Dezdaunare pentru prejudicii de ordin moral. Criterii de cuantificare si evaluare a daunelor morale

 

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila

Decizia nr. 434/2019

Sedinta publica din data de 27 februarie 2019

Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava la 21 martie 2017, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu persoana vinovata de producerea accidentului rutier, B., citat in calitate de intervenient fortat, obligarea paratei C. la plata sumelor de 275.000 euro, cu titlu de daune morale, si de 5.477,31 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentand cheltuielile facute de victima in vederea refacerii, respectiv cheltuieli cu medicamente si servicii medicale de specialitate, cheltuieli cu transportul in vederea recuperarii, alte cheltuieli care s-au impus ca urmare a consecintelor produse in urma accidentului rutier a carui victima a fost.

Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 194, art. 265, art. 309 C. proc. civ., art. 1349, art. 1357 si urmat., art. 1381 si urmat. din C. civ., Legea nr. 136/1995 si Ordinele CSA nr. 5/2010 si nr. 14/2011.

Prin cererea depusa la dosar pentru termenul din 20.06.2017, reclamanta si-a majorat cuantumul daunelor materiale de la suma de 5.477,31 RON la suma de 5.634,01 RON.

De asemenea, ca urmare a faptului ca autoturismul implicat in accident s-a dovedit ca era asigurat pentru raspundere civila delictuala la societatea D. din Belgia si ca S.C. C. S.A. a fost desemnat de B.A.A.R. in calitate de corespondent Carte verde al asiguratorului belgian, s-a stabilit ca are calitatea de parata in cauza S.C. D. din Belgia, care are ca mandatar S.C. C. S.A.

Prin Sentinta nr. 296 din 3 octombrie 2017, Tribunalul Suceava, sectia a II-a civila, a admis, in parte, actiunea si a obligat-o pe parata sa plateasca reclamantei suma de 65.000 euro cu titlu de daune morale si suma de 5634,01 RON cu titlu de daune materiale.

Aceasta solutie a primei instante a fost schimbata in parte prin Decizia civila nr. 152 din 4 mai 2018 a Curtii de Apel Suceava, sectia a II -a civila, ca urmare a admiterii apelului declarat de D. Belgia prin mandatar S.C. C. S.A., in sensul obligarii paratei sa plateasca reclamantei daune morale in suma de 35.000 euro si daune materiale in suma de 3.500 RON, celelalte dispozitii ale hotararii apelate fiind mentinute.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamanta A., solicitand casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.

In motivarea recursului declarat, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamanta a sustinut ca, in raport de situatia de fapt a cauzei, se dovedeste ca instanta a ignorat normele invocate si a interpretat eronat legea, reducand nejustificat despagubirile acordate in fata primei instante, cu toate ca nu au fost administrate probe care sa justifice masura luata.

In esenta, criticile recurentei au vizat solutia instantei de apel de diminuare nejustificata a daunelor acordate prin hotararea tribunalului cu titlu de despagubiri pentru prejudiciile de ordin moral suferite in urma accidentului a carui victima a fost.

S-a sustinut ca hotararea instantei de apel este nemotivata/contradictorie si nu tine cont de situatia de fapt si de documentele aflate la dosarul cauzei in ceea ce priveste suferinta recurentei.

Decizia pronuntata in apel nu cuprinde motivele pentru care instanta a decis reducerea considerabila a sumei acordate cu titlu de daune morale, in fata instantei de fond, iar faptul ca admiterea apelului a fost justificata doar prin trimitere la concluziile paratei, concluzii care nu au fost probate in nicio etapa a judecatii, echivaleaza un motiv de casare a hotararii recurate.

In operatiunea sa de reducere a cuantumului sumelor in discutie, instanta nu a mentionat care sunt criteriile avute in vedere pentru care a fost redusa suma acordata in fata primei instante.

Cerinta legala a motivarii hotararii a fost edictata in scopul bunei administrari a justitiei, intaririi increderii justitiabililor in hotararile judecatoresti si pentru a da instantelor superioare posibilitatea exercitarii controlului judiciar.

Motivarea hotararii trebuie sa fie clara, precisa si inteligibila, sa nu se rezume la o insusire de fapte si argumente, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, sa raspunda in fapt si in drept la toate pretentiile si apararile formulate de parti si sa conduca in mod logic si convingator la solutia cuprinsa in dispozitiv. In practica judiciara a Curtii Supreme de Justitie s-a decis ca motivarea sumara si confuza a unei hotarari judecatoresti echivaleaza cu nemotivarea hotararii.

Motivul de recurs prevazut in art. 488 pct. 6 vizeaza ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficienta sau motive contradictorii sau numai motive straine de natura pricinii. Nemotivarea hotararii este un viciu de forma care atrage nulitatea hotararii.

