Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia nr. 1119/2016
Sedinta publica de la 9 iunie 2016
Decizia nr. 1119/2016
Din examinarea actelor si lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, reclamanta SC A. SRL a chemat in judecata pe paratii Statul Roman, Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primaria Municipiului Bucuresti, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate dobandirea prin prescriptie achizitiva (uzucapiune) a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 1072,27 mp situat in Bucuresti, sector 2 ce face parte din terenul cu suprafata totala de 8.898 mp, cu nr. cadastral x, inscris in cartea funciara nr. x1 a Municipiului Bucuresti, sector 2.
Prin Sentinta civila nr. 9343 din 27 mai 2013 Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, sectia civila, avand in vedere ca actiunea avand ca obiect constatarea dobandirii prin prescriptie achizitiva a dreptului de proprietate cu privire la un imobil este o actiune evaluabila si din raportul de expertiza tehnica rezulta ca valoarea de circulatie a imobilului este de 600.744 lei.
Ulterior inregistrarii cauzei pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IV-a civila, reclamanta a depus o cerere precizatoare in care arata ca solicita sa se constate ca a dobandit prin prescriptie achizitiva dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 472 mp, ce face parte din terenul cu suprafata totala de 10010 mp din care: 8608 mp teren detinut in proprietate cu nr. cadastral x2 inscris in CF x2 a Municipiului Bucuresti, sector 2 (nr. cadastral anterior x, inscris in CF nr. x1 a Municipiului Bucuresti, sector 2); 472 mp teren detinut fara acte de proprietate, dar pentru care reclamanta plateste taxe de folosinta la Directia de Taxe si Impozite a Primariei sector 2, conform Declaratiei fiscale din 7 iulie 2014; 930 mp suprafata zona de protectie J. conform Legii nr. 107 din 25 septembrie 1996.
Prin Sentinta civila nr. 1389 din 28 noiembrie 2014 Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si in consecinta a respins cererea reclamantei in contradictoriu cu acest parat ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a admis cererea, astfel cum a fost precizata de reclamanta SC B. SRL in contradictoriu cu paratii Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primaria Municipiului Bucuresti, a constatat ca reclamanta a dobandit prin uzucapiune (prescriptie achizitiva) dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 472 mp situat in Bucuresti, sector 2, astfel cum a fost identificat de expert ing. C. prin studiul topo efectuat si a obligat paratii Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primaria Municipiului Bucuresti, prin Primar General la plata catre reclamanta a sumei de 12.835,4 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut in esenta urmatoarele:
Reclamanta a invocat prin cererea dedusa judecatii jonctiunea posesiei sale cu cea a autorului sau.
Initial, terenul in litigiu a apartinut D., care prin nota de transfer din 13 ianuarie 1988 si protocolul de predare-primire din 26 martie 1991 a trecut terenul in suprafata totala de 16.935,2 mp (ca fond fix), in patrimoniul E., astfel cum rezulta din situatia privind stabilirea terenurilor aflate in patrimoniul societatii comerciale cu capital de stat, incinta din str. H., intocmita de SC F. SA la data de 25 octombrie 1994.
In baza H.G. nr. 1264/1990 de infiintare a SC I. SA, conform Legii nr. 31/1990, s-a procedat la predarea-primirea patrimoniului E. catre SC I. SA, iar la data de 30 noiembrie 1994 Ministerul Transporturilor a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru SC F. SA, pentru suprafata de 12.545 mp.
In Anexa nr. 2 la acest certificat se arata ca suprafata detinuta pe baza de titlu este de 16.935 mp iar cea din masuratori este de 12.545 mp.
Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 739 din 6 august 2003 de Biroul Notarial G., SC F. SA a dezmembrat terenul in suprafata de 12.545,91 mp situat in Bucuresti, sector 2 in doua loturi distincte: lotul nr. 1, cu nr. cadastral x3, cu suprafata de 4720,15 mp si lotul nr. 2 cu nr. cadastral x in suprafata de 7825,73 mp si constructii edificate pe acesta. Acest din urma lot a fost transferat in patrimoniul SC A. SRL potrivit actului aditional la Protocolul de predare-primire autentificat din 24 decembrie 2008 de BNP G., rectificat cu incheierea din 29 octombrie 2009.
SC A. SRL a fuzionat prin absorbtie cu SC B. SRL, aceasta din urma avand calitatea de reclamanta in prezenta cauza.
Din planul de amplasament si delimitare a imobilului rezulta ca suprafata zona de protectie J., conform Legii nr. 107/1996 este de 930 mp.
Suprafata pentru care reclamanta solicita constatarea dreptului de proprietate este de 472 mp potrivit cererii precizatoare.
