calitate procesuala activa in cazul actiunii in constatarea nulitatii
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA A II-a CIVILA
| Decizie nr. 742/2013 |
Dosar nr. 51403/3/2010 |
Sedinta publica de la 26 februarie 2013
Asupra recursului de fata,
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 1521 din 19 septembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, in dosar nr. 51403/3/2010, au fost respinse ca neintemeiate exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si cea a prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor.
A fost admisa actiunea precizata, formulata de reclamantii B.C.C. si S.D.M. impotriva paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, s-a constatat nulitatea absoluta a actului de donatie din 29 octombrie 1965 incheiat intre B.M.M. si I.R.G., in calitate de donatori, si Statul Roman prin Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie Bucuresti, in calitate de donatar, avand ca obiect imobilul din Bucuresti, C.D., sector 1.
Pentru a hotari in acest sens, prima instanta a apreciat ca paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice justifica in cauza calitatea procesuala pasiva, intrucat imobilul mentionat a fost donat prin actul a carui nulitate absoluta se solicita a fi constatata, Statul Roman fiind reprezentat la momentul incheierii donatiei prin Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie Bucuresti, astfel ca acesta are calitatea de donatar in contractul mentionat, iar nu unitatea administrativ-teritoriala, aceasta fiind doar reprezentant al statului la incheierea contractului de donatie, apreciindu-se ca reclamantii au stabilit corect cadrul procesual al litigiului, intrucat nulitatea absoluta a unui act juridic civil poate fi constatata doar in contradictoriu cu partile actului juridic respectiv.
Privitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor, s-a retinut ca este neintemeiata, intrucat pricina are ca obiect constatarea nulitatii absolute a unui contract de donatie, invocandu-se drept motiv de nulitate lipsa cauzei actului juridic atacat, avandu-se in vedere faptul ca nulitatea absoluta poate fi invocata nelimitat in timp.
Pe fondul cauzei, s-a retinut ca actiunea reclamantilor este intemeiata, intrucat simpla examinare a conditiilor de fond ale contractului de donatie naste prezumtia simpla a inexistentei cauzei acestuia sub forma lui animus donandi, data fiind notorietatea abuzurilor savarsite de statul comunist, spre a-i determina pe proprietarii de imobile sa-si cedeze proprietatile.
In plus, aceasta prezumtie simpla a fost unita cu dovezile aflate la dosarul de fond, din care a rezultat ca in repetate randuri autorii reclamantilor au fost chemati sa se prezinte in vederea perfectarii actului de donatie, reiesind insistenta cu care Statul Roman i-a determinat pe acestia sa incheie actul contestat, precum si lipsa intentiei lor de a gratifica Statul Roman.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Prin Decizia civila nr. 217/A din 15 mai 2012 Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Bucuresti, impotriva Sentintei civile nr. 1521 din 19 septembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, in contradictoriu cu intimatii reclamanti B.C.C. si S.D.M.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:
Cea dintai critica privitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a apelantului parat, sustinuta de apelant pe argumentul ca in prezent si in raport de cadrul legislativ actual al Legilor nr. 213/1998 si nr. 215/2001, nu mai apare statul ca fiind beneficiar al contractului de donatie incheiat la 29 octombrie 1965 si a carui nulitate absoluta s-a cerut a fi constatata, nu poate fi retinuta.
Dupa cum corect a retinut prima instanta in argumentarea solutiei sale, nulitatea absoluta a unui act juridic nu poate fi analizata si constatata decat intre partile ce au participat la incheierea respectivului act, independent chiar de imprejurarea ca, ulterior incheierii actului contestat, printr-o dispozitie a legii ori printr-un act juridic subsecvent si voluntar, consimtit de dobanditorul bunului, acesta din urma a intrat in sfera patrimoniului altui subiect de drept.
Or, s-a observat in mod judicios, ca parti la incheierea contractului de donatie din 29 octombrie 1965 de Notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie au fost, in calitate de donatori, numitii B.M.M. si I.R.G. (autorii in drepturi ai actualilor intimati reclamanti), si, in calitate de donatar, Statul Republicii Socialiste Romania reprezentat de Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie.
