constatarea nulitatii absolute, pentru cauza ilicita, a contractului de vanzare-cumparare. chemare in judecata a unei persoane predecedate

constatarea nulitatii absolute, pentru cauza ilicita, a contractului de vanzare-cumparare. chemare in judecata a unei persoane predecedate

 Formularea unei cereri de chemare in judecata a unei persoane predecedate la data sesizarii instantei impune solutia admiterii exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a partii pentru neindeplinirea unei conditii de promovare a actiunii civile, in acesta situatie nefiind incidenta institutia introducerii in cauza a mostenitorilor, reglementata de art. 243 C. proc. civ. (art. 412 NCPC), intrucat acesta pleaca de la premisa ca cerinta capacitatii civile a partii a fost indeplinita la data sesizarii, dar partea a decedat pe parcursul solutionarii litigiului. Inalta Curte a precizat ca remediul unei actiuni promovate impotriva paratului predecedat la data introducerii cererii de chemare in judecata consta in formularea de catre reclamant a unei cereri modificatoare a cadrului procesual prin chemarea in judecata a mostenitorului, in limitele temporale permise de legea de procedura.


C. proc. civ. din 1865, art. 41, art. 132, art. 134, art. 243

Remediul unei actiuni promovate impotriva paratului predecedat la data introducerii cererii de chemare in judecata consta in formularea de catre reclamant a unei cereri modificatoare a cadrului procesual prin chemarea in judecata a mostenitorului, dar numai in conditiile procedurii reglementate de dispozitiile art. 132 ale Codului procedura civila de la 1865. Prin urmare, reclamantul poate formula aceasta cerere numai pana la prima zi de infatisare, asa cum este aceasta definita in art. 134 C. proc. civ., nefiind incidente dispozitiile art. 243 C. proc. civ.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 606 din 24 februarie 2015

1.1. Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 07.11.2012, sub nr. xx815/3/2012, reclamanta Regia Autonoma Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat (in continuare, RA-APPS) a chemat in judecata pe paratii SC AA M.M. SRL, D.I. si D.M., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta, pentru cauza ilicita, a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2760/20.08.1999 la B.N.P. s.A. si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 111/5.03.2009 la B.N.P. I.P.T., ambele privind imobilul – teren in suprafata de 680 m.p. situat in Bucuresti, sector 1, Aleea A. nr. 42 si sa dispuna repunerea partilor in situatia anterioara incheierii celor doua acte juridice.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca imobilul din Aleea A. nr. 42, sector 1, Bucuresti se afla in proprietatea privata a Statului roman si i-a fost dat in administrare inca din anul 1993, in baza H.G. nr. 567/1993, dreptul de administrare fiind exercitat in prezent in conformitate cu H.G. nr. 60/2005.

In anul 1999, numita I.M. a formulat actiune in revendicare a imobilului in litigiu, chemand in judecata C.G.M.B., actiune admisa prin sentinta civila nr. 9995/1999, desi CGMB nu detinea imobilul si nu avea calitate procesuala pasiva in cauza, astfel ca a rezultat o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila in baza careia Primarul General al Municipiului Bucuresti a emis Dispozitia nr. 1443/12.07.1999.

Intrucat hotararea judecatoreasca astfel obtinuta nu era opozabila RA-APPS, institutie ce administra imobilul in numele Statului, prin sentinta civila nr. 20543/29.11.1999, pronuntata in dosar nr. xx100/1999, instanta a respins actiunea in evacuare formulata de reclamanta I.M., retinand ca nu are un titlu legal. Apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr. 20543/29.11.1999 a fost anulat ca netimbrat, prin decizia civila nr. 779/A/15.03.2000 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila.

La data de 20.08.1999, in baza sentintei civile nr. 9995/1999, s-a incheiat primul contract de vanzare-cumparare cu privire la imobil, intre I.M. si paratii D. Ulterior, cumparatorii au sesizat instanta de judecata cu o cerere de desfiintare a baracilor existente pe terenul cumparat si care se aflau in proprietatea RA-APPS. Actiunea a facut obiectul dosarului nr. xx81/2000 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti si a fost admisa prin sentinta civila nr. 10099/29.05.2000. Apelul declarat de RA-APPS a fost respins ca nefondat, prin decizia civila nr. 3590/A/06.11.2000 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosar nr. xx54/2000, insa Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul declarat de regie si, prin decizia civila nr. 615/06.03.2001, pronuntata in dosar nr. xx9/2001 al Sectiei a IV-a civila, a casat decizia din apel si a respins actiunea ca neintemeiata.