Reclamanta a exercitat o posesie utila (continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar) timp de 10 ani, fiind indeplinite cerintele prevazute de art. 1847 C. civ., coroborate cu art. 1895 C. civ. privind jonctiunea posesiilor.
Prescriptia achizitiva reprezinta o veritabila sanctiune impotriva proprietarului nediligent care s-a desesizat de bunul sau mai mult timp, permitand astfel folosirea acestuia de catre uzucapant.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
In motivarea apelului se arata ca hotararea este criticabila in primul rand sub aspectul nemotivarii acesteia in ceea ce priveste constatarea dreptului reclamantei asupra imobilului in litigiu.
Reclamanta a dovedit doar faptul ca a exercitat elementul corpus, dar nu a reiesit din probatoriul administrat si faptul ca folosinta exercitata asupra bunului litigios s-a facut sub nume de proprietar. Mai mult, insasi reclamanta a admis, lucru care reiese si din adresa emisa de DVBL sector 2 ca pentru terenul asupra caruia solicita constatarea uzucapiunii plateste taxa de folosinta conform declaratiei fiscale a reclamantei.
Prin Decizia civila nr. 452A din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, a admis apelul formulat de apelantul-parat Consiliul General al Municipiului Bucuresti si a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca a respins cererea, astfel cum a fost precizata, ca nefondata; a respins cererea privind obligarea paratilor Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primaria Municipiului Bucuresti prin Primar General la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata; a inlaturat dispozitiile privind comunicarea hotararii organului fiscal si oficiului de cadastru; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei si a obligat intimata-reclamanta sa plateasca apelantului-parat suma de 660,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut in esenta urmatoarele:
In privinta modalitatilor de reglementare a situatiei juridice a terenului reprezentat de lotul II, pe care reclamanta le-a initiat, este relevanta corespondenta purtata cu Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti, prin care reclamanta solicita relatii suplimentare cu privire la documentatia ce trebuie intocmita pentru finalizarea intabularii fasiei de teren de 6 m latime, excedentare zonei legale de protectie, in sensul ca este necesara intocmirea unei documentatii de rectificare a suprafetei de teren sau, conform Ordinului nr. 634/2006 se impune realizarea unei documentatii conforme H.G. nr. 834/1991, urmand procesul specific de intocmire si avizare.
Practic, chestiunea de drept ce trebuie transata in privinta situatiei juridice a acestei portiuni de teren excedentare zonei de protectie a lacului si care formeaza obiectul litigiului dedus judecatii in prezenta cauza, consta in a stabili daca titlul de proprietate de care se prevaleaza reclamanta (certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor) a fost emis in considerarea si a acestei suprafete de teren sau nu. Altfel, spus, trebuie clarificat daca certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor constituie titlu de proprietate si in privinta acestei portiuni de teren, fiind doar o chestiune de rectificare a suprafetei in documentatia cadastrala, astfel incat sa fie posibila intabularea sau reclamanta este lipsita de titlu de proprietate asupra acestei suprafete de teren (avand doar posesia de fapt a terenului), iar pentru a-si procura unul trebuie sa urmeze procedura de obtinere a unui nou certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Aceasta problema a fost transata cu putere de lucru judecat, in sensul ca, prin Sentinta civila nr. 1994/2007 a Tribunalului Bucuresti, ramasa definitiva si irevocabila, s-a retinut calitatea reclamantei de proprietar asupra suprafetei de teren, obiect al documentatiei supuse avizarii (reprezentand terenul dintre limita corpului de proprietate si limita legala de 5 m de la suprafata lacului) dovedita prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 30 noiembrie 1994 de catre Ministerul Transporturilor in baza H.G. nr. 834/1991. In aceeasi sentinta se mai arata ca la intocmirea ulterioara a documentatiei cadastrale s-a constatat ca fasia de delimitare este mai lata, respectiv excedentara, astfel cum rezulta din ultimele masuratori efectuate cu mijloace moderne de masurare topografica, precizandu-se ca aceasta suprafata excedentara, neapartinand domeniului public, apare ca fiind proprietatea reclamantei, care a obtinut avizul tuturor autoritatilor implicate in cauza.
Curtea a constatat ca reclamanta are un titlu de proprietate pentru suprafata de teren pentru care solicita constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ceea ce dovedeste caracterul nefondat al prezentului demers judiciar, deoarece, apare lipsit de logica juridica ca proprietarul unui teren sa incerce sa-si uzucapeze propriul imobil.
