Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat ca, in conformitate cu dispozitiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. (art. 501 NCPC), in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului. Inalta Curte a retinut ca au fost incalcate dispozitiile acestului text legal, in situatia in care, in rejudecare, instanta de apel s-a limitat numai la analiza exceptiei de neexecutare din perspectiva caracterului neimputabil al refuzului de executare din partea executantului dintr-un contract de executare lucrari, fara a raspunde obiectivelor indicate de instanta de recurs si fara a analiza deloc si celelalte conditii referitore la rezilierea contractului sinalagmatic, fapt ce impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate si trimirea cauzei spre rejudecare la instanta de apel. (Decizia nr. 898 din 24 martie 2015 pronuntata in recurs de Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect reziliere act aditional si despagubiri)
Potrivit dispozitiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Sunt incalcate dispozitiile art. 315 C. proc. civ. in cazul in care, in rejudecare, instanta de apel, fara a raspunde obiectivelor indicate de instanta de recurs necesare pentru o corecta aplicare a dispozitiilor art. 1020 C. civ., se limiteaza numai la analiza exceptiei de neexecutare din perspectiva caracterului neimputabil al refuzului de executare din partea executantului dintr-un contract de executare lucrari, fara a analiza deloc celelalte conditii prevazute de art. 1020-1021 C. civ.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 898 din 24 martie 2015
1.1. Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la 08.09.2010, sub nr. xx950/3/2010, reclamanta SC S.P. SRL a chemat in judecata pe parata SC C.I.G. SA solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate rezilierea actului aditional nr. 3 de lucrari suplimentare incheiat in data de 01.09.2007 la contractul de Novatie nr. 001/05.02.2007, sa fie obligata parata la plata sumei de 47.900 euro, in echivalent lei la data platii efective, reprezentand contravaloarea lucrarilor neexecutate de societatea parata si platite de reclamanta in avans; sa fie obligata parata la plata sumei de 253.870 euro, in echivalent lei la data platii efective, cu titlu de penalitati de intarziere, conform art. 7.1 si 7.2 din contractul nr. C021 din 01.12.2006, de 0,5% pe zi din valoarea lucrarilor neexecutate, calculate incepand cu data scadentei obligatiilor neexecutate de catre parata, 10.10.2007, pana la data formularii cererii de chemare in judecata, respectiv la plata penalitatilor in continuare pana la data achitarii efective a debitului, cu obligarea paratei si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, la data de 01.02.2007, in calitate de cumparatoare a incheiat cu SC T.I.S. – Comisionar Vamal SRL, in calitate de vanzatoare, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 214/01.02.2007, contract avand ca obiect imobilul constituit din teren si cladiri situat in Bucuresti, str. G.P. nr. 2, sector 4.
A mai precizat reclamanta ca prin acelasi contract vanzatoarea s-a obligat sa finalizeze lucrarile de constructie incepute, conform descrierilor, planurilor, specificatiilor tehnice cuprinse in contractele semnate de vanzator si furnizorii de materiale si servicii (art. 2-13). Pentru executarea lucrarilor respective, vanzatoarea incheiase, in calitate de beneficiar, proiectul de contract nr. C021 din 01.12.2006, iar calitatea de executant o avea societatea parata. Astfel, a invederat reclamanta faptul ca art. 6.2 din contractul de vanzare-cumparare nr. 214/01.02.2007 prevedea ca la data semnarii contractului de vanzare-cumparare, proiectul de contract nr. C021 din 01.12.2006 s-a novat prin inlocuirea vanzatoarei cu cumparatoarea. S-a incheiat asadar de catre cele trei societati, SC T.I.S. – Comisionar Vamal SRL, in calitate de vechi beneficiar, reclamanta, in calitate de nou beneficiar si societatea parata in calitate de executant, contractul de novatie nr. 001/05.02.2007 a contractului nr. C021 din 01.12.2006.
Intrucat raporturile cu societatea parata au fost foarte bune, acest lucru a determinat-o pe reclamanta sa incheie cu parata din cauza de fata actul aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007, prin care au fost contractate lucrari suplimentare, constand in lucrari la gospodaria de apa, respectiv casa pompelor-hidranti la obiectivul din str. Progresului nr. 2, sector 4, pentru un pret negociat de 47.900 Euro, suma pentru care executantul a emis factura nr. 6810320/05.09.2007, pe care reclamanta a achitat-o in intregime.
A invederat insa reclamanta faptul ca parata nu a executat aceste lucrari care trebuiau finalizate pana la data de 10.10.2007, limitandu-se la terminarea celor care faceau obiectul contractului initial incheiat cu vechiul beneficiar, desi a incasat in intregime pretul integral pentru lucrarile suplimentare.
De asemenea, date fiind aceste imprejurari, a mentionat reclamanta ca a fost nevoita sa incheie pentru executarea acelorasi lucrari si a unor lucrari suplimentare identificate ca fiind necesare datorita modificarilor legislative in domeniul PSI, cu un alt executant SC A.P. SRL, respectiv contractul nr. 82/06.09.2010.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 969, art. 1020, art. 1073 si art. 1075 C. civ.