In anul 2008, paratii D.I. si D.M. au formulat actiune in revendicare impotriva RA-APPS, anulata, ca netimbrata prin sentinta civila nr. 4879/14.04.2008, irevocabila prin neexercitarea cailor de atac, iar la data de 05.03.2009, prin contractul autentificat sub nr. 111/05.03.2009 la B.N.P. I.P.T., imobilul din Aleea A. nr. 42 a fost vandut catre SC AA M.M. SRL.

In argumentarea sustinerilor privind faptul ca actele de vanzare-cumparare a caror anulare o solicita au cauza ilicita, reclamantul arata ca ambele contracte au avut drept obiect un imobil care se afla in proprietatea Statului roman si in administrarea RA-APPS, toate partile fiind de rea-credinta deoarece au cunoscut ca prima vanzatoare nu are un titlu valabil si ca pretinsul drept de proprietate al acesteia a fost dobandit in baza unei hotarari judecatoresti pronuntate in contradictoriu cu CGMB, care nu a avut niciodata vreun drept de proprietate sau de administrare asupra terenului vandut.

Printr-o cerere modificatoare depusa la dosar in data de 16.04.2013, reclamanta a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parat, a numitei I.M., iar la 21.05.2013, fata de imprejurarea ca demersurile intreprinse de reclamanta au relevat ca aceasta persoana era decedata, a solicitat o noua modificare a cadrului procesual, respectiv, introducerea in cauza a mostenitorilor paratei, neindicati.

Parata SC AA M.M. SRL, prin intampinarea formulata in termen legal, a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active, a lipsei interesului RA-APPS in promovarea actiunii si prescriptiei dreptului material la actiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Exceptiile invocate au fost respinse de tribunal pentru considerentele retinute in incheierea de dezbateri, de la termenul din 15.10.2013.

Aceeasi parata a formulat si cerere de chemare in garantie a paratilor D.I. si D.M., solicitand, in ipoteza admiterii actiunii, obligarea acestora la plata sumei de 1.245.886 euro, reprezentand pretul platit pentru imobil.

Intrucat taxa judiciara de timbru aferenta chemarii in garantie nu a fost achitata, la 15.10.2013, tribunalul a admis exceptia netimbrarii acesteia.

1.2. Prin sentinta civila nr. 1818 din 22.10.2013, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila, a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2760/20.08.1999 si, in consecinta, a respins ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta R.A. – A.P.P.S., privind constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2760/20.08.1999 la B.N.P. s.A., incheiat intre I.M. –  decedata – in calitate de vanzator si paratii D.I. si D.M., in calitate de cumparatori. A respins, fiind neintemeiata, cererea de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 111/05.03.2009 la B.N.P. I.P.T., incheiat intre paratii D.I. si D.M., in calitate de vanzatori si parata SC AA M.M. SRL. A anulat, fiind netimbrata, cererea de chemare in garantie formulata de SC AA M.M. SRL impotriva paratilor D.I. si D.M. A luat act ca parata SC AA M.M. SRL intelege sa solicite cheltuieli de judecata pe cale separata.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca in sedinta publica de la 16.04.2013 a fost admisa cererea de intregire a cadrului procesual, formulata de reclamanta, care a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parat, a primului vanzator, I.M., dispunandu-se citarea acesteia si comunicarea cererii introductive de instanta si a cererii completatoare. Intrucat demersurile intreprinse de reclamanta pentru aflarea domiciliului acestei parate au evidentiat ca a decedat la data de 14 iunie 2006, anterior sesizarii instantei de judecata, prin incheierea de sedinta de la 21 mai 2013 a fost admisa exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei I.M.

Pentru ca parata SC AA M.M. SRL s-a opus solicitarii reclamantei de a modifica din nou cadrul procesual, prin introducerea in cauza a mostenitorilor paratei, inca neidentificati, si a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2760/1999, tribunalul a admis aceasta exceptie, dat fiind obiectul cauzei. Astfel, raportul procesual in actiunea in anularea actului bilateral se poate lega valabil numai cu respectarea regulii unanimitatii, ce impunea chemarea in judecata, in calitate de parati, a tuturor persoanelor intre care s-a nascut raportul juridic litigios (raportul de drept material) – litisconsortiu procesual pasiv.