Art. 6 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului obliga tribunalele sa-si motiveze deciziile, iar o instanta care nu a motivat decat pe scurt hotararea sa, trebuie sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse si nu doar sa reia pur si simplu concluziile unei instante inferioare.

Facand trimitere la elementele probatorii ale cauzei, recurenta-reclamanta a sustinut ca despagubirea persoanei vatamate trebuie sa constituie o justa si integrala reparatie a daunelor morale. Aprecierea prejudiciului moral, nu se rezuma la determinarea pretului suferintei fizice si psihice care, de altfel, sunt inestimabile, ci inseamna o apreciere multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului moral si a implicatiei acestuia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate.

Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, acesta va fi apreciat dupa criterii nepatrimoniale, precum: importanta prejudiciului moral, durata si intensitatea durerilor fizice si psihice, tulburarile si neajunsurile suferite de victima prejudiciata moral.

Aprecierea trebuie facuta „in concreto”, de la caz la caz, in functie de toate circumstantele si imprejurarile cazului dat, iar aceasta apreciere lipseste cu totul hotararii atacate, in timp ce solutia adoptata dovedeste o nesocotire a criteriilor importantei valorii morale lezate, intensitatea durerii fizice si psihice, durata mentinerii consecintelor vatamarii etc.

In continuare, recurenta a expus o serie de argumente pentru care a considerat, de asemenea, ca suma retinuta de instanta de apel ca fiind necesara si suficienta pentru acoperirea prejudiciului de ordin moral este inadmisibil de mica, facand trimitere la caracterul permanent si ireversibil al prejudiciului moral suferit.

S-a solicitat aplicarea art. 411 alin. (2) din C. proc. civ. in sensul judecarii prezentului dosar si in lipsa.

Pe baza recursului si a intampinarilor formulate in cauza de intimatii S.C. D. si B. a fost intocmit raportul asupra recursului declarat, iar prin incheierea data in camera de consiliu de la 21.11.2018 acesta a fost admis in principiu.

Analizand criticile deduse judecatii prin cererea de recurs, Inalta Curte apreciaza asupra caracterului fondat al acestora.

Se retine, cu titlu prealabil, ca ceea ce a facut obiectul criticilor de recurs a fost acea parte a solutiei instantei de apel adoptata in privinta cererii reclamantei de dezdaunare pentru prejudiciile de ordin moral, invocandu-se, in esenta, o nemotivare a hotararii pe acest aspect si o dezlegare nelegala, cu nesocotirea criticilor de cuantificare si evaluare a daunelor morale, tradusa in diminuarea cuantumului acestora la o valoare inadmisibil de mica.

Subordonand analiza legalitatii deciziei de apel criticilor deduse judecatii in calea de atac a recursului, Inalta Curte retine ca prin cererea de chemare in judecata cu care s-a adresat instantelor, reclamanta a solicitat obligarea paratei, in calitate de asigurator de raspundere civila delictuala, la repararea prejudiciilor de ordin material si moral suferite in urma accidentarii sale grave de catre intervenientul B., conducator auto al autovehiculul asigurat de societatea parata.

Retinand ca fiind dovedite si intrunite in cauza conditiile angajarii raspunderii civile delictuale si, de asemenea, in considerarea consecintelor de ordin fizic si moral suportate de reclamanta-victima a accidentului rutier, prin hotararea primei instante a fost obligata parata sa plateasca reclamantei 65.000 euro cu titlu de daune morale si 5.634,01 RON cu titlu de daune materiale.

Prin hotararea pronuntata, tribunalul a aratat ca „La stabilirea cuantumului daunelor morale pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de reclamanta, instanta are in vedere imprejurarile in care s-a savarsit fapta, consecintele faptei pe plan psihologic si in planul relatiilor sociale, intensitatea suferintelor fizice si psihice ale reclamantei, precum si varsta si pregatirea profesionala”, fara detalierea sau explicarea modului ori masurii in care toate aceste elemente s-au reflectat in cuantificarea daunelor acordate.

Criticata in apelul paratei ca fiind vadit exagerata si discriminatorie (fata de nationalitatea straina a asiguratorului), aceasta parte a solutiei primei instante a fost schimbata prin decizia atacata in sensul diminuarii cuantumului daunelor morale la 35.000 de euro, in loc de 65.000 euro cat se stabilise initial in fata tribunalului.

Masura dispusa a fost argumentata exclusiv cu trimitere la aprecierea instantei de apel raportata la „circumstantele producerii accidentului rutier, varsta reclamantei, suferintele fizice si psihice suferite, posibilitatea redusa de reinsertie socio-profesionala”, insotita de explicatia ca „In general, instantele de judecata statueaza in echitate atunci cand sunt chemate sa stabileasca cuantumul daunelor morale”.

