Anularea hotararii AGA. Conditii de admisibilitate. art.132 din Legea nr.31/1990

Actiune in anularea hotararii AGA. Conditii de admisibilitate. art.132 din Legea nr.31/1990

Prin hotararile A.G.A. s-a aprobat numirea directorului general al societatii; s-a revocat vechiul consiliu de administratie si s-a numit un nou consiliu de administratie, De asemenea s-a  dispus modificarea statutului si a contractului de societate si adoptarea unui nou act constitutiv al societatii.

Nu calitatea de administrator, ci exclusiv cea de asociat al unei societati cu raspundere limitata conduce in mod efectiv la inlaturarea impedimentului instituit de art. 132 alin. (4) Legea societatilor comerciale.

R O M A N I A

INALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

SECTIA A II-A CIVILA

 Decizia nr. 3915/2013                                              Dosar nr. 2342/111/2007

  Sedinta publica de la 13 noiembrie 2013

Deliberand asupra recursului, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:

Prin sentinta nr. 1596/ COM din 14 decembrie 2007, Tribunalul Bihor a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului invocata de parata SC T.G.I.E. SRL si de catre intervenientul M.V., a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul M.I. impotriva paratei SC T.G.I.E. SRL. Totodata, a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul M.V., precum si cererea de interventie in interesul paratei formulata de intervenientul M.V. in dosarul conexat la prezenta cauza. S-a constatat nulitatea absoluta a hotararilor Adunarii Generale a Asociatilor SC T.G.I.E. SRL, din data de 11 mai 2007 si respectiv din data de 05 iulie 2007.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin hotararile A.G.A. din 11 mai 2007 luate in cadrul SC T.G.I.E. SRL (f. 134-143, Dosar nr. 2342/COM/2007), s-a aprobat numirea directorului general al societatii in persoana intervenientului M.V.; s-a revocat vechiul consiliu de administratie compus din M.V., M.I. si M.C. (potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bihor din data de 11 mai 2007) si s-a numit un nou consiliu de administratie, compus din: M.V., F.C.D., G.D.V., N.C.P. si B.A.D.I De asemenea s-a  dispus modificarea statutului si a contractului de societate si adoptarea unui nou act constitutiv al societatii.

Hotararile au fost inscrise in registrul comertului in baza incheierii judecatorului-delegat la Oficiul Registrului Comertului nr. 3439 din 30 mai 2007.

Conform procesului verbal al sedintei A.G.A. din 11 mai 2007 autentificat din 11 mai 2007 de BNP – M.A., la sedinta au participat toti asociatii SC T.G.I.E. SRL, respectiv M.I., M.V. si SC R.D. SA reprezentat de R.A. Reclamantul M.I., nu a votat (f. 123-134).

Prin Ordonanta nr. 1022/ COM din 08 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor in Dosarul nr. 2343/111/2007 s-a dispus suspendarea executarii hotararilor A.G.A. din data de 11 mai 2007 luate in cadrul SC T.G.I.E. SRL, pana la solutionarea actiunii in anularea celor doua hotarari.

Ulterior, prin hotararile A.G.A. nr. (1), (2), si (3) din 05 iulie 2007 luate in cadrul SC T.G.I.E. SRL (f. 143-145,dosar conexat), s-a aprobat din nou numirea directorului general al societatii in persoana intervenientului M.V., s-a revocat vechiul consiliu de administratie compus din M.V., M.I. si M.C., cat si a administratorilor numiti prin adunarea generala a asociatilor SC T.G.I.E. SRL din 11 mai 2007 si s-a numit un nou consiliu de administratie, compus din: M.V., F.C.D., G.D.V., C.G.M. si B.A.I.D. De asemenea s-a dispus modificarea statutului si a contractului de societate si adoptarea unui nou act constitutiv al societatii SC T.G.I.E. SRL.

Conform procesului verbal al sedintei A.G.A. din 05 iulie 2007, la sedinta au participat toti asociatii SC T.G.I.E. SRL, respectiv M.I. ce detine 47,5% din partile sociale – prin imputerniciti si M.V. care detine 52,5% din partile sociale. imputernicitii fiind mandatati doar sa conteste convocarea si legalitatea adunarii generale-fila 106 dosar conexat.

Potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990 actualizata „(1) Adunarea generala este convocata de consiliul de administratie, respectiv de directorat, ori de cate ori este necesar.” Termenul de intrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocarii in M. Of. al Romaniei, Partea a IV-a.