In consecinta, a fost respinsa ca inadmisibila cererea de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2760/1999 la B.N.P. s.A.

Fata de materialul probator administrat in cauza in ceea ce priveste conditiile incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 111/05.03.2009 la B.N.P. I.P.T., tribunalul a apreciat ca, desi din probele administrate nu rezulta ca D.I. a participat la activitatea infractionala desfasurata in scopul dobandirii de catre I.M. a imobilului din Aleea A. nr. 42, sector 1, nu se poate retine buna sa credinta dincolo de orice culpa la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare prin care, in anul 1999, a dobandit acest imobil si, pe cale de consecinta, nici la momentul vanzarii catre parata AA M. SRL. Aceasta deoarece, astfel cum s-a retinut din ordonanta din data de 29.04.2008 a PCAB,  D.I. a fost in relatii apropiate cu numitul C.R., acela care impreuna cu C.P.B., s-a ocupat de falsificarea actelor care au fost folosite in actiunile de revendicare ce au facut obiectul dosarelor nr. xx92/1999 si xx86/1999 ale Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, finalizate cu pronuntarea unor hotarari judecatoresti prin care C.G.M.B. a fost obligat sa retrocedeze terenurile din Bucuresti, sector 1, C.D. nr.252 -256 si Aleea A. nr. 42 catre numitii F.I. si, respectiv, I.M., ambele terenuri fiind cumparate de D.I. Nu s-a probat, insa, reaua-credinta a cumparatoarei, in sensul ca, in cunostinta de cauza, aceasta a convenit cu vanzatorul transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului altuia, situatie in care s-ar fi putut retine ilicitatea cauzei. Astfel, in timp ce reclamanta nu a probat existenta coniventei frauduloase intre partile actului si nici macar existenta vreunei relatii intre vanzator si cumparatoare, parata a facut dovada lipsei de diligenta a RA-APPS care nu a luat nici o masura pentru a impiedica o noua vanzare.

2.2. Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta R.A.A.P.P.S., solicitand admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei de fond.

O prima critica asupra sentintei de fond a vizat gresita aplicare a legii de catre instanta de fond in ceea ce priveste respingerea cererii RA-APPS de introducere in cauza a mostenitorilor defunctei I.M.

Asa cum si instanta de fond a retinut in considerentele sentintei civile nr. 1818/22.10.2013, in sedinta publica de la 16.04.2013, a fost admisa cererea de intregire a cadrului procesual, formulata de RA-APPS, prin care reclamanta a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parat, a numitei I.M. – parte la incheierea primului contract de vanzare – cumparare, respectiv vanzator. In urma demersurilor efectuate de RA-APPS in vederea obtinerii adresei de domiciliu pentru citarea acesteia in cauza, prin adresa nr. 3772813/17.05.2013 inregistrata la RA-APPS sub nr. 6281/23.05.2013, Directia pentru Evidenta Persoanelor a incunostintat reclamanta ca parata I.M. era decedata conform actului de deces nr. 2347/14.06.2006. Avand in vedere relatiile obtinute de la Directia pentru Evidenta Persoanelor precum ca parata I.M. este decedata, reclamanta a solicitat instantei introducerea in cauza a mostenitorilor defunctei. Instanta a respins cererea formulata de RA-APPS motivat de faptul ca parata I.M. nu are capacitate procesuala de folosinta, grabindu-se sa admita exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta.

A considerat apelanta-reclamanta ca instanta gresit a respins cererea de introducere in cauza a mostenitorilor, intrucat RA-APPS nu a cunoscut la momentul formularii cererii de chemare in judecata faptul ca parata I.M. este decedata si era o rezolvare necesara din punct de vedere procesual ca mostenitorii paratei defuncte sa fie introdusi in cauza.

Mai mult decat atat, ca o „consecinta” a refuzului instantei de introducere in cauza a mostenitorilor, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de constatare a nulitatii contractului de vanzare- cumparare nr. 2760/1999, invocata de parata SC AA M.M. SRL.

O alta critica se refera la solutia gresita a instantei de fond in ceea ce priveste respingerea cererii de probatorii solicitata de RAAPPS si la gresita solutie cu privire la respingerea ca neintemeiata a cererii privind nulitatea contractului de vanzare-cumparare nr. 111/05.03.2009.

Intimata-parata SC AA M.M. SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat.

3. Prin decizia civila nr. 329A/02.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila, a fost admis apelul reclamantei, anulata sentinta apelata, iar cauza a fost trimisa spre rejudecare tribunalului.

Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea de apel a retinut ca potrivit art. 134 C. proc. civ., prima zi de infatisare este aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii si ca norma procedurala instituie doua conditii cumulative pentru calificarea unui termen de judecata, ca prima zi de infatisare si anume, ca la acel termen partile sa fie legal citate si sa poata pune concluzii. Pana la acest moment procesual, atat paratul, cat si reclamantul pot sa savarseasca anumite acte de procedura, sub sanctiunea decaderii.

Astfel, potrivit prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de infatisare, instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii.

Plecand de la aceste premise, curtea de apel a constatat, in acord cu tribunalul, ca prima zi de infatisare in fata primei instante de judecata competente, a fost termenul din data de 16.04.2013. Asadar, avand in vedere imprejurarea ca prima zi de infatisare a partilor a fost la data de 16.04.2013, modificarea actiunii sub aspectul cadrului procesual pasiv, in temeiul art. 132 C. proc. civ., solicitata la acea data, de reclamanta-apelanta, in sensul introducerii in cauza si a celeilalte parti contractuale I.M., s-a realizat cu respectarea termenului procedural evocat, fiind in consecinta, in mod legal, admisa de catre instanta de fond. La termenul urmator de judecata, din data de 21.05.2013, in urma relatiilor sosite de la INEP in sensul ca numita I.M. este decedata, reclamanta a precizat ca efectueaza demersuri pentru identificarea mostenitorilor acesteia, in vederea introducerii lor in cauza.

Din punctul de vedere al instantei de apel, aceasta ultima cerere a reclamantei a fost, de asemenea, formulata in limita primei zile de infatisare, intrucat cererea de introducere in cauza a mostenitorilor paratei predecedate in cauza nu putea fi evaluata ca reprezentand o cerere individuala de modificare a actiunii, distincta de cererea de introducere in cauza a numitei I.M. Chiar daca cererea paratei a fost intitulata cerere de introducere in cauza a mostenitorilor, evaluarea acestei cereri prin incidenta art. 243 C. proc. civ. a fost gresita.

Diferenta de tratament procesual intre situatia persoanei decedate inainte de declansarea procesului si cea a partii decedate pe parcursul acestuia o constituie incidenta exceptiei lipsei de capacitate procesuala de folosinta, insa situatia cauzei este una atipica, circumstantiata atat de particularitatea imprejurarii aflarii decesului anterior si a mostenitorilor, de-abia pe parcursul procesului, cat si de existenta diligentelor realizate de catre reclamanta-apelanta in acest sens, careia, astfel, nu ii poate fi reprosata pasivitatea procesuala.

De aceea, curtea de apel a constatat, in temeiul argumentului de analogie (ubi eadem este ratio, ibi eadem solutio esse debet), ca mostenitorii numitei I.M. (identificati in apel, de catre apelanta, ca fiind doar numitul P.A.) beneficiaza de actele procesuale realizate in favoarea autoarei lor, respectiv de atragerea acesteia in proces in termen legal.

Sub un al doilea element, instanta de apel a apreciat ca solutia prezenta de respingere ca tardiva a cererii de introducere in cauza a mostenitorului contravine exigentelor impuse de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dezvoltand pe larg in considerente argumentele prezentate in sustinerea acestei concluzii.

Raportand la circumstantele concrete ale spetei solutia de respingere a actiunii ca inadmisibila pentru nerespectarea principiului unanimitatii, curtea de apel a apreciat ca aceasta limitare afecteaza dreptul in discutie, in substanta sa, neexistand, de asemenea, un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat.

4.1. Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata SC AA M.M. SRL solicitand modificarea deciziei cu consecinta respingerii apelului declarat de reclamanta R.A. – A.P.P.S. si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.

Recurenta a apreciat ca decizia atacata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fiind, astfel, lipsita de temei legal.

Se arata ca intreaga interpretare data de instanta de apel problemei introducerii in cauza a mostenitorilor numitei I.M. este in contradictie flagranta cu intreaga doctrina si jurisprudenta care consacra unanim solutia opusa celei la care s-a oprit instanta de apel.

Astfel, este fara echivoc ca art. 243 C. proc. civ. are in vedere ipoteza in care partea a decedat ulterior sesizarii instantei de judecata, legiuitorul admitand introducerea in cauza a mostenitorilor. In caz contrar, daca paratul era predecedat la momentul sesizarii reclamantul nu avea aceasta posibilitate, solutia legala fiind aceea a respingerii actiunii pentru lipsa capacitatii de folosinta a paratului.

Recurenta a considerat ca in mod gresit instanta de apel a apreciat ca situatia din cauza este atipica, fata de imprejurarea in care reclamanta RA-APPS a aflat despre decesul numitei I.M. Aceasta concluzie este contrara evidentelor faptice care corespund realitatii. Astfel, RA-APPS a avut cunostinta despre Ordonanta data de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti din 29.04.2008 in care se mentiona ca I.M. a decedat, astfel incat inca de la acel moment reclamanta trebuie si putea sa cunoasca pretinsul fapt necunoscut. Singurul demers facut de RA-APPS a fost adresa nr. DS 1377/15.05.2013 cu mult mai tarziu de data la care aceste evenimente ii puteau fi cunoscute.

Astfel, recurenta considera ca apelanta a uzat de drepturile sale litigioase cu rea-credinta, aceasta intarziere fiindu-i deplin imputabila, iar pasivitatea procesuala este sanctionata prin dispozitiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta a sustinut si ca sunt gresite considerentele instantei de apel prin care se arata ca respingerea actiunii in temeiul exceptiei de inadmisibilitate reprezinta o limitare a dreptului de acces la o instanta, anticipand in mod nepermis solutia unui viitor litigiu cu acelasi obiect in raport cu hotararea ce avea sa fie adoptata in cererea de anulare a actului de vanzare subsecvent.

Astfel, in ceea ce priveste o potentiala lipsa de interes a unei actiuni viitoare, instanta de apel a ignorat particularitatile cauzei, respectiv, existenta a doua contracte de vanzare succesive, buna-credinta a partilor contractante, aspecte care produc consecinte juridice in mod independent. Astfel, situatia contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 111/05.03.2009 a fost analizata in mod corect, iar in aceasta situatie, SC AA M.M. SRL este subdobanditor de buna-credinta cu titlu oneros al imobilului in discutie. Principiul ocrotirii bunei-credinte reprezinta regula fundamentala ce se desprinde pe cale de interpretare din ansamblul normelor de drept civil, iar aceasta garanteaza si protejeaza raporturile juridice generate prin buna-credinta.

Prin urmare, in ipoteza anularii contractului primordial, recurenta pretinde ca se afla in situatia de exceptie a protejarii actului subsecvent incheiat prin buna-credinta. Chiar in aceasta ipoteza fiind, reclamanta isi mentine interesul anularii contractului primordial.

Totodata, recurenta arata ca instanta de apel nu a apreciat corect asupra interdependentei actiunii de anulare simultana a celor doua contracte de vanzare, atunci cand a considerat ca anularea primului contract ar atrage automat anularea actului secund.

Mai mult, considera reclamanta, instanta de apel a apreciat gresit ca respingerea cererii reclamantei ca inadmisibila a intervenit intr-un stadiu avansat al procesului si ca astfel s-a produs o incalcare a dispozitiilor art. 6 din CEDO. Recurenta reitereaza obligatiile stabilite prin art. 129 alin. (1) C. proc. civ. si arata ca durata procesului se datoreaza sesizarii, de catre reclamanta, a unei instante material necompetente, in timp ce in fata tribunalului actiunea a fost solutionata in 11 luni, ceea nu poate fi apreciat ca o durata excesiva a procesului.

Impotriva acestui recurs a formulat intampinare RA-APPS, solicitand respingerea recursului ca nefondat, aratand ca toate considerentele instantei de apel corespund unei corecta aplicari a legii si ca pe parcursul intregului proces reclamanta a dat dovada de interes in solutionarea corecta a cauzei, formuland cererile contestate in limitele cadrului stabilit de legea procesuala, astfel incat nu i se poate reprosa pasivitatea si aplicarea art. 129 alin. (1) C. proc. civ.

4.2. Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul promovat de catre parata SC AA M.M. SRL, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.

