele administrate in fazele procesuale anterioare rezulta ca numele de domeniu revendicate erau disponibile la data de 20.11.2007, intrucat figurau inregistrate pe numele unor societati, persoane juridice, inexistente or desfiintate care nu mai erau in masura sa le utilizeze.

Aprecierea de catre instanta de apel a regulamentului I.C.I. drept „act administrativ de forta juridica inferioara legii”, este contrara intelesului clar si explicit al contractului de inregistrare de domenii, care nu este un act administrativ in sensul Legii nr. 554/2004, interpretarea data de instanta acestuia fiind gresita, cu consecinta gresitei excluderi de la aplicare a tuturor regulamentelor, normelor si formularului de contract solicitat de parata a fi agreat la momentul inregistrarii unui nume de domeniu in zona. ro. norme de utilizare stabilite prin acordul de vointa al partilor.

Instanta apelului a interpretat si aplicat gresit prevederile art. 969 C.civ. atunci cand a apreciat ca regulile de inregistrare a numelor de domeniu si contractul  de inregistrare stabilesc  reguli  ce  se  aplica exclusiv inregistrarii numelor de domeniu, nu si transferului si ca pierderea numelor de domeniu se face potrivit normelor de drept comun.

Din continutul acestor reguli rezulta ca acestea privesc modul de inregistrare, transfer si pierdere a numelor de domeniu, iar nu numai inregistrarea cum gresit a retinut instanta de apel. De asemenea, aceste norme privesc si modul de solutionare a disputelor.

Instanta retine ca chestiune de drept dezlegata prin considerentele deciziei 2658/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, faptul ca drepturile asupra numelor de domenii internet sunt incluse in categoria drepturilor de proprietate industriala, retinere apreciata de recurenta ca fiind corecta.

Tot in aceeasi decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se retine ca „regimul juridic al numelor de domeniu nu este reglementat prin acte normative”, de unde rezulta posibilitatea reglementarii conditiilor de transfer, inregistrare, dobandire a dreptului utilizarii acestora prin conventia partilor. Regulamentul elaborat de I.C.I., in calitate de prestator de servicii si acceptat de utilizatorul mediului de internet ce doreste inregistrarea domeniului, prin confirmarea acestuia si incheierea contractului de inregistrare, reprezinta de fapt o astfel de conventie a partilor, un contract civil, supus regulilor prevazute de art. 969 C.civ., adica obligatoriu pentru partile contractante, aspect de care instanta de apel nu a tinut cont.

Este adevarat ca in Regulamentul de organizare si functionare a I.C.I., adoptat prin H.G. nr. 1.621/2003, I.C.I. are printre atributii organizarea, administrarea si gestionarea T.L.D. (top level domain) “.ro”, indeplinind functia de registru pentru numele de domenii “.ro” (art. 2 lit. o). Insa, in indeplinirea acestei atributii I.C.I. a stabilit o serie de reguli pe baza carora presteaza, pe baza de contract, serviciul de inregistrare a domeniilor din zona. ro si organizarea si administrarea bazelor de date a inregistrarilor efectuate in zona. ro. De retinut caracterul contractual al serviciului prestat ceea ce implica existenta unui acord de vointa, in sensul prestarii serviciului de inregistrare, administrare si acces la utilizarea domeniului conditionat de indeplinirea de catre solicitant a unor obligatii, nu doar de achizitionare prin plata, obligatii printre care se numara si aceea de furnizare de date reale la inregistrare, de anuntare a oricaror modificari intervenite, de respectare a unor proceduri de transfer etc.

Retinerea instantei potrivit cu care dreptul asupra unui nume de domeniu este un drept de proprietate, intra in contradictie cu considerentele deciziei de casare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la care face trimitere instanta de apel, deoarece inregistrarea unui nume de domeniu da nastere exclusiv unui drept de folosinta. Prin urmare, argumentele instantei de apel cu privire la natura dreptului sunt straine de pricina.

