Contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta constituie titlu executoriu in lipsa semnaturii olografe sau a semnaturii electronice extinse

Posted on Updated on by alinCategorii:civil, clauze abuzive, obligatii, RIL recurs in interesul legii

Contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta constituie titlu executoriu in lipsa semnaturii olografe sau a semnaturii electronice extinse

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) si art. 272 din Codul de procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta in conformitate cu dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare constituie titlu executoriu in lipsa semnaturii olografe sau a semnaturii electronice extinse, cu exceptia situatiei in care partile impun semnatura drept conditie de validitate a contractului.

DECIZIE nr. 23 din 14 octombrie 2019 referitoare la recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, republicata, raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, art. 632 alin. (2) si art. 272 din Codul de procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, republicata

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII

 

Dosar nr. 3.162/1/2018

Gabriela Elena Bogasiu             – vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie –                                                                          presedintele completului

Laura-Mihaela Ivanovici          – presedintele Sectiei I civile

Eugenia Voicheci                         – presedintele Sectiei a II-a civile

Ionel Barba                                    – presedintele delegat al Sectiei de contencios administrativ si                                                             fiscal

Simona Cristina Nenita             – pentru presedintele Sectiei penale

Mihaela Tabarca                          – judecator la Sectia I civila

Alina Iuliana Tuca                       – judecator la Sectia I civila

Carmen Elena Popoiag              – judecator la Sectia I civila

Mihaela Paraschiv                       – judecator la Sectia I civila

Simona Gina Pietreanu             – judecator la Sectia I civila

Carmen Georgeta Negrila         – judecator la Sectia I civila

Mirela Visan                                  – judecator la Sectia I civila

Eugenia Puscasiu                         – judecator la Sectia I civila

Valentina Vrabie                          – judecator la Sectia a II-a civila

Marian Buda                                  – judecator la Sectia a II-a civila

Carmen Tranica Teau                 – judecator la Sectia a II-a civila

Ruxandra Monica Duta             – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Dorin                                 – judecator la Sectia a II-a civila

Iulia Manuela Cirnu                    – judecator la Sectia a II-a civila

Mirela Politeanu                          – judecator la Sectia a II-a civila

Iulia Petronela Nitu                    – judecator la Sectia a II-a civila

Gheza Attila Farmathy              – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Mona Magdalena Baciu            – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Oana Burnel                                   – judecator la Sectia penala

Dan Andrei Enescu                     – judecator la Sectia penala

 

Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit, in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. (1) din Codul de procedura civila, raportat la art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Diana Berlic.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti cu privire la urmatoarea problema de drept: „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, republicata, raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, art. 632 alin. (2) si art. 272 din Codul de procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, republicata, contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului poate constitui titlu executoriu?”.

Magistratul-asistent invedereaza ca la termenul din 16 septembrie 2019 a fost amanata cauza, conform incheierii existente la dosarul cauzei, si a fost depusa opinia stiintifica intocmita de prof. univ. Corneliu Barsan la solicitarea B.N.P. PARIBAS Personal Finance – S.A. Sucursala Bucuresti, dupa care presedintele completului de judecata acorda cuvantul reprezentantului procurorului general asupra recursului in interesul legii.

Reprezentantul procurorului general a aratat ca isi mentine concluziile formulate la termenele anterioare, in sensul admiterii recursului in interesul legii si al pronuntarii unei hotarari prin care sa se asigure aplicarea si interpretarea unitara a legii cu privire la problema de drept sesizata, aratand ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 este cadrul normativ care reglementeaza regimul juridic al contractelor de credit pentru consumatori, iar legea-cadru instituie forma scrisa a contractelor de credit in care sunt implicati consumatorii atat pentru cele incheiate clasic, pe hartie, cat si pentru cele incheiate intr-o modalitate electronica, adica pe un „alt suport durabil”.

Sustine si ca inserarea art. 8 in Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 nu este decat expresia optiunii legiuitorului pentru sistemul informatiunii, acesta fiind mult mai performant in raport cu celelalte sisteme de stabilire a momentului incheierii contractelor la distanta, inclusiv cel adoptat de Codul civil, preferinta pentru acest sistem decurgand tocmai din necesitatea asigurarii unui cat mai inalt grad de protectie a consumatorilor care contracteaza servicii financiare la distanta, textul avand in acelasi timp caracter supletiv, intrucat partile pot conveni si altfel.

Presedintele completului, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:

  1. Temeiul juridic al recursului in interesul legii
  2. Articolul 514 din Codul de procedura civila prevede astfel:

„Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.”

  1. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Obiectul recursului in interesul legii
  2. Sesizarea s-a facut de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti, atasandu-se, in dovedirea practicii neunitare, jurisprudenta relevanta.
  3. Recursul in interesul legii vizeaza urmatoarea problema de drept: in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) si art. 272 din Codul de procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului poate constitui titlu executoriu?
  4. In concret, subiectul sesizarii priveste caracterul de titlu executoriu al contractelor incheiate la distanta in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 85/2004 atunci cand debitorul nu a semnat contractul, dar se face proba acestuia cu un contract semnat de creditor, cu un extras de cont sau alta dovada similara din care rezulta ca suma a fost virata in contul debitorului sau, dupa caz, a fost ridicata de catre acesta si cu confirmarea, prin e-mail sau S.M.S., din partea debitorului ca a acceptat oferta de creditare si a creditorului ca a acceptat comanda debitorului.

