Calitatea de persoana indreptatita pentru terenuri care intrau in domeniul de aplicare al legilor fondului funciar la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, se stabileste potrivit prevederilor acestor legi

Decizia 22/2021 [A] privind interpretarea art. 43 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare

Data act: 12-apr-2021

Emitent: Inalta Curte de Casatie si Justitie

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Dosar nr. 164/1/2021

Laura-Mihaela Ivanovici                   – presedintele Sectiei I civile – presedintele completului

Lavinia Curelea                                    – judecator la Sectia I civila

Mihaela Tabarca                                  – judecator la Sectia I civila

Georgeta Stegaru                                 – judecator la Sectia I civila

Elena Carmen Popoiag                       – judecator la Sectia I civila

Andreia Liana Constanda                 – judecator la Sectia I civila

Mari Ilie                                                  – judecator la Sectia I civila

Lavinia Dascalu                                    – judecator la Sectia I civila

Beatrice Ioana Nestor                        – judecator la Sectia I civila

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formeaza obiectul Dosarului nr. 164/1/2021 a fost constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila raportat la art. XIX din Legea nr.2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare (Legea nr. 2/2013), si ale art. 36 alin. (2) lit. a) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare (Regulamentul).
2. Sedinta este prezidata de doamna judecator Laura-Mihaela Ivanovici, presedintele Sectiei I civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
3. La sedinta de judecata participa doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 38 din Regulament.
4. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie in Dosarul nr. 22.239/3/2017, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.
5. Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la dosar s-a depus raportul intocmit de judecatorul-raportor, ce a fost comunicat partilor, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila; partile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
6. In urma deliberarilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

1. Titularul si obiectul sesizarii
2. Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a dispus, prin Incheierea din 7 octombrie 2020, in Dosarul nr. 22.239/3/2017, aflat pe rolul acestei instante, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: in cazul cererilor inaintate de comisiile de fond funciar la comisiile de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 10/2001), in baza art. 43 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 165/2013), calitatea de persoana indreptatita se stabileste in baza Legii nr. 10/2001 sau in baza legislatiei fondului funciar?
3. Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 21 ianuarie 2021 cu nr. 164/1/2021, termenul de judecata fiind stabilit la 12 aprilie 2021.
4. Norma de drept intern ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile
5. Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare

Art. 43

„Cererile depuse in temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si al art. 34 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, care vizeaza teren cu categoria de curti-constructii, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe langa autoritatile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, in vederea solutionarii.”

Art. 35

„(…) (2) In cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor.

(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), instanta judecatoreasca se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi. (…)”

10. Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

Art. 36

„(…) (5) Terenurile fara constructii, neafectate de lucrari de investitii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupa caz, la cerere. (…) „

11. Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare

Art. 34

„Terenurile fara constructii neafectate de lucrari de investitii aprobate potrivit legii sau cu lucrari ce au fost deteriorate, distruse si nu mai prezinta nicio valoare de intrebuintare, preluate in orice mod, inclusiv cu titlu de donatie, considerate proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si ale altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupa caz.”

12. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

Art. 8

„(1) Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare. (…) „

III. Expunerea succinta a procesului

13. Procesul a inceput la data de 21 iunie 2017.
14. Prin cererea introductiva, astfel cum a fost precizata la termenul din 14 februarie 2018, reclamanta a solicitat sa se constate calitatea sa de persoana indreptatita la masurile reparatorii prevazute de lege, sa fie obligat paratul Municipiul Bucuresti sa solutioneze Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. xxxxx din 21 septembrie 2005, in sensul emiterii dispozitiei de restituire in natura pentru terenul liber de constructii in suprafata de 2.948,43 mp situat in Bucuresti, sectorul 1, in temeiul dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 165/2013 si ale Legii nr. 10/2001; in situatia in care restituirea in natura nu mai este posibila, sa se constate dreptul sau la masuri reparatorii in echivalent prin puncte. Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 165/2013 si ale Legii nr. 10/2001.
15. Prin incheierea pronuntata la 14 februarie 2018, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila a respins exceptia tardivitatii cererii, invocata de paratul Municipiul Bucuresti, ca neintemeiata, constatand ca actiunea a fost depusa in termenul legal si a admis exceptia prematuritatii cererii de acordare a masurilor reparatorii in echivalent, invocata de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, retinand ca in acest moment dosarul administrativ nu se afla spre solutionare la aceasta parata.
16. Prin Sentinta civila nr. 2.619 din 14 decembrie 2018, tribunalul a respins actiunea fata de paratii Municipiul Bucuresti si Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, ca neintemeiata.
17. In considerentele sentintei s-a retinut ca, in cauza, nu s-a formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001, iar numeroasele cereri adresate diverselor autoritati de catre reclamanta nu se situeaza in intervalul de referinta si nu se intemeiaza pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, ci pe legile fondului funciar.
18. Asa fiind, este nefondata cererea intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, in lipsa formularii unei notificari, conditie prealabila si obligatorie.
19. Tribunalul a retinut si ca, prin procesul-verbal din 16 martie 2016, facand aplicarea dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 165/2013, Subcomisia Sectorului 1 Bucuresti a declinat competenta catre Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti, in vederea solutionarii dosarului potrivit Legii nr. 10/2001, pentru cererea formulata de reclamanta in baza legilor fondului funciar si nesolutionata, cu privire la terenurile care intra sub incidenta art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 18/1991), respectiv art. 34 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 1/2000). In acelasi proces-verbal se mentioneaza terenurile asupra carora a fost deja reconstituit dreptul de proprietate, precum si faptul ca documentatia depusa este incompleta pentru restul terenurilor solicitate.
20. Tribunalul a apreciat ca dispozitiile art. 43 din Legea nr. 165/2013 privesc competenta organelor locale care vor finaliza procedurile de restituire, iar nu inlocuirea dispozitiilor legilor fondului funciar in baza carora au fost constituite dosarele administrative cu dispozitiile Legii nr. 10/2001, interpretare care se impune si din perspectiva aplicarii dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, care nu au fost abrogate si nici modificate prin Legea nr. 165/2013.
21. Asadar, dispozitiile art. 43 din Legea nr. 165/2013 nu se pot interpreta in sensul ca o cerere formulata in baza Legii nr. 18/1991 se converteste in una formulata potrivit Legii nr. 10/2001, intrucat dispozitiile celor doua legi se exclud reciproc de la aplicare.
22. Chiar daca s-ar accepta aceasta ipoteza, reclamanta ar fi trebuit sa formuleze cererea in termenul legal, potrivit legilor fondului funciar.
23. Reclamanta a formulat mai multe cereri in baza legilor fondului funciar, multe dintre ele deja solutionate. Or, terenul in litigiu a facut obiectul unui act de proprietate distinct, astfel incat se impunea sa se formuleze o cerere in care acest teren sa fie indicat in mod distinct.
24. Mai mult, reclamanta nu a facut dovada preluarii terenului din patrimoniul autorilor sai, avand in vedere ca acesta nu figura in borderoul recensamantului din 1948, in care sunt mentionate terenurile acestora, nu exista acte de preluare, iar faptul ca terenul se afla in proprietatea statului nu este suficient prin el insusi pentru a proba ca a fost preluat de la autorii reclamantei.
25. Pe de alta parte, pentru a se face aplicarea dispozitiilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, respectiv ale art. 34 din Legea nr. 1/2000, la care trimit prevederile art. 43 din Legea nr. 165/2013, se impunea ca reclamanta sa formuleze o cerere in termenele prevazute de legile fondului funciar.
26. Or, la data de 19 aprilie 2013, cand reclamanta a solicitat acest teren, orice termen prevazut de legile fondului funciar, inclusiv potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 247/2005), era implinit, iar ipoteza unei „completari” a cererilor anterioare nu poate fi acceptata.
27. De altfel, din actele aflate la dosarul cauzei nu rezulta ca sunt indeplinite conditiile de aplicare a dispozitiilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 si ale art. 34 din Legea nr. 1/2000.
28. Impotriva incheierii din 14 februarie 2018 si a sentintei a declarat apel reclamanta, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii si admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata.
29. Criticile au vizat atat exceptia prematuritatii cererii, in considerarea careia a fost respinsa cererea in contradictoriu cu Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, cat si fondul pretentiilor deduse judecatii, in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti.
30. Pe fondul cauzei, apelanta-reclamanta a sustinut, in esenta, ca este nelegala aprecierea primei instante conform careia, ca urmare a incidentei dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 165/2013, cererea nu se va solutiona in continuare conform Legii nr. 10/2001.
31. In sedinta publica din 7 octombrie 2020, instanta, din oficiu, a pus in discutia partilor necesitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in procedura prevazuta de art. 519 si urmatoarele din Codul de procedura civila, in scopul pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei probleme de drept: in cazul cererilor inaintate de comisiile de fond funciar la comisiile de aplicare a Legii nr. 10/2001, in baza art. 43 din Legea nr. 165/2013, calitatea de persoana indreptatita se stabileste in baza Legii nr. 10/2001 sau in baza legislatiei fondului funciar?
32. Prin incheierea pronuntata la aceasta data, instanta a dispus sesizarea instantei supreme si, in temeiul dispozitiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedura civila, a dispus suspendarea judecatii.
33. Motivele retinute de titularul sesizarii, care sustin admisibilitatea procedurii
34. Instanta de trimitere, procedand la analiza conditiilor de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila pentru declansarea procedurii pronuntarii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a apreciat ca acestea sunt intrunite cumulativ, pentru argumentele ce vor fi expuse.

Existenta unei cauze aflate in curs de judecata

34. Litigiul in legatura cu care s-a formulat sesizarea se afla in curs de judecata, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie.

Cauza sa fie solutionata in ultima instanta

35. Aceasta conditie este indeplinita, deoarece Curtea de Apel Bucuresti urmeaza sa solutioneze cauza in ultima instanta, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti care este definitiva, potrivit dispozitiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila coroborat cu dispozitiile art. 35 raportat la art. 43 din Legea nr. 165/2013.
36. Apelul pendinte este o cale ordinara de atac impotriva unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-o cauza promovata pe rolul instantei de judecata la data de 21 iunie 2017, prin urmare ii sunt aplicabile dispozitiile noului Cod de procedura civila.

De chestiunea de drept respectiva depinde solutionarea pe fond a litigiului.

37. Conditia este indeplinita, deoarece dezlegarea data de instanta suprema acestei chestiuni de drept se va regasi in solutia ce va fi explicata in considerentele deciziei ce urmeaza a fi pronuntata in cauza.
38. Astfel, tribunalul in mod gresit a solutionat procesul in considerarea unei exceptii de tardivitate a formularii cererii de retrocedare in procedura administrativa, desi in motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata reclamanta a invederat ca demersul judiciar a fost determinat de refuzul paratului Municipiul Bucuresti de a-si indeplini obligatiile ce decurg din art. 43 din Legea nr. 165/2013, in baza cererii de retrocedare nr. xxxxx din 21 septembrie 2005, solicitand in primul rand obligarea paratului la emiterea dispozitiei de restituire in natura sau, pe baza constatarii instantei asupra calitatii de persoana indreptatita, propunerea de acordare a masurilor compensatorii. Asadar, cererea cu privire la acest parat are ca obiect obligatia de a face, respectiv obligarea la solutionarea Cererii de retrocedare nr. xxxxx din 21 septembrie 2005, ce a fost formulata legal in conditiile Legii nr. 1/2000, termenul prevazut de art. 34 fiind prelungit prin Legea nr. 247/2005.
39. Prin apelul formulat impotriva acestei sentinte, apelanta-reclamanta a contestat gresita admitere a exceptiei tardivitatii notificarii de catre tribunal, considerand ca, in acest fel, prima instanta a exclus analiza fondului cauzei.
40. Desi prin cererea de apel reclamanta mentioneaza ca solicita schimbarea sentintei apelate in sensul admiterii actiunii, in motive se plange de nedezlegarea fondului prin sentinta apelata, sens in care criticile de apel se subsumeaza motivelor stabilite de legiuitor pentru anularea hotararii judecatoresti cu retinere pentru evocarea fondului, in conditiile in care niciuna dintre parti nu a solicitat trimiterea la prima instanta.
41. Instanta de apel nu a considerat necesar sa fie pronuntata in cauza in prealabil si o decizie intermediara, prin care sa fie anulata sentinta de prima instanta, deoarece, in primul rand, textul art. 480 alin. (3) din Codul de procedura civila nu o impune, iar in al doilea rand, apelul de fata poate fi solutionat printr-o decizie unica atat timp cat partile nu au invederat necesitatea administrarii unor probe noi pentru rejudecare.
42. Or, asupra acestor probleme, o dezlegare de principiu este necesar a fi data de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in procedura deschisa de art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea preintampinarii crearii de jurisprudenta neunitara, risc care nu poate fi ignorat.
43. Dezlegarea ce va fi data de instanta suprema chestiunii de drept in discutie va produce consecinte juridice asupra solutiei pe fond si asupra raportului juridic de drept substantial dedus judecatii.
44. Daca Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va statua ca art. 43 din Legea nr. 165/2013 deroga de la art. 8 teza a doua din Legea nr. 10/2001, in sensul ca se stabileste in baza Legii nr. 10/2001, in aplicarea art. 43 din Legea nr. 165/2013, calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii, pentru solicitantul care a depus cerere de reconstituire in termenele legislatiei fondului funciar la comisia/subcomisia de fond funciar, care a inaintat-o spre solutionare in temeiul textului antementionat comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, atunci solutia va fi de admitere pe fond a actiunii in privinta paratului Municipiul Bucuresti si de obligare a acestuia la emiterea unei dispozitii, in baza art. 43 din Legea nr. 165/2013 si a Legii nr. 10/2001, care sa solutioneze cererea de retrocedare, fie prin restituire in natura, fie prin propunere de masuri compensatorii prin puncte pentru terenul cerut, dupa cum acesta este liber sau afectat de detalii de sistematizare care sa faca imposibila restituirea in natura.
45. Daca Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va statua ca art. 43 din Legea nr. 165/2013 se completeaza cu prevederile de la art. 8 teza a doua din Legea nr. 10/2001, necontinand vreo derogare de la ele, in sensul ca se stabileste in baza legislatiei fondului funciar calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii pentru solicitantul care a depus cerere de reconstituire in termenele legislatiei fondului funciar la comisia/subcomisia de fond funciar care a inaintat-o spre solutionare in temeiul textului antementionat comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, atunci solutia ar putea fi de respingere, pe fond, a capatului de cerere indreptat contra paratului Municipiul Bucuresti, daca apelanta-reclamanta, conform principiului disponibilitatii, ar considera ca nu i se aplica, in stabilirea calitatii de persoana indreptatita la masuri reparatorii, si legislatia fondului funciar, in completarea art. 43 din Legea nr. 165/2013, desi cererea de retrocedare pe care a formulat-o a fost deja analizata cu putere de lucru judecat in Decizia nr. 1.815A din 19 decembrie 2019, pronuntata in Dosarul nr. 21.720/3/2017, de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie si stabilita ca fiind formulata atat in temeiul Legii nr. 10/2001, cat si in temeiul legislatiei fondului funciar.
46. Astfel, prin decizia amintita s-a retinut ca prin Cererea nr. xxxxx din 21 septembrie 2005 reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate terenurile ce au apartinut unchiului sau M., precum si ca, in cadrul notificarii, apelanta a precizat, in mod expres, faptul ca solicita reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente si despagubiri, conform legilor proprietatii: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 169/1997), Legea nr. 10/2001, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005.
47. In acelasi timp, decizia ce se va pronunta ar putea fi de admitere in parte a primului capat de cerere, cu respectarea principiului disponibilitatii procesuale in privinta reclamantei, si de obligare a paratului Municipiul Bucuresti de a emite o dispozitie, in baza art. 43 din Legea nr. 165/2013 si art. 34 din Legea nr. 1/2000, completata de Legea nr. 247/2005 cu privire la prorogarea termenului de solicitare a retrocedarii, care sa constituie raspuns la Cererea de retrocedare nr. xxxxx din 21 septembrie 2005, prin retrocedare in natura sau, dupa caz, prin propunere de masuri compensatorii prin puncte pentru terenul avand categoria agricol la data preluarii si, respectiv, categoria curti-constructii la data solutionarii cererii de reconstituire, dupa cum acesta este liber sau afectat de detalii de sistematizare care sa faca imposibila restituirea in natura.

Chestiunea de drept enuntata este noua.

48. In jurisprudenta sa, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat cu privire la dispozitiile art. 43 din Legea nr. 165/2013.
49. Curtea a constatat ca este indeplinita conditia noutatii, deoarece problema „reinvierii” Legii nr. 10/2001 in lipsa unei notificari formulate in baza acesteia sau a legislatiei fondului funciar, in speta art. 34 din Legea nr. 1/2000, in termenul prorogat de Legea nr. 247/2005, in privinta raspunsului la cererea de reconstituire legal formulata de reclamanta in anul 2005, a devenit una actuala, dupa ce subcomisia de fond funciar a declinat la comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulata in baza legislatiei fondului funciar, fara ca entitatea investita prin dispozitiile art. 43 din Legea nr. 165/2013, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a municipiului Bucuresti, sa emita dispozitie de solutionare a cererii de reconstituire (retrocedare), sens in care Municipiul Bucuresti a fost chemat in judecata in actiunea precizata.
50. In acest moment exista riscul unei practici viitoare neunitare in privinta modalitatii de solutionare a actiunilor avand ca obiect obligatia de a face intemeiate pe dispozitiile art. 43 din Legea nr. 165/2013, in conditiile in care legiuitorul nu numai ca nu a mai considerat necesar a reglementa nici necesitatea expirarii vreunui termen de 6 luni, ca acela prevazut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, in conditiile in care in aceeasi Lege nr. 165/2013 a stabilit termene mai scurte de solutionare a cererilor de reconstituire formulate in baza legislatiei fondului funciar decat in cazul notificarilor formulate in baza Legii nr. 10/2001, dar nu a mai considerat necesar a arata macar in baza carei legi se stabileste calitatea de persoana indreptatita: dupa legea sub imperiul careia cererea de retrocedare (cerere de reconstituire in acceptiunea legislatiei fondului funciar, respectiv notificare in acceptiunea Legii nr. 10/2001) a fost formulata sau dupa Legea nr. 10/2001, in baza careia a luat fiinta comisia de aplicare a ei.
51. Pentru aceste argumente, instanta de trimitere a considerat ca mecanismul pronuntarii unei hotarari prealabile este util si necesar, problema de drept fiind una concreta, serioasa si suficient de dificila, in privinta careia nu s-a cristalizat inca o practica judiciara.
52. Problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare sau al unei alte sesizari pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data pronuntarii incheierii de sesizare.
53. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
54. Apelanta-reclamanta a apreciat ca ar fi utila o astfel de solicitare inaintata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru lamurirea problemei de drept. A aratat ca detine doar doua hotarari pronuntate pana in prezent de Curtea de Apel Bucuresti, cu titlu de practica judiciara, din care rezulta ca cererile declinate de la comisiile de fond funciar catre comisiile de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu necesita formularea unei noi notificari in baza Legii nr. 10/2001, dar acestea dezleaga numai probleme adiacente problemei de drept din cauza de fata.
55. A aratat ca interpretarea dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 165/2013 are influenta directa asupra cauzei si de aceasta lamurire depinde solutia pe fond, imprejurare fata de care apreciaza ca sunt indeplinite toate conditiile pentru sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
56. Asupra chestiunii de drept, punctul sau de vedere se regaseste in critica de apel prin care sustine ca i se stabileste calitatea de persoana indreptatita in baza art. 43 din Legea nr. 165/2013, dar si prin raportare la art. 11, 3 si 4 din Legea nr. 10/2001.
57. In concret apelanta-reclamanta sustine ca art. 43 din Legea nr. 165/2013 deroga de la prevederile art. 8 teza a doua din Legea nr. 10/2001, in sensul ca, desi art. 8 din Legea nr. 10/2001 stabileste ca nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 terenurile pentru care s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in baza legislatiei fondului funciar, art. 43 din Legea nr. 165/2013 stabileste ca se va solutiona cererea de catre comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin stabilirea calitatii de persoana indreptatita la masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001.
58. Intimatii-parati nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
59. Dupa comunicarea raportului, in conditiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, intimata-parata Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti a depus, in termen legal, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a sustinut, in esenta, ca cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate in temeiul dispozitiilor art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 si art. 34 din Legea nr. 1/2000 si care, in prezent, fac obiectul art. 43 din Legea nr. 165/2013 se vor solutiona de catre comisiile constituite pe langa autoritatile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, in procedura reglementata de acest act normativ, cu exceptia termenului instituit in vederea formularii cererilor de reconstituire, cu privire la care raman incidente dispozitiile art. 36 alin. (5¹) din Legea nr. 18/1991 coroborat cu art. III din titlul VI din Legea nr. 247/2005, aceste comisii avand, de asemenea, competenta de a aprecia asupra domeniului de aplicare a art. 43 din Legea nr. 165/2013.
60. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
61. Completul de judecata investit cu solutionarea apelului in Dosarul nr. 22.239/3/2017 a apreciat ca dispozitiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, in forma stabilita prin Legea nr. 545/2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (Legea nr. 545/2001), care a introdus alineatul (5¹), limitand la un anumit termen posibilitatea solicitarii terenului avut in vedere la alineatul (5), cu categoria curti-constructii, de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991, au fost partial modificate prin art. 43 din Legea nr. 165/2013, care a modificat totodata si dispozitiile legale care privesc speta de fata – art. 34 din Legea nr. 1/2000.
62. Invocand dispozitiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 13 din Legea nr. 18/1991, art. 1, 5, 6, 22 si 33 din Legea nr. 1/2000, art. 4, 21 si 25 din Legea nr. 10/2001, instanta de trimitere observa ca textul art. 43 din Legea nr. 165/2013 este un text incomplet, dispunand doar trimiterea solicitarilor de masuri reparatorii formulate in temeiul legislatiei fondului funciar, de la comisiile de fond funciar la comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, fara insa sa prevada in cea mai mica masura in ce temei legal acestea din urma, care primesc solicitarile, urmeaza sa le solutioneze, in baza legislatiei fondului funciar, in temeiul careia s-au formulat si care le reglementeaza prin texte legale neabrogate in prezent, care continua sa coexiste in paralel cu Legea nr. 10/2001 (cum este, spre exemplu, art. 13 din Legea nr. 18/1991).
63. Initial, textul art. 8 din Legea nr. 10/2001 clarificase in prima teza, referitoare la terenurile extravilane, care au avut aceasta categorie fie la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, fie la data preluarii lor de fostul regim comunist, teza care insa nu priveste speta de fata, ca ele nu fac obiect al Legii nr. 10/2001, ramanand supuse in continuare legislatiei fondului funciar.
64. Aceasta prima teza a art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu este relevanta in speta de fata deoarece, pentru terenul in litigiu, a intervenit transmiterea cererii de retrocedare de la comisia de fond funciar la comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, cerere formulata cu respectarea termenului prelungit de Legea nr. 247/2005.
65. Legea nr. 165/2013 a reglementat accelerarea procesului de retrocedare, atat in privinta masurilor reparatorii cuvenite in baza legislatiei fondului funciar, cat si a masurilor reparatorii cuvenite in baza Legii nr. 10/2001, sesizand, strict pentru terenurile avand categoria de folosinta curti-constructii, concursul intre dispozitiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, ce definesc imobilele pentru care se cuvin masuri reparatorii, si dispozitiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 si ale art. 34 din Legea nr. 1/2000.
66. Prin dispozitiile art. 43 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul nu a urmarit sa schimbe retroactiv modalitatea in care s-au putut solicita masurile reparatorii, termenele legale de solicitare a masurilor reparatorii ori modalitatea in care legislatia fondului funciar a reglementat cum se stabileste calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii, dupa cum cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulata in baza legislatiei fondului funciar sau a Legii nr. 1/2000.
67. Punctul de vedere al instantei de trimitere este ca precizarea continuta de art. 43 din Legea nr. 165/2013 este aceea ca terenurile la care se refera trebuie sa fie categoria curti-constructii.
68. Desi legea nu stabileste care este data de raportare a categoriei de folosinta mentionate, cea actuala sau cea de la data preluarii abuzive de catre stat a imobilului, instanta de trimitere apreciaza ca aceasta este cea actuala, de la data solutionarii cererii de reconstituire, asa cum rezulta chiar si din simpla definitie a verbului „a viza” care inseamna a tinti, precum si din prevederile art. 15 din Legea nr. 165/2013.
69. Legiuitorul nu a reglementat insa in ce mod se stabileste calitatea de persoana indreptatita, conform legislatiei fondului funciar sau conform Legii nr. 10/2001, prin solutionarea notificarii, mai ales data fiind diferenta de stabilire a intinderii calitatii de persoana indreptatita, Legea nr. 18/1991 limitand-o, in dispozitiile art. 13, la cota de mostenitor a celui care a depus cererea de reconstituire, iar Legea nr. 10/2001 reglementand un drept de acrescamant special al mostenitorului notificator peste cota comostenitorului/comostenitorilor nenotificatori [art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001].
70. Deoarece in timp s-a modificat legal competenta entitatii in drept de a o solutiona, prin Legea nr. 165/2013 fiind inlocuit prefectul, ce fusese stabilit competent, cu comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit prevederilor art. 43 din Legea nr. 165/2013, instanta de trimitere a apreciat ca a fost introdusa legal cererea de chemare in judecata in speta de fata, pentru neindeplinirea obligatiei instituite de acest text de lege in privinta solutionarii.
71. Dar Legea nr. 165/2013 a schimbat numai procedura de solutionare – entitatea administrativa abilitata legal la solutionarea cererii, neschimband si dispozitiile legale dupa care trebuie apreciata calitatea de persoana indreptatita la masurile reparatorii acordate de legiuitor, prin art. 36 din Legea nr. 18/1991 si art. 34 din Legea nr. 1/2000.
72. Asadar, calitatea de persoana indreptatita la masurile reparatorii acordate de legiuitor prin art. 35 din Legea nr. 18/1991 nu se stabileste in baza art. 11, 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, ci direct in baza legislatiei fondului funciar.
73. Astfel, punctul de vedere al completului de judecata este, contrar celui al apelantei, ca art. 43 din Legea nr. 165/2013 nu deroga de la art. 8 din Legea nr. 10/2001, ci se completeaza cu acesta, sens in care, in aplicarea art. 43 din Legea nr. 165/2013, calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii se stabileste in baza legislatiei fondului funciar (in speta, art. 34 din Legea nr. 1/2000 fiind cel aplicabil, pentru care s-a prorogat termenul de depunere a cererii de reconstituire prin Legea nr. 247/2005).
74. In acest sens, art. 8 din Legea nr. 10/2001 stabileste ca: „Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.”
75. Asadar, din punctul de vedere al completului de judecata, in cazul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulate in baza legislatiei fondului funciar, calitatea de persoana indreptatita se stabileste in baza legislatiei fondului funciar.
76. Cum existenta acestui punct de vedere nu exclude dificultatea dezlegarii chestiunii de drept ori posibilitatea formularii in viitor a altui punct de vedere in cadrul dosarelor pe rol al diferitelor completuri de judecata, s-a apreciat a fi necesara sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

75. La solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instantele nationale au comunicat un numar nesemnificativ de hotarari judecatoresti, precum si puncte de vedere teoretice, din care a rezultat existenta a doua orientari jurisprudentiale.
76. Astfel, intr-o opinie, majoritara, s-a apreciat ca, in situatia vizata de sesizare, calitatea de persoana indreptatita se stabileste in baza legislatiei fondului funciar. In sustinerea acestei concluzii s-a invederat ca, prin textul legal analizat, se aduc schimbari doar in privinta entitatii careia ii revine competenta sa solutioneze cererile, iar nu si cu privire la temeiul in baza carora aceste cereri se solutioneaza. Temeiul de drept ramane in continuare actul normativ in baza caruia cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulata.
77. O interpretare contrara – in sensul ca odata transmise cererile formulate in baza legilor fondului funciar catre primariile in cadrul carora functioneaza comisiile de aplicare a Legii nr. 10/2001, acestea ar trebui sa fie solutionate conform regulilor Legii nr. 10/2001 – ar insemna ca art. III din titlul VI al Legii nr. 247/2005 sa fie lipsit de efect, fiind in opozitie cu art. 22 din Legea nr. 10/2001.
78. Dispozitiile art. 43 din Legea nr. 165/2013 nu se pot interpreta in sensul ca o cerere formulata in baza Legii nr. 18/1991 poate fi asimilata si implicit analizata ca o notificare formulata potrivit Legii nr. 10/2001, intrucat dispozitiile celor doua legi se exclud reciproc de la aplicare, astfel cum rezulta, in mod neechivoc, din prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
79. Totodata, s-a subliniat ca art. 43 din Legea nr. 165/2013 nu plaseaza analiza cererilor formulate in baza art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 pe taramul Legii nr. 10/2001, ci doar specifica faptul ca, pentru unitatea procedurilor de restituire, comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 va solutiona aceste cereri, legiuitorul neintelegand sa instituie o derogare expresa cu privire la legea aplicabila in analizarea existentei dreptului la reparatie.
80. Intr-o alta opinie, imbratisata doar de judecatorii sectiilor I civile ale Tribunalelor Arad si Caras-Severin, in opinie minoritara de o parte a judecatorilor Sectiei a IV-a civile a Curtii de Apel Bucuresti si de majoritatea judecatorilor sectiilor a IV-a si a V-a civile ale Tribunalului Bucuresti, s-a apreciat ca dispozitiile art. 43 din Legea nr. 165/2013 consfintesc imprejurarea ca cererile inaintate de comisiile de fond funciar la comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 vor fi solutionate conform regulilor Legii nr. 10/2001, avand in vedere particularitatile acestor imobile, respectiv regimul juridic al acestora – terenuri avand categoria de folosinta curti-constructii, situate in intravilanul localitatilor.
81. S-a sustinut ca legiuitorul, prin norma de trimitere, a urmarit analizarea numai a acestor cereri, formulate in baza art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, de catre comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, in raport cu dispozitiile Legii nr. 10/2001, asimiland cererea formulata unei notificari. Scopul acestei dispozitii legale a fost de a remedia situatia existenta cu privire la terenurile din intravilan, cu categoria de folosinta curti-constructii, care au putut fi restituite atat in baza cererii formulate, intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 18/1991, cat si in temeiul unei notificari, acordand competenta exclusiva de solutionare comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
82. Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

VIII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

83. Din verificarile efectuate rezulta ca instanta de contencios constitutional nu s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 165/2013.
84. Raportul asupra chestiunii de drept
85. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, judecatorul-raportor, constatand indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, a apreciat ca, in interpretarea art. 43 din Legea nr. 165/2013, calitatea de persoana indreptatita in cererile vizate de acest text de lege, pentru terenuri care intrau in domeniul de aplicare al legilor fondului funciar la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, se stabileste potrivit prevederilor acestor legi.
86. Inalta Curte de Casatie si Justitie
87. Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:

X.1. Asupra admisibilitatii sesizarii

86. Analiza conditiilor de admisibilitate a sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, care trebuie intrunite in mod cumulativ, in conformitate cu dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, releva ca sesizarea de fata este admisibila pentru argumentele ce vor succeda.
87. Sunt indeplinite cerintele referitoare la existenta unei cauze in curs de judecata, care se afla in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa o solutioneze in ultima instanta.
88. In cauza pendinte, instanta de judecata a fost sesizata in temeiul dispozitiilor art. 35 alin. (2) si (3) cu referire la art. 43 din Legea nr. 165/2013, pentru a se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si a dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 165/2013, ca urmare a neemiterii deciziei in termenele legale de catre entitatea investita de lege.
89. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost dispusa in calea de atac a apelului, in curs de judecare pe rolul unei sectii civile din cadrul Curtii de Apel Bucuresti (instanta de trimitere).
90. Conform art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, hotararile judecatoresti pronuntate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. Drept urmare, decizia pe care instanta de trimitere urmeaza a o pronunta este definitiva, in aplicarea art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila.
91. Este intrunita si conditia ivirii unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata.
92. Instanta de trimitere, ca instanta de apel, urmeaza a evoca fondul pretentiilor in actiunea formulata in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti – entitatea investita de lege cu solutionarea cererii, ca urmare a incidentei art. 43 din Legea nr. 165/2013 -, actiune ce a fost respinsa ca neintemeiata in prima instanta.
93. In limitele investirii prin motivele de apel este posibil ca, in masura in care va considera ca prima instanta a retinut in mod gresit tardivitatea cererii de retrocedare a terenului pe cale administrativa, instanta de apel sa se pronunte asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate, in aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (2) si (3) din Legea nr. 165/2013, asadar, asupra calitatii de persoana indreptatita la masuri reparatorii.
94. Art. 43 din Legea nr. 165/2013 stabileste doar entitatea investita de lege cu solutionarea cererilor depuse in temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 sau al art. 34 din Legea nr. 1/2000, care vizeaza terenuri cu categoria de curti-constructii, cereri nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv comisiile constituite pe langa autoritatile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
95. Norma mentionata nu prevede, insa, daca cererile formulate in temeiul legilor fondului funciar vor fi solutionate tot in raport cu dispozitiile acelor legi sau, dimpotriva, in baza Legii nr. 10/2001.
96. In aceste conditii nu este clar daca stabilirea existentei si intinderii dreptului de proprietate de catre instanta de judecata, in actiunile formulate in temeiul art. 35 alin. (2) si (3) din Legea nr. 165/2013, are loc prin aplicarea Legii nr. 10/2001 ori prin raportare la prevederile legii fondului funciar in baza careia s-a formulat cererea.
97. Interesul dezlegarii chestiunii de drept decurge din diferentele de tratament juridic aplicabil verificarii si determinarii persoanelor indreptatite la masuri reparatorii, relevate de legile fondului funciar, pe de o parte, si de Legea nr. 10/2001, pe de alta parte, care s-au conservat dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013.
98. Din cele ce preceda reiese ca solutionarea pe fond a cauzei pendinte depinde de dezlegarea ce ar urma sa fie data de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in mecanismul de unificare a practicii judiciare.
99. Aceasta concluzie nu este pusa la indoiala de posibilitatea instantei de a solutiona apelul in doua etape, data fiind necesitatea rezolvarii prioritare a chestiunii tardivitatii cererii de retrocedare a terenului pe cale administrativa.
100. In mod evident, in ipoteza in care s-ar considera ca prima instanta, in mod gresit, nu a intrat in judecata fondului, instanta de apel poate pronunta o decizie intermediara, de admitere a apelului si de anulare a sentintei, in temeiul art. 480 alin. (3) din Codul de procedura civila, urmata de o decizie prin care se evoca fondul.
101. Norma de procedura nu impune, insa, vreo obligatie in acest sens, un astfel de mod de solutionare a cauzei ramanand la latitudinea instantei de apel, astfel cum a aratat si instanta de trimitere in justificarea admisibilitatii sesizarii de fata.
102. Din perspectiva conditiei legaturii chestiunii de drept cu cauza este suficient ca instanta de trimitere este investita cu solutionarea problemei ce constituie obiect al sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, independent de ordinea in care se impun a fi analizate criticile din cererea de apel.
103. In ceea ce priveste noutatea chestiunii de drept se constata ca si aceasta conditie de admisibilitate este indeplinita.
104. Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sesizari intemeiate pe dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, apreciaza in continuare ca acestea sunt admisibile din perspectiva noutatii, ceea ce indica faptul ca, dupa un interval mare de timp de la intrarea in vigoare, Legea nr. 165/2013 si-a pastrat aptitudinea de a genera interpretari contradictorii in practica judiciara.
105. Pe de alta parte, normele de competenta a instantelor de judecata in solutionarea actiunilor prevazute de art. 35 din Legea nr. 165/2013 au fost modificate relativ recent.
106. Astfel, din perspectiva competentei materiale, prin art. III din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a altor acte normative (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018), la art. 35 din Legea nr. 165/2013 s-a introdus alineatul (1¹), prin care s-a prevazut competenta sectiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului actiunii, pentru toate litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013.
107. De asemenea, art. 35 alin. (1) a fost modificat prin Legea nr. 111/2019 pentru modificarea alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 28 mai 2019), in ceea ce priveste competenta teritoriala a instantelor, in sensul ca „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla imobilul, in termen de 30 de zile de la data comunicarii”.
108. Nu in ultimul rand, trebuie precizat faptul ca, la solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in dosarul de fata, curtile de apel au comunicat ca nu au identificat hotarari judecatoresti relevante, cu exceptia Curtii de Apel Bucuresti, care a transmis 11 hotarari pronuntate de Tribunalul Bucuresti si de Curtea de Apel Bucuresti. De asemenea, instanta de trimitere a atasat 3 hotarari judecatoresti.
109. Din examinarea acestora reiese faptul ca doar trei dintre acestea reflecta in mod real problema de drept in discutie: Sentinta civila nr. 2.520 din 6 decembrie 2018, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila, in Dosarul nr. 45.511/3/2017, definitiva prin neapelare; Decizia nr. 838 din 24 iulie 2020, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, in Dosarul nr. 24.074/3/2017; Decizia nr. 181 din 13 februarie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, in Dosarul nr. 26.779/3/2017.
110. Alte hotarari judecatoresti comunicate releva faptul ca cererile de chemare in judecata au fost respinse in considerarea neincidentei art. 43 din Legea nr. 165/2013, fie pentru ca terenul solicitat nu facea parte din categoria de folosinta prevazuta de acest text ori nu era liber de constructii (de exemplu, Decizia nr. 1.866 din 20 decembrie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, in Dosarul nr. 26.163/3/2017; Sentinta civila nr. 107 din 25 ianuarie 2018, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila, in Dosarul nr. 25.078/3/2017, definitiva prin Decizia nr. 89 din 23 ianuarie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila), fie pentru ca obiectul cererii viza constructii (Decizia nr. 1.654 din 9 decembrie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, in Dosarul nr. 25.037/3/2017; Decizia nr. 1.060 din 22 octombrie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, in Dosarul nr. 24.629/3/2017; Decizia nr. 1.248 din 7 octombrie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, in Dosarul nr. 24.877/3/2017).
111. Alte hotarari releva faptul ca incidenta art. 43 din Legea nr. 165/2013 nu a fost stabilita, dispunandu-se trimiterea spre rejudecare pentru clarificarea temeiului juridic al cererii formulate in temeiul legilor fondului funciar. A fost atasat, de asemenea, un regulator de competenta, care a avut in vedere temeiul juridic invocat prin cererea de chemare in judecata, respectiv art. 35 din Legea nr. 165/2013 (Sentinta civila nr. 92 din 28 iunie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, in Dosarul nr. 4.364/4/2018).
112. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constata ca practica judiciara ce reflecta chestiunea de drept de la nivelul Curtii de Apel Bucuresti nu este una semnificativa, astfel incat sa se considere ca s-ar fi cristalizat o jurisprudenta constanta si consistenta in legatura cu chestiunea de drept a carei lamurire se solicita.
113. Or, in absenta unui numar semnificativ de hotarari, chiar daca cele selectate ca relevante au fost pronuntate inca din anul 2018, este intrunita cerinta noutatii chestiunii de drept, in acceptiunea art. 519 din Codul de procedura civila.
114. Este indeplinita si conditia ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizarii pentru pronuntarea unei hotarari prealabile sau ca aceasta problema sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, intrucat chestiunea de drept nu a facut obiectul unei dezlegari in cadrul mecanismelor procedurale de unificare a jurisprudentei.

X.2. Asupra fondului sesizarii

115. Prin intrebarea adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie in cadrul mecanismului de unificare jurisprudentiala, instanta de trimitere solicita clarificarea legii aplicabile pentru stabilirea calitatii de persoana indreptatita la masuri reparatorii, in ipotezele prevazute de art. 43 din Legea nr. 165/2013, in sensul identificarii normelor incidente, respectiv cele din legile fondului funciar ori cele din Legea nr. 10/2001.
116. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept retine ca art. 43 din Legea nr. 165/2013 nu poate fi interpretat in sensul ca permite aplicarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001 in ipotezele vizate.
117. Cu titlu preliminar, se impun precizari cu privire la obiectul intrebarii adresate Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care vizeaza doar stabilirea normelor de drept substantial, respectiv a celor in temeiul carora se stabileste calitatea de persoana indreptatita.
118. Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, in cazul in care entitatea investita de lege nu solutioneaza cererile de acordare a masurilor reparatorii si nu emite o decizie in termenele prevazute la art. 33 si 34 din aceeasi lege, persoana care se considera indreptatita se poate adresa intr-un anumit termen instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) din art. 35, respectiv sectiei civile a tribunalului in a carui circumscriptie se afla imobilul vizat de cererile nesolutionate de catre entitatea investita de lege.
119. Dupa cum rezulta din art. 35 alin. (3), instanta de judecata investita in acest temei se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 165/2013.
120. Asadar, intrebarea adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie releva analiza temeiniciei actiunilor intemeiate pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, iar stabilirea titularului si a intinderii dreptului subiectiv dedus judecatii reprezinta, in mod evident, aspectul ce trebuie transat de catre instanta de judecata cu prioritate fata de stabilirea naturii masurilor reparatorii cuvenite titularului dreptului.
121. Din aceasta perspectiva, dezlegarea solicitata poate fi circumscrisa strict intrebarii formulate de instanta de trimitere, fara a se extinde raspunsul la aplicarea Legii nr. 10/2001 in ansamblul sau.
122. Cat priveste notiunea de „persoana indreptatita” la care se refera intrebarea, cu toate ca aceasta este specifica Legii nr. 10/2001 si, din acest punct de vedere, ar parea inadecvata intr-o dezlegare a chestiunii de drept in sensul aplicarii legilor fondului funciar, se impune folosirea sa si intr-o astfel de situatie, intrucat Legea nr. 165/2013 a operat o unificare sub aspect terminologic a referirii la titularul unei cereri de acordare de masuri reparatorii, respectiv de reconstituire a dreptului de proprietate privata.
123. Conform art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, „persoana care se considera indreptatita” este „persoana care a formulat si a depus, in termen legal, la entitatile investite de lege cereri din categoria celor prevazute la pct. 1, care nu au fost solutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi”. Sunt socotite „cereri”, conform art. 3 pct. 1, in egala masura, notificarile formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 si cererile formulate in temeiul legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 169/1997).
124. Potrivit art. 3 pct. 3, „persoana indreptatita” reprezinta „persoana careia i-a fost recunoscut dreptul la restituire in natura sau, dupa caz, la masuri reparatorii”, asadar, indiferent de actul normativ cu caracter reparator in temeiul caruia s-au formulat diferitele cereri ale fostilor proprietari sau ale mostenitorilor acestora.
125. Sesizarea adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie circumstantiaza stabilirea calitatii de persoana indreptatita, in sensul Legii nr. 165/2013, in ipoteza aplicarii dispozitiilor art. 43 din aceeasi lege, in cadrul actiunilor prevazute de art. 35, in care se deruleaza si judecata in cauza pendinte pe rolul instantei de trimitere.
126. Potrivit art. 43 din Legea nr. 165/2013, „Cererile depuse in temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si al art. 34 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, care vizeaza teren cu categoria de curti-constructii, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe langa autoritatile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, in vederea solutionarii”.
127. Textul de lege citat prevede in mod expres schimbarea entitatii investite de lege cu solutionarea cererilor depuse in temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 si al art. 34 din Legea nr. 1/2000, care vizeaza teren cu categoria de curti-constructii, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013.
128. In acest temei, cererile respective, in masura in care sunt intrunite toate cerintele de aplicare a prevederilor art. 43 din Legea nr. 165/2013, nu vor mai fi solutionate de catre comisiile de fond funciar constituite in baza Legii nr. 18/1991 – acestea continuand sa reprezinte entitati investite de lege, conform art. 3 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 165/2013, pentru celelalte cereri depuse in temeiul legilor fondului funciar -, ci de catre entitatile investite cu aplicarea Legii nr. 10/2001.
129. Dubiul de interpretare creat de art. 43 din Legea nr. 165/2013 este legat de intentia legiuitorului cu privire la legea de solutionare a acestor cereri, respectiv daca acest transfer de competenta genereaza si aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 la solutionarea cererilor, astfel incat calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii pentru terenurile vizate de art. 43 sa fie stabilita potrivit Legii nr. 10/2001.