Parata a depus intampinare la data de 24.05.2011, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
In cuprinsul intampinarii s-a aratat, in esenta, faptul ca beneficiarul constructiei nu i-a pus la dispozitie proiectul tehnic al lucrarii si ca la momentul intreruperii lucrarilor, in toamna anului 2007, societatea parata executase deja 35% din actul aditional/lucrare. De asemenea, s-a precizat ca in luna noiembrie 2009 a reluat executarea lucrarii, iar in decembrie 2009 lucrarea era executata in proportie de 65% din actul aditional, apreciindu-se, pe cale de consecinta, ca nu se poate dispune in cauza rezilierea, cu atat mai mult cu cat reclamanta nu si-a executat propriile obligatii, prevazute de art. 2.1 si 6.2.2 din contractul C 021/2006. Referitor la penalitatile de intarziere, parata a invederat ca nicio clauza din contractul partilor nu prevede posibilitatea ca penalitatile de intarziere sa poata depasi debitul initial.
Parata a formulat si cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantei-parate la plata sumei de 60.786,68 lei, suma ce reprezinta contravaloarea garantiei de buna-executie conform art. 10.4 din contractul nr. C/01.12.2006 si art. 2.8 din contractul de novatie nr. 001/05.02.2007, precum si dobanda legala aferenta pana la achitarea integrala a debitului.
1.2. Prin sentinta civila nr. 1600/07.02.2012, Tribunalul Bucuresti a respins ca neintemeiate cererea de chemare in judecata si cererea reconventionala, dispunand, totodata, compensarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
In fapt, la data de 01.12.2006 a fost incheiat proiectul de contract nr. C021 din 01.12.2006 intre SC T.I.S. – Comisionar Vamal SRL, in calitate de beneficiar, si parata SC C.I.G. SA, in calitate de executant, ce avea ca obiect executarea, in conformitate cu cererea beneficiarului si documentatia pusa la dispozitie de acesta, lucrarile de constructii, instalatii si retele sanitare pentru obiectivul depozit amplasat in Bucuresti, str. Gara Progresului nr. 2, sector 4, lucrarile urmand a fi executate in perioada 01.12.2006 – 30.04.2007.
Potrivit mentiunilor art. 4.1, „Beneficiarul se obliga sa plateasca executantului pretul total de 373.771,94 euro, fara TVA, pentru executarea si finalizarea lucrarilor, conform ofertei sale, anexa 1 la contract, acceptata de beneficiar.”
Art. 7.1 din conventia mentionata mai sus stipula ca „in cazul in care, desi executantul poseda documentatii de executie si conditii tehnico-materiale si financiare corespunzatoare, acesta intarzie finalizarea lucrarilor la un obiectiv, peste termenul stabilit prin contract si graficul de executie, fara a exista conditii de forta majora, beneficiarul este indreptatit sa aplice o penalizare de 0,5% din valoarea lucrarilor ramase de executat, la obiectivul respectiv”.
Conform prevederilor art. 8.1., rezilierea contractului se poate initia de oricare din partile contractante, cu un preaviz de 15 zile lucratoare, iar in cuprinsul articolului sunt detaliate cazurile de reziliere, din initiativa executantului/beneficiarului.
De asemenea, SC T.I.S. – Comisionar Vamal SRL, in calitate de vanzatoare, si SC S.P. SRL, in calitate de cumparatoare, au incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 214/01.02.2007, obiectul contractului constituindu-l dreptul de proprietate asupra imobilului constituit din teren in suprafata de 10.437 mp, conform actelor, si cladiri, situat in Bucuresti, str. Gara Progresului nr. 2, sector 4. Imobilul a fost identificat din punct de vedere cadastral in Registrul de Carte funciara nr. 15283 N a localitatii Bucuresti, sector 4, numar cadastral 2062/1. La data autentificarii contractului, vanzatoarea SC T.I.S. – Comisionar Vamal SRL a transferat cumparatoarei titlurile de proprietate asupra imobilelor, libere de orice sarcini, obligatii, ipoteci si/sau alte drepturi ale tertilor.
Partile au convenit ca, potrivit art. 2.13 lit. a si lit. c, cumparatoarea se obliga sa finalizeze cladirea conform descrierilor, planurilor si specificatiilor tehnice cuprinse in contractele semnate intre Vanzatoare si furnizorii de materiale si servicii pana la data semnarii contractului, precum si in conformitate cu toate cerintele legale, autorizatia de proiectare, proiectele de investitie aprobate si autorizatia de construire, respectiv va asigura finalizarea lucrarilor de constructie conform contractului, prin asigurarea de materiale de buna calitate, muncitori si alte resurse necesare. Se mai mentiona in contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 214/01.02.2007 faptul ca la data semnarii acestuia proiectul de contract nr. C021 din 01.12.2006 este novat prin inlocuirea vanzatoarei cu cumparatoarea.
Prin contractul de novatie nr. 001 incheiat la data de 05.02.2007 intre SC S.P. SRL, SC T.I.S. – Comisionar Vamal SRL si SC C.I.G. SA s-a stabilit preluarea, de catre noul beneficiar, a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care vechiul beneficiar si le-a asumat prin contractul de construire. De asemenea, s-a convenit asupra contractului de construire, ca acesta ramane valabil si isi produce in continuare efectele in raport cu noul beneficiar si cu executantul.