Uzucapiunea, ca mod originar de dobandire a proprietatii presupune posesia utila exercitata asupra unui imobil pe durata prevazuta de lege, cu precizarea ca posesia trebuie inteleasa ca o situatie de fapt, care nu are corespondent in privinta situatiei de drept, aceasta corespondenta obtinandu-se abia in momentul in care organul judiciar constata ca stapanirea de fapt a imobilului a persistat, in mod util, in timp suficient de mult, astfel incat legea sa-i confere efecte juridice, prin recunoasterea calitatii de proprietar in favoarea posesorului uzucapant si in detrimentul adevaratului proprietar nediligent. Pornind de la cele statuate cu putere de lucru judecat prin hotararea judecatoreasca anterior examinata, Curtea a concluzionat ca nu este indeplinita conditia premisa a uzucapiunii si anume posesia unui bun imobil ca simpla stare de fapt, lipsita de suport de drept, in conditiile in care s-a recunoscut calitatea reclamantei de proprietar al portiunii de teren, excedentare zonei de protectie a lacului.
Curtea a facut si cateva consideratii suplimentare, aratand ca si in situatia in care nu s-ar retine calitatea reclamantei de proprietar al acestei suprafete de teren, in cauza nu sunt indeplinite cerintele legale pentru constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Astfel, termenul de 30 de ani al uzucapiunii de lunga durata nu ar fi implinit.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SRL (succesoare in drepturi a SC A. SRL) solicitand modificarea in parte a hotararii atacate in sensul de a se dispune respingerea cererii reclamantei pentru autoritate de lucru judecat, si nu ca nefondata, astfel cum a stabilit instanta de apel.
In motivarea recursului intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arata urmatoarele:
Curtea de Apel, constatand ca intr-o alta pricina s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca ramasa irevocabila, intrata in puterea lucrului judecat, si ca aceasta problema juridica fusese deja transata intr-un alt cadru procesual, era tinuta a respinge cererea pentru autoritate de lucru judecat, si nu ca nefondata.
Odata constatata autoritatea de lucru judecat, exceptie peremptorie, derimanta, absoluta si de ordine publica, ce face superflua analiza restului pretentiilor, instanta era tinuta sa „respinga actiunea, exclusiv in temeiul puterii lucrului judecat, instanta nemaiputandu-se pronunta cu privire la niciun alt aspect al pricinii”.
In considerentele hotararii, instanta de apel a continuat sa analizeze indeplinirea si a restului conditiilor uzucapiunii, facandu-se aprecieri neintemeiate cu privire la efectele juridice ale certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Odata ce a retinut autoritatea de lucru judecat a altei hotarari judecatoresti si a concluzionat ca „aceasta problema a fost transata cu putere de lucru judecat” si ca „reclamanta are un titlu de proprietate pentru suprafata de teren pentru care solicita constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune”, instanta trebuia sa respinga cererea pentru autoritate de lucru judecat, nemaiputandu-se pronunta cu privire la alte chestiuni.
In cauza, intimatul Consiliul General al Municipiului Bucuresti a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului.
Analizand recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Inalta Curte apreciaza ca acesta este nefondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Recurenta solicita modificarea deciziei atacate si respingerea cererii sale pentru autoritate de lucru judecat, si nu ca nefondata, astfel cum a stabilit Curtea de Apel.
In motivarea recursului este folosita atat sintagma „autoritate de lucru judecat”, cat si sintagma „putere de lucru judecat”, insa acestea nu se confunda.
In esenta, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio) iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Efectul de lucru judecat al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:
Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem) care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea).
Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).
Autoritatea de lucru judecat si puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.
In speta nu exista autoritate de lucru judecat, neexistand tripla identitate de parti, obiect si cauza.
Instanta de apel a retinut puterea de lucru judecat in sensul ca, printr-o hotarare anterioara, definitiva si irevocabila s-a retinut calitatea reclamantei de proprietar al terenului in litigiu.
Asa fiind, este nefondata actiunea reclamantei prin care se solicita a se constata ca a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului prin uzucapiune.
Sunt neintemeiate criticile recurentei privind existenta autoritatii de lucru judecat, in cauza neexistand tripla identitate de parti, obiect si cauza.
Faptul ca instanta de apel a considerat necesar sa faca unele consideratii suplimentare cu privire la indeplinirea cerintelor legale ale uzucapiunii in ipoteza in care nu s-ar retine calitatea reclamantei de proprietar al terenului, nu atrage nelegalitatea hotararii.
Fata de aceste considerente, Inalta Curte retine ca in cauza nu exista motive de nelegalitate care sa impuna modificarea sau casarea hotararii recurate si, pe cale de consecinta, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmeaza a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Bucuresti impotriva Deciziei civile nr. 452/A din 6 octombrie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 9 iunie 2016.
Procesat de GGC – CT