In mod gresit retine instanta de apel ca fiind aplicabile spetei prevederile art. 240 din Legea nr. 31/1990, fara a observa ca societatile beneficiare ale divizarii, pe toata perioada existentei acesteia nu au ajuns la un acord in ceea ce priveste utilizarea ulterioara, exclusiva a drepturilor anterior detinute de FX I. S.R.L., iar U.P.C. S.R.L. este continuatoarea in drepturi, doar a uneia dintre cele doua entitati juridice, S.C. FX I. S.R.L., deci nu poate pretinde dobandirea prin efectul fuziunii a unor drepturi care nu s-au materializat in integralitatea lor in patrimoniul antecesoarei sale.

Dreptul de utilizare al numelui de domeniu apare ca un drept ce-si mentine valabilitatea pe durata de existenta a persoanei (fizice sau juridice) deci este limitat in timp.

Acest aspect rezulta din raspunsul la intrebarea „ce se intampla daca cineva doreste inregistrarea unui nume de domeniu. ro al carui detinator nu mai exista”, conform celor afisate pe site-ul rotld. ro.,coroborat  cu raspunsul la intrebarea „un nume de domeniu poate fi detinut de catre doua persoane”- raspuns in care se arata ca un nume de domeniu. ro poate fi detinut doar de o singura persoana fizica sau juridica.  Rezulta in mod evident ca prin regulile R.O.T.L.D. se deroga de la regula generala a transmiterii universale a proprietatii drepturilor reale, iar efect al divizarii S.C. FX I. S.R.L., drepturile detinute de aceasta entitate juridica nu se puteau transmite valabil celor doua entitati nou infiintate, ci doar uneia din acestea.

Si in situatia in care ar fi fost aplicabile spetei regulile transmiterii universale la care face trimitere instanta de apel, U.P.C. S.R.L. nu poate face dovada ca este singura continuatoare in drepturi si obligatii a S.C. FX I. S.R.L., ca urmare nici din aceasta perspectiva, aplicarea prevederilor art. 240 din Legea nr. 31/1990 nu este corecta, in conditiile in care aceeasi transmitere universala a patrimoniului a operat si in persoana S.C. CCS C. S.R.L., si apoi catre continuatorii in drepturi ai acestei entitati juridice care nu au legatura cu S.C. U.P.C. S.R.L.

Atat CCS C. S.R.L., cat si A.T. S.A. al carui succesor in drepturi este U.P.C., aveau termen pentru a ajunge la un acord in ceea ce priveste transmiterea drepturilor de utilizare a domeniilor anterior detinute de FX I. pana la 31.12.2006, data la care CCS C. S.R.L. era in fiinta, insa nu a comunicat catre I.C.I. niciun raspuns.

Ca urmare, S.C. A.T. S.A. nu avea cum sa transmita mai departe, catre U.P.C. S.A. un drept valabil cu privire la respectivele nume.

 Instanta apelului a interpretat gresit prevederile art. 14 din Reguli – relative la regula primul venit primul servit si art. 22 privind transferul numelor de domeniu in ceea ce priveste numele de domeniu detinute de S.C. FX I. S.R.L. – motiv prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., deoarece din documentele aflate la dosar rezulta ca incepand cu 01.01.2007 cele 23 de nume de domeniu ce au apartinut S.C. FX I. S.R.L. au devenit disponibile. Fiind disponibile acestea puteau fi inregistrate pe numele primei persoane (fizice sau juridice) care solicita inregistrarea acestora potrivit art. 14 din Regulile de inregistrare, respectiv pe numele recurentei care a solicitat prima inregistrare.

De asemenea, gresit pune instanta de apel problema „pierderii fara compensatie a unui drept patrimonial legal dobandit de catre un particular” in conditiile in care, particularul care a facut inregistrarea a fost constient in momentul inregistrarii ca aceasta inregistrare este valabila pe durata existentei sale ca entitate juridica. De asemenea, continuatorii sai in drepturi – societatile in care s-a divizat – aveau aceasta posibilitate, de care nu au inteles sa uzeze pe durata lor de existenta si nici nu au raspuns solicitarilor ROTDL de a preciza care dintre ele este entitatea ce doreste continuarea utilizarii drepturilor respective.