Prin actul aditional nr. 3 de lucrari suplimentare incheiat in data de 01.09.2007 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007, reclamanta SC S.P. SRL, in calitate de beneficiar, si parata-reclamanta SC C.I.G. SA, in calitate de executant, au agreat continuarea relatiilor comerciale in sensul executarii lucrarilor la gospodaria de apa, respectiv casa pompelor-hidranti, la obiectiv din str. Gara Progresului nr. 2, sector 4, conform devizului oferta negociat si acceptat de beneficiar, lucrari necuprinse in contractul de novatie nr. 001/05.02.2007, mandatate de catre beneficiar. S-a stabilit ca valoarea lucrarilor suplimentare executate si necuprinse in contractul de novatie nr. 001/05.02.2007 este de 47.900 euro exclusiv TVA, conform devizului oferta anexat, ce a devenit parte integranta din contract, iar durata de finalizare a lucrarilor de gospodarie a apelor, ce fac obiectul actului aditional a fost stabilita la 10 octombrie 2007. La pct. V. s-a mentionat in cuprinsul art. 5.1 ca toate celelalte prevederi, conditii, clauze, termene stipulate in contractul de novatie nr. 001/2007 raman valabile si neschimbate.
Tribunalul a retinut ca pozitia paratei a fost clar exprimata in sensul ca in cursul lunii decembrie 2009 lucrarea era executata in proportie de 65% din actul aditional, apreciind, pe cale de consecinta, ca nu se poate dispune in cauza rezilierea, cu atat mai mult cu cat reclamanta nu si-a executat propriile obligatii, prevazute de art. 2.1 si 6.2.2 din contractul C 021/2006. Din acest punct de vedere, tribunalul a constatat ca, desi prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a sustinut ca societatea parata nu a executat acele lucrari care trebuiau finalizate pana la data de 10.10.2007, limitandu-se la terminarea celor care faceau obiectul contractului initial incheiat cu vechiul beneficiar, desi a incasat in avans intregul pret pentru lucrarile suplimentare, respectiv a constatat la 23.11.2009 lipsa totala a lucrarilor, din cuprinsul corespondentei purtate intre cele doua parti rezulta totusi alte imprejurari.
Prima instanta a aratat ca a existat o executare, cel putin partiala, din partea paratei a lucrarilor care au facut obiectul actului aditional nr. 3 de lucrari suplimentare incheiat la data de 01.09.2007, apreciind ca pozitia procesuala adoptata de catre reclamanta in sensul negarii oricaror lucrari executate de catre este contrazisa de chiar continutul corespondentei la care se face trimitere.
Pe de alta parte, s-a aratat ca reclamanta a facut dovada achitarii sumei de 47.900 de euro, reprezentand contravaloarea facturii fiscale nr. 6810320/05.09.2007, tribunalul retinand ca in caz de neindeplinire de catre una dintre partile raportului contractual sinalagmatic a obligatiilor sale, cealalta poate solicita, ca si sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului, rezolutiunea acestuia, in ipoteza contractelor cu executie instantanee, sau rezilierea, in ipoteza neexecutarii contractelor cu executie succesiva, aceasta din urma facand sa inceteze efectele contractului numai pentru viitor, lasand neatinse prestatiile succesive care au fost facute anterior rezilierii.
Potrivit dispozitiilor art. 8.1.2.3 din Proiectul de contract nr. C 021 din 01/12.2006, rezilierea contractului se poate initia la initiativa beneficiarului daca executantul executa lucrari de proasta calitate sau cu materiale necorespunzatoare, desi a fost avertizat in scris despre aceasta.
Date fiind aspectele relevante din cuprinsul considerentelor, intrucat din datele dosarului exista dovezi ca a existat o executare, fie si partiala din partea debitoarei, in conditiile in care nu au fost indicate de catre niciuna dintre parti lucrarile efectiv prestate pentru a putea fi centralizate si verificate, pentru a se aprecia cu privire la caracterul esential/neesential al lucrarilor neexecutate, instanta a constatat ca nu se impune rezilierea actului aditional nr. 3 de lucrari suplimentare incheiat la data de 01.09.2007, respectiv repunerea partilor in situatia anterioara prin obligarea paratei la restituirea sumei de 47.900.
2.1. Impotriva acestei sentinte a formulat apel SC S.P. SRL numai cu privire la modalitatea de solutionare a cererii principale, solicitand schimbarea sentintei in sensul admiterii actiunii sale.
In motivare, apelanta a sustinut ca hotararea primei instante releva o insuficienta analiza a probatoriului administrat in cauza ce a condus la retinerea unei situatii de fapt inexacte. Astfel, a precizat ca a probat plata pretului, dar nu ar fi putut proba faptul negativ al neexecutarii lucrarilor de catre parata decat prin dovedirea executarii acelorasi lucrari cu o alta societate, proba cu expertiza fiind respinsa in mod nejustificat. Totodata, afirmatiile paratei privind executarea, fie si partiala a lucrarilor nu au fost sustinute de probele administrate in cauza, existand o interpretare eronata a continutului corespondentei dintre parti.
Apelanta a mai sustinut ca instanta de fond, interpretand in mod eronat clauzele contractului, a inlaturat in mod gresit efectele clauzei penale, considerand ca aceasta privea doar situatia executarii partiale a contractului, nu si pe cea a neexecutarii totale.
In fine, a mai aratat apelanta ca dispozitivul sentintei atacate nu este in concordanta cu considerentele acesteia. Astfel, in masura in care se retine ca doar o parte a pretentiilor sale sunt dovedite, in sensul ca lucrarile au fost partial executate, in opinia apelantei s-ar fi impus ca instanta sa admita in parte cererea sa. Neexecutarea partiala este recunoscuta chiar de catre parata, care a mentionat ca lucrarile sunt in prezent realizate in proportie de 65%.
Intimata a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica.
