Doar agentul constatator din cadrul politiei rutiere are competenta de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul comunicarea identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul

Doar agentul constatator din cadrul politiei rutiere are competenta de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul comunicarea identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 si art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, prin raportare la dispozitiile art. 7 lit. h) din Legea politiei locale nr. 155/2010, doar agentul constatator din cadrul politiei rutiere are competenta de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul comunicarea identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum si de a aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, in cazul necomunicarii relatiilor solicitate.

DECIZIE nr. 11 din 19 iunie 2017 privind examinarea sesizarii formulata de Avocatul Poporului cu privire la „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 39 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la dispozitiile art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din acelasi act normativ, in sensul stabilirii competentei functionale a agentilor constatatori (din cadrul politiei locale sau politiei rutiere), cu incidenta art. 7 lit. h) din Legea politiei locale nr. 155/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

 INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII

Dosar nr. 3/2017

Gabriela Elena Bogasiu                                                – vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele Completului

Lavinia Curelea                                                           – presedintele delegat al Sectiei I civile

Eugenia Voicheci                                                         – presedintele Sectiei a II-a civile

Ionel Barba                                                                – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Mirela Sorina Popescu                                                 – presedintele Sectiei penale

Mariana Constantinescu                                               – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Luiza Maria Paun                                                         – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Adriana Elena Gherasim                                              – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Cristian Daniel Oana                                                   – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Angelica Denisa Stanisor                                             – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Viorica Trestianu                                                         – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Eugenia Ion                                                                – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Emanuel Albu                                                             – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Claudia Marcela Canacheu                                           – judecator la Sectia de

Cezar Hincu       contencios administrativ si fiscal

– judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Ana Hermina Iancu                                                     – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Liliana Visan                                                               – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Florentina Dinu                                                           – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Iuliana Maiereanu                                                       – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Rodica Susanu                                                            – judecator la Sectia I civila

Florentin Sorin Dragut                                                 – judecator la Sectia I civila

Marioara Isaila                                                           – judecator la Sectia II-a civila

Ileana Izabela Dolache                                                – judecator la Sectia II-a civila

Simona Cristina Nenita                                                – judecator la Sectia penala

Ana Maria Dascalu                                                      – judecator la Sectia penala

Completul competent sa judece recursul in interesul legii este constituit conform art. 516 alin. (1) din Codul de procedura civila si art. 271 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).

Sedinta este prezidata de doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Avocatul Poporului este reprezentat de doamna consilier juridic Ecaterina Mirea, iar Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.

La sedinta de judecata participa domnul Aurel Segarceanu, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulament.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare sesizarea formulata de Avocatul Poporului cu privire la „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 39 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la dispozitiile art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din acelasi act normativ, in sensul stabilirii competentei functionale a agentilor constatatori (din cadrul politiei locale sau politiei rutiere), cu incidenta art. 7 lit. h) din Legea politiei locale nr. 155/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Magistratul-asistent prezinta referatul privind obiectul recursului in interesul legii, aratand ca la dosar au fost depuse hotarari judecatoresti referitoare la problema de drept supusa dezbaterii, raportul comun intocmit de judecatorii-raportori, precum si punctul de vedere formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie; se arata, de asemenea, ca o persoana fizica – Furtuna Victor a depus la dosar un inscris, intitulat „interventie accesorie in favoarea Avocatului Poporului”, prin care isi exprima opinia cu privire la problema de drept supusa interpretarii.

Cu privire la acest din urma aspect, doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, presedintele completului de judecata, acorda cuvantul reprezentantului Avocatului Poporului, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibila, a cererii de interventie.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, deliberand, in raport cu dispozitiile art. 63 si 514 din Codul de procedura civila, avand in vedere caracterul necontencios al procedurii prevazute de art. 514 si urmatoarele din acelasi cod, respinge, ca inadmisibila, cererea formulata de Furtuna Victor.

Presedintele completului de judecata, constatand ca nu mai exista alte chestiuni prealabile sau exceptii, acorda cuvantul reprezentantilor Avocatului Poporului, autorul sesizarii, si procurorului general, pentru sustinerea recursului in interesul legii, respectiv pentru expunerea punctului de vedere cu privire la acesta.