Instanta apelului retine gresit ca din actele dosarului ar reiesi ca litigiul dintre succesorii S.C. FX I. S.R.L. asupra numelor de domeniu ce au apartinut acestei societati ar fi fost solutionat pe cale amiabila. Considerentul instantei este strain de pricina (art.304 pct.7 C.proc.civ.). La dosar nu exista nici un inscris care sa dovedeasca ca litigiul asupra numelor de domeniu detinut de S.C. FX I. S.R.L. ar fi fost solutionat pe cale amiabila de societatile absorbante, toate documentele aflate la dosar dovedind contrariul.

Toate documentele de la dosar dovedesc faptul ca transferul celor 23 de nume de domeniu s-a realizat catre S.C. U.P.C. S.R.L. dupa formularea cererii de inregistrare de catre reclamanta si dupa ce I.C.I. le-a declarat disponibile incepand cu data de 01.01.2007.

In mod gresit apreciaza instanta de apel adresa I.C.I. – prin care se comunica persoanelor juridice infiintate in urma divizarii S.C. FX I. S.R.L., ca in situatia necomunicarii relatiilor solicitate „domeniile vor devenii libere” – in sensul ca aceasta nu naste in lipsa unui text de lege vreun efect juridic. (art.304 pct.8 C.proc.civ.)

Abordarea instantei este total gresita, sustinerea ca I.C.I. nu ar putea dispune unilateral asupra

pierderii fara compensatie, a unui drept patrimonial dobandit de catre un particular, face practic inaplicabile toate prevederile din contractul de inregistrare a numelui de domeniu si din celelalte dispozitii din regulile ROTLD care dau posibilitatea acestuia sa refuze inregistrarea, anularea sau suspendarea unei inregistrari, ori sa sanctioneze nerespectarea clauzelor, fapt ce ar lasa practic fara reglementare inregistrarea numelor de domeniu in zona .ro. I.C.I. avea obligatia respectarii propriilor reguli, agreata contractual cu detinatorii numelor de domenii in zona .ro. instanta de judecata fiind obligata sa le ia in considerare de vreme ce niciuna dintre ele nu sunt contrare legii.

Cu privire la numele de domenii detinute de H.J.S. se arata ca sunt incidente motivele de recurs prevazute de pct.8 si 9 ale art.304 C.proc.civ. intrucat instanta apelului face aplicare la speta a principiului consensualismului. Aplicarea acestui principiu este straina de pricina, deoarece nu are loc un transfer al dreptului de proprietate, titularul dobandind numai un drept de folosinta asupra numelor de domeniu.

Instanta a apreciat gresit, ca efect al platii efectuate de H.J.S. acesta a dobandit un drept personal cu privire la numele de domenii in cauza, desi regulile R.O.T.L.D. dau posibilitatea inregistrarii unui nume de domeniu pe numele unei persoane juridice, chiar daca plata este efectuata de o persoana fizica.

Instanta de apel, si in legatura cu aceste nume de domeniu, ignora prevederile contractului de inregistrare si regulile R.O.T.L.D., reguli care stabilesc in acest caz insasi modalitatea de inregistrare.

Instanta a aplicat gresit la speta dispozitiile relative la anularea numelor de domeniu inregistrate pe numele unor persoane care nu mai exista, deoarece este dovedit in speta, ca la momentul formularii de catre reclamanta a cererii de inregistrare (20.11.2007) unui numar de 41 de nume de domeniu (transferate ulterior acestei date catre intimatul parat H.J.S.) figurau in baza “whois” ca fiind detinute de 5 societati comerciale care fie nu mai existau, fie nu au existat niciodata.

Art. 34 din Regulile adoptate de I.C.I. pentru inregistrarea numelor de domeniu prevede ca Registrul R.O.T.L.D. poate anula un nume de domeniu daca datele pe baza carora s-a inregistrat domeniul s-au schimbat, iar cu titlu de exemplu se prevede situatia in care titularul nu mai exista.