III. Cadrul normativ

  1. Normele de drept intern care formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie
  2. a) Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Ordonanta Guvernului nr. 85/2004:

„Art. 3. – In sensul prezentei ordonante, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:

  1. a) contract la distanta – contractul de furnizare de servicii financiare incheiat intre un furnizor si un consumator, in cadrul unui sistem de vanzare la distanta sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de catre furnizor care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta;
  2. b) serviciu financiar – orice serviciu bancar, de credit, de asigurare, pensii individuale, servicii de investitii financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare, sau orice servicii referitoare la plata in natura; (…)
  3. e) tehnica de comunicatie la distanta – orice mijloc care, fara a necesita prezenta fizica simultana a celor doua parti, consumator si furnizor, poate fi folosit pentru comercializarea ori promovarea la distanta a serviciilor financiare;
  4. f) suport durabil – orice instrument ce permite consumatorului pastrarea informatiilor ce ii sunt comunicate si accesul la acestea pentru o perioada de timp corespunzatoare scopului informatiei, cu posibilitatea de a fi consultate ori de cate ori este necesar, si care sa permita reproducerea nemodificata a continutului lor; (…)

Art. 8. – Daca partile nu au convenit altfel, momentul incheierii contractului la distanta privind serviciile financiare il constituie momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa.”

  1. b) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006:

„Art. 120. – Contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii.”

  1. c) Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 93/2009:

„Art. 52. – (1) Contractele de credit incheiate de o institutie financiara nebancara, precum si garantiile reale si personale afectate garantarii creditului constituie titluri executorii.”

  1. d) Codul de procedura civila:

„Art. 266. – Inscrisul pe suport informatic este admis ca proba in aceleasi conditii ca inscrisul pe suport hartie, daca indeplineste conditiile prevazute de lege.

(…)

Art. 272. – Inscrisul sub semnatura privata este acela care poarta semnatura partilor, indiferent de suportul sau material. El nu este supus niciunei formalitati, in afara exceptiilor anume prevazute de lege.

(…)

Art. 282. – (1) Cand datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, daca este inteligibil si prezinta garantii suficient de serioase pentru a face deplina credinta in privinta continutului acestuia si a identitatii persoanei de la care acesta emana.

(2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanta trebuie sa tina seama de circumstantele in care datele au fost inscrise si documentul care le-a reprodus.

Art. 283. – Inscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumata a prezenta garantii suficient de serioase pentru a face deplina credinta in cazul in care ea este facuta in mod sistematic si fara lacune si cand datele inscrise sunt protejate contra alterarilor si contrafacerilor astfel incat integritatea documentului este deplin asigurata. O astfel de prezumtie exista si in favoarea tertilor din simplul fapt ca inscrierea este efectuata de catre un profesionist.

Art. 284. – (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, inscrise pe un suport informatic, face deplina dovada intre parti, pana la proba contrara.

(2) Daca suportul sau tehnologia utilizata pentru redactare nu garanteaza integritatea documentului, acesta poate servi, dupa circumstante, ca mijloc material de proba sau ca inceput de dovada scrisa.

(…)

Art. 632 (…) (2) Constituie titluri executorii hotararile executorii prevazute la art. 633, hotararile cu executare provizorie, hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare.”

  1. e) Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, republicata, denumita in continuare Legea nr. 455/2001:

„Art. 5. – Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.”

  1. Reglementari internationale incidente
  2. a) United Nations Commission on International Trade Law (denumita in continuare UNCITRAL) – Legea-model privind comertul electronic din 1996;
  3. b) UNCITRAL – Legea-model privind semnaturile electronice din 2001;
  4. c) UNCITRAL – Conventia O.N.U. privind utilizarea comunicarilor electronice in contractele internationale din 2005 (Romania nu a aderat si nu a ratificat aceasta conventie);
  5. d) Principiile UNIDROIT ale contractelor comerciale internationale 2010.
  6. Reglementari ale Uniunii Europene
  7. a) Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritatile nationale insarcinate sa asigure aplicarea legislatiei in materie de protectie a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea in materie de protectie a consumatorului”);
  8. b) Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European si al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronica si serviciile de incredere pentru tranzactiile electronice pe piata interna si de abrogare a Directivei 1999/93/CE. Prezinta relevanta indeosebi art. 6 si art. 25.
  9. c) Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind actiunile in incetare in ceea ce priveste protectia intereselor consumatorilor;
  10. d) Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului si a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului si a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului;
  11. e) Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice, abrogata prin Regulamentul (U.E.) nr. 910/2014 incepand cu 1 iulie 2016;
  12. f) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna.
  13. Alte reglementari interne
  14. a) Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic;
  15. b) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicatiile electronice;
  16. c) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil;
  17. d) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori
  18. Orientarile jurisprudentiale divergente
  19. Cu referire la problema de drept mentionata, in practica instantelor arondate Curtii de Apel Bucuresti s-au conturat opiniile ce urmeaza a fi expuse succint in continuare.
  20. Astfel, intr-o prima opinie, instantele judecatoresti au incuviintat executarea silita demarata in temeiul acestor contracte privind serviciile financiare incheiate la distanta, apreciind, in esenta, in majoritatea lor, ca incheierea valabila a acestora a fost dovedita prin raportare la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, fiind probate in cauza primirea mesajului de confirmare de catre consumator la comanda sa si faptul ridicarii de catre acesta a sumei de bani agreate de parti, motiv pentru care, in considerarea art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 sau, dupa caz, a art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, contractul in discutie constituie titlu executoriu.