Doamna consilier juridic Ecaterina Mirea prezinta, pe scurt, jurisprudenta neunitara si argumentele care au stat la baza formularii sesizarii, punand concluzii pentru admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor legale supuse interpretarii, in sensul ca politistul rutier este singurul competent sa constate contraventiile reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin arata ca achieseaza la opinia exprimata de autorul sesizarii, punand concluzii pentru admiterea recursului in interesul legii si facand referire la argumentele prezentate in punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, depus la dosar.

Presedintele completului de judecata declara dezbaterile inchise, iar completul de judecata ramane in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitara

1. Recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 si art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002), precum si a dispozitiilor art. 7 lit. h) din Legea politiei locale nr. 155/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 155/2010), in sensul stabilirii competentei functionale a agentilor constatatori – din cadrul politiei locale sau politiei rutiere – de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul comunicarea identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum si de a aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, in cazul necomunicarii relatiilor solicitate.

II. Dispozitiile legale a caror interpretare a generat practica neunitara

2. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002:

„Art. 39 Proprietarul sau detinatorul mandatat al unui vehicul este obligat sa comunice politiei rutiere, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

(…)

Art. 102 (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice:

(…)

14. necomunicarea de catre proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea politiei rutiere, a identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul spre a fi condus;

(…)

Art. 105 Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a V-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de catre persoane juridice:

(…)

10. necomunicarea, in termen, la cererea politiei rutiere, a identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice;

(…)”

3. Legea nr. 155/2010:

„Art. 7 In domeniul circulatiei pe drumurile publice, politia locala are urmatoarele atributii: (…)

h) constata contraventii si aplica sanctiuni pentru incalcarea normelor legale privind oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, avand dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar; (…)

III. Examen jurisprudential – principalele coordonate ale divergentelor de jurisprudenta

4. Prin recursul in interesul legii se arata ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale sus-mentionate, astfel:

A) Unele instante au respins plangerile contraventionale formulate in temeiul dispozitiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, apreciind ca procesele-verbale intocmite de politia locala respecta dispozitiile legale si recunoscand competenta functionala a politistilor locali de a constata contraventiile mentionate si a aplica sanctiuni.

5. In acest sens se arata ca dispozitiile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 trebuie interpretate lato sensu, caci o altfel de interpretare – in urma careia este exclusa posibilitatea politiei locale de a aplica sanctiuni in baza art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 – ar goli de continut insusi dreptul agentilor din cadrul politiei locale de a constata si sanctiona contraventiile enumerate la art. 7 lit. h) din lege.

6. Referitor la procesul-verbal s-a retinut, pe de-o parte, ca, fiind intocmit de un agent al statului aflat in exercitiul functiunii, se bucura de prezumtia de veridicitate in privinta constatarii starii de fapt si a incadrarii juridice, iar, pe de alta parte, solicitarea adresata persoanei fizice de catre politia locala nu trebuie sa imbrace forma ceruta de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare (Ordonanta Guvernului nr. 2/2001), intrucat nu constituie proces-verbal de contraventie.

7. In masura in care solicitarea de comunicare a datelor de identificare se face pentru a se putea constata incalcarea normelor legale, in cazul contraventiilor prevazute de art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, in spiritul legii, faptele contraventionale prevazute de art. 39 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, raportat la art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din acelasi act normativ, sunt fapte in legatura cu categoria contraventiilor a caror constatare intra in competenta functionala a agentilor de politie din cadrul politiei locale.

8. De asemenea, s-a mai sustinut ca, daca legea ii permite unui agent constatator sa sanctioneze o persoana care a savarsit o contraventie in domeniul circulatiei pe drumurile publice (spre exemplu, oprirea in zona de actiune a indicatorului „Oprirea interzisa”), este firesc sa i se permita sa procedeze si la identificarea contravenientului, solicitandu-i proprietarului autoturismului sa furnizeze datele de identificare, urmand ca, in cazul in care acesta nu se conformeaza obligatiei legale ce ii incumba, sa fie sanctionat in temeiul art. 39 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.

9. Din alta perspectiva, in aplicarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, instantele de judecata au apreciat ca se impune concluzia ca politia locala are competenta de a constata contraventiile mai sus mentionate (cele savarsite in materie rutiera), independent de actul normativ prin care acestea au fost reglementate, legiuitorul neintelegand sa faca vreo distinctie cu privire la acest aspect, nefiind intemeiate sustinerile potrivit carora politia locala ar putea sa constate aceste contraventii privind oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis doar daca ar fi reglementate printr-o hotarare a consiliului local.