Dispozitiile art. 132 din acelasi act normativ prevad ca: „(1) Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie(…)”.

Potrivit art. 5 alin. (1) si (6) din Legea nr. 31/1990 modificata si republicata, „societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut, actul constitutiv se incheie sub semnatura privata, se semneaza de toti asociatii”.

Potrivit art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificata si republicata, pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevad altfel.

Potrivit art. 20 alin. (2) din Contractul de societate al SC T.G.I.E. SRL, completarile si modificarile contractului de societate, sunt valabile numai daca sunt semnate de asociatii din contract.

Conform art. 24 din statutul, SC T.G.I.E. SRL „adunarea generala ordinara este constituita valabil si poate lua decizii daca la prima convocare asociatii prezenti sau reprezentati detin cel putin 2/3 din capitalul social, prezenta valabila si la a doua convocare”. De asemenea, „adunarea generala extraordinara este constituita valabil si poate lua decizii daca la prima convocare asociatii prezenti sau reprezentati detin cel putin % din capitalul social, iar la a doua convocare daca detin cel putin 2/3 din capitalul social. Adunarea generala a asociatilor, statutar constituita ia decizii cu majoritate de voturi a celor prezenti”.

Raportat la textele de lege mentionate mai sus instanta a constatat ca atat hotararile A.G.A. din 11 mai 2007 cat si cele din 05 iulie 2007 luate in cadrul SC T.G.I.E. SRL sunt lovite de nulitate absoluta, deoarece nu s-au respectat dispozitiilor statutare privind modificarea actelor constitutive, respectiv pentru lipsa acordului asociatului M.I. de revocare a administratorilor si de numire a noilor administratori; de numire a directorului general; de modificarea statutului si a contractului de societate si adoptarea unui nou act constitutiv al societatii SC T.G.I.E. SRL.

Instanta a retinut ca, pentru anumite probleme care privesc existenta societatii, art. 192, alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificata si republicata, impune conditii deosebit de stricte pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv. Acest lucru este impus de caracterul intuitu personae al societatii cu raspundere limitata.

Instanta de fond a apreciat ca, celelalte motive invocate de reclamant, pe langa faptul ca acestea sunt neintemeiate, ele nu constituie motive de nulitate absoluta a hotararilor atacate.

Impotriva acestei sentinte, au declarat apel apelantul intervenient M.V., in calitate de intervenient in interes propriu si in calitate de intervenient in interesul paratei SC T.G.I.E. SRL si apelanta parata SC T.G.I.E. SRL prin M.V.

Prin Decizia nr. 10/ C din 19 iunie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul comercial declarat de SC T.G.I.E. SRL si apelul declarat de intervenientul M.V., in contradictoriu cu intimatul reclamant M.I., impotriva Sentintei nr. 1596/ COM din 14 decembrie 2007, pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a mentinut-o in totalitate.

Prin Decizia nr. 1302 din 24 martie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti, s-au admis recursurile declarate de recurenta parata SC T.G.I.E. SRL Oradea si de recurentul intervenient M.V., impotriva Deciziei nr. 10/ C din 19 iunie 2009 a Curtii de Apel Oradea, s-a casat decizia atacata si s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Oradea, sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, retinandu-se in considerentele deciziei ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea principiului disponibilitatii.

Totodata, s-a mai retinut ca nulitatea hotararilor A.G.A. in discutie a fost pronuntata de catre prima instanta in raport de pretinsa nerespectare a dispozitiilor legale si statutare care reglementeaza conditiile de cvorum si majoritate pentru luarea deciziilor A.G.A.

Desi prin memoriile de apel, hotararea pronuntata de prima instanta (Tribunalul Bihor) a fost criticata tocmai pe acest aspect, respectiv al nelegalei interpretari si aplicari a acestor dispozitii legale, instanta de apel nu a analizat motivele de apel si a procedat la pronuntarea deciziei recurate in raport de pretinsa nelegalitate a convocarii celor doua A.G.A., aspecte care nu au fost puse in discutia partilor si oricum depaseau cadrul procesual impus de art. 295 C. proc. civ.

Potrivit textului de lege mentionat, instanta de apel avea obligatia de a verifica legalitatea hotararii Tribunalului Bihor in limitele cererii de apel, apelantul fiind cel care stabileste cadrul procesual in care se efectueaza controlul de legalitate. Or, in aceste conditii, hotararea a fost pronuntata cu incalcarea principiului disponibilitatii.