De asemenea s-a opinat ca, in considerarea Ordonantei Guvernului nr. 85/2004, legiuitorul nu a impus imperativ ca un contract de servicii financiare incheiat la distanta prin mijloace online sa fie incheiat sub forma unui inscris sub semnatura privata.

  1. In cea de-a doua opinie, instantele judecatoresti au respins cererea de incuviintare a executarii silite pornite in temeiul contractelor in discutie pentru considerentul majoritar ca acestea nu constituie titluri executorii, din moment ce nu cuprind semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului.

S-a retinut si ca un inscris pretins a fi titlu executoriu, redactat in forma tiparita, dar nesemnat de catre debitor – ipoteza cu care trebuie echivalata si aceea a inscrisului emis in forma electronica, dar fara semnatura electronica extinsa – nu poate constitui temei al incuviintarii executarii silite tocmai pentru ca lipsa semnaturii de pe inscris ii refuza acestuia recunoasterea sa ca inscris sub semnatura privata chiar si intr-o procedura necontencioasa cum este procedura incuviintarii silite.

In acest sens au fost avute in vedere statuarile Curtii Constitutionale din Decizia nr. 458/2009, prin care s-a retinut ca: „executarea silita nu trebuie privita unilateral, numai din perspectiva creditorului si a drepturilor acestuia, ci si din perspectiva debitorului, caruia deopotriva trebuie sa ii fie asigurate garantiile ce caracterizeaza dreptul la un proces echitabil, prin inlaturarea oricaror posibilitati de abuz si a eventualelor demersuri sicanatorii. Accesul la o instanta de judecata, prin posibilitatea contestarii actelor de executare facute cu incalcarea legii, nu constituie intotdeauna un remediu suficient oferit persoanei impotriva careia s-a procedat in mod nelegal la inceperea executarii silite. Este necesara o garantie procesuala a debitorului pentru prevenirea oricarui abuz in exercitarea dreptului de catre creditorul urmaritor, iar controlul judecatoresc al inceperii executarii silite constituie o asemenea garantie, adecvata si eficienta, a dreptului la un proces echitabil al tuturor partilor implicate in aceasta procedura”.

  1. Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti a constatat, din examinarea raspunsurilor transmise, ca in cadrul urmatoarelor instante judecatoresti s-a conturat opinia majoritara in sensul ca un contract privind serviciile financiare incheiat la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului nu constituie titlu executoriu: Tribunalul Bucuresti – sectiile III-V civile si judecatoriile arondate Tribunalului Bucuresti, Tribunalul Ilfov, Judecatoria Cornetu, Tribunalul Giurgiu si judecatoriile arondate acestuia (Judecatoria Giurgiu si Judecatoria Bolintin-Vale), judecatoriile arondate Tribunalului Ialomita, Judecatoria Calarasi, Judecatoria Alexandria, Judecatoria Rosiori de Vede, Judecatoria Videle si Judecatoria Zimnicea.
  2. Opinia minoritara in sensul ca respectivul contract constituie titlu executoriu a fost exprimata de Tribunalul Ialomita, Tribunalul Teleorman, Judecatoria Turnu Magurele si Judecatoria Oltenita.
  3. In cadrul Judecatoriei Buftea, ca si in cadrul Judecatoriei Lehliu-Gara au fost exprimate ambele opinii expuse anterior, majoritara fiind cea potrivit careia respectivul contract constituie titlu executoriu.
  4. In urma adreselor inaintate de curtile de apel, s-au conturat urmatoarele orientari jurisprudentiale:
  5. Intr-o prima orientare s-a apreciat ca poate constitui titlu executoriu contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului.

In motivarea acestei opinii s-a retinut ca prin art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 se permite perfectarea conventiilor de creditare la distanta, momentul incheierii contractului la distanta privind serviciile financiare fiind reprezentat de momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa.

Potrivit art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, contractele de credit incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii.

Totodata, prin art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 este definit contractul la distanta ca fiind contractul de furnizare a serviciilor financiare incheiate intre un furnizor si un consumator, in cadrul unui sistem de vanzare la distanta sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de catre furnizor care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta.

Respectivul contract a fost incheiat in momentul acceptarii ofertei creditoarei de catre debitor prin retragerea sumei de bani puse la dispozitia acestuia de institutia financiara nebancara. Astfel, s-a facut dovada incheierii contractului, independent de existenta semnaturii olografe a partilor pe contractul depus pe suport hartie ori a semnaturii electronice extinse.