B) Alte instante, dimpotriva, considera ca, in aplicarea prevederilor art. 39 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, raportate la art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din acelasi act normativ, politia locala nu are competenta functionala de a solicita datele de identificare ale persoanelor care se fac vinovate de incalcarea normelor legale indicate, apreciind ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata doar de politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.

10. In sprijinul acestei orientari jurisprudentiale s-a aratat ca dispozitiile art. 7 din Legea nr. 155/2010, care stabilesc o serie de atributii pentru politistii locali privind circulatia pe drumurile publice, reprezinta o exceptie de la regula potrivit careia in domeniul circulatiei competenta revine politistilor rutieri, astfel ca sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie si la alte contraventii; au fost invocate prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, potrivit carora „Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori”.

C. Intr-o a treia orientare jurisprudentiala, desi instantele de judecata nu s-au pronuntat in mod expres asupra competentei politiei locale de a constata contraventiile prevazute de art. 102 alin. (1) pct. 14 sau de art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 si nu au retinut ca fiind incidente aceste norme legale, au admis, totusi, faptul ca procesele-verbale incheiate in aplicarea art. 39 din acest act normativ sunt legal intocmite.

11. In aceasta situatie, instanta de judecata, verificand, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, a aratat ca acesta a fost intocmit cu respectarea normelor legale in materie, desi era incheiat de un agent constatator al politiei locale (aspect care nu a fost dezbatut).

IV. Opinia autorului sesizarii

12. Avocatul Poporului apreciaza ca, fata de prevederile art. 39 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, doar politistii rutieri au dreptul de a constata contraventiile reglementate prin dispozitiile art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din acelasi act normativ, iar fata de dispozitiile Legii nr. 155/2010 agentii locali au atributii limitate privind circulatia pe drumurile publice, pentru urmatoarele argumente:

13. Problema competentei politiei locale in materie rutiera trebuie abordata, in primul rand, din prisma notiunii de „politist rutier”, astfel cum aceasta este reglementata de prevederile art. 177 alin. (2} din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002), potrivit carora „Politistii rutieri sunt ofiterii si agentii de politie specializati si anume desemnati prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politei Romane”.

14. Rezulta, din norma legala citata, ca pentru a avea calitatea de politist rutier, politistul trebuie sa indeplineasca, cumulativ, doua conditii: sa fie agent de politie specializat si sa fie desemnat prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politei Romane, aceasta din urma conditie neputand fi indeplinita.

15. Mai mult, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 si Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 nu cuprind dispozitii referitoare la competenta politiei locale in materia circulatiei pe drumurile publice si procedura aplicabila pentru constatarea contraventiilor de catre politia locala.

16. Pe cale de consecinta, se apreciaza ca doar politistii rutieri au calitatea de agent constatator pentru faptele contraventionale reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.

V. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

17. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca cea de-a doua orientare jurisprudentiala este in litera si spiritul legii, invocand, in esenta, argumentele ce vor fi aratate in continuare.

18. Contraventia in discutie, prevazuta de dispozitiile art. 102 alin. (1) pct. 14 si de art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, raportat la art. 39 din acelasi act normativ, presupune un raport intre politia rutiera si un alt subiect de drept, consumandu-se tot in cadrul aceluiasi raport, astfel incat, logic si juridic, autoritatea solicitanta potrivit normei legale, politia rutiera, are competenta de a constata savarsirea contraventiei ce consta in neindeplinirea obligatiei legale de comunicare a informatiilor solicitate, la expirarea termenului administrativ stabilit in acest scop.

19. Transpunand aceste observatii in planul raporturilor juridice de raspundere contraventionala, se observa ca subiect activ al acestui raport juridic poate fi doar politia rutiera, structura functionala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane care actioneaza in domeniul reglementat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, prin politistii rutieri.

20. Or, asa cum rezulta din cuprinsul actelor normative care reglementeaza cele doua structuri, politia rutiera si politia locala, legiuitorul a operat o demarcare clara, institutionala si de competenta functionala, intre acestea, in ceea ce priveste constatarea si sanctionarea contraventiilor rutiere, in general, si a contraventiei in discutie, in particular.

21. Astfel, in urma interpretarii sistematice a dispozitiilor cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 218/2002), si Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, rezulta ca, in acord cu prevederile art. 15 alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, in privinta tuturor contraventiilor reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, este stabilita o competenta generala, cvasi-exclusiva de constatare si aplicare a sanctiunilor in favoarea politistilor rutieri din cadrul Politiei Romane.