Incalcandu-si propriile reguli, I.C.I. a transferat numele de domeniu catre o persoana fizica, sub cuvant ca acea persoana ar fi achizitionat drepturile asupra acestor nume de domeniu, invocand o serie de facturi emise pe numele paratului H.J.S. Faptul ca facturile emise in anii 1997-1998 pentru respectivele nume de domeniu au fost eliberate pe numele paratului H.J.S., care a si facut plata acestor facturi, nu inseamna ca acesta era detinatorul numelor de domeniu, atata timp cat I.C.I. a mentionat ca titular al dreptului de folosinta 5 persoane juridice. Dovada ca asa stau lucrurile reiese din corespondenta noastra cu I.C.I. si din datele existente pe site-ul ROTLD, in care se prevede ca detinatorii dreptului de folosinta sunt 5 persoane juridice.

Nerespectarea propriilor reguli de inregistrare constituie un criteriu discriminator de apreciere a utilizatorilor din zona. ro, discriminare sanctionata de legislatia europeana direct aplicabila statelor membre U.E.

De asemenea, toate inregistrarile din baza „whois” indiferent de momentul la care s-a facut inregistrarea unui nume de domeniu trebuiau sa corespunda regulilor de inregistrare afisate pe site-ul R.O.T.L.D. ro si conditiilor contractuale pentru inregistrarea de domenii. ro.

Ori, cata vreme nu s-a notificat renuntarea la domeniu, sunt aplicabile spetei conditiile contractuale si regulile de modificare, inscriere, actualizare a bazei de date publicate pe site-ul R.O.T.L.D. ro la momentul efectuarii cererii, deci cele depuse la dosarul cauzei.

Din probatoriul administrat in cauza, necontestat de catre parti, rezulta cu evidenta ca la momentul efectuarii de catre reclamanta a cererii de atribuire a celor 41 de nume de domenii in discutie, pretins detinute de H.J.S. in baza de date whois, la rubrica detinator figurau, asa cum am aratat mai sus, fie numele unei societati radiate, fie numele unor societati inexistente.

In situatia in care la momentul inregistrarii nu ar fi avut cunostinta de faptul ca datele din formularul de inregistrare sunt false si induc in eroare utilizatorul de internet in legatura cu detinatorul domeniului, ca urmare a cererii formulate de reclamanta si a raportului privind situatia fiecarui domeniu in parte, s-a luat cuno?tinta de acest fapt si de existenta in baza de date „whois” a unor date ce nu corespund realitatii, Registrul R.O.T.L.D. nu a procedat la anularea sau la suspendarea numelui de domenii in cauza si a modificat baza de date ignorand, practic, cererea reclamantei.

Datele eronate au fost furnizate cu rea credinta de vreme ce s-au indicat la rubrica detinator numele unor societati comerciale inexistente, iar in cazul S.C. I.S. este evident ca s-a dorit inregistrarea calitatii de detinator al domeniilor de catre o societate comerciala, iar nu de o persoana fizica de vreme ce, pe o serie de site-uri al carui detinator figura S.C. I.S. SA., in baza de date whois la momentul cererii subscrisei si in prezent figureaza mentiunea: copyright @ I.S.

In ceea ce priveste modificarea – atata timp cat elementul modificat este detinatorul numelui – in

raspunsul la intrebari se arata clar „Detinatorul unui nume de domeniu se modifica in urma unui transfer, conform pasilor mentionati la www. rotld sectiunea Domenii. ro – transfer drept de folosinta”.

De vreme ce pretinde ca inregistrarea numelui de domeniu s-a dorit a se efectua pe numele unei persoane fizice, desi in baza whois, pe care detinatorul pretins persoana fizica, avea obligatia de a o verifica periodic, timp de ani de zile a figurat numele unor societati comerciale, este evident ca respectivele inregistrari eronate s-au efectuat de la inceput cu rea credinta si in scopul disimularii detinatorului real, nefiind plauzibil a se afirma ca o persoana fizica, ce acum se pretinde detinator al domeniilor in nume propriu si care, in mod evident este familiarizat cu utilizarea domeniilor in zona .ro si cu inregistrarea acestora, detinand in nume propriu, pe langa domeniile in cauza, un numar impresionant de domenii la momentul inregistrarii nu a stiut cum se numeste si nu a fost in masura sa completeze in cererea de inregistrare date reale si complete in legatura cu detinatorul domeniului, deci cu privire la persoana sa.