In temeiul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, contractele de credit incheiate de o institutie financiara nebancara, precum si garantiile reale si personale afectate garantarii creditului constituie titluri executorii.

Conform art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, sunt titluri executorii si pot fi puse in executare silita titlurile de credit sau alte inscrisuri carora legea le recunoaste putere executorie. Toate sumele datorate de catre debitor in temeiul titlului executoriu sunt susceptibile de executare in cazul neexecutarii benevole a obligatiei.

In acest sens s-au pronuntat instante arondate Curtii de Apel Alba Iulia, Bacau, Brasov, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Ploiesti, Suceava, Targu Mures si Timisoara.

  1. Intr-o a doua orientare s-a considerat ca se impune a fi respinse cererile de incuviintare a executarii silite a contractelor de furnizare de servicii de credit incheiate la distanta care nu contin semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului, intrucat acestea nu constituie titluri executorii.

La pronuntarea acestor solutii s-a avut in vedere ca una dintre conditiile esentiale de validitate necesare pentru aprecierea asupra legalitatii incheierii unui contract civil, indiferent ca este incheiat sau nu la distanta, priveste existenta consimtamantului dintre cele doua parti, potrivit art. 1.179 alin. (1) pct. 2 din Codul civil, iar in cadrul procedurii de incuviintare a executarii silite instanta constata caracteristica contractului de credit de a fi titlu executoriu, prin raportare la premisa dovedirii calitatii de imprumutat a persoanei fata de care se solicita incuviintarea executarii silite.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 455/2001, „prezenta lege stabileste regimul juridic al semnaturii electronice si al inscrisurilor in forma electronica, precum si conditiile furnizarii de servicii de certificare a semnaturilor electronice”.

Conform art. 7 din Legea nr. 455/2001, „in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii”.

Potrivit art. 4 pct. 3 din acelasi act normativ, „semnatura electronica reprezinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare”.

In lipsa dovezii existentei semnaturii electronice extinse atasate contractului de credit care sa dovedeasca calitatea de imprumutat a persoanei fata de care se solicita incuviintarea executarii silite nu se poate pune problema existentei unui titlu executoriu.

Referitor la aplicabilitatea, in cazul cererilor de incuviintare a executarii silite a contractelor de furnizare de servicii de credit incheiate la distanta, a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, potrivit caruia „daca partile nu au convenit altfel, momentul incheierii contractului la distanta privind serviciile financiare il constituie momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa”, s-a apreciat ca acestea nu sunt incidente, intrucat acest text de lege reglementeaza momentul incheierii contractului si nu priveste modalitatea de identificare a persoanelor intre care s-a incheiat conventia. Pentru a stabili acest aspect sunt incidente in cauza dispozitiile art. 24 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 conform caruia „sarcina probei privind indeplinirea obligatiilor furnizorului de informare a consumatorului, precum si sarcina probei existentei consimtamantului consumatorului la incheierea contractului si, dupa caz, la executarea acestuia cad in sarcina furnizorului”.

Coroborand faptul juridic al inexistentei acestei probe cu aspectul reglementat de Legea nr. 455/2001 privind necesitatea unei semnaturi electronice extinse, in cazul contractelor incheiate la distanta, care sa faca posibila identificarea debitorului contractual, s-a apreciat ca nu se poate dovedi identitatea intre persoana care a incheiat contractul de imprumut in calitate de imprumutat si persoana fata de care s-a solicitat incuviintarea executarii silite.

In acest sens s-au pronuntat instante arondate Curtii de Apel Alba Iulia, Bacau, Brasov, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Suceava si Timisoara.