22. In cadrul reglementarii speciale in materia circulatiei rutiere sunt stabilite si competente speciale, in favoarea politistilor de frontiera, insa doar in privinta contraventiilor rutiere a caror savarsire este constatata in punctele de trecere a frontierei, precum si competente partajate, atunci cand politistii rutieri sau politistii de frontiera actioneaza in echipaje mixte, cu reprezentanti ai altor autoritati avand competente in domeniu. Fata de continutul constitutiv al contraventiei aflate in discutie, in sistemul normativ al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, competenta de constatare a acesteia si de aplicare a sanctiunii este, insa, una exclusiva, expres stabilita in favoarea politistului rutier.

23. Atributiile politiei locale in domeniul circulatiei pe drumurile publice sunt expres si limitativ enumerate in cuprinsul art. 7 din Legea nr. 155/2010, prevederi legale din continutul carora rezulta cu suficienta claritate domeniile specifice circulatiei pe drumurile publice in care politia locala are competenta de a constata si sanctiona contraventii.

24. Raportat la competentele in materie contraventionala, instituite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, se poate observa ca, in privinta contraventiilor identificate/ identificabile pe baza referirilor din enumerarea continuta de art. 7 din Legea nr. 155/2010, exista o competenta partajata intre politia rutiera si politia locala. De asemenea, competenta politiei locale in domeniul contraventiilor rutiere, fiind stabilita printr-un act normativ special, derogator sub acest aspect de la regula competentei generale, cvasi-exclusive a politiei rutiere, astfel cum aceasta a fost stabilita prin reglementarea-cadru in materia circulatiei pe drumurile publice, este de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinsa in privinta altor contraventii decat cele identificate/identificabile pe baza referintelor din legea speciala (exceptio est strictissimae interpretationis).

25. Totodata, se observa lipsa din cuprinsul acestei enumerari limitative a vreunei atributii proprii politiei locale in ceea ce priveste identificarea de catre aceasta a detinatorului/ utilizatorului autovehiculului implicat in savarsirea contraventiilor rutiere date in competenta sa, precum si absenta unei derogari exprese de la reglementarea-cadru in materia circulatiei pe drumurile publice prin care sa fie conferita politistului local atributia legala de constatare si sanctionare a contraventiei prevazute de art. 102 alin. (1) pct. 14 si art. 105 pct. 10, raportat la art. 39 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.

26. Aceasta lacuna de reglementare nu poate fi pusa pe seama unei simple omisiuni din partea legiuitorului, ci da expresia vointei sale concrete ca, in privinta identificarii detinatorului/utilizatorului autovehiculului implicat in savarsirea unei contraventii rutiere de competenta politiei locale, atributiile acesteia din urma sa fie plasate in sfera cooperarii cu unitatile/structurile teritoriale ale Politiei Romane.

VI. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

27. Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale supuse interpretarii, respingand exceptiile invocate, prin urmatoarele decizii: nr. 532 din 5 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 847 din 25 octombrie 2016; nr. 164 din 10 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009; nr. 999 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009; nr. 521 din 12 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014.

VII. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

28. In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu au fost identificate decizii care sa statueze asupra chestiunii de drept in discutie, aceasta categorie de litigii nefiind de competenta instantei supreme.

VIII. Raportul asupra recursului in interesul legii

29. Raportul analizeaza sesizarea formulata de Avocatul Poporului, apreciind, in principal, ca s-a facut dovada existentei unei jurisprudente neunitare in privinta problemelor de drept ce constituie obiectul recursului in interesul legii, conform dispozitiilor art. 515 din Codul de procedura civila, respectiv ca autorul sesizarii este legitimat procesual, potrivit prevederilor art. 514 din acelasi cod.

30. In ceea ce priveste fondul problemei supuse dezbaterii, prin raport se apreciaza ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale supuse analizei, doar agentul constatator din cadrul politiei rutiere are competenta de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul comunicarea identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum si de a aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, in cazul necomunicarii relatiilor solicitate.