In apel, dupa casare, prin decizia nr. 1/CC/2012 – A/C din 10 aprilie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sectia a II-a civila de contencios administrativ si fiscal, s-a respins cererea de renuntare la judecarea apelului formulata de apelanta SC T.G.I.E. SRL prin M.I., s-a respins exceptia lipsei de interes a apelantului M.V. si au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantul intervenient M.V. si de apelanta parata SC T.G.I.E. SRL in contradictoriu cu intimatul reclamant M.I. impotriva Sentintei nr. 1596/ COM din 14 decembrie 2007, pronuntata de Tribunalul Bihor, care a fost mentinuta in totalitate.

Pentru a pronunta aceasta decizie s-a retinut, referitor la exceptia lipsei de interes a apelantilor, ca justificarea interesului promovarii unei cereri in justitie este strans legata de justificarea unui drept subiectiv si litigios actual, iar interesul, fie ca este un folos material sau moral urmareste ocrotirea unui drept considerat incalcat. Interpretarea conduitei intervenientului – care la data de 05 iulie 2007 a adoptat alte hotarari cu continut similar – nu poate fi data in sensul ca lipseste de interes apelul, cat timp in reprezentarea acestuia prin anularea de catre instanta de fond a hotararilor din data de 11 mai 2007 i-au fost incalcat drepturile.

Pe de alta parte, hotararile din data de 05 iulie 2007 nu sunt contrare cu cele din data de 11 mai 2007, astfel ca nu se poate retine ca hotararile din luna mai ar fi fost revocate implicit. Nu reprezinta o revocare implicita, nici imprejurarea ca administratorii desemnati prin hotararea din 11 mai 2007 au fost revocati, atata timp cat hotararea din luna mai cuprindea mai multe dispozitii nu numai cea privind revocarea administratorilor.

Cu privire la renuntarea la apel instanta de apel a respins-o intrucat cererea de renuntare la apel a fost semnata doar de catre M.I., ori renuntarea la apel fiind un act de dispozitie, aceasta cerere trebuia semnata de toti membrii Consiliului de directie.

Referitor la lipsa calitatii procesuale active a reclamantului M.I. in promovarea actiunilor in anularea A.G.A. a SC T.G.I.E. SRL, din 11 mai 2007 si 05 iulie 2007, invocata de apelantul M.V., in temeiul prevederilor art. 132 alin. (2) si (4) din Legea nr. 31/1990, instanta de apel a apreciat ca apararea este nefondata.

S-a considerat ca, in mod corect, instanta de fond a retinut reclamantul are calitate procesuala activa intrucat prin actiunile introductive acesta a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a hotararilor A.G.A., fiind incidente dispozitiile art. 132 alin. (3) din Legea Societatilor Comerciale, potrivit carora cererea poate fi formulata de orice persoana interesata, nefiind necesar a fi indeplinite conditiile prevazute in alin. (2) pe care trebuie sa le indeplineasca asociatii pentru a putea contesta hotararile.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, intemeiata pe dispozitiile art. 132 alin. (4) s-a retinut ca, potrivit acestora prevederi: „Membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie”, insa in cauza adunarea generala a asociatilor a hotarat nu numai cu privire la revocarea reclamantului din calitatea de administrator ci si cu privire la alte aspecte, respectiv, numirea unui nou consiliu de administratie, modificarea actelor constitutive si numirea unui director general.

Or, in atare situatie, reclamantul – care in calitate de asociat al SC T.G.I.E. SRL a contestat legalitatea hotararilor A.G.A. si pentru considerentul ca nu au fost respectate dispozitiile legale si statutare referitoare la modificarea actelor constitutive – are calitate procesuala activa.

In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a reclamantului intimat aceasta exceptie a fost respinsa pentru considerentele avute in vedere la respingerea exceptiei lipsei de interes a apelantului M.V., intrucat nu se poate retine ca prin hotararile din luna iulie 2007 ar fi fost revocate implicit hotararile din luna mai 2007.