Astfel, a aratat intimata ca nu a contestat achitarea pretului contractului de catre apelanta-reclamanta, insa ca rata a doua a platii a fost achitata abia in anul 2009, la aproximativ doi ani de la data fixata pentru finalizarea lucrarii, 10.10.2007. Or, plata presupunea si cumpararea materialelor necesare, ceea ce a constituit un prim impediment la inceperea lucrarii. Ulterior, astfel cum rezulta din corespondenta, partile au convenit continuarea lucrarilor, iar nu sistarea lor. Sustine intimata ca lucrarea nu a fost finalizata intrucat beneficiarul nu i-a pus la dispozitie proiectul tehnic, nefiind primite avizul si documentatia prevazute de lege.
In opinia intimatei, proba cu expertiza nu era utila cauzei, aceasta neputand fi admisa pentru probarea unui fapt negativ sau a unui fapt care nu a format obiectul cererii de chemare in judecata.
A mai aratat intimata ca in mod corect prima instanta prevederile contractului C 021/01.12.2006, apelanta nedovedind ca a pus la dispozitia intimatei documentatia necesara. In ceea ce priveste penalitatea pentru partea de lucrare neefectuata, aceasta nu a facut obiectul procesului.
In fine, a sustinut intimata ca nu exista contradictia afirmata de apelanta intre considerentele si dispozitivul sentintei, intrucat nu s-au dovedit nici culpa ei si nici punerea sa in intarziere
2.2. Prin decizia civila nr. 90 din 20.03.2013, Curtea de Apel Bucuresti a respins apelul ca nefondat si a obligat apelanta sa plateasca intimatei 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea a retinut ca prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt si a dat relevanta cuvenita normelor juridice incidente in speta, considerentele hotararii atacate oferind o ampla analiza in fapt si in drept relevanta in pronuntarea sentintei atacate.
In acest cadru, instanta de fond a stabilit in mod corect continutul raportului juridic dintre parti efectele fata de acestea derivand din principiul fortei obligatorii a contractului, precum si cadrul procesual cu care a fost investita. Astfel, apelanta-reclamanta a promovat o actiune in reziliere pentru neexecutare totala a actului aditional, iar potrivit principiului disponibilitatii instanta de judecata era tinuta nu numai de obiectul cu care partile au inteles sa o investeasca, cat si de cauza actiunii, respectiv neexecutarea totala a prestatiilor asumate prin contract, care a fost insa infirmata de probele administrate in cauza si de cele suplimentare din apel.
Conduita procesuala a apelantei s-a mentinut in calea de atac, continuand sa solicite rezilierea pentru neexecutare totala, motiv pentru care nu se poate sustine culpa primei instante in neanalizarea rezilierii contractului din prisma unei neexecutari partiale, care ar fi constituit cauza unei alte actiuni.
Totodata, curtea a considerat ca prima instanta a interpretat in mod corect efectele clauzei penale inserate in art. 7.1 si 12.1 din contractul nr. C021 in raport de premisele actiunii care a fost inregistrata de reclamanta. Fiind expres prevazute de parti pentru situatia neexecutarii partiale, efectele acestor clauze nu ar fi putut fi extinse pentru premisa neexecutarii totale invocate de reclamanta in motivarea actiunii, neexistand din aceasta perspectiva nicio contradictie intre considerente si dispozitivul hotararii atacate.
- Prin decizia civila nr. 3543 din 23.10.2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de catre apelanta-parata SC S.P. SRL, si, casand decizia atacata, a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Inalta Curte a retinut urmatoarele:
Recurenta-reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare in judecata, constatarea rezilierii actului aditional nr. 3 din 1 septembrie 2007 la contractul de novatie nr. 001 din 5 februarie 2007 si, pe cale de consecinta, restituirea pretului lucrarilor ce au facut obiectul acestui act aditional, pret achitat in avans, lucrarile nefiind executate de intimata-parata.
In urma administrarii probelor, s-a constatat ca intimata a executat o parte din lucrari in valoare de 6.940 euro, valoarea totala a lucrarilor ce urmau a fi executate fiind de 47.900 euro, suma achitata in avans de catre recurenta. Pornind de la aceste constatari, instanta de apel a apreciat ca nu poate fi dispusa rezilierea contractului intrucat recurenta-reclamanta a invocat o neexecutare totala a contractului, dovedita fiind o neexecutare partiala, o solutie in acest sens ar incalca principiul disponibilitatii partilor in procesul civil.
Caracterul total sau partial al neexecutarii poate fi analizat in functie de un criteriu cantitativ sau in functie de un criteriu calitativ. Neexecutarea poate sa fie totala daca debitorul nu a executat niciuna dintre obligatiile asumate sau daca defectele calitative ale prestatiei sunt atat de mari incat lipsesc prestatia de orice valoare economica sau de orice interes pentru creditor. Dimpotriva, neexecutarea va fi partiala daca debitorul a executat o anumita cantitate din prestatiile asumate sau a executat integral aceste prestatii, dar in mod defectuos, astfel incat, desi se pastreaza interesul creditorului, totusi valoarea lor economica este diminuata in raport cu ceea ce s-a contractat initial.
Desi neexecutarea este partiala din punct de vedere cantitativ sau calitativ, din punct de vedere juridic ea poate fi totusi considerata ca totala, ca urmare nici rezilierea nu poate fi decat totala.