1. Inalta Curte, analizand exceptia lipsei de interes a paratei A.N.C.O.M. de a formula recurs in cauza, retine caracterul fondat al acesteia, pentru considerentele ce succed.

Orice demers in justitie, indiferent de forma pe care acesta o imbraca sau de partea procesuala de la care el provine, trebuie sa fie util, sa urmareasca asadar un „profit”, material sau moral. Cu alte cuvinte, el trebuie sa se sprijine pe un interes ce trebuie sa existe pe tot parcursul procesului civil aflat in derulare.

Din expunerea cursului procesului rezulta ca in sarcina recurentei nu s-a stabilit vreo obligatie catre celelalte parti angrenate in proces, urmare a faptului ca s-a retinut lipsa calitatii sale procesuale pasive, solutie ce nu a fost contestata in apel.

Cu alte cuvinte solicitarea recurentei de a fi eliminata din citativ, in conditiile retinerii lipsei calitatii sale procesuale pasive, este lipsita de orice finalitate juridica.

2. Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta in favoarea Tribunalului Bucuresti, Sectia civila, a constatat ca numele de domenii, alcatuite din caractere alfanumerice, sunt bunuri incorporale a caror existenta depinde de activitatea si puterea creatoare a omului, fie dintr-o activitate in curs, fie dintr-o activitate trecuta si materializata in creatii spirituale, ceea ce conduce la includerea lor, fara echivoc, in categoria drepturilor de proprietate industriala.

Pornind de la statuarile irevocabile ale instantei de recurs cu privire strict la competenta materiala de solutionare a cauzei, instanta de apel, reconfirmand solutia primei instante de fond a facut aplicarea in cauza a normelor generale din materia dreptului civil in ceea ce priveste transmiterea drepturilor intre persoane fizice sau juridice, cu titlu particular sau universal.

Reclamanta contesta calificarea juridica data de instanta superioara de fond, afirmand ca numele de domeniu internet se include in categoria drepturilor de proprietate intelectuala si acorda titularului acestuia doar un drept de folosinta.

            Numele de domeniu este definit ca parte a unui locator uniform de resurse (acronim URL) care reprezinta adresa unui site sau unui domeniu de pe Internet. Un nume de domeniu reprezinta o insiruire unica de caractere, atribuita unei adrese IP a unui server care este permanent conectat de Internet. Numele de domeniu este unic. Adica nu pot exista doua nume de domenii la fel.

Daca sau in ce masura un domeniu de internet este, intotdeauna, un drept de proprietate industriala nu prezinta relevanta intrucat obiectul contestarilor se refera la drepturile conferite titularului domeniului de internet ca urmare a incheierii contractului de inregistrare.

Prin incheierea contractului de inregistrare a numelor de domenii intre registrator si registrant, acesta din urma dobandeste un drept de folosinta asupra domeniilor, cu respectarea principiului primul venit, primul servit.

Cu alte cuvinte, dobandeste un drept patrimonial susceptibil de transmisiune universala sau cu titlu universal.

In cauza, data fiind natura lui de drept patrimonial si in lipsa unor dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun cu privire la drepturile asupra domeniilor de internet, dreptul de folosinta putea face obiectul transmisiunii universale catre A.T. S.A., ca urmare a divizarii societatii FX I. S.R.L. si apoi catre S.C. URS S.R.L. ca urmare a fuziunii A.T. cu S.C. U.P.C. S.R.L.

Asadar, contrar opiniei recurentei, in cauza isi gasesc aplicabilitatea dispozitiile art.240 din Legea nr.31/1999 privind societatile comerciale, in forma in vigoare la data divizarii, aprilie 2005.

Potrivit acestui text de lege fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii

care isi inceteaza existenta si transmiterea universala a patrimoniului sau catre societatea sau societatile beneficiare.