Pe de alta parte, chiar daca prin hotararile din iulie nu se revoca implicit hotararile din mai, anularea doar a hotararilor din iulie ar presupune ca hotararile din mai sa-si produca efectele, astfel ca nu se poate retine ca reclamantul nu ar avea interes sa solicite si anularea acestora.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta de control judiciar o apreciaza ca neintemeiata intrucat cererea de inscriere mentiuni are un caracter necontencios, fiindu-i aplicabile dispozitiile articolelor 331-339 C. proc. civ., prin care judecatorul delegat verifica indeplinirea conditiilor formale ale actelor supuse inregistrarii.

Operatiunile de inregistrare in Registrul Comertului sunt facute in scopul asigurarii opozabilitatii si nu al validarii. intre conditiile de legalitate a caror verificare intrau in competenta judecatorului delegat investit cu o cerere de inregistrare mentiuni nu se incadreaza si cele care vizeaza legalitatea hotararii A.G.A., a carei inregistrare se solicita, legalitatea hotararilor A.G.A. putand fi cercetata de catre instanta, doar pe calea actiunii in anulare, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, cum este actiunea ce face obiectul cauzei.

Prin urmare, s-a retinut ca, sub aspectul admisibilitatii actiunii nu prezinta relevanta daca hotararile a caror anulare se solicita au fost sau nu inregistrate in Registrul Comertului si daca reclamantul a formulat sau nu recurs impotriva inregistrarilor.

Pe fondul cauzei, instanta de apel, tinand seama de limitele casarii, a analizat nulitatea hotararilor A.G.A. in discutie doar in raport de pretinsa nerespectare a dispozitiilor legale si statutare care reglementeaza conditiile de cvorum si majoritate pentru luarea deciziilor in A.G.A.

Instanta de control judiciar a apreciat ca, in mod corect instanta de fond a retinut ca au fost modificate actele constitutive ale societatii cat timp membrii comitetului de directie au fost stabiliti prin aceste acte, ori, prin hotararile ce fac obiectul cauzei, s-a hotarat atat schimbarea acestora cat si a formei de conducere si de reprezentare, respectiv numirea unui director general, director ce putea fi numit doar cu acordul tuturor asociatilor, conform art. 18 din Statut astfel cum a fost modificat prin actul aditional din 22 iunie 1992 prevazandu-se ca„ Orice modificari de orice natura a Statutului societatii, a Contractului de societate, cat si a drepturilor si obligatiilor ce decurg din acestea, inclusiv din prezentul act aditional, vor avea valabilitate numai cu acordul fiecaruia dintre asociati”.

Potrivit art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 pentru hotararile avand ca obiect modificarea actelor constitutive este necesar votul tuturor asociatilor, daca prin lege sau prin statut nu se prevede altfel.

Sustinerea apelantilor potrivit carora actele constitutive ale societatii permiteau modificarea lor prin votul majoritatii prezente a fost considerata neintemeiata fata de dispozitiile exprese din actul aditional la statutul si contractul de societate al SC T.G.I.E. SRL mai sus aratate, iar dispozitiile art. 24 din Statut la care apelantii fac referire sunt incidente doar in situatia in care se adopta hotarari care nu tin de modificarea actului constitutiv.

Este adevarat ca printr-un act aditional din anul 2002 s-a modificat Statutul societatii – aspect ce rezulta din listing-ul ORC – in sensul ca „Hotararile in cadrul adunarilor generale ordinare si extraordinare ale societatii si se vor lua cu votul a 80% din capitalul social al societatii”, insa instanta a apreciat ca aceste dispozitii nu se aplica hotararilor prin care se decide modificarea actelor constitutive in lipsa unor prevederi exprese in acest sens.

In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 193 alin. (3), s-a considerat ca acest text de lege nu se coroboreaza cu dispozitiile art. 192 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, intrucat prevede ipoteza in care adunarea legal constituita nu poate lua hotarari valabile din cauza neintrunirii „majoritatii”, nu din cauza neintrunirii votului „tuturor asociatilor”, adica ipoteza reglementata de art. 192 alin. (2), iar in cazul neintrunirii votului tuturor asociatilor nu se pot lua hotarari de catre adunarea legal constituita.

Prin urmare, sustinerea apelantilor potrivit careia, la a doua convocare a adunarii generale hotararile ar fi putut fi adoptate cu majoritatea celor prezenti, in temeiul art. 193 alin. (3), nu a fost primita.