Cu toate ca in considerentele hotararii atacate instanta de apel a retinut ca a existat o neexecutare partiala, a refuzat sa analizeze indeplinirea conditiilor rezilierii contractului motivat exclusiv de limitarea cauzei actiunii la neexecutarea totala a contractului. Astfel, era obligatia instantei de judecata de a verifica si de a aprecia in ce masura neexecutarea obligatiei este importanta si grava, avand in vedere ca nu orice executare partiala justifica aplicarea unei asemenea sanctiuni.
Neanalizand aceste aspecte instanta de apel a facut o interpretare gresita si a principiului disponibilitatii, nerespectand dreptul de optiune al creditorului prevazut de art. 1021 C. civ. potrivit caruia „partea in privinta caruia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta parte a executa conventia, cand este posibil, sau sa ii ceara desfiintarea, cu daune-interese”.
- In rejudecarea apelului dupa casarea cu trimitere, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila, a pronuntat decizia civila nr. 398/05.06.2014 prin care a respins apelul reclamantei SC S.P. SRL si a obligat aceasta parte la plata cheltuielilor de judecata solicitate de intimata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea de apel a pornit de la principiul ca, pentru a se putea dispune rezolutiunea/rezilierea judiciara unui contract, este necesar a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: una dintre parti sa nu isi fi executat, total sau partial, obligatiile contractuale; neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia; debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, in conditiile prevazute de lege.
Cu referire la cea de-a doua conditie, a retinut ca partea careia i se opune sanctiunea nu poate fi considerata in culpa daca ea a invocat in mod intemeiat exceptia de neexecutare a contractului.
Desi prin intampinarea depusa la prima instanta parata a formulat aparari care se circumscriu exceptiei de neexecutare, aratand ca beneficiarul constructiei nu i-a pus la dispozitie proiectul tehnic al lucrarii si ca reclamanta nu si-a executat propriile obligatii, prevazute de art. 2.1 si 6.2.2 din contractul C 021/2006, prima instanta s-a limitat la analiza primei conditii, respectiv existenta unei neexecutari totale sau partiale, si, constatand-o neindeplinita, fata de caracterul cumulativ al conditiilor rezilierii, nu a trecut si la analiza celor urmatoare.
Prin decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs s-a statuat exclusiv asupra chestiunii de drept a neexecutarii totale sau partiale, retinandu-se refuzul instantei de apel de a analiza indeplinirea conditiilor rezilierii contractului, motivat exclusiv de limitarea cauzei actiunii la neexecutarea totala a contractului.
Intrucat si prin intampinarea la apel intimata-parata a reiterat apararile circumscrise exceptiei de neexecutare a contractului, sustinand ca lucrarea nu a fost finalizata intrucat beneficiarul nu i-a pus la dispozitie proiectul tehnic, nefiind primite avizul si documentatia prevazute de lege, in rejudecarea apelului se impune a fi analizata aceasta chestiune.
A rezultat din probele administrate si a fost necontestat de parti ca in relatiile dintre ele se aplica, in completarea dispozitiilor actului aditional nr. 3 de lucrari suplimentare din 01.09.2007 a carui reziliere se solicita, dispozitiile contractului nr. C 021 din 01.12.2006. Potrivit art. 2.1. din contractul nr. C 021 din 01.12.2006, executantul urma sa execute instalatii si retele sanitare pe baza documentatiei puse la dispozitie de beneficiar, rezultand asadar ca beneficiarul isi asuma obligatia corelativa de a pune la dispozitia executantului aceasta documentatie. De asemenea, potrivit art. 6.2.1. din acelasi contract, beneficiarul se obliga sa obtina, la inceperea lucrarilor, toate autorizatiile si avizele necesare in vederea executiei lucrarilor, iar, conform art. 6.2.2. lit. d, sa puna la dispozitia executantului, fara plata, intreaga documentatie necesara pentru executia lucrarilor contractate.
Instanta de apel a observat, de asemenea, ca prin actul aditional nr. 3 de lucrari suplimentare incheiat in data de 01.09.2007, astfel cum indica chiar titlul acestuia si cum se arata in mod explicit la art. 2.1, partile au convenit asupra executarii unor lucrari noi, necuprinse in contractele initiale.
Prin raspunsul la intampinare depus la dosarul de fond, apelanta-reclamanta nu contesta faptul ca nu a obtinut noi documentatii, insa afirma ca obiectul actului aditional nu reprezinta o lucrare aparte de cele contractate initial, documentatia de executie si autorizatia de construire pe baza carora ar fi trebuit executat actul aditional fiind cele initiale.
Or, aceasta afirmatie este contrazisa in primul rand chiar de continutul explicit al actului aditional, insusit de apelanta-reclamanta, care indica in mod expres ca lucrarile contractate nu au fost cuprinse in contractele anterioare, astfel incat nu se poate presupune ca ele au fost acoperite de documentatia si autorizatia de construire initiale.
Unica autorizatie de construire, cu nr. 676/65271, prezentata de apelanta-reclamanta dateaza din 29.09.2006, iar proiectul care o insoteste poarta data 17.05.2006. Aceste documente existau, asadar, la momentul incheierii tuturor contractelor prezentate in dosar, astfel incat se impune prezumtia ca toate aceste contracte vizau lucrarile indicate in aceasta autorizatie si proiectul care o insotea. Prin urmare, in virtutea art. 2.1. din actul aditional, lucrarile indicate in autorizatia de construire si proiectul prezentat de apelanta-reclamanta sunt excluse din obiectul actului aditional a carui reziliere se solicita.
Nu in ultimul rand, intimata-parata a afirmat prin intampinarea depusa in fata instantei de fond ca beneficiarul constructiei nu ii pusese la dispozitie, pana la acel moment, proiectul tehnic al lucrarii, document diferit de autorizatia de construire.
Asa cum s-a dedus din interpretarea art. 1082 C. civ, in materie contractuala, sarcina dovedirii executarii obligatiei revine debitorului, creditorul nefiind tinut sa probeze decat existenta obligatiei. Prin urmare, apelanta-reclamanta avea obligatia de a dovedi atat executarea obligatiei sale de obtine, la inceperea lucrarilor, toate autorizatiile si avizele necesare in vederea executiei lucrarilor, cat si executarea obligatiei distincte de a pune aceste documente la dispozitia la dispozitia executantului, fara plata. O asemenea dovada nu a fost insa administrata in speta. Faptul ca intimata-parata a executat o parte din lucrari in lipsa documentelor nu o exonereaza pe apelanta-reclamanta de propria obligatie asumata prin contract si nu constituie un impediment la invocarea, ulterior, a exceptiei de neexecutare, astfel ca nu poate fi primita sustinerea apelantei-reclamante in acest sens.
Asadar, neexecutarea partiala de catre intimata-parata a obligatiei sale nu este una culpabila, ci este justificata de invocarea exceptiei de neexecutare a contractului sinalagmatic, astfel incat nu este indeplinita una dintre conditiile necesar a fi intrunite cumulativ pentru ca rezilierea sa opereze.
5.1. Impotriva acestei decizii, reclamanta SC S.P. SRL a declarat recurs solicitand modificarea in tot a deciziei apelate, admiterea apelului, schimbarea sentintei in parte si, evocand fondul, admiterea cererii de chemare in judecata.
Motivele recursului au fost incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ.
In cadrul primului motiv de recurs, recurenta a aratat ca decizia atacata cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
Se arata ca exigentele unei motivari de natura a reprezenta considerentul unui examen complet al cauzei, statuate prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost incalcate, afectand actul de procedura final al judecatii cu nulitate.
In concret, instanta de apel a aplicat numai prezumtii simple rezultate dintr-o interpretare gresita a obligatiilor partilor. S-a considerat astfel ca era in sarcina reclamantei sa puna la dispozitia intimatei autorizatii si avize necesare realizarii lucrarilor convenite prin actul aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007, dar aceasta concluzie este total gresita, deoarece toata documentatia necesara s-a aflat la dispozitia SC C.I.G. SA si a facut obiectul proiectului de executie nr. 56/206 intocmit de SC A. SRL.
Lucrarile contractate prin actul aditional nr. 3 nu reprezinta lucrari independente de cele stabilite prin contractul initial, astfel ca nu se impunea, pentru realizarea acestora, obtinerea unor noi autorizatii de construire. Raportarea actului aditional la prevederile actului principal nu justifica concluzia ca erau necesare documentatii tehnice noi. Acest lucru reiese fara putinta de tagada si din devizele de oferta propuse de executant la incheierea actului aditional nr. 3/2007, in care se prevedeau in detaliu lucrarile ce urmau a fi executate, materialele necesare cu cantitati si preturi precise. In plus, raportul de expertiza efectuat in cauza a relevat ca instalatiile hidraulice care fac obiectul actului aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007 se executau in baza proiectului predat de catre beneficiar si ca aceste lucrari nu fusesera realizate cu respectarea prevederilor proiectului.
In temeiul acestor argumente, recurenta a aratat ca instanta de apel nu a aratat ce avize sau documente tehnice suplimentare erau necesare pe langa cele aflate la dosarul de fond, limitandu-se doar la a exclude valabilitatea acestor avize pentru realizarea lucrarilor care faceau obiectul actului aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007. De asemenea, instanta de apel nu a aratat de ce a indepartat din dosar raspunsurile cu caracter tehnic, concretizate in expertiza, care nu au fost combatute de parti, retinand doar ca in sarcina reclamantei exista o asemenea obligatie.
Al doilea motiv al recursului a constat, in opinia recurentei, in gresita aplicare a dispozitiilor art. 1020-1021 C. civ.
Astfel, analizand indeplinirea conditiilor necesare pentru incidenta in cauza a rezolutiunii, instanta de apel a considerat ca nu este indeplinita conditia ca neexecutarea sa fie in culpa intimatei, apreciind si ca este justificata invocarea exceptiei de neexecutare din partea SC C.I.G. SA.
Recurenta sustine ca a demonstrat in fata instantei ca intimata nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, ca neexecutarea era imputabila SC C.I.G. SA, culpa acesteia fiind si prezumata potrivit art. 1082 C. civ. si ca aceasta fusese anterior pusa in intarziere, in conditiile art. 1079 C. civ.
Cu toate acestea, in rejudecare, instanta de apel nu a plecat de la indicatiile oferite de instanta de casare, analizand cu prioritate o alta conditie considerata necesara pentru pronuntarea rezilierii pe cale judiciara. Interpretand gresit dispozitiile legale evocate, recurenta a afirmat ca instanta de apel a apreciat ca intimata a invocat corect exceptia de neexecutare a contractului si a exonerat aceasta parte de obligatiile asumate.
Acest rationament este insa invalidat de doctrina si practica judiciara. Chiar daca s-ar accepta ideea ca recurentei ii revenea sarcina de a pune la dispozitia intimatei o documentatie noua, desi acest lucru nu a fost niciodata invocat in cursul derularii proiectului, acest lucru reprezinta un impediment disproportionat de mic in planul importantei obligatiilor, comparativ cu refuzul de executare opus de intimata. Tot astfel, instanta de apel nu a analizat daca neexecutarea unei obligatii accesorii justifica refuzul de executare a unei obligatii principale, pentru a putea fi opusa cu succes de catre intimata o eventuala exceptie de neexecutare.