130. S-ar putea considera ca intentia legiuitorului a fost aceea a aplicarii Legii nr. 10/2001, rezultata din economia Legii nr. 165/2013 in ansamblul sau, in contextul careia trebuie citit art. 43.
131. Asemenea argument de interpretare a art. 43 nu poate fi, insa, retinut.
132. Indiscutabil, Legea nr. 165/2013, dupa cum releva chiar titlul si dupa cum reiese din continutul sau, si-a propus reglementarea unor masuri unitare pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, indiferent de actul normativ cu caracter reparator in temeiul caruia s-au formulat diferitele cereri ale fostilor proprietari sau ale mostenitorilor acestora.
133. Din acest motiv se poate vorbi, de principiu, despre un regim juridic unitar al naturii masurilor reparatorii, dar chiar si in aceasta privinta s-a facut trimitere la legea in temeiul careia au fost formulate cererile, cum este cazul chiar al art. 1, care stabileste regula restituirii in natura a imobilelor, indiferent de actul normativ cu caracter reparator; in al doilea alineat, insa, pentru situatia in care restituirea in natura nu este posibila, legiuitorul a indicat masurile reparatorii diferite prevazute de acte normative distincte.
134. Se poate observa asadar ca, ori de cate ori a urmarit schimbarea unor elemente definitorii in continutul legilor reparatorii, Legea nr. 165/2013 a prevazut acest lucru in mod expres, inclusiv prin trimiterea explicita la unul sau altul dintre actele normative cu caracter reparator.
135. Or, art. 43 nu a inclus o asemenea trimitere la continutul Legii nr. 10/2001, nici macar partiala, in sensul ca un element sau altul relevant in analiza cererilor va fi supus dispozitiilor Legii nr. 10/2001.
136. Unicul aspect prevazut in mod expres in art. 43 este cel referitor la competenta de solutionare, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, a anumitor cereri depuse in temeiul legilor fondului funciar, fara vreo referire la legea aplicabila solutionarii acestora.
137. In acelasi timp, problema legii aplicabile existentei si intinderii dreptului de proprietate, pentru stabilirea indreptatirii la masuri reparatorii, aduce in discutie domeniul de aplicare al legilor cu caracter reparator.
138. In acest context, art. 8 din Legea nr. 10/2001 a delimitat in mod clar domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 de cel al legilor fondului funciar.
139. Astfel, alin. (1) al art. 8 prevede ca „Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare.”
140. Conditiile pentru ca titularul unei cereri avand ca obiect acordarea masurilor reparatorii sau, dupa caz, reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra unui imobil sa fie socotit „persoana indreptatita” nu pot fi disociate de regimul juridic al imobilului ce face obiectul cererii.
141. Nu este cazul, desigur, al cererilor gresit indreptate sau al cererilor formulate in temeiul altei legi decat cea care reglementa regimul juridic al imobilului, doar pentru a eluda dispozitiile imperative ale legii aplicabile privind termenul de depunere.
142. In acest sens, de exemplu, art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 250/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca: „In cazul in care s-au depus notificari cu privire la imobilele prevazute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, in temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza a fi inaintate, in vederea solutionarii, comisiilor comunale, orasenesti si municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legii nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.”
143. Or, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, terenurile vizate de art. 43 au fost considerate de legiuitor ca intrand in domeniul de aplicare al legilor fondului funciar (in cauza pendinte pe rolul instantei de trimitere, al Legii nr. 1/2000: cererea a fost formulata in temeiul art. III din Legea nr. 247/2005, ce viza acel act normativ, iar situatia juridica a terenului, potrivit elementelor furnizate de instanta de trimitere, era reglementata prin Legea nr. 1/2000).
144. Drept urmare, includerea acestor terenuri in domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 ar releva o situatie de exceptie de la art. 8 alin. (1) din aceasta lege. Or, in acest sens, nu a fost adusa vreo modificare expresa a art. 8 alin. (1).
145. Pe de alta parte, este cert ca art. 43 din Legea nr. 165/2013 instituie o situatie de exceptie, dar numai in privinta entitatii investite de lege a solutiona cererile dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013 si, ca atare, exceptia nu poate fi extinsa la alte situatii neprevazute de lege, precum legea de drept material aplicabila in solutionarea cererilor, in conditiile in care exceptia este de stricta interpretare si aplicare.
146. Drept urmare, nu se poate considera ca art. 43 din Legea nr. 165/2013 releva o situatie de exceptie de la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, in sensul ca cererile vizate de art. 43, pentru terenuri care intrau in domeniul de aplicare al legilor fondului funciar la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, ar fi intrat, dupa inceperea activitatii Legii nr. 165/2013, in domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, pentru a fi solutionate potrivit prevederilor acestui din urma act normativ.
147. Pentru toate aceste considerente,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, in Dosarul nr. 22.239/3/2017, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea art. 43 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, calitatea de persoana indreptatita in cererile vizate de acest text de lege, pentru terenuri care intrau in domeniul de aplicare al legilor fondului funciar la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, se stabileste potrivit prevederilor acestor legi.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 12 aprilie 2021.

-****-

PRESEDINTELE SECTIEI I CIVILE

LAURA-MIHAELA IVANOVICI

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 480 din data de 10 mai 2021