Recurenta sustine inaplicabilitatea textului intrucat societatile beneficiare divizarii nu au ajuns la un acord precum si faptul ca S.C. U.P.C. S.R.L. este continuatoare in drepturi doar a S.C. A.T. S.A.

Este vadit ca sustinerea este nefondata cata vreme transmisiunea universala a drepturilor patrimoniale ale societatii divizate opereaza in temeiul legii, fara cerinta unui acord din partea societatilor beneficiare, pe de o parte, iar pe de alta parte intre CCS C., despre care se pretinde ca este coutilizator al domeniilor de internet si S.C. U.P.C. S.R.L. nu  a existat nici un litigiu in sensul mentionat de recurenta.

Aspectele de probatiune invocate de recurenta cu privire la faptul ca de la 01.07.2007 cele 23 nume de internet au devenit disponibile, la solutionarea litigiului pe cale amiabila, transferul numelor de domeniu realizat dupa formularea cererii de inregistrare de catre reclamanta, cu referire la raspunsurile date la interogatoriu reprezinta aspecte ce tin de temeinicia hotararii.

Recurenta ignora aspectul esential ca stabilirea situatiei de fapt este in caderea instantelor fondului, cele in fata carora se administreaza probatoriul, in timp ce instanta de recurs exercita doar un control de legalitate, respectiv de corecta aplicare a legii asupra situatiei de fapt determinate de instantele de fond.

Or, sub acest aspect al elementelor de fond ale pricinii, instantele anterioare au stabilit, evaluand probatoriul administrat, ca in cauza a operat o reactualizare in baza de date a I.C.I. urmare a operatiunii de divizare a S.C. FX I. si nu un transfer al dreptului de folosinta asupra numelor de domenii de internet pentru ca instanta, in situatia acestei din urma ipoteze, sa verifice respectarea de catre I.C.I. a regulilor privind transferul.

Recurenta, invocand nerespectarea de catre I.C.I. a dispozitiilor regulamentare cu referire la cererile depuse parti, la cronologia acestora, a adreselor emise I.C.I. catre societatile rezultate urmare a divizarii si, ulterior, a absorbtiei, a faptului radierii CCS C. S.R.L. ulterior divizarii, a raspunsurilor date de S.C. U.P.C. S.R.L. si de S.H.J., a semnificatiei facturilor depuse de persoana fizica, solicita de fapt reevaluarea probatoriului administrat, cerere ce nu poate fi primita fata de dispozitiile art.304 alin.1 C.proc.civ.

Recurenta, cu referire la dispozitiile art.304 pct.8 C.proc.civ., pretinde ca instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimbandu-i intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, atunci cand a apreciat ca prin inregistrarea unui nume de domeniu se dobandeste un drept de proprietate precum si calificarea contractului de inregistrare ca fiind translativ de proprietate, ceea ce a condus la aplicarea gresita a

Codului civil in loc sa aplice Regulile pentru inregistrarea numelor de domenii si subdomenii.

Se mai afirma si incalcarea dispozitiilor art.969 C.civ. atunci cand s-a stabilit ca Regulile si contractul se aplica exclusiv inregistrarii numelor de domeniu, nu si transferului si ca pierderea numelor de domeniu se face potrivit normelor de drept comun.

Totodata este apreciata ca fiind nelegala calificarea Regulamentului elaborat de I.C.I. drept act administrativ, cand in realitate este o conventie a partilor, un contract civil.

Asa cum deja s-a aratat, dreptul patrimonial dobandit de S.C. FX I. S.R.L. era susceptibil de transmisiune de drept, catre S.C. A.T. S.A., ca urmare a divizarii societatii FX I. S.R.L. si apoi catre S.C. U.P.C. S.R.L. ca urmare a fuziunii S.C. A.T. S.R.L. cu S.C. U.P.C. S.R.L.

Pe de alta parte, chiar daca prevederile Regulamentelor I.C.I. ar avea natura conventionala, cum pretinde recurenta, si, drept urmare, poate fi dedusa regula ca drepturile asupra domeniilor de internet se sting in momentul incetarii existentei titlului, ele neputand fi transmise, astfel de prevederi, derogatorii de la trunchiul comun al dreptului civil, ar trebui expres prevazute in contract, clauze care insa nu se regasesc in contractul de inregistrare.