Se mai arata ca opunerea unei exceptii de neexecutare trebuie facuta cu buna-credinta si aceasta presupune sa fie evaluata in functie de importanta si gravitatea neexecutarii si ca trebuie acceptat si ca partea contractuala afectata de neexecutarea contractului este indreptatita la o justa reparatie in masura culpei cocontractantului.
Al treilea motiv al recursului se refera la gresita interpretare a actului juridic dedus judecatii si schimbarea naturii ori a intelesului sau lamurit.
Recurenta arata ca judecatorului nu ii este permis sa treaca peste termenii conveniti in contract stabilind drepturi si obligatii noi, atribuind astfel actului juridic un inteles nou, diferit de cel voit de parti, ori deturnand intelesul lamurit al acestuia.
Acest principiu a fost incalcat de catre instanta de apel atunci cand, analizand semnificatia art. 2.1 si 6.2.1 din proiectul de contract nr. C021 din 01.12.2006 in relatie cu actul aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007 a considerat ca este presupusa obligatia SC S.P. SRL de a face demersuri pentru obtinerea unor noi documentatii si avize pentru executarea obiectului actului aditional. O asemenea obligatie nu a existat in sarcina recurentei ca urmare a incheierii actului aditional, toata documentatia tehnica necesara pentru aducerea la indeplinire a contractului fiind predata, asa cum se stipuleaza in art. 2.1 al contactului initial.
5.2. Intimata SC C.I.G. SA nu a formulat in cauza intampinare, dar a depus note de concluzii, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a aratat ca instantele au facut o apreciere corecta a probelor cauzei statuand ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, intrucat proiectul nr. 56/2007 la care face referire recurenta nu includea realizarea lucrarilor de constructie a instalatiilor hidraulice, astfel incat intreaga motivare a recursului este lipsita de substanta. Intimata a mai aratat ca nu se poate ignora ca nu exista raspundere fara culpa, potrivit dispozitiilor art. 998 C. civ., dar si ca termenul de predare a lucrarii aferente actului aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007 a fost devansat prin vointa partilor.
5.3. Recursul a fost admis, iar, in raport cu considerentele ce vor fi redate in continuare, decizia atacata a fost casata, iar cauza trimisa aceleiasi instante pentru rejudecarea apelului.
Inalta Curte arata, in raspunsul formulat la primul motiv al recursului, ca analiza exceptiei de neexecutare opusa de parata in actiunea avand ca obiect desfiintarea contractului sinalagmatic nu poate reprezenta o deturnare a actiunii de la cauza litigiului, pentru a fi considerata, in planul motivarii, ca fiind straina cauzei.
Pe de alta parte, plecand de la substanta argumentelor oferite de recurenta pentru sustinerea primului sau motiv de recurs, Inalta Curte retine ca partea a avut in vedere o motivare insuficienta, bazata numai pe prezumtii simple, de natura a afecta corectitudinea rationamentului judiciar in operatiunea de stabilire a situatiei de fapt. Recurenta a considerat astfel ca interpretand probele si continutul clauzelor proiectului de contract nr. C021 din 01.12.2006 la care s-a aditionat actul aditional nr. 3 instanta a dedus, pe cale de prezumtie, ca suplimentar proiectului nr. 56/2006 si autorizatiilor si avizelor tehnice deja predate paratei-intimate, erau necesare alte documente pentru realizarea lucrarii contractate suplimentar, in lipsa carora nu se poate imputa SC C.I.G. SA neexecutarea obligatiilor contractuale. Aceasta intrucat, obiectul actului aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007 nu se concretiza intr-o lucrare distincta de cea initiala, lucru care se sustine si pe devizele de oferta propuse chiar de executant pentru realizarea lucrarilor la instalatia hidraulica si pe concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza, raport insusit de parti.
In substanta sa, aceasta critica vizeaza, de fapt, modalitatea stabilirii situatiei de fapt de catre prima instanta prin modul de interpretare a probelor administrate, astfel incat, recunoscand calitatea de mijloc de proba inclusiv prezumtiilor, Inalta Curte considera necesar a reaminti ca in recurs se realizeaza exclusiv un control de legalitate a hotararii, astfel incat repunerea in discutie a modului de interpretare a probelor nu este posibila.
Este, insa, fondata critica referitoare la insuficienta motivarii deciziei instantei de apel in masura in care recurenta arata ca nu s-au argumentat concluziile esentiale in planul solutiei, referitoare la necesitatea obtinerii unei noi documentatii tehnice, in masura in care instanta nu a explicat ce documente, avize si autorizatii erau necesare suplimentar celor predate in mod necontestat inca la inceputul contractului, in anul 2006.
Desi aceasta insuficienta in planul motivarii deriva din modalitatea interpretarii dispozitiilor art. 2.1 din proiectul de contract nr. C021 din 01.12.2006, Inalta Curte arata ca era necesar, urmare dezbaterilor, ca instanta de apel sa dea un raspuns complet al motivelor pentru care a considerat ca documentatia initiala, predata executantului, era insuficienta pentru executarea lucrarilor care faceau obiectul actului aditional – lucrari la casa pompelor de hidranti -, ori ce documente tehnice erau necesare a fi obtinute suplimentar, in raport cu care refuzul de executare al intimatei a fost justificat. Totodata, era necesara motivarea instantei de fond referitoare la caracterul independent al lucrarii de constructie a instalatiilor hidraulice in raport cu lucrarea initial contractata, independenta apreciata si din punct de vedere tehnic, aceasta si in lumina comportamentului SC C.I.G. SA de a fi executat o parte a lucrarilor aferente actului aditional in lipsa pretinselor documente necesare.
Instanta de recurs mai arata ca este fondata critica recurentei potrivit careia lipsa acestor motive de natura a explica in mod complet silogismul judiciar care a justificat concluzia temeiniciei exceptiei opuse de catre intimata, reprezinta o analiza incompleta a cauzei apta sa afecteze valabilitatea actului de procedura, hotararea atacata.
Este, de asemenea, fondata a doua critica din recurs referitoare la gresita aplicare a legii.
Temeinicia criticii deriva in primul rand din nerespectarea, cu prilejul rejudecarii apelului, a indicatiilor stabilite in decizia de casare nr. 3453/23.10.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Potrivit art. 315 C. proc. civ., instanta de fond avea indatorirea de a analiza nu doar caracterul total sau partial al executarii prin raportare la un criteriu cantitativ, ci si evaluarea calitatii executarii partiale, a caracterului esential al obligatiilor neexecutate de catre parata, valoarea economica a prestatiei executate pentru a se aprecia, in functie de importanta acestora, relevanta lor in derularea contractului si incidenta sanctiunii rezilierii. Totodata, s-a retinut in decizia de casare ca in primul apel instanta a refuzat analiza indeplinirii celorlalte conditii ale rezilierii.
Or, la pronuntarea deciziei nr. 398/05.06.2014, hotararea instantei de recurs nu a fost respectata, aceasta semnificand o incalcare a legii. Analiza instantei de apel in rejudecare s-a limitat numai la analiza exceptiei de neexecutare, fara a raspunde obiectivelor indicate de instanta de recurs, necesare pentru o corecta aplicare a dispozitiilor art. 1020 C. civ. Din acest punct de vedere, hotararea instantei de apel a analizat doar caracterul neimputabil al refuzului de executare al intimatei, considerand ca aceasta s-a intemeiat justificat pe lipsa documentatiei tehnice, a avizelor si autorizatiilor impuse de lege, documente a caror procurare si comunicare erau in sarcina reclamantei.
Nu au fost deloc analizate celelalte conditii prevazute de art. 1020-1021 C. civ., iar instanta nu si-a intemeiat hotararea plecand de la cercetarile impuse de aceste texte de lege care reglementeaza institutia rezilierii contractelor bilaterale. Astfel, nu a fost evaluata dimensiunea neexecutarii obligatiei paratei, modul de operare a pactului comisoriu prevazut de parti in art. 8.1.2.3 din proiectul de contract nr. C021 din 01.12.2006, caracterul justificat al refuzului de executare in planul contractului.
Aceasta imprima deciziei recurate pe langa consecinta unei insuficiente motivari si pe cea a aplicarii gresite a legii.
A treia critica din recurs se justifica pe argumentul interpretarii gresite a contractului, prin deturnarea vointei partilor. Astfel, recurenta apreciaza ca evocarea dispozitiilor art. 6.2.1 si art. 2.1 din proiectul de contract nr. C021 din 01.12.2006 in legatura cu actul aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007 a impus concluzia ca reclamanta SC S.P. SRL are responsabilitatea elaborarii documentatiei tehnice si obtinerii avizelor si autorizatiilor pentru executarea lucrarilor care fac obiectul actului aditional.
Inalta Curte arata ca al treilea motiv al recursului, astfel cum este argumentat, nu este intemeiat.
Interpretarea clauzelor evocate nu s-a facut prin deturnarea intelesului vadit al conventiei si nici nu a reprezentat o eludare a vointei partilor sau o schimbare a obiectului contractului, inteleasa ca suma a drepturilor si obligatiilor pe care partile si le-au stabilit la incheierea contractului.
Astfel, daca aceasta documentatie va fi identificata ca necesara pentru executarea obiectivului casa pompelor de hidranti, aferenta actului aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007, in temeiul clauzelor evocate, aceasta este in sarcina beneficiarului lucrarii, adica al reclamantei. Aceasta concluzie reprezinta rezultatul interpretarii corecte a conventiei partilor, respectiv a art. 5.1 din actul aditional nr. 3 la contractul de novatie nr. 001/05.02.2007.
Ramane, insa, potrivit considerentelor anterior redate, sa se stabileasca, printr-un examen complet al cauzei, daca, dupa natura lucrarilor contractate prin actul aditional, aceste documente suplimentare erau necesare fata de datele proiectului tehnic si documentatia preexistente, importanta lor in executarea contractului, precum si daca partile au prefigurat necesitatea obtinerii acestora ca obligatie esentiala si determinanta pentru angajamentul asumat al executantului.
De aceea, pentru toate considerentele aratate, avand in vedere ca instanta de recurs apreciaza ca in apel nu s-a facut un examen complet al cauzei, recursul a fost admis, potrivit dispozitiilor art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., iar in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. (3) si (5) C. proc. civ., decizia atacata a fost casata, iar cauza trimisa instantei de apel, pentru rejudecare.
Totodata, fata de efectul casarii cu trimitere a cauzei la instanta de apel, vor fi solutionate in apel si cererile accesorii ale partilor vizand cheltuielile de judecata efectuate in procedura recursului.