Prin urmare, unitatea administrativ-teritoriala in a carei raza se afla situat imobilul, obiect derivat al contractului de donatie, pentru a carei justificare a calitatii procesuale pasive in cauza a pledat apelantul, nu a fost prezenta in calitate de parte la incheierea actului juridic contestat, ci organul sau administrativ, respectiv Sfatul popular, care a actionat, pe baza unei imputerniciri speciale, in calitate de reprezentant al Statului roman, cel care in calitate de donatar a consimtit la incheierea actului.
In consecinta, parte in actiunea avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actului de donatie sus mentionat nu pot fi decat partile actului juridic insusi si/sau succesorii lor in drepturi, asadar in cazul care intereseaza, Statul roman. Cum dispozitia de reprezentare a acestuia de catre Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie a fost data doar pentru incheierea actului, in lipsa de dispozitie legala speciala in alt sens, reprezentarea Statului in prezentul litigiu este asigurata, in aplicarea dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, de Ministerul Finantelor Publice.
Instanta de apel a retinut ca neintemeiata si critica privitoare la neretinerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor, dat fiind ca in justificarea actiunii lor, reclamantii au invocat drept cauza de nevalabilitate a actului contestat lipsa cauzei determinata de lipsa intentiei de a gratifica a proprietarilor imobilului si constrangerea fizica si morala la care au fost supusi acestia pentru a-i determina sa incheie actul.
In materie de liberalitati, cauza actului juridic este data de intentia de a gratifica (animus donandi), intentie care nu poate fi prezenta intr-o operatiune juridica la incheierea careia partea a fost determinata prin constrangere fizica si morala. In alte cuvinte, simplul viciu al consimtamantului constand in violenta afecteaza, in cazul particular al acestui gen de acte, nu doar valabilitatea consimtamantului, ci si insasi cauza actului juridic, la incheierea caruia nu s-a mai regasit, intr-o astfel de ipoteza, animus donandi.
Curtea a constatat ca in mod corect prima instanta a apreciat ca neintemeiata exceptia de prescriptie invocata de parat, fata de motivul de nulitate absoluta constand in lipsa cauzei, invocata de reclamanta, fata de regimul juridic al nulitatilor absolute care pot fi invocate oricand in timp, neputandu-se opune prescriptia, ca in cazul nulitatilor relative.
In ceea ce priveste fondul cauzei, curtea a apreciat ca prima instanta a dat o corecta dezlegare problemelor de drept deduse judecatii, retinand ca reclamantii au probat prin mai multe inscrisuri insistentele si chemarile repetate adresate de autoritatile statului comunist autorilor lor in vederea perfectarii actului de donatie. Aceste solicitari si convocarea titularilor dreptului de proprietate asupra imobilului in fata autoritatilor statului au inceput inca din anul 1962, pentru ca apoi sa continue si in anii urmatori, avand un continut explicit, respectiv in vederea perfectarii actelor de donatie, pentru ca la finele anului 1965 sa aiba loc si incheierea actului juridic contestat.
Pe baza acestor imprejurari de fapt dovedite ca fiind savarsite asupra autorilor reclamantilor, ce constituie imprejurari de fapt vecine si conexe, unite cu abuzurile si presiunile organelor statului comunist exercitate asupra populatiei in regimul politic anterior in scopul determinarii cedarii bunurilor si proprietatilor lor, abuzuri si presiuni de notorietate, in mod corect s-a retinut ca dovedit si in prezenta cauza motivul de ineficacitate a actului juridic analizat, constand in lipsa cauzei sale juridice, respectiv animus donandi.
Impotriva Deciziei civile nr. 217/A din 15 mai 2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, a declarat recurs paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti, intemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticand-o pentru nelegalitate, solicitand in concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei in sensul admiterii apelului sau si respingerii actiunii reclamantilor ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, ca prescrisa, sau nefondata.
In criticile formulate, recurentul parat a sustinut in esenta urmatoarele:
– Instanta de apel a solutionat in mod gresit, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, dat fiind ca in speta nu exista identitate intre parat si cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecatii. Instanta ar fi trebuit sa determine cine este in prezent beneficiarul contractului de donatie, urmand a se raporta nu numai la legislatia in vigoare la momentul incheierii contractului, ci si la dispozitiile legale in vigoare la acest moment, deoarece efectele admiterii cererii reclamantilor s-ar putea rasfrange asupra patrimoniului beneficiarului donatiei, respectiv a unitatii administrativ-teritoriale in raza careia se afla bunul.
Chiar daca la data incheierii actului contestat nu exista o distinctie intre domeniul public si privat al statului, nu pot fi nesocotite si ignorate dispozitiile actuale ale art. 4 si 6 din Legea nr. 213/1998 si nici cele ale art. 123 din Legea nr. 215/2001.
Coroborand aceste dispozitii legale, singura concluzie este aceea ca in cauza are calitate procesuala pasiva unitatea administrativa-teritoriala, in a carei raza teritoriala se afla situat imobilul ce a facut obiectul donatiei.
– Curtea de Apel Bucuresti, in mod nelegal a solutionat si exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor, avand in vedere ca viciile de consimtamant, invocate de ei drept motive de ineficacitate a actului donatiei, constituie motive de nulitate relativa ce pot fi invocate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
– Pe fondul cauzei, recurentul parat, considera ca atat oferta de donatie, cat si acceptarea acesteia au fost facute cu respectarea conditiilor de fond si forma prevazute de legislatia in vigoare la data incheierii actului, si ca nedovedindu-se lipsa consimtamantului sau dovada violentei morale, vicii de consimtamant exercitate asupra donatorilor, actiunea reclamantilor urmeaza a fi respinsa.
In atare situatie, nu poate fi retinuta nici lipsa intentiei de a gratifica Statul Roman, intrucat chiar autorii reclamantilor au fost de acord si au renuntat in fata notarului la comunicarea acceptarii donatiei, astfel ca statul detine un titlu valabil asupra imobilului in cauza.
Inalta Curte, analizand recursul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti impotriva Deciziei civile nr. 217/A din 15 mai 2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, in raport de criticile formulate si temeiurile de drept aratate, tinand cont de limitele controlului de legalitate, constata ca recursul este nefondat avandu-se in vedere urmatoarele considerente:
Critica recurentului parat, prin care a sustinut ca instanta de apel a solutionat in mod gresit, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, pe argumentul ca in prezent si in raport de cadrul legislativ actual al Legilor nr. 213/1998 si nr. 215/2001, nu mai apare statul ca fiind beneficiar al contractului de donatie incheiat la 29 octombrie 1965 si a carui nulitate absoluta s-a cerut a fi constatata, nu poate fi retinuta.
Astfel, se constata ca in mod corect a retinut Curtea de Apel Bucuresti in argumentarea solutiei sale, ca nulitatea absoluta a unui act juridic nu poate fi analizata si constatata decat intre partile ce au participat la incheierea respectivului act, independent chiar de imprejurarea ca, ulterior incheierii actului contestat, printr-o dispozitie a legii ori printr-un act juridic subsecvent si voluntar, consimtit de dobanditorul bunului, acesta din urma a intrat in sfera patrimoniului altui subiect de drept.
S-a observat in mod just, ca parti la incheierea contractului de donatie din 29 octombrie 1965 de Notariatul de Stat al Raionului 30 Decembrie au fost, in calitate de donatori, numitii B.M.M. si I.R.G. (autorii in drepturi ai actualilor intimati reclamanti), si, in calitate de donatar, Statul Republicii Socialiste Romania reprezentat de Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie.
Prin urmare, unitatea administrativ-teritoriala in a carei raza se afla situat imobilul, obiect al contractului de donatie, pentru a carei justificare a calitatii procesuale pasive in cauza a pledat recurentul, nu a fost prezenta in calitate de parte la incheierea actului juridic contestat, ci organul sau administrativ, respectiv Sfatul popular, care pe baza unei imputerniciri speciale a actionat in calitate de reprezentant al Statului Roman, cel care in calitate de donatar a consimtit la incheierea actului.
Or, fata de aceasta situatie, se retine ca in mod corect a retinut instanta ca, parte in actiunea avand ca obiect constatarea nulitatii absolute
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti impotriva Deciziei civile nr. 217/A din 15 mai 2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi 26 februarie 2013.