Asigurari. Accident auto. Repararea daunelor morale Continut, intindere

Asigurari. Accident auto. Repararea daunelor morale Continut, intindere

„repararea daunelor morale este si trebuie sa fie inteleasa intr-un sens mai larg, nu atat ca o compensare materiala, care fizic nici nu este posibila, ci ca un complex de masuri nepatrimoniale si patrimoniale, al caror scop este acela ca, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, sa ofere victimei o anumita satisfactie sau usurare, pentru suferintele indurate. Aceasta despagubire trebuie sa fie totusi efectiva si rezonabila, compensarea prejudiciului neefectuandu-se prin faptul obligarii la plata in sine, ci prin chiar suma de bani acordata, care trebuie sa aiba o capacitate de a diminua intrucatva suferintele sau frustrarile traite de victime”. In spe?a, Inalta Curte a re?inut ca decizia pronun?ata in apel nu cuprinde argumente clare si fara echivoc de respingere a apelului, instan?a apreciind caracterul just al sumelor acordate, doar prin enuntarea criteriilor ce ar trebui avute in vedere raportat la legislatie, doctrina si practica judiciara, fara insa a fara a face o evaluare efectiva a prejudiciului suferit de catre parti si fara a motiva explicit in ce mod a inteles sa faca aplicarea acestor criterii retinute. Prin urmare, Inalta Curte a apreciat ca, decizia fiind pronuntata cu incalcarea  caracterului devolutiv ai caii de atac, se impune casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, care, cu ocazia rejudecarii urmeaza a remedia deficientele aratate.

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 900/2015 Dosar nr. 7196/114/2011**

Pronuntata in sedinta publica, astazi 24 martie 2015.

Asupra recursului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau, sub nr. 7196/114/2011, reclamantii B.T., A.E., B.A., M.R., A.G., D.P.I., B.R. si P.A., in contradictoriu cu parata SC C.A. SA au soliciat obligarea acesteia sa plateasca reclamantilor daune materiale si morale, dupa cum urmeaza: B.T., daune materiale in suma de 30.000 RON si daune morale in suma de 3.561.930 RON; B.A., daune morale in suma de 365.000 RON; A.E., daune morale in suma de 365.000 RON; M.R., daune materiale in suma de 43.000 RON si daune morale in suma de 3.225.000 RON; A.G., daune materiale in suma de 8.600 RON si daune morale in suma de 860.000 RON; D.P.I., daune materiale in suma de 15.050 RON si daune morale in suma de 1.505.000 RON; B.R., daune materiale in suma de 8.170 RON si daune morale in suma de 430.000 RON si P.A., daune materiale in suma de 10.750 RON si daune morale in suma de 322.500 RON; Totodata s-a solicitat obligarea paratei, in calitate de asigurator de raspundere civila auto, la plata de penalitati de intarziere, calculate in cuantum de 0,1%/zi de intarziere la sumele acordate, incepand cu a 11-a zi de la data ramanerii definitive a hotararii ce urmeaza a fi pronuntata in cauza si pana la plata efectiva a sumelor, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

Cauza a fost inregistrata initial pe rolul sectiei I civila a Tribunalului Buzau, insa prin incheierea din 18 ianuarie 2012 a fost admisa exceptia necompetentei functionale a acestei sectii, invocata din oficiu si, in temeiul dispozitiilor art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti s-a dispus transpunerea acesteia la sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a Tribunalului Buzau, unde a fost inregistrata la data de 24 ianuarie 2012, sub nr. 7196/114/2011*.

Parata SC C.A. SA a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii chemarii in judecata doar a asiguratorului, precizand ca, in acord cu prevederile considerentelor deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 1/2005, raspunderea incumba, ca efect al unei obligatii in solidum, atat asiguratului, cat si asiguratorului de raspundere civila, acesta din urma fiind chemat sa raspunda alaturi de asiguratul sau si nu pentru acesta.

Prin incheierea interlocutorie din 2 mai 2012 instanta a respins cererea formulata de parata SC C.A. SA de introducere in cauza, in calitate de intervenienti fortati, a mostenitorilor persoanei decedate, B.C., vinovata de producerea accidentului rutier.

La data de 14 mai 2012 si, ulterior, la data de 21 mai 2012 au formulat cereri de interventie in interes propriu A.V. si A.N., fiecare dintre ei solicitand obligarea aceleiasi parate la plata de daune materiale in suma de 5.000 RON si de daune morale in suma de 450.000 RON, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta nr. 3476 din 5 decembrie 2012 pronuntata in Dosarul nr. 7196/114/2011*. Tribunalul Buzau a admis in parte actiunea principala formulata de reclamantii B.T., B.A., A.E., M.R., D.P.I., A.G., B.R. si P.A. si tot astfel cererile de interventie in interes propriu formulate de intervenientii A.V. si A.N., in contradictoriu cu parata SC C.A. SA.

A obligat parata la plata catre reclamanti si catre intervenienti a urmatoarelor sume cu titlul de despagubiri: suma de 150.000 RON despagubiri morale si de 30.000 RON despagubiri materiale catre reclamantul B.T.; suma de cate 100.000 RON despagubiri morale catre fiecare dintre reclamantele B.A. si A.E.; suma de 250.000 RON despagubiri morale si suma de 43.000 RON despagubiri materiale catre reclamantul M.R.; suma de 100.000 RON despagubiri morale si suma de 8.600 RON despagubiri materiale catre reclamantul A.G.; suma de 100.000 RON despagubiri morale si suma de 15.000 RON despagubiri materiale catre reclamantul D.P.I.; suma de 50.000 RON despagubiri morale si suma de 8.000 RON despagubiri materiale catre reclamanta B.R.; suma de 40.000 RON despagubiri morale si suma de 10.000 RON despagubiri materiale catre reclamanta P.A.; suma de 50.000 RON despagubiri morale si suma de 5.000 RON despagubiri materiale catre intervenientul A.V.; suma de 50.000 RON despagubiri morale si suma de 5.000 RON despagubiri materiale catre intervenientul A.N.; la plata de penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% pe zi de intarziere pentru sumele acordate, incepand cu data ramanerii irevocabile a sentintei si pana la plata efectiva a acestor sume, dar si la plata sumei totale de 13.640 RON, cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat, si anume cate 1.240 RON catre reclamantii A.G., M.R., D.P.I., B.R., P.A. si catre intervenientii A.V. si A.N. si suma de 4.960 RON catre reclamantul B.T.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii M.R., A.G.D.P.I., B.R., P.A., B.T., B.A. si A.E., intervenientii A.V. si A.N., precum si parata SC C.A. SA.

Prin decizia nr. 57 din 13 iunie 2013 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti au fost admise apelurile, fiind anulata sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a apreciat ca, in conditiile in care persoana care a condus autovehiculul ce a provocat accidentul, persoana asigurata B.C., a decedat in urma evenimentului rutier, instanta de fond avea obligatia de a cita si de a introduce in cauza succesorii asiguratului, avanzii-cauza, care preiau drepturile si obligatiile autorului lor si care pot avea calitate procesuala in procesele privitoare la drepturile sau obligatiile respective.

Totodata s-a retinut ca, legea speciala, Legea nr. 136/1995, recunoaste dreptul persoanelor pagubite prin accidentele de autovehicule de a se indrepta direct impotriva asiguratorului de raspundere civila si de a solicita de la acesta despagubiri, insa cu obligativitatea citarii in proces a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului, in calitate de intervenienti fortati.

Cauza a fost reinregistrata la sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Buzau la data de 19 septembrie 2013 sub nr. 7196/114/2011** si fata de dispozitiile legale incidente in cauza si de indrumarile instantei de control judiciar, tribunalul a dispus introducerea in cauza, in calitate de intervenient fortat, a fiicei defunctului B.C., vinovat de producerea evenimentului rutier, B.C.R.A.

Prin sentinta nr. 569 din 14 martie 2014, pronuntata de Tribunalul Buzau, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, au fost respinse exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, invocata de parata SC C.A. SA, ca fiind ramasa fara obiect; exceptia inadmisibilitatii cererilor de interventie, invocata de parata SC C.A. SA si exceptia de netimbrare a actiunii principale si a cererilor de interventie, invocata de parata SC C.A. SA.

Prin aceeasi hotarare a fost admisa in parte actiunea principala formulata de reclamantii A.E., B.T., B.A., B.R., M.R., A.G., D.P.I. si P.A. si in parte, cererile de interventie in interes propriu formulate de intervenientii A.N. si A.V. in contradictoriu cu parata SC C.A. SA, si in consecinta:

A fost obligata parata la plata catre reclamanti si catre intervenienti a urmatoarelor sume cu titlul de despagubiri: 35.000 RON despagubiri morale si de 30.000 RON despagubiri materiale catre reclamantul B.T.; cate 30.000 RON despagubiri morale catre fiecare dintre reclamantele B.A. si A.E.; 45.000 RON despagubiri morale si 40.000 RON despagubiri materiale catre reclamantul M.R.; 30.000 RON despagubiri morale si 8.600 RON despagubiri materiale catre reclamantul A.G.; 30.000 RON despagubiri morale si de 15.000 RON despagubiri materiale catre reclamantul D.P.I.; 20.000 RON despagubiri morale si de 8.000 RON despagubiri materiale catre reclamanta B.R.; 15.000 RON despagubiri morale si de 10.000 RON despagubiri materiale catre reclamanta P.A.; 20.000 RON despagubiri morale si suma de 5.000 RON despagubiri materiale catre intervenientul A.N.; 20.000 RON despagubiri morale si suma de 5.000 RON despagubiri materiale catre intervenientul A.V.

A fost obligata parata la plata de penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% pe zi de intarziere pentru sumele acordate, incepand cu data ramanerii irevocabile a prezentei sentinte si pana la plata efectiva a acestor sume.

Totodata, a fost obligata parata la plata sumei totale de 13.640 RON, cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat si anume, cate 1.240 RON catre reclamantii A.G., M.R., D.P.I., B.R., P.A. si catre intervenientii A.N. si A.V. si suma de 4.960 RON catre reclamantul B.T.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, invocata de parata SC C.A. SA ca aceasta a ramas fara obiect, motiv pentru care a fost respinsa, in conditiile, in care in acest ciclu procesual, judecata cauzei s-a facut cu legala citare a numitei B.C.R.A., mostenitoarea celui vinovat de producerea evenimentului rutier, in calitate de intervenient fortat.

Cu privire la cererile de interventie in interes propriu formulate de catre intervenientii A.V. si A.N., tribunalul a retinut ca fiecare dintre acestia justifica un interes si pretinde un drept propriu, ca urmare a prejudiciilor suferite prin vatamarea lor in urma accidentului rutier produs din vina persoanei asigurate, B.C., sens in care s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de interventie in interes propriu, reglementate de dispozitiile art. 49 alin. (1) C. proc. civ., astfel ca, exceptia inadmisibilitatii cererilor de interventie in interes propriu, invocata de parata a fost respinsa.

Parata SC C.A. SA a invocat, cu prilejul dezbaterilor in fond, faptul ca nici actiunea reclamantilor si nici cererile de interventie in interes propriu, formulate in cauza, nu sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, nefiind aplicabile dispozitiile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, intrucat aceasta dispozitie legala se aplica numai cauzelor penale, precum si cererilor de despagubiri civile pentru daune materiale si morale decurgand din acestea.

In speta, tribunalul a retinut ca nu se poate vorbi despre existenta unei cauze penale, atata vreme cat nu exista un proces penal care sa fi fost solutionat printr-o hotarare definitiva de o instanta de judecata penala. Avand in vedere decesul persoanei responsabile pentru savarsirea faptei prevazute de legea penala, procesul penal nu a putut fi pus in miscare si, in consecinta, nu au fost intrunite conditiile necesare pentru valorificarea actiunii civile in procesul penal, sens in care s-a apreciat ca exceptia netimbrarii actiunii principale si a cererilor de interventie in interes propriu, invocata de parata SC C.A. SA, este neintemeiata.

Asupra situatiei de fapt, tribunalul a retinut ca in dimineata zilei de 18 august 2010, in jurul orelor 4:40, organele de politie au fost sesizate despre faptul ca, pe raza comunei V.R. din judetul Buzau a avut loc un eveniment rutier, soldat cu decesul si vatamarea corporala a mai multor persoane.

In urma cercetarilor efectuate s-a constatat ca, in timp ce conducea autoutilitara marca F., incarcata cu saci de grau, spre directia de mers Buzau-Ramnicu-Sarat, in dreptul localitatii Oreavu, conducatorul auto B.C. a adormit la volan, moment in care autoutilitara a patruns pe contrasens, lovindu-se de un microbuz marca I., proprietatea SC A.L. SA si utilizat de SC M.T. SRL Piatra-Neamt, condus de numitul A.G., care efectua curse regulate de persoane si se indrepta dinspre Bacau spre Bucuresti. In urma impactului dintre cele doua masini, trei persoane si-au pierdut viata, doua dintre ele fiind conducatorul autoutilitarei marca F., B.C. si pasagera B.M., aflata in microbuz. Alte 14 persoane au fost ranite, printre care si A.G., soferul microbuzului, M.R., D.P.I., B.R. si P.A. O alta pasagera, R.N. ranita grav, a decedat ulterior, la data de 28 august 2010, la Spitalul de Urgenta F. din municipiul Bucuresti.

Prin Rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau pronuntata in Dosarul nr. 610/P/2010 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitul B.C. sub aspectul savarsirii infractiunilor de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. (1), alin. (2) si alin. (5) C. pen., vatamare corporala grava din culpa, prevazuta de art. 184 alin. (2) si alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. si vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. (1) si alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., retinandu-se ca a intervenit decesul faptuitorului.

Polita de asigurare RCA, asigurare obligatorie, pentru autoutilitara marca F., al carei sofer a fost vinovat de producerea accidentului, a fost emisa de parata SC C.A. SA.

Tribunalul a constatat ca aceasta situatie de fapt nu a fost contestata de parata si a apreciat, in conformitate cu dispozitiile art. 49 si art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania si art. 26 alin. (1) din Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul nr. 21/2009, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, ca asiguratorului RCA ii revine obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile de ordin material si moral suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

Avand in vedere criteriile mentionate, precum si consecintele negative suferite de victimele accidentului rutier, intensitatea si consecintele traumei fizice si psihice suferite, tribunalul a stabilit cuantumul despagubirilor acordate reclamantilor si intervenientilor, astfel cum rezulta din dispozitivul sentintei pronuntate in cauza.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii M.R., A.G., D.P.I., B.R., B.A., A.E., B.T., P.A. si intervenientii in nume propriu A.V. si A.N., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.

Curtea de Apel Ploiesti, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin decizia civila nr. 369 din 22 octombrie 2014 a respins apelul declarat de reclamantii M.R., A.G., D.P.I., B.R., B.A., A.E., B.T., P.A. si intervenientii in nume propriu A.V. si A.N.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca obiectul apelului declarat de catre reclamanti si intervenienti in nume propriu il constituie cuantumul daunelor morale, care in opinia sa au fost corect acordate de catre prima instanta, intrucat la stabilirea cuantumului despagubirilor pentru daune morale au fost avute in vedere, pe de o parte, dreptul partii vatamate, sau al mostenitorilor acesteia, de a primi o compensatie materiala fata de prejudiciul moral suferit, iar pe de alta parte, aceasta compensatie materiala sa nu conduca la o imbogatire fara justa cauza.

In acest context, la stabilirea obligatiilor de reparare a prejudiciului in functie de dispozitiile legale, art. 998-art. 999 C. civ., Legea nr. 136/1995, Ordinul nr. 21/2009 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, si de probele administrate in cauza, precum si in raport de temeiurile de fapt si de drept ale cererii de chemare in judecata si la circumstantele cauzei, instanta de apel a apreciat ca prima instanta a stabilit in mod corect cuantumul despagubirilor pentru daunele morale acordate, vazand in special, caracterul compensatoriu al acestor despagubiri.

Impotriva acestei decizii, in termen legal au declarat recurs reclamantii A.E., A.G., B.A., B.T., B.R., D.P.I., M.R., P.A. si intervenientii in nume propriu A.N. si A.V., intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. proc. civ., solicitand admiterea recursului, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Criticile aduse deciziei atacate vizand dispozitiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se refera la neanalizarea de catre instanta de apel a tuturor criticilor formulate in cadrul motivelor de apel, deoarece aceasta nu a luat in calcul toate aspectele privitoare la repararea prejudiciului.

In acest sens, recurentii sustin ca din considerentele deciziei atacate nu rezulta care au fost motivele pentru care instanta de control nu a apreciat intemeiate criticile invocate de apelantii si de ce sustinerile acestora privind majorarea daunelor nu au fost analizate.

Tot in acelasi context, instanta de apel a apreciat ca sumele acordate sunt echitabile, in raport cu prejudiciu real suferit de catre parti, fara insa a face vreo referire la aspectele avute in vedere atunci cand a respins apelul si fara a indica vreun criteriu anume, conform jurisprudentei Inaltei Curti, sens in care se constata, din analiza considerentelor deciziei atacate, ca instanta de apel nu a facut nicio evaluare asupra partilor sau a situatiei de fapt.

Critica intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se refera la nelegalitatea hotararii instantei de apel din perspectiva prevederilor art. 49 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, ce curprind criterii orientative, fata de imprejurarea ca instanta de apel nu a indicat temeiurile de drept la care s-a raportat.

In acest sens, recurentii sustin ca, instanta de apel nu a avut in vedere jurisprudenta din Romania, iar in considerente, desi mentioneaza ca instanta de fond a avut in vedere legislatia in vigoare, aceasta trece peste dispozitiile legale in vigoare si ignora in totalitate jurisprudenta la care partile reclamante si intervenientii au facut referire.

Recurentii apreciaza ca, in motivarea hotararii recurate instanta de apel nu face referire decat la judecata in echitate care ar trebui privita prin prisma consecintelor accidentului pentru persoanele vatamate.

Astfel reclamantul M.R., pe langa infirmitatea permanenta, pierderea in totalitate a vederii cu ochiul stang, a mai suferit si leziuni traumatice care i-au pus viata in pericol, iar ca urmare a evenimentului produs, acesta, la varsta de 22 de ani a abandonat facultatea, s-a izolat de societate, avand grave probleme psihice si grave probleme de reinsertie sociala.

In acest sens, recurentii sustin ca atat doctrina cat si practica judiciara au statuat, in ceea ce priveste persoanele cu handicap permanent, astfel cum este cazul reclamantului M.R., ca acordarea despagubirilor trebuie sa aiba in vedere cele trei planuri si anume planul personal, medical si social.

Mai sustin recurentii ca si pentru restul victimelor directe, D.P.I., A.G., B.R., P.A., A.N., A.V. si indirecte B.A., B.T. si A.E., accidentul a avut consecinte nefaste, care insa nu au fost analizate de instanta.

Analizand criticile aduse deciziei atacate in raport de temeiurile de drept invocate, Inalta Curte constata ca acestea sunt fondate, urmand ca recursul declarat de reclamantii A.E., A.G., B.A., B.T., B.R., D.P.I., M.R., P.A. si de intervenientii in nume propriu A.N. si A.V. sa fie admis, pentru urmatoarele considerente:

Inalta Curte apreciaza ca fiind fondata critica subsumata de recurenti motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., retinand ca din considerentele deciziei atacate rezulta ca instanta de apel, formandu-si convingerea in sensul solutiei pronuntate, nu a facut o analiza judicioasa si coroborata a intregului material probator administrat in cauza.

In speta, Inalta Curte, verificand considerentele hotararii atacate, constata ca aceasta era datoare sa procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar daca si-a insusit sau nu concluziile si motivele instantei a carei hotarare este atacata, fiind obligata sa verifice ori sa dea o apreciere proprie materialului probator.

In acest sens, se constata faptul ca in decizia pronuntata nu se regasesc, sub nici o forma, considerentele pentru care au fost inlaturate toate apararile recurentilor cu privire la persoanele vatamate corporal sau cei vatamati grav, unii dintre ei ramanand cu infirmitati pentru tot restul vietii.

Sub acest aspect, Inalta Curte constata ca instanta de apel nu a avut in vedere probele din dosar, declaratiile martorilor, expertizele efectuate in cauza pentru fiecare reclamant, respectiv intervenient, precum si actele medicale depuse de catre acestia.

In acest context, se constata ca motivarea instantei de apel este una extrem de lacunara, aceasta limitandu-se la a face aprecieri abstracte fara niciun examen concret cu privire la criteriile de raportare continute de Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

Astfel, considerentele instantei de apel au caracter general si nu reprezinta un raspuns punctual la motivele de apel, nefiind evaluata situatia particulara a fiecarei parti, intrucat cauza nu presupune un examen global, ci analiza situatiei personale a tuturor partilor, a valorilor lezate, a consecintelor, gravitatii si duratei, a modului in care se repercuteaza in viata personala, sociala, profesionala, medicala a tuturor dintre acestea, a nevoilor de adaptare si a eforturilor pe care acestea le fac pentru viata lor, a posibilitatilor efective de vindecare si recuperare.

In aceasta situatie, Inalta Curte apreciaza ca nu s-au analizat toate argumentele partilor, instanta de apel considerand caracterul just al sumelor acordate, fara a detalia modul in care a raportat aceste reparatii la anumite criterii doctrinare sau jurisprudentiale, sens in care se constata ca lipseste silogismul judiciar care da consistenta hotararii, aspect ce echivaleaza cu o neanalizare efectiva a cauzei.

Subsumat motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentii au sustinut ca instanta de apel a facut referire la aplicarea dispozitiilor art. 49 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, ce cuprind criterii orientative, fara insa a indica temeiurile de drept la care s-a raportat.

Potrivit dispozitiilor art. 49 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, ce dispun ca in caz de vatamare corporala, de deces daunele morale se acorda in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania, se constata ca instanta de apel nu a aratat temeiul legal avut in vedere pentru evaluarea prejudiciului, aceasta nefacand o evaluare proprie si corecta a prejudiciului moral suferit de recurenti.

In considerentele hotararii recurate se face referire la judecata in echitate, iar aceasta ar fi trebuit privita prin prisma consecintelor accidentului pentru persoanele vatamate.

Din analiza deciziei atacate reiese foarte clar ca aceasta nu cuprinde argumente clare si fara echivoc referitoare la decizia de respingere a apelului, aceasta rezumandu-se la a enunta criteriile ce ar trebui avute in vedere raportat la legislatie, doctrina si practica judiciara, fara insa a motiva explicit in ce mod a inteles sa faca aplicarea acestor criterii retinute.

Repararea daunelor morale este si trebuie sa fie inteleasa intr-un sens mai larg, nu atat ca o compensare materiala, care fizic nici nu este posibila, ci ca un complex de masuri nepatrimoniale si patrimoniale, al caror scop este acela ca, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, sa ofere victimei o anumita satisfactie sau usurare, pentru suferintele indurate.

Aceasta despagubire trebuie sa fie totusi efectiva si rezonabila, compensarea prejudiciului neefectuandu-se prin faptul obligarii la plata in sine, ci prin chiar suma de bani acordata, care trebuie sa aiba o capacitate de a diminua intrucatva suferintele sau frustrarile traite de victime.

In acest context, se retine ca in pronuntarea hotararii recurate Curtea de Apel Ploiesti a facut referire la judecata in echitate, instanta de apel enuntand o serie de principii fara a face o evaluare efectiva a prejudiciului suferit de catre parti.

In acest sens se constata, din considerentele deciziei atacate, ca aceasta nu cuprinde argumentele referitoare la decizia de respingere a apelului, Curtea de Apel Ploiesti rezumandu-se la a enunta criteriile care ar fi trebuit avute in vedere raportat la legislatie, doctrina si practica judiciara, fara insa a reda explicit modul in care a inteles sa faca aplicarea acestor criterii retinute.

Motivarea hotararii judecatoresti justifica echitatea procesului, pe de o parte, prin dreptul partilor de a fi convinse ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de acestea si, pe de alta parte, prin dreptul partilor de a cunoaste oportunitatea promovarii caii de atac.

Astfel, hotararea atacata, pronuntata in apel, cale de atac devolutiva, cuprinde lapidar argumentele care au format convingerea instantei in sensul solutiei pronuntate, rezultand fara echivoc ca, in speta, situatia de fapt dedusa judecatii nu a fost pe deplin stabilita, hotararea fiind pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., care consacra chiar caracterul devolutiv ai caii de atac.

Asa fiind, se constata ca, instanta de apel nu a administrat probatoriile necesare stabilirii situatiei de fapt reale si aflarii adevarului in cauza in raport de normele legale incidente, atragand astfel incidenta motivelor de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. proc. civ., astfel incat pentru toate argumentele ce preced, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. (2), alin. (3) si alin. (5) C. proc. civ., Inalta Curte urmeaza sa admita recursul declarat de reclamantii A.E., A.G., B.A., B.T., B.R., D.P.I., M.R., P.A. si de intervenientii in nume propriu A.N. si A.V. impotriva deciziei civile nr. 369 din 22 octombrie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care o va casa si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, care, cu ocazia rejudecarii urmeaza a se preocupa de remedierea deficientelor aratate cu respectarea dispozitiilor legale mentionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantii A.E., A.G., B.A., B.T., B.R., D.P.I., M.R., P.A. si de intervenientii in nume propriu A.N. si A.V. impotriva deciziei civile nr. 369 din 22 octombrie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care o caseaza si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 24 martie 2015.