S-a retinut ca cele trei hotarari din data de 05 iulie 2007 au fost votate de catre intervenientul M.V., in calitate de asociat ce detine un nr. de 42.000 de parti sociale, reprezentand 52,5% din capitalul social, or prin decizia comerciala din 30 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti, ramasa irevocabila prin respingerea recursurilor s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de cesiune parti sociale incheiat la data de 12 iunie 2007 intre SC R.D. SA si M.V. cu privire la achizitionarea de catre acesta din urma a pachetului de 5% din capitalul social al SC T.G.I.E. SRL, detinut de SC R.D. SA.

Cum nulitatea are efecte retroactive, este evident ca nu se poate retine ca la data adoptarii hotararilor din 05 iulie 2007 M.V. ar fi detinut 52,7% din capitalul social, ci doar 47,5% si, prin urmare, in aceasta situatie nu a fost indeplinita nici macar conditia majoritatii simple.

Impotriva acestei decizii toate partile au declarat recurs.

Recurentul reclamant M.I. a solicitat, in temeiul art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., admiterea recursului si modificarea considerentelor deciziei atacate in sensul retinerii criticilor referitoare la nelegalitatea convocarii sedintelor A.G.A. in care s-au adoptat hotararile ce fac obiectul prezentei cauze.

S-a sustinut de catre reclamant ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, ca este lipsita de teniei legal si a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii intrucat instanta de apel a inlaturat nemotivat si neintemeiat criticile privitoare la convocarea nelegala a sedintelor A.G.A. in cadrul carora au fost adoptate hotararile ce fac obiectul prezentei cauze.

In esenta, reclamantul este nemultumit ca, in conditiile in care i s-a admis actiunea si nu avea posibilitatea de a formula apel si nici de a adera la apelul partii adverse, nu i-au fost avute in vedere apararile formulate in faza apelului prin intampinare, mai precis criticile privitoare la nelegala convocare a adunarilor generale.

Prin recursurile formulate de parata SC T.G.I.E. SRL Oradea si de intervenientul M.V. s-a solicitat, in temeiul art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., admiterea recursurilor, modificarea in tot a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, in principal ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa, iar in subsidiar, ca nefondata.

Recurenta parata si intervenientul au sustinut, in esenta, ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a prevederilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 intrucat intimatului – reclamant nu are calitate procesuala activa, fiind ignorate si dispozitiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care interzic administratorului sa atace hotararea A.G.A. privind revocarea sa din functie.

Recurentii au criticat decizia si au sustinut ca, in mod gresit a aplicat Curtea de Apel Oradea prevederile art. 192 alin. (2) teza I Legea societatilor comerciale, cand, in cauza, erau incidente prevederile tezei finale ale aceluiasi articol, teza care nu este de ordine publica si nu poate atrage nulitatea absoluta a hotararilor A.G.A.

S-a mai sustinut si ca hotararea a fost data si cu aplicarea gresita a prevederilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

S-a invederat ca, atat la adunarile generale din data de 11 mai 2007, cat si din data de 5 iulie 2007, hotararile au fost adoptate cu votul asociatilor detinand 52,5% din capitalul social al SC T.G.I.E. SRL. Hotararile A.G.A. din data de 11 mai 2007 au fost adoptate cu votul asociatilor M.V. (47,5%) si SC R.D. SA (5%), iar hotararile A.G.A. din data de 5 iulie 2007 au fost adoptate cu votul M.V. (52,5%).

S-a mai reprosat instantei de apel ca nu face niciun fel de referire la hotararile A.G.A. din data de 11 mai 2007 adoptate de M.V. si R.D., ca solutia instantei de apel incalca prevederile art. 193 alin. (1) coroborat cu art. 198 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, conform carora, in cadrul adunarilor generale pot vota asociatii inscrisi in registrele societatii la data stabilita pentru adunarea generala, precum si ca instanta de apel a incalcat prevederile art. 79 coroborate cele ale art. 126 din Legea nr. 31/1990, potrivit carora asociatii administratori nu pot lua parte la deliberarile privitoare la modul in care si-au exercitat mandatul de administrator. Avand in vedere faptul ca intimatul-reclamant M.I. nu putea vota asupra punctului de pe ordinea de zi privind revocarea sa din functie si numirea inlocuitorilor sai, este nelegala solutia instantelor de fond de anulare a hotararilor A.G.A. pentru lipsa votului asociatului administrator.

Analizand decizia recurata in raport de criticile formulate, in limitele controlului de legalitate si temeiurile de drept invocate, Inalta Curte retine urmatoarele:

Potrivit art. 137 C. proc. civ., vor fi analizate mai intai exceptiile ridicate de catre parti prin intampinarile formulate, dar si oral in fata instantei.

Cu privire la exceptia nulitatii recursului declarat de recurentul – intervenient M.V., invocata de recurentul – reclamant M.I., asa dupa cum s-a expus in cele ce preced, rezulta ca acesta este motivat, atat in fapt, cat si in drept, criticile fiind corect incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., recursul fiind la adapost de sanctiunea nulitatii prevazuta de art. 302¹ lit. c) C. proc. civ.

In cererea recurs sunt indicate explicit si dezvoltate cele doua motive prevazute la art. 304 C. proc. civ. pe care a fost intemeiat, respectiv art. 304 pct. 8 si pct. 9. Astfel, in ceea ce priveste art. 304 pct. 9 s-au indicat prevederile legale aplicate gresit de catre instanta de apel, iar cat priveste art. 304 pct. 8 s-au indicat hotararile Adunarii Generale ale Actionarilor a caror anulare s-a solicitat, pentru ca ele constituie chiar actele deduse judecatii si nu reprezinta doar simple probe, astfel ca se va dispune respingerea exceptiei nulitatii.

Cu privire la exceptiile lipsei de interes si nulitatii recursului declarat de M.I. invocate de recurenta – parata SC T.G.I.E. SRL Oradea, Inalta Curte de Casatie si Justitie le va respinge, retinand ca, astfel cum s-a prezentat pe larg mai sus, si recursul declarat de catre reclamant este motivat, criticile fiind unele de nelegalitate. Recursul este fundamentat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. proc. civ., iar dezvoltarea motivelor permite incadrarea in aceste motive de nelegalitate.

In privinta lipsei de interes a recursului, desi prin promovarea acestei cai de atac nu se tinde a se schimba decizia instantei de apel, nu se solicita desfiintarea deciziei ori obtinerea altei solutii, ci doar se recureaza decizia, critica are ca finalitate considerentele deciziei.

Asadar, reclamantul justifica un interes in promovarea caii de atac, anume acela de a se complini considerentele deciziei atacate, cu aspectele privitoare la convocarea adunarilor generale in care s-au adoptat hotararile ce formeaza obiectul litigiului.

Cat priveste fondul recursului reclamantului M.I., acesta va fi respins ca nefondat intrucat limitele rejudecarii apelului, astfel cum au fost trasate de catre instanta de casare, au fost respectate de catre instanta in judecata in al doilea ciclu, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ, potrivit caruia: „in caz de casare; hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.”

Altfel spus, desi recurentul-reclamant justifica un interes in promovarea recursului sau, el depaseste limitele rejudecarii apelului, astfel cum au fost stabilite prin decizia de casare.

Prin decizia nr. 1302 din 24 martie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia comerciala, a admis recursul declarat de societatea comerciala si M.V. prin raportare la prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. si a casat decizia nr. 10/C/2009 a Curtii de Apel Oradea trimitand dosarul acestei instante spre rejudecarea apelului.

In motivarea deciziei data asupra recursului, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut:

„Nulitatea hotararilor A.G.A. in discutie a fost pronuntata de catre prima instanta in raport de pretinsa nerespectare a dispozitiilor legale si statutare care reglementeaza conditiile de cvorum si de majoritate pentru luarea deciziilor in A.G.A.

Desi prin memoriile de apel hotararea pronuntata de catre prima instanta a fost criticata tocmai pe acest aspect, respectiv al nelegalei interpretari si aplicari a acestor dispozitii legale, instanta de apel nu a analizat motivele de apel si a procedat la pronuntarea deciziei recurate in raport de pretinsa nelegalitate a convocarilor celor doua A.G.A., aspecte care nu au fost puse in discutia partilor si care oricum depaseau cadrul procesual impus de art. 295 C. proc. civ.

Potrivit textului de lege mentionat, instanta de apel avea obligatia de a verifica legalitatea hotararii Tribunalului Bihor in limitele cererii de apel, apelantul fiind cel care stabileste cadrul procesual in care se efectueaza controlul de legalitate.”

In consecinta, din perspectiva limitelor rejudecarii apelului, recursul formulat de catre M.I. este nefondat, intrucat instanta de apel s-a raportat in mod corect la limitele impuse de instanta de casare cu privire la rejudecarea apelurilor