Oricum, incalcarea clauzelor contractuale ce ar fi condus, eventual, la rezilierea contratului, putea fi invocata doar de contractanti si nu de catre terti, S.C. E.S. S.R.L.

Indiferent de calificarea data Regulilor de inregistrare, act administrativ/contract cadru, pentru a deveni viabile asertiunile recurentei, era necesara existenta unor dispozitii clare, exprese cu privire la regimul juridic al numelor de domeniu de internet.

Or, asa cum s-a aratat si de Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia de casare, regimul juridic al numelor de domeniu nu este reglementat prin acte normative specifice. Astfel, in mod corect instanta superioara de fond, in absenta unui cadru legal, a aplicat dispozitiile C.civ. si a Legii nr.31/1990.

Cat priveste criticile referitoare la paratul S.H.J. se constata ca, asa cum deja s-a aratat, de fapt se solicita reevaluarea probelor administrate la instantele de fond, respectiv a facturilor emise de S.H.J., incepand cu anul 1997, reprezentand plata pentru inregistrarea unor domenii de internet, cu incalcarea prevederilor art.304 alin.(1) C.proc.civ.

De amintit ca in perioada 1997-1998 in care acest parat a solicitat sa i se atribuie domeniile la care face referire reclamanta, administrarea numelor de domenii in Romania era la inceput.

Initial, datele de domenii au fost inregistrate informativ in baza de RIPE D.A., ulterior fiind transferate la I.C.I. – R.I.I., apoi transferate I.C.I., prin Serviciul de Administrare Domeniu. ro, prin Registrul R.O.T.L.D. (Romanian Top Level Domain).

Nu in ultimul rand, legat de critica referitoare la incalcarea de catre I.C.I. a propriilor reguli referitoare la inregistrare, trebuie precizat ca potrivit Regulilor de inregistrare cand un nume de domeniu a fost inregistrat sau este in curs de inregistrare de o alta persoana juridica sau fizica, este responsabilitatea celui care ar dori sa inregistreze acest nume de domeniu (altul decat detinatorul momentan al acestuia) sa cerceteze datele existente si sa initieze procedura legala impotriva detinatorului existent, daca crede ca acesta nu este in drept sa foloseasca numele de domeniu respectiv. Partile implicate recunosc si sunt de acord ca R.O.T.L.D. nu poate arbitra disputele referitoare la inregistrarea si utilizarea numelor de domenii. Inregistrarea unei cereri in asteptare pentru un nume de domeniu va fi suspendata de catre R.O.T.L.D., in cazul unui conflict cu alta cerere in asteptare sau cu un nume de domeniu deja inregistrat (activ sau inactiv), pana cand partile conflictuale prezinta un document (hotarare judecatoreasca sau alt document al unui organism autorizat) ce rezolva disputa in favoarea unei parti sau a alteia.

Cu alte cuvinte, nu I.C.I. in calitate de registru de domenii. ro este obligat sa intreprinda demersuri pentru stabilirea faptului ca detinatorul unui domeniu exista sau nu, astfel cum pretinde recurenta.

Revenind la paratul persoana fizica instanta, evaluand probatoriul a retinut corect ca in cauza nu este vorba despre efectuarea unui transfer de detinator al domeniului de Internet, ci despre o corectare a informatiilor cuprinse in baza de date, referitoare la detinatorul domeniilor in discutie. De precizat ca Regulile pentru inregistrarea numelor de domenii si subdomenii sunt oricum emise ulterior datei la care S.H.J. a achitat sumele pretinse de registrator pentru inregistrarea unor domenii de Internet, astfel incat dispozitiile Regulamentului emis de I.C.I. nu puteau fi aplicate situatiei de fapt nascute anterior emiterii acestuia.

Inalta Curte, pentru cele ce preced, retinand ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.304 pct. 7, 8 si 9 C.proc.civ. a respins recursul ca nefondat.


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed