In cazul in care o persoana juridica de nationalitate romana a dedus judeca?ii o cerere de emitere a unei somatii europene de plata indreptata impotriva unei persoane fizice domiciliate in Romania pentru o creanta ce rezulta dintr-un contract de imprumut, din acest act nerezultand ca parata-debitoare persoana fizica ar fi incheiat contractul respectiv pentru o folosinta care ar putea fi considerata ca avand legatura cu activitatea profesionala a acesteia, devin incidente dispozitiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul C.E. nr. 1896/2006, competen?a solu?ionarii cererii de emitere a soma?iei europene de plata apar?inand, prin urmare, instan?ei din statul membru al Uniunii Europene in care i?i are domiciliul parata-debitoare.
Articolul 6 din Regulamentul CE nr. 1896/2006 statueaza la alin. (1) regula generala de competenta, potrivit careia: „in sensul aplicarii prezentului regulament, competenta se determina in conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile in materie, in special Regulamentul C.E. nr. 44/2001”, alin. (2) al normei instituind o exceptie de la aceasta regula, in sensul ca: „(…), in cazul in care creanta se refera la un contract incheiat de catre o persoana, consumatorul, pentru o folosinta care ar putea fi considerata ca neavand legatura cu activitatea profesionala a acestuia si in cazul in care acest consumator este paratul, competenta apartine numai instantelor din statul membru in care paratul isi are domiciliul, in sensul articolului 59 din Regulamentul C.E. nr. 44/2001.”
In cazul in care o persoana juridica de nationalitate romana a dedus judeca?ii o cerere de emitere a unei somatii europene de plata indreptata impotriva unei persoane fizice domiciliate in Romania pentru o creanta ce rezulta dintr-un contract de imprumut, din acest act nerezultand ca parata-debitoare persoana fizica ar fi incheiat contractul respectiv pentru o folosinta care ar putea fi considerata ca avand legatura cu activitatea profesionala a acesteia, devin incidente dispozitiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul C.E. nr. 1896/2006, competen?a solu?ionarii cererii de emitere a soma?iei europene de plata apar?inand, prin urmare, instan?ei din statul membru al Uniunii Europene in care i?i are domiciliul parata-debitoare.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 693 din 27 februarie 2015
Prin cererea inregistrata la 06.03.2014 pe rolul Judecatoriei Caransebes, reclamanta-creditoare SC V.C. IFN SA a chemat in judecata pe parata-debitoare C.V., solicitand emiterea unei somatii europene de plata impotriva acesteia.
In motivare, reclamanta-creditoare a aratat ca a incheiat cu parata-debitoare contractul de credit VER.DS.000102, prin care i-a acordat acesteia un imprumut in suma de 98.200 dolari SUA, care a fost achitat par?ial, actualmente creanta sa fiind in suma de 57.429,13 dolari SUA.
Prin sentin?a civila nr. 718 din 31.03.2014, Judecatoria Caransebe? a admis exceptia necompetentei sale teritoriale, invocata din oficiu si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
In motivarea acestei hotarari, instan?a, fa?a de sus?inerea reclamantei-creditoare potrivit careia parata-debitoare, in prezent, i?i are resedinta in Franta, fiind angajata a Z.F. S.A.R.L., constatand ca sediul SC V.C. IFN SA este situat in str. N.C. nr. 8, sector 1, Bucuresti, a dat eficien?a dispozi?iilor art. 1494 C. civ., potrivit caruia locul platii este la sediul creditorului, art. 5 pct. 1 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competen?a judiciara, recunoa?terea ?i executarea hotararilor in materie civila ?i comerciala si art. 31 din Regulamentul Bancar nr. 2/2005, declinand competen?a de solu?ionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucure?ti, in a carei raza teritoriala se afla sediul creditoarei.
Cauza a fost astfel inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucure?ti care, prin sentinta civila nr. 18516 din 29.10.2014, a admis exceptia propriei necompetente teritoriale, invocata din oficiu si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Caransebes.
Totodata, constatand ivit conflictul negativ de competenta, a dispus inaintarea dosarului catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea solu?ionarii acestuia.
Pentru a hotari astfel, instan?a a re?inut lipsa de relevan?a a situarii locului de munca al paratei in afara ?arii, intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nedovedit de altfel, precum ?i lipsa de inciden?a in cauza a dispozi?iilor art. 5 pct. 1 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competen?a judiciara, recunoa?terea ?i executarea hotararilor in materie civila ?i comerciala ?i a dat eficien?a regulii generale statuate de art. 107 NCPC, potrivit caruia competen?a teritoriala apar?ine instantei in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul.
Astfel, fa?a de faptul ca domiciliul paratei-debitoare este situat in Caransebe?, str. M.M. nr. 75 A, jud. Cara? Severin, a apreciat ca in spe?a competen?a apar?ine instan?ei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul paratei, declinand competenta de solu?ionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Caransebe?.
Analizand actele dosarului din perspectiva conflictului de competenta ivit in solutionarea cererii de chemare in judecata, Inalta Curte a retinut urmatoarele:
Reclamanta-creditoare, persoana juridica de nationalitate romana, a dedus judeca?ii o cerere de emitere a unei somatii europene de plata indreptata impotriva unei persoane fizice domiciliate in Romania.
De aceea, in cauza nu sunt incidente dispozi?iile art. 5 alin. (1) lit. a) din Regulamentul C.E. nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competen?a judiciara, recunoa?terea ?i executarea hotararilor in materie civila ?i comerciala, potrivit carora: „o persoana care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi ac?ionata in justi?ie intr-un alt stat membru, in materie contractuala, in fa?a instan?elor de la locul in care obliga?ia care formeaza obiectul cererii a fost sau urmeaza a fi executata”, in condi?iile in care reclamanta-creditoare nu a facut dovada ca parata-debitoare ar avea domiciliul intr-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Somatia europeana de plata este guvernata de prevederile Regulamentului (C.E.) nr. 1896/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 12 decembrie 2006.
Articolul 6 din respectivul Regulament statueaza la alin. 1 regula generala de competenta, potrivit careia: „in sensul aplicarii prezentului regulament, competenta se determina in conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile in materie, in special regulamentul (C.E.) nr. 44/2001”. Aliniatul 2 al normei instituie o exceptie de la aceasta regula, in sensul ca: „(…), in cazul in care creanta se refera la un contract incheiat de catre o persoana, consumatorul, pentru o folosinta care ar putea fi considerata ca neavand legatura cu activitatea profesionala a acestuia si in cazul in care acest consumator este paratul, competenta apartine numai instantelor din statul membru in care paratul isi are domiciliul, in sensul articolului 59 din Regulamentul (C.E.) nr. 44/2001.”
Potrivit art. 59 din Regulamentul (C.E.) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competen?a judiciara, recunoa?terea ?i executarea hotararilor in materie civila ?i comerciala, „pentru a determina daca o parte are domiciliul pe teritoriul statului membru ale carui instan?e sunt sesizate, acestea aplica legisla?ia interna”, iar „in cazul in care o parte nu are domiciliul pe teritoriul statului membru ale carui instan?e sunt sesizate, instan?a, pentru a determina daca partea are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru, aplica legea statului membru in cauza.”
Din verificarea clauzelor contractului de credit VER.DS.000102, din care s-a nascut crean?a a carei acoperire o solicita reclamanta-creditoare in spe?a, nu rezulta ca parata-debitoare persoana fizica ar fi incheiat contractul respectiv pentru o folosinta care ar putea fi considerata ca avand legatura cu activitatea profesionala a acesteia, astfel ca Inalta Curte re?ine inciden?a in cauza a alin. (2) al art. 6 din Regulamentul (C.E.) nr. 1896/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 12 decembrie 2006.
In consecin?a, competen?a solu?ionarii cererii de emitere a soma?iei europene de plata apar?ine instan?ei din statul membru al Uniunii Europene in care i?i are domiciliul parata-debitoare.
Cum in spe?a, s-a afirmat doar ca in prezent parata-debitoare are resedinta in Franta, fiind angajata a Z.F. S.A.R.L., fara a se face dovada eventualului domiciliu al acesteia in statul membru men?ionat, in conditiile in care sarcina probei revine reclamatei-creditoare conform art. 1169 C. civ., Inalta Curte re?ine ca domiciliul paratei ceta?ean roman este in Romania, in Caransebe?, str. M.M. nr. 75 A, jud. Cara? Severin, a?a cum este consemnat in contractul de imprumut pentru a carui executare se cerere emiterea soma?iei europene de plata.
In considerarea textelor legale mentionate, a obiectului cererii vizand emiterea unei somatii europene de plata si de calitatea de consumator a paratei-debitoare, Inalta Curte, in aplicarea art. 6 alin. 2 din Regulamentului (C.E.) nr. 1896/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 12 decembrie 2006 coroborat cu art. 59 din Regulamentul (C.E.) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000, retinand ca in cauza nu se atrage conform dreptului national incidenta unei norme de competen?a teritoriala exclusiva, va face aplicarea art. 107 NCPC, potrivit caruia „cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel”.
Fata de considerentele anterior expuse, dand eficien?a prevederilor art. 107 NCPC, vazand si dispozitiile art. 135 alin. (4) NCPC, Inalta Curte a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Caransebe?.