  1. Punctul de vedere al Colegiului de conducere al Curtii de Apel Bucuresti
  2. Preliminar expunerii punctului de vedere al colegiului s-a aratat ca prin Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost respinsa ca inadmisibila sesizarea Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civila pentru pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la modalitatea de interpretare a dispozitiilor art. 666 alin. (5) pct. 2, 3, 4 din Codul de procedura civila, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, respectiv de a stabili daca, pentru incheierea valabila a unui contract la distanta, nu mai este necesara semnatura olografa sau electronica a debitorului, primirea mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa, fiind suficienta pentru incheierea valabila a contractului, deci pentru a oferi valoare de titlu executoriu contractului de credit incheiat in aceasta modalitate, relevante fiind paragrafele 73-88.
  3. Raportat la aceste considerente, precum si la dispozitiile legale incidente, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti a apreciat ca problema care se ridica este aceea daca, in contextul dat, se poate vorbi de existenta sau nu a unui titlu executoriu care, nefiind inscris autentic, nu indeplineste nici conditiile unui inscris sub semnatura privata.
  4. Problema nu este aceea a incheierii sau nu a contractului in sine, caci contractul poate fi perfectat valabil si verbal, nefiind necesara semnatura partilor, iar o atare incheiere se poate dovedi cu respectarea dispozitiilor legale in materie, ci a recunoasterii caracterului de titlu executoriu unui inscris, care nu indeplineste conditiile inscrisului autentic sau ale inscrisului sub semnatura privata.
  5. In conformitate cu art. 632 alin. (2) din Codul de procedura civila, constituie titluri executorii hotararile executorii prevazute la art. 633, hotararile cu executare provizorie, hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare.
  6. Inscrisurile extrajudiciare care pot fi puse in executare sunt cele prevazute de art. 638 alin. (1) din Codul de procedura civila.
  7. Astfel, potrivit acestui articol, sunt de asemenea titluri executorii si pot fi puse in executare silita:
  8. a) incheierile si procesele-verbale intocmite de executorii judecatoresti care, potrivit legii, constituie titluri executorii;
  9. b) inscrisurile autentice, in cazurile prevazute de lege;
  10. c) titlurile executorii notariale emise in conditiile prevazute de lege;
  11. d) titlurile de credit sau alte inscrisuri carora legea le recunoaste putere executorie.
  12. Potrivit art. 641 din Codul de procedura civila, inscrisurile sub semnatura privata sunt titluri executorii numai daca sunt inregistrate in registrele publice, in cazurile si in conditiile anume prevazute de lege (…).
  13. Ca atare, un contract incheiat intre parti poate fi titlu executoriu in masura in care constituie un inscris autentic sau un inscris sub semnatura privata, iar legea ii recunoaste puterea executorie.
  14. In conformitate cu art. 272 din Codul de procedura civila, inscrisul sub semnatura privata este acela care poarta semnatura partilor, indiferent de suportul sau material; el nu este supus niciunei formalitati, in afara exceptiilor anume prevazute de lege.
  15. Din coroborarea acestor texte legale rezulta ca daca debitorul nu a semnat contractul incheiat la distanta, inscrisul constatator al actului juridic nu constituie un inscris sub semnatura privata in acceptiunea art. 272 din Codul de procedura civila.
  16. In consecinta, s-a apreciat ca un contract de furnizare de servicii de credit incheiat la distanta in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 85/2004, care nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului, nu constituie titlu executoriu, neintrunind conditiile unui inscris sub semnatura privata.
  17. Pentru toate aceste considerente, retinand existenta unei practici neunitare la nivelul tuturor instantelor arondate Curtii de Apel Bucuresti cu referire la problema de drept mentionata anterior, opiniile diferite existand nu numai la nivelul Tribunalului Bucuresti, dar si la nivelul celorlalte cinci tribunale din raza de competenta a Curtii de Apel Bucuresti, s-a solicitat admiterea recursului in interesul legii promovat si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, republicata, raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, art. 632 alin. (2) si art. 272 din Codul de procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, republicata, referitoare la caracterul de titlu executoriu sau nu al contractului privind serviciile financiare incheiat la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului.
  18. Punctul de vedere al Ministerului Public
  19. Ministerul Public a considerat ca, in raport cu stadiul actual al legislatiei in domeniu si cu tendintele de evolutie a acesteia, contractele avand ca obiect servicii financiare incheiate la distanta care nu cuprind semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica a partilor nu constituie titluri executorii.
  20. In sustinerea acestui punct de vedere s-a aratat ca forma scrisa si cerinta semnaturii (olografe sau electronice) rezulta cu prisosinta din prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, iar importanta deosebita a contractelor de furnizare a serviciilor financiare, data de dimensiunea consecintelor patrimoniale pe care acestea le implica, face ca regimul incheierii contractelor de credit cu consumatorii, mai ales atunci cand acestea se perfecteaza la distanta, sa fie supus unor rigori si exigente sporite, atat in privinta indeplinirii conditiilor de fond, cat si a celor ce tin de forma actelor juridice, acestea din urma reprezentand, in esenta, garantia asumarii in deplina cunostinta de cauza si vointa a obligatiilor contractuale.

VII. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene

  1. Prin Decizia nr. 60 din 18 septembrie 2017, pronuntata in Dosarul nr. 845/1/2017 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 928 din 24 noiembrie 2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila in Dosarul nr. 22.006/303/2016 si a stabilit ca, in interpretarea dispozitiilor art. 2.431 din Codul civil, raportat la art. 632 din Codul de procedura civila, este posibila executarea silita a unei creante garantate printr-un contract de ipoteca valabil incheiat, ce constituie titlu executoriu, chiar daca dreptul de creanta insusi nu este constatat printr-un inscris care sa constituie, potrivit dispozitiilor legale, titlu executoriu.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018, pronuntata in Dosarul nr. 2.506/1/2017 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 254 din 22 martie 2018, a respins ca inadmisibila sesizarea formulata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila in Dosarul nr. 1.256/303/2017 pentru pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la modalitatea de interpretare a dispozitiilor art. 666 alin. (5) pct. 2, 3, 4 din Codul de procedura civila prin raportare la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, respectiv de a stabili daca, pentru incheierea valabila a unui contract la distanta, nu mai este necesara semnatura olografa sau electronica a debitorului, primirea mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa, fiind suficienta pentru incheierea valabila a contractului, deci pentru a conferi valoare de titlu executoriu contractului de credit incheiat in aceasta modalitate.