Astfel justificata, masura instantei de apel apare ca fiind nemotivata, dovedindu-se indreptatita critica recurentei-reclamante care a sustinut ca decizia pronuntata in apel nu cuprinde motivele pentru care instanta a decis reducerea considerabila a sumei acordate cu titlu de daune morale de catre tribunal.

Asa cum se observa din partea considerentelor hotararilor celor doua instante de fond destinata acestei pretentii a reclamantei, atat acordarea cat si diminuarea sumelor recunoscute cu titlu de reparatie a prejudiciilor de ordin moral suferite de reclamanta in urma accidentului de circulatie, a carui victima acesta a fost, au fost justificate prin una si aceeasi fraza care trimite doar in mod formal la criterii precum circumstantele producerii faptei prejudiciabile, varsta reclamantei, suferintele fizice si psihice, pregatirea profesionala a acesteia. Trimiterea este doar una formala de vreme ce nu se explica modul in care aceste criterii, evocate deopotriva de tribunal si curtea de apel, au functionat (de fiecare data in parte) in sensul determinarii unui anume nivel al cuantumului despagubirilor ori in sensul diminuarii acestuia.

Apare, astfel, indreptatita sustinerea recurentei-reclamante in sensul ca, modul in care a fost realizata judecata in apel dovedeste ca instanta a primit si a avut in vedere exclusiv sustinerile paratei, care nu au fost probate in niciun fel, de vreme ce partea constata ca in hotararea primei instante i-au fost acordate daune morale intr-un anumit cuantum, cu o anume justificare si ca, in apel, cu exact aceeasi justificare, cuantumul daunelor morale acordat initial a fost aproape injumatatit.

Raportandu-se in analiza sa la un cuantum al daunelor morale acordat prin hotararea primei instante, curtea de apel nu putea – utilizand exact aceeasi justificare – diminua in mod considerabil acest cuantum, fara a arata si argumentele care fac diferenta intre aprecierile sale si cele ale primei instante, chiar daca masura sa a fost dispusa pe taramul despagubirilor menite sa asigure repararea unor prejudicii de ordin nepatrimonial, in privinta carora instantele statueaza, de principiu, in echitate, dupa cum ea insasi retine.

Insa, a statua in echitate nu echivaleaza cu a nu motiva masura decisa de instanta in privinta daunelor morale si nici nu poate sa legitimeze o solutie care, in absenta argumentelor care sa o justifice, apare ca avand un pronuntat caracter discretionar.

Or, cerinta legala a motivarii hotararii prevazuta prin dispozitiile art. 425 C. proc. civ., a carei respectare este asigurata prin dispozitiile art. 174 – 179 si art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a fost instituita in scopul bunei si corectei infaptuiri a justitiei, a posibilitatii exercitarii controlului judiciar si, nu in ultimul rand, in scopul protejarii partilor impotriva unor solutii sau masuri discretionare din partea instantelor judecatoresti.

Apreciind, pentru motivele aratate, ca hotararea instantei de apel nu respecta exigenta legala a motivarii, in limita solutiei data cererii reclamantei de acordare a daunelor pentru repararea prejudiciilor de ordin moral, Inalta Curte va admite recursul declarat in considerarea dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 si art. 496 alin. (2) C. proc. civ. si va casa in parte decizia atacata, urmand ca litigiul sa fie trimis aceleiasi instante de apel spre rejudecare cu privire la capatul de cerere referitor la acordarea daunelor morale (celelalte dispozitii ale acesteia, neatacate pe calea recursului, urmand a fi mentinute).

Cu ocazia rejudecarii, instanta de trimitere va avea in vedere si celelalte critici ale recursului reclamantei, prin care aceasta a sustinut ca valoarea acordata cu acest titlu dovedeste o nesocotire/ignorare a criteriilor doctrinare si jurisprudentiale de cuantificare a prejudiciilor de ordin moral, critici a caror analiza in recurs nu a putut fi realizata, pe de o parte data fiind nemotivarea hotararii curtii de apel iar, pe de alta parte, ca urmare a aprecierii caracterului intemeiat al motivului de recurs fundamentat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. impotriva Deciziei nr. 152 din 4 mai 2018 a Curtii de Apel Suceava, sectia a II-a civila.

Caseaza in parte decizia atacata cu privire la capatul de cerere referitor la acordarea daunelor morale si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante de apel.

Mentine celelalte dispozitii ale deciziei atacate.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC – NN

sursa: https://www.scj.ro/