IX. Inalta Curte de Casatie si Justitie

31. Recursul in interesul legii indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 514 si 515 din Codul de procedura civila, fiind exercitat de un subiect de drept caruia legea ii recunoaste legitimare procesuala si avand ca obiect o problema de drept pentru care s-a facut dovada ca a fost solutionata in mod diferit, prin hotarari judecatoresti definitive, pronuntate de mai multe instante judecatoresti de pe teritoriul tarii.

32. Obiectul recursului in interesul legii il constituie, asa cum s-a aratat mai sus, interpretarea dispozitiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 si art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la dispozitiile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010.

33. Problema de drept ce se impune a fi dezlegata este daca politia locala are competenta de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul identitatea persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum si de a aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, in cazul necomunicarii relatiilor solicitate.

34. Potrivit dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002:

„(1) Circulatia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor si a celorlalte categorii de participanti la trafic, drepturile, obligatiile si raspunderile care revin persoanelor fizice si juridice, precum si atributiile unor autoritati ale administratiei publice, institutii si organizatii sunt supuse dispozitiilor prevazute in prezenta ordonanta de urgenta.

(2) Dispozitiile prevazute in prezenta ordonanta de urgenta au ca scop asigurarea desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cat si a mediului.

(3) Autoritatea competenta in domeniul circulatiei pe drumurile publice privind initierea si avizarea unor reglementari, precum si aplicarea si exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General al Politiei Romane.

(4) Reglementarile privind circulatia pe drumurile publice se emit, dupa caz, de catre autoritatile publice centrale sau locale cu atributii in acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Politiei Romane si cu respectarea acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte.

(5) Prevederile prezentei ordonante de urgenta se aplica tuturor participantilor la trafic, precum si autoritatilor care au atributii in domeniul circulatiei si sigurantei pe drumurile publice si in domeniul protectiei mediului.”

35. De asemenea, conform art. 109 alin. (9) din acelasi act normativ, „Prevederile prezentei ordonante de urgenta referitoare la contraventii se completeaza cu cele ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, daca prin prezenta ordonanta de urgenta nu se dispune altfel”.

36. Prin urmare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, alaturi de Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, constituie cadrul general de reglementare in materia circulatiei pe drumurile publice.

37. Referitor la situatia concreta pentru care a fost identificata practica judiciara neunitara sunt incidente prevederile art. 39 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, potrivit carora „Proprietarul sau detinatorul mandatat al unui vehicul este obligat sa comunice politiei rutiere, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice”.

38. Raportat la acest text de lege, fapta savarsita de persoane fizice, constand in necomunicarea de catre proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea politiei rutiere, a identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul spre a fi condus, constituie contraventie si se sanctioneaza, potrivit art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.

39. In mod similar, fapta savarsita de persoane juridice, constand in necomunicarea, in termen, la cererea politiei rutiere, a identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, constituie contraventie si se sanctioneaza conform art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.

40. In aceste conditii se cere a se stabili cui ii revine competenta constatarii savarsirii faptei contraventionale si aplicarii sanctiunii prevazute de lege.

41. Potrivit art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier, iar in punctele de trecere a frontierei de stat a Romaniei, de catre politistii de frontiera.

42. De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, constatarea contraventiei se realizeaza printr-un proces-verbal, incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ, care stabilesc si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori, care, in virtutea alin. (2) al aceluiasi articol, pot fi primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.

43. Din economia acestor norme rezulta regula potrivit careia constatarea contraventiilor prevazute de art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 se realizeaza de catre politistul rutier si, in mod special, de catre politistii de frontiera.

44. Pe de alta parte, prin Legea nr. 155/2010 a fost infiintata politia locala, in urma desfiintarii politiei comunitare, in scopul exercitarii atributiilor privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, in urmatoarele domenii: a) ordinea si linistea publica, precum si paza bunurilor; b) circulatia pe drumurile publice; c) disciplina in constructii si afisajul stradal; d) protectia mediului; e) activitatea comerciala; f) evidenta persoanelor; g) alte domenii stabilite prin lege.

45. In acest sens, in Expunerea de motive a Legii nr. 155/2010 se mentioneaza ca „atributiile politiei locale sunt semnificativ mai ample decat cele ale Politiei Comunitare, fiind prevazute noi domenii de competenta, pe langa cele deja in vigoare, in special in domeniul sigurantei rutiere”.

46. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, in domeniul circulatiei pe drumurile publice, pe langa multe alte atributii, politia locala constata contraventii si aplica sanctiuni pentru incalcarea normelor legale privind oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, avand dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar.