Desi este adevarat ca distinctia intre institutia procesuala a modificarii actiunii prin modificarea cadrului procesual subiectiv – respectiv, a introducerii in cauza a unui nou parat – si cea a introducerii in cauza a mostenitorilor unei parti decedate impune solutii diferite in planul actiunii civile, aceasta nu a fost ignorata de catre instanta de apel prin rezolvarea data in considerente solutiei adoptate.

Daca formularea unei cereri de chemare in judecata a unei persoane predecedate la data sesizarii impune solutia data de art. 41 C. proc. civ., a admiterii exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a partii pentru neindeplinirea unei conditii de promovare a actiunii civile, incidenta institutiei introducerii in cauza a mostenitorilor, reglementata de art. 243 C. proc. civ., pleaca de la premisa ca cerinta capacitatii civile a partii a fost indeplinita la data sesizarii, dar partea a decedat pe parcursul solutionarii litigiului.

Inalta Curte confirma astfel punctul de vedere pe larg exprimat de recurenta in expunerea motivelor de recurs, reflectat constant in doctrina si jurisprudenta.

Este, de asemenea, confirmata si solutia preluata de recurenta din doctrina citata, potrivit careia remediul unei actiuni promovate impotriva paratului predecedat la data introducerii cererii de chemare in judecata consta in formularea de catre reclamant a unei cereri modificatoare a cadrului procesual prin chemarea in judecata a mostenitorului, numai in conditiile procedurii reglementate de dispozitiile art. 132 ale Codului procedura civila de la 1865. Aceasta semnifica, mai precis, ca reclamantul poate formula aceasta cerere numai pana la prima zi de infatisare, asa cum este aceasta definita in art. 134 din acelasi cod, nefiind incidente dispozitiile art. 243 C. proc. civ. De la aceasta distinctie a plecat, insa, si curtea de apel in considerentele prezentate, neinfirmand solutiile aratate.

Din punctul de vedere al instantei de apel, pe care Inalta Curte il confirma, RA-APPS a uzat tocmai de procedura modificarii cererii de chemare in judecata, iar nu de institutia introducerii in cauza a mostenitorilor, chiar daca cererea reclamantei a fost altfel intitulata.

Inalta Curte arata ca potrivit art. 84 si art. 129 alin. (5) si (6) C. proc. civ., judecatorii au indatorirea de a clarifica si califica cererile partilor in functie de continutul acestora si intentia lamurita a partilor, si de aceea, in contextul evolutiei litigiului in fata primei instante, actul RA-APPS, intitulat cerere de chemare in judecata a mostenitorilor numitei I.M. a avut, de fapt, semnificatia unei noi modificari a cererii de chemare in judecata. Aceasta modificare a fost succesiva celei dintai si cauzata imediat de imprejurarea ca reclamanta a sesizat, urmare raspunsului Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din 17.05.2013, ca I.M. decedase inca din anul 2006.

Este, in acest context, lipsit de relevanta, in plan procesual, daca RA-APPS putea si trebuia sa cunoasca imprejurarea ca numita I.M. decedase cu mult inainte momentului la care cererea modificatoare a fost formulata, deoarece, sub aspectul incidentei modificarii actiunii, instanta trebuia sa verifice doar daca actul a fost facut in limitele temporale permise de legea de procedura.

Or, la 16.04.2013, cand RA-APPS a solicitat modificarea actiunii prin introducerea in cauza ca parat a numitei I.M., prima instanta a considerat ca procesul se afla la prima zi de infatisare, iar o astfel de cerere ii era permisa reclamantei.

Prin simpla formulare a acestei cereri modificatoare, momentul procesual al primei zile de infatisare nu s-a epuizat atata vreme cat dupa citarea noului parat in proces s-a demonstrat imediat, pana la urmatorul termen de judecata acordat, ca persoana indicata era predecedata, astfel incat introducerea sa in cauza era lipsita de semnificatie in planul raportului de drept procesual.

Semnificatia primei zile de infatisare in dinamica procesului civil in lumina Codului de procedura civila de la 1865 era aceea ca litigiul se caracterizeaza deplin la acel moment sub aspectul elementelor sale: parti, obiect si cauza.

Prin introducerea ca parata in cauza a unei persoane predecedate, scopul primei zile de infatisare, ca moment cu semnificatie procesuala, nu fusese atins, iar acest moment s-a permutat la un termen urmator de judecata (respectiv, 21.05.2013, cand instanta a solutionat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a numitei I.M. si, consecutiv, la 18.06.2013, cand cauza a fost amanata pentru lipsa de procedura pentru 15.10.2013), cand reclamanta a formulat o noua cerere de modificare a actiunii, determinata tocmai de acest incident.

