Divort. Situatia de litispendenta reglementata de art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003
In cazul in care se introduc cereri de divort intre aceleasi parti, in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, in cazul in care prima instanta sesizata isi stabileste competenta, instanta sesizata ulterior este tinuta sa isi decline competenta in favoarea celei dintai sesizate.
(Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, Decizia nr. 444/R din 24 februarie 2010)
1. Prin sentinta civila nr. 2149 din 22 aprilie 2009, a Judecatoriei Turda, s-a respins ca nefiind de competenta instantelor romane, actiunea formulata de reclamantul M.G., impotriva paratei M.F.A. si a respins, ca nefiind de competenta instantelor romane, cererea reconventionala formulata de parata M.F.A.
In considerente, cu prioritate in ceea ce priveste exceptia necompetentei generale a instantelor romane, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 19 alin. (1) si (2) Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, direct aplicabil in dreptul intern ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in cazul in care se introduc cereri de divort ori actiuni referitoare la raspunderea parinteasca privind un copil intre aceleasi parti in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.
Potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, in cazul in care se stabileste competenta primei instante, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
Data sesizarii instantei cu solutionarea actiunii principale pe rolul Judecatoriei Turda a fost 11 decembrie 2008.
Anterior acestei date, la 3 decembrie 2008, a fost inregistrata pe rolul Tribunalului de Prima Instanta si Instructie nr. 3 din Carlet (Valencia) cererea de divort si de luare a masurilor provizorii promovata de M.F.A. impotriva lui M.G., aceasta instanta declarandu-se competenta la 23.
De asemenea, potrivit art. 20 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2201/2003, in caz de urgenta, instanta dintr-un stat membru poate lua masuri provizorii cu privire la persoanele prezente in acel stat. Or, minorul a carui incredintare provizorie a fost solicitata de reclamantul M.G. are resedinta obisnuita in Spania, astfel ca le revine instantelor spaniole competenta de solutionare a cererii.
2. Prin decizia civila nr. 565/A din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.G. impotriva sentintei civile nr. 2149 din 22 aprilie 2009, a Judecatoriei Turda, care a fost mentinuta in intregime.
3. Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal reclamantul, solicitand casarea deciziei, admiterea apelului, desfiintarea sentintei si trimiterea dosarului spre judecare la prima instanta.
4. Recursul este fondat.
Contrar celor retinute de instanta de apel, potrivit carora cererea de divort introdusa pe rolul instantei spaniole a fost solutionata, reiese din continutul actului emis de Instanta de provincie Judecatoria de Prima Instanta si Instructie nr. 3 din Carlet ca termenul fixat pentru dezbateri, votare si sentinta este in data de 24 mai 2010.
Procedura de divort a fost demarata in fata instantei spaniole de catre reclamanta M.F.A. la data de 1 decembrie 2008, dupa cum rezulta din certificatul emis de Tribunalul de Prima Instanta si Instructie 3 din Carlet (Valencia).
In fata instantei romane cererea de divort promovata de reclamantul M.G. a fost inregistrata la o data ulterioara, respectiv la 11 decembrie 2008, la Judecatoria Turda.
Potrivit dovezii depuse in recurs, procedura judiciara in fata instantei spaniole nu este finalizata, astfel incat sunt incidente dispozitiile art. 19 alin. (3) dinRegulamentul CE nr. 2201/2003.
Daca pe rolul instantelor din State Membre diferite se afla proceduri paralele (exceptia de litispendenta), trebuie procedat conform art. 19. Este o problema, cand exista litigii avand ca obiect divort, separarea de corp sau anularea casatoriei intre aceleasi parti, sau cand sunt sesizate instantele unor State Membre diferite, cu cereri privind raspunderea parinteasca pentru un copil, avand acelasi obiect si aceeasi cauza. In asemenea cazuri instanta sesizata mai tarziu trebuie sa suspende din oficiu procedura, pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate. Daca se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata ulterior trebuie sa isi decline competenta in favoarea primei instante sesizate [art. 19 alin. (3)]. Numai daca prima instanta sesizata s-a declarat necompetenta, instanta sesizata ulterior are dreptul sa continue procedura. O incalcare a acestor prevederi poate avea ca efect pronuntarea unor hotarari ireconciliabile contradictorii si nerecunoasterea si neexecutarea primei hotararii pronuntate [art. 23 lit. e) si lit. f)].
Instanta spaniola si-a stabilit competenta ca prima instanta sesizata, astfel incat instanta romana sesizata ulterior se impune sa isi decline competenta in favoarea celei spaniole, potrivit dispozitiei comunitare evocate.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 151 pct. 1 din Legea nr. 105/1992 invocate de recurent in sustinerea afirmatiei potrivit careia instantelor romane le revine competenta exclusiva sa judece procesele privind raporturi de drept international privat referitoare la acte de stare civila intocmite in Romania, curtea constata ca aceasta prevedere nu este aplicabila.
Unul dintre caracterele dreptului comunitar il reprezinta suprematia sa, care implica doua aspecte:
Prin acte normative nationale posterioare nu pot fi modificate sau abrogate dispozitii normative comunitare, orice astfel de lege fiind nula sau inaplicabila;
Normele comunitare posterioare pot modifica sau face inaplicabile norme juridice nationale.
Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana tratatele comunitare au aplicabilitate directa in dreptul intern, dispozitiile pe care le cuprind fiind obligatorii si aplicandu-se cu prioritate.
Intrucat instantele de fond au pronuntat hotararile cu incalcarea prev. art. 19 din Regulamentul CE nr. 2201/2003, in baza art. 312 alin. (1)-(3) C. pr. civ. curtea va admite recursul reclamantului declarat impotriva deciziei pronuntate in apel pe care o va casa si rejudecand va admite apelul declarat de reclamantul M.G., impotriva sentintei civile nr. 2149 din 22 aprilie 2009 pronuntata de Judecatoria Turda, pe care o va anula si va declina competenta judecarii actiunii civile intentate de reclamantul M.G. impotriva paratei M.F.A., avand ca obiect divort, incredintare minor si stabilire pensie de intretinere in favoarea minorului, in favoarea Judecatoriei de prima instanta si instructie nr. 3 din Carlet, Spania. (Judecator Marta Vitos)