  1. Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 5 iulie 2012, pronuntata in cauza C-49/11 in procedura Content Services Ltd impotriva Bundesarbeitskammer, este relevanta sub aspectul intelesului sintagmei „suport durabil”.

VIII. Punctul de vedere teoretic exprimat de specialistii consultati

  1. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi – Facultatea de Drept a considerat ca un inscris care nu cuprinde nici semnatura olografa, nici semnatura electronica extinsa a partilor nu poate constitui titlu executoriu, semnatura constituind o conditie de regularitate exterioara, a carei lipsa atrage nevalabilitatea inscrisului; or, un instrumentum nu poate fi considerat titlu executoriu daca nu indeplineste in primul rand conditiile pentru a fi un inscris sub semnatura privata.
  2. Universitatea de Vest din Timisoara – Facultatea de Drept a apreciat ca un contract privind serviciile financiare incheiat la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului poate constitui titlu executoriu, in masura in care respecta cerintele legii speciale care ii confera acest caracter, printre altele art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 sau art. 51 alin. (1) din Legea nr. 93/2009.
  3. Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca – Facultatea de Drept a aratat ca inscrisurile pe suport informatic/digitalizat care marcheaza incheierea contractului de servicii financiare la distanta intre creditorul profesionist si consumator nu pot avea valoarea de titlu executoriu, in contextul absentei semnaturii olografe/semnaturii electronice extinse a consumatorului debitor, nu doar lipsa acesteia refuzandu-i recunoasterea sa ca inscris sub semnatura chiar si intr-o procedura necontencioasa, cum este procedura incuviintarii executarii silite, ci absenta parametrilor tehnici univoci care sa faca nealterabil unilateral documentul emis in format digital, in acest sens fiind avute in vedere statuarile Curtii Constitutionale din Decizia nr. 458/2009.
  4. In opinia stiintifica intocmita de prof. univ. dr. Corneliu Birsan la solicitarea B.N.P. Paribas Personal Finance – S.A. – Sucursala Bucuresti s-a retinut ca prevederile legale incidente, anume – art. 1.186 alin. (1) si 1.200 din Codul civil, art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, art. 52 din Legea nr. 93/2009, art. 282 alin. (1), art. 284 alin. (1), art. 638 alin. (1) pct. 4 si art. 641 din Codul de procedura civila si art. 25 alin. (1) si (2) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 -, confera contractului de credit bancar materializat printr-un inscris caracter executoriu, fara a impune conditia ca acesta sa fie incheiat sub forma unui inscris sub semnatura privata; incheierea contractului de credit fara semnatura olografa a debitorului sau fara semnatura electronica avansata a debitorului, care l-ar asimila unui inscris sub semnatura privata, nu afecteaza caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, incheiat in conditiile art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 sau ale art. 52 din Legea nr. 93/2009, coroborat cu art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, in conditiile in care inscrisul de care se prevaleaza creditorul contine toate elementele necesare validitatii contractului, inclusiv consimtamantul partilor.
  5. Raportul asupra recursului in interesul legii
  6. Prin raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) si art. 272 din Codul de procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului nu constituie titlu executoriu.
  7. Inalta Curte de Casatie si Justitie

X.1. Analiza conditiilor de admisibilitate

  1. Verificand regularitatea investirii, prin prisma dispozitiilor art. 514 din Codul de procedura civila se constata ca aceasta conditie legala este indeplinita in ceea ce il priveste pe titularul sesizarii.
  2. Este indeplinita si conditia privind respectarea cerintelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedura civila, date fiind anexele memoriului de recurs in interesul legii, din care rezulta ca se identifica la nivelul instantelor nationale practica neunitara.
  3. Obiectul recursului in interesul legii se circumscrie dispozitiilor art. 514 din Codul de procedura civila, in sensul ca priveste o problema de drept solutionata diferit de instantele judecatoresti.
  4. In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie este investita, prin promovarea prezentului recurs in interesul legii, cu solicitarea de a stabili daca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) si art. 272 din Codul de procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului poate constitui titlu executoriu.