Subliniind ca aceasta a fost si dezlegarea data de instanta de apel problemei de drept deduse judecatii prin motivele de apel, Inalta Curte arata ca nu poate fi vorba despre o confuzie a normelor de drept procesual si de gresita lor aplicare in apel. Astfel, instanta de apel a subliniat ca ”mostenitorii au fost chemati in judecata in numele lor propriu”, ca parati principali, in locul partii contractante care ar fi stat in proces si care a fost omisa la momentul formularii cererii de chemare in judecata si ca ”din acest unghi de vedere cererea de introducere a dumnealor in cauza nu poate fi evaluata decat ca o cerere individuala de modificare a actiunii, distincta de cererea de introducere in cauza a numitei I.M.”.

Se poate retine ca sub acest aspect, al modului de prorogare al momentului procesual ”prima zi de infatisare”, situatia din cauza este una atipica, iar aplicarea normelor de drept procesual a plecat de la ideea eficientei lor efective si a unei bune administrari a procesului in contextul evolutiei sale, iar de aceea respingerea ca tardiva a ultimei cereri modificatoare a fost gresita.

De aceea, aceste critici de recurs ale recurentei SC AA M.M. SRL sunt nefondate, instanta de recurs aratand ca rationamentul instantei de apel a avut la baza o corecta aplicare a legii.

Cu privire la restul considerentelor curtii de apel referitoare la incalcarea exigentelor impuse de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin respingerea cererii modificatoare ca tardiva, care a dus, pe cale de consecinta, la respingerea cererii de chemare in judecata in privinta primului capat de cerere ca inadmisibila, Inalta Curte arata ca acestea au caracter complementar si nu reprezinta suportul direct al deciziei de anulare a sentintei primei instante sau a dispozitiei de trimitere a cauzei pentru rejudecare la tribunal.

Prin dezlegarile de circumstanta potrivit carora respingerea primului capat de cerere al actiunii ca inadmisibil pentru incalcarea regulii unanimitatii ar putea pune problema, in viitor, a incertitudinii promovarii altei cereri cu acelasi obiect, instanta de apel nu a dezlegat problema solutionarii pe fond a intregului litigiu.

Consecinta anularii totale a sentintei si trimiterea cauzei pentru rejudecarea intregului proces nu a avut in vedere eludarea importantei bunei-credinte a partilor in dinamica si succesiunea contractelor atacate, ci a avut ca temei stransa legatura intre capetele de cerere vizand anularea contractelor de vanzare succesive.

Prin urmare, este lipsita de relevanta in acest stadiu al procesului afirmatia recurentei SC AA M.M. SRL referitoare la lipsa probei relei-credinte a acestei parti la perfectarea contractului autentificat sub nr. 111/05.03.2009, deoarece argumentele instantei de apel nu au urmarit evaluarea valabilitatii contractului din aceasta directie. De altfel, instanta de apel nu a realizat o evaluare proprie a fondului pretentiei deduse judecatii, ci a impus solutia de anulare integrala a sentintei primei instante, data fiind stransa legatura existenta intre capetele de cerere ale actiunii.

Prin urmare, vor fi respinse si criticile recurentei referitoare la ignorarea, prin decizia criticata a instantei de apel, a principiului bunei credinte ca si cauza de salvgardare a actului sinalagmatic succesiv sau ca fundament al exceptiei de la principiul anularii actului subsecvent actului principal anulat.

Pentru aceleasi ratiuni au fost respinse si criticile recurentei referitoare la aprecierile instantei de apel prin care s-a aratat ca admiterea exceptiei inadmisibilitatii primului capat de cerere intr-un stadiu avansat al procedurii a produs o incalcare a garantiilor statuate prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece acestea sunt considerente cu caracter circumstantial si nu reprezinta suportul dispozitivului deciziei atacate care, asa cum s-a aratat, a avut ca fundament gresita solutionare a tardivitatii cererii modificatoare de natura a implica o serie de consecinte.

De aceea, pentru toate argumentele de fapt si de drept aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul declarat de parata SC AA M.M. SRL impotriva deciziei pronuntate in apel.