47. Aceasta norma este derogatorie de la norma generala, prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, fiind de stricta interpretare, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Este, insa, evidenta intentia legiuitorului de a da si in competenta politiei locale atributia de a constata contraventii si de a aplica sanctiuni pentru incalcarea normelor legale privind oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, precum si dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar.

48. In exercitarea acestei competente, potrivit art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 155/2010, politistul local are dreptul sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanelor care incalca dispozitiile legale ori daca sunt indicii ca acestea pregatesc sau au comis o fapta ilegala.

49. Pe de alta parte, conform art. 7 lit. m) din acelasi act normativ, in domeniul circulatiei pe drumurile publice, politia locala coopereaza cu unitatile/structurile teritoriale ale Politiei Romane pentru identificarea detinatorului/utilizatorului autovehiculului ridicat ca urmare a stationarii neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.

50. Mai mult decat atat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 155/2010, politia locala comunica, de indata, organelor abilitate datele cu privire la aspectele de incalcare a legii, altele decat cele stabilite in competenta sa, de care a luat cunostinta cu ocazia indeplinirii misiunilor si activitatilor specifice.

51. Se poate observa, asadar, ca legiuitorul nu a stabilit, in mod expres, in competenta politiei locale atributia de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul comunicarea identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, si nici de a aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, in cazul necomunicarii relatiilor solicitate.

52. Or, vidul legislativ nu se poate complini prin adoptarea, de catre autoritatile administratiei publice locale, a unor acte normative secundare, in materia constatarii contraventiilor la circulatia rutiera, reglementate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, aspect retinut de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, prin Decizia nr. 9 din 25 mai 2015 privind legalitatea hotararilor adoptate de consiliile locale in vederea reglementarii procedurii privind ridicarea vehiculelor stationate/oprite neregulamentar pe partea carosabila, prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).

53. In acest context este importanta clarificarea notiunii de „politist rutier”, sens in care se evidentiaza dispozitiile art. 177 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, potrivit carora „Politistii rutieri sunt ofiterii si agentii de politie specializati si anume desemnati prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politei Romane”.

54. In concret, norma legala indicata instituie indeplinirea cumulativa a doua conditii pentru calitatea de politist rutier, si anume, pe de o parte, sa fie ofiter sau agent de politie specializat, iar, pe de alta parte, sa fie desemnat prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politei Romane.

55. Daca prima conditie ar putea fi considerata ca fiind indeplinita de un politist local, prin prisma prevederilor art. 18 alin. (1) si (2) din Legea nr. 155/2010, potrivit carora politistii locali cu atributii in domeniul circulatiei rutiere sunt obligati sa urmeze un program de formare initiala organizat intr-o institutie de invatamant din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cea de-a doua conditie ramane neindeplinita.

56. In concluzie, nu se poate pune semnul egalitatii intre politistul rutier si politistul local, competentele acestuia din urma in domeniul circulatiei pe drumurile publice fiind limitate si expres prevazute de lege.

57. Daca legiuitorul ar fi intentionat sa reglementeze vreo derogare, in sensul stabilirii unor competente suplimentare in favoarea politiei locale in materia circulatiei rutiere, o asemenea exceptie ar fi trebuit expres prevazuta, asa cum s-a intamplat recent, prin Hotararea Guvernului nr. 965/2016 pentru modificarea si completarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1.391/2006. Prin art. II din acest act normativ au fost aduse modificari legislatiei rutiere, stabilindu-se ca procedura privind ridicarea vehiculului, prevazuta de Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, se aplica in mod corespunzator si de politistul local in situatiile prevazute la art. 7 lit. h) si k) din Legea nr. 155/2010.

58. Rezulta ca, in conditiile legislative actuale, doar agentul constatator din cadrul politiei rutiere are competenta de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul comunicarea identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum si de a aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, in cazul necomunicarii relatiilor solicitate.

59. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, in consecinta, stabileste urmatoarele:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 si art. 105 pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin raportare la dispozitiile art. 7 lit. h) din Legea politiei locale nr. 155/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, doar agentul constatator din cadrul politiei rutiere are competenta de a solicita proprietarului sau detinatorului mandatat al unui vehicul comunicarea identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum si de a aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, in cazul necomunicarii relatiilor solicitate.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 19 iunie 2017.

-****-

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Aurel Segarceanu

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 750 din data de 19 septembrie 2017