X.2. Analiza fondului recursului in interesul legii

  1. Titularul sesizarii solicita unificarea practicii judiciare cu privire la caracterul de titlu executoriu al contractelor privind serviciile financiare incheiate la distanta care nu cuprind semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa.
  2. Practica judiciara neunitara invocata releva faptul ca aceste contracte intra sub sfera de incidenta a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, practica fiind centrata preponderent pe contractele de credit.
  3. Insa, fata de dispozitiile art. 3 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, care definesc notiunea de „tehnica de comunicatie la distanta” si, fata de tipurile de contracte deduse judecatii, a caror calificare drept titluri executorii a generat practica neunitara, sunt supuse analizei de fata exclusiv contractele la distanta incheiate in forma electronica ori prin mijloace electronice (mijloacele electronice sunt definite de art. 1 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic).
  4. Este de mentionat ca, prin prezenta decizie, nu se intra in sfera de demarcatie a celor doua tipuri de contracte (incheiate in forma electronica ori prin mijloace electronice), intrucat aceasta are influenta in privinta probatiunii, fiind fara relevanta asupra problematicii caracterului de titlu executoriu al unor astfel de contracte.
  5. „Tehnica de comunicatie la distanta” este definita de art. 3 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 drept orice mijloc care, fara a necesita prezenta fizica simultana a celor doua parti, consumator si furnizor, poate fi folosit pentru comercializarea ori promovarea la distanta a serviciilor financiare.
  6. Doctrina si jurisprudenta au asimilat tehnicilor de comunicatie la distanta telefonul (art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004), accesarea paginilor de internet ale furnizorilor, email-ul, serviciile postale clasice, internetul, automatele de apel, fax-ul sau telecopiatorul (ultimele trei avand o reglementare speciala in art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004).
  7. In contextul legal, doctrinar si jurisprudential evocat s-a apreciat contractul la distanta ca fiind genul, iar contractul in forma electronica sau incheiat prin mijloace electronice ca fiind specia si numai acest din urma tip de contract formeaza obiect al analizei de fata.
  8. In plus, din examinarea coroborata a dispozitiilor art. 7 alin. (3) teza I cu dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2014 („daca partile nu au convenit altfel”) se poate trage concluzia ca partile pot conveni ca un contract incheiat la distanta sa poata fi incheiat pe baza semnaturii electronice, dupa cum pot conveni ca manifestarea lor concordanta de vointa, exprimata in forma electronica sau prin mijloace electronice, sa fie materializata in scris, pe suport hartie, si sa fie intarita prin semnatura olografa. De asemenea, cerinte legate de semnatura privind diferite tipuri de contracte incheiate la distanta pot fi impuse prin lege.
  9. Numai ca recursul in interesul legii de fata nu are in vedere aceste doua ipoteze, ci exclusiv ipoteza contractului incheiat electronic la distanta, redat pe suport hartie in scopul demararii procedurii executarii silite, fara o semnatura electronica sau olografa, fiind utila fixarea acestor doua premise ale analizei prin identificarea tipului de contract la distanta dedus judecatii.
  10. Se cuvine evocata ca prezentand importanta Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a vizat aplicarea si interpretarea art. 666 alin. (5) pct. 2, 3, 4 din Codul de procedura civila prin raportare la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, decizie prin care sesizarea a fost respinsa ca inadmisibila.
  11. Dezlegarile date problemei de drept care a format obiectul intrebarii preliminare solutionate prin Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt obligatorii, in considerarea faptului ca sesizarea nu a fost respinsa pe aspecte formale, ci, dimpotriva, Completul pentru dezlegarea problemei de drept a facut o analiza de fond a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 si a ajuns la concluzia ca problema de drept care formeaza obiectul sesizarii nu este apta sa duca la solutionarea cauzei pe fond (considerentul 91).
  12. In contextul dat, fata de dispozitiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila, in solutionarea prezentului recurs in interesul legii exista obligatia de a tine cont de faptul ca, in considerentul 81, s-au retinut urmatoarele:

„In temeiul acestei prevederi legale, momentul incheierii contractului la distanta privind serviciile financiare este momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa, fara a fi necesara semnatura olografa sau electronica pentru determinarea momentului la care contractul este valabil incheiat si produce efecte.”

  1. De asemenea, prin Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat asupra faptului ca, in raport cu prevederile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, contractul se incheie in mod valabil la momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa si ca pentru valabila incheiere a acestui tip de contract nu este nevoie de semnatura olografa sau electronica.
  2. Din perspectiva dispozitiilor Codului de procedura civila, contractul privind serviciile financiare incheiate la distanta reprezinta un inscris pe suport informatic, potrivit celor prevazute de art. 266 si art. 282 din Codul de procedura civila, si are regimul probator descris de art. 283 din Codul de procedura civila – prezumtia de validitate a inscrierii -, precum si puterea doveditoare stabilita prin prevederile art. 284 din Codul de procedura civila.
  3. Totodata, un astfel de contract are caracter executoriu, atat din perspectiva dispozitiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, cat si din perspectiva dispozitiilor art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006.
  4. Cele doua texte au continut identic si confera contractelor de credit incheiate cu o institutie bancara sau cu una nebancara caracter de titlu executoriu.
  5. Analiza textelor legale evocate pleaca de la premisa subinteleasa a unor contracte bancare (specie a contractelor de servicii financiare), inclusiv contracte incheiate la distanta, valabil incheiate.
  6. Or, in conditiile in care s-a statuat asupra valabilitatii acestor contracte in lipsa semnaturii olografe, coroborarea art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 cu art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 si cu art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 impune concluzia ca, odata stabilit momentul incheierii valabile a contractului, acesta din urma dobandeste si calitatea de titlu executoriu, in lipsa oricarei alte conditionari legale.
  7. Pentru a trage aceasta concluzie trebuie plecat, distinct de dispozitiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 si ale art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, si de la analiza de ansamblu a reglementarii specifice contractelor la distanta – Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 (a carei aplicare prioritara se impune a fi facuta, conform principiului specialia generalibus derogant), care nu prevede nicio obligatie in sarcina partilor contractante de a semna conventia incheiata in conditiile art. 8 ulterior acestui moment, prin semnatura olografa ori electronica.
  8. Se apreciaza, de altfel, ca o atare obligatie, pe langa faptul ca nu este impusa de actul normativ aplicabil, ar fi chiar in contradictie cu mecanismul incheierii contractelor la distanta, inter absentes, precum si cu specificul contractelor referitoare la servicii financiare, la comertul electronic, bazat pe celeritate si pe lipsa formalismului, contractele de acest gen tinand de activitatea comerciala si fiind funciarmente contracte care se incheie solo consensu.
  9. In acest sens sunt si dispozitiile art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2010, care prevad: „La momentul semnarii contractului, toate partile contractante primesc cate un exemplar original al contractului de credit, cu exceptia contractelor incheiate la distanta.”
  10. Ca argument complementar celor deja expuse pot fi invocate si dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic, care prevad: „Contractele incheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor, atunci cand sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru validitatea acestora”.
  11. Or, asa cum s-a retinut, contractele la distanta incheiate electronic in conditiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 sunt, in lipsa de stipulatie expresa contrara a partilor sau a legiuitorului, valabil incheiate fara semnatura, iar unul dintre efectele pe care legea – art. 7 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 – il leaga de valabilitatea lor este calitatea lor de titlu executoriu.
  12. Din perspectiva semnaturii electronice sunt semnificative dispozitiile art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014, care prevad: „In vederea asigurarii bunei functionari a pietei interne, vizand in acelasi timp un nivel adecvat de securitate a mijloacelor de identificare electronica si a serviciilor de incredere, prezentul regulament:

(a) stabileste conditiile in care statele membre recunosc mijloacele de identificare electronica a persoanelor fizice si juridice care intra sub incidenta unui sistem notificat de identificare electronica al unui alt stat membru;

(b) stabileste norme pentru serviciile de incredere, in special pentru tranzactiile electronice si

(c) stabileste un cadru juridic pentru semnaturile electronice, sigiliile electronice, marcile temporale electronice, documentele electronice, serviciile de distributie electronica inregistrate si serviciile de certificare pentru autentificarea unui site internet”.

  1. Sunt semnificative si dispozitiile art. 3 pct. 11 si 12 din acelasi regulament, care definesc semnatura electronica si semnatura electronica calificata.
  2. De asemenea, din examinarea dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 reiese ca sunt recunoscute in primul stat membru mijloacele de identificare electronica emise intr-un alt stat membru atunci cand este necesara o identificare electronica in temeiul dreptului intern sau al practicii nationale.

Art. 6 alin. 1 prevede: „Atunci cand este necesara o identificare electronica care utilizeaza un mijloc de identificare electronica si o autentificare in temeiul dreptului intern sau al practicii administrative nationale pentru a accesa un serviciu prestat online de un organism din sectorul public intr-un stat membru, mijloacele de identificare electronica emise intr-un alt stat membru sunt recunoscute in primul stat membru in scopul autentificarii transfrontaliere a respectivului serviciu online, cu conditia sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

(a) mijloacele de identificare electronica sa fie emise in cadrul unui sistem de identificare electronica inclus in lista publicata de Comisie in temeiul articolului 9;

(b) nivelul de asigurare al respectivelor mijloace de identificare electronica sa corespunda unui nivel de asigurare egal sau mai ridicat decat nivelul de asigurare impus de organismul din sectorul public relevant pentru a accesa respectivul serviciu online in primul stat membru, cu conditia ca nivelul de asigurare al mijloacelor de identificare electronica respective sa corespunda nivelului de asigurare substantial sau ridicat;

(c) organismul din sectorul public relevant utilizeaza nivelul de asigurare «substantial» sau «ridicat» in legatura cu accesarea online a serviciului respectiv.

Aceasta recunoastere trebuie sa aiba loc in termen de cel mult 12 luni de la publicarea de catre Comisie a listei mentionate la primul paragraf litera (a)”.

  1. In aceasta ordine de idei, in cazul unor astfel de contracte, care au regim special din punct de vedere formal, problema semnaturii olografe sau electronice este lipsita de relevanta prin raportare la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004, ea putand capata importanta exclusiv in situatia in care exista o cerinta legala ori un acord neindoielnic al partilor, care sa lege validitatea contractului de forma scrisa a acestuia si de semnatura olografa ori electronica.
  2. Odata stabilita validitatea contractului, nu exista niciun temei legal de respingere a cererii de executare silita in temeiul art. 666 alin. (5) pct. 3 din Codul de procedura civila, intrucat semnatura, atunci cand nu este convenita de parti, nu reprezinta o conditie de forma impusa de legea speciala, acest contract putand constitui temei al executarii in conditiile art. 632 alin. (2) din Codul de procedura civila, prin derogare de la dispozitiile art. 272 din Codul de procedura civila, prevalenta art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 fata de art. 272 din Codul de procedura civila impunandu-se a fi retinuta in baza principiului specialia generalibus derogant.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite recursul in interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) si art. 272 din Codul de procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta in conformitate cu dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 constituie titlu executoriu in lipsa semnaturii olografe sau a semnaturii electronice extinse, cu exceptia situatiei in care partile impun semnatura drept conditie de validitate a contractului.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 14 octombrie 2019.

-****-

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 142 din data de 21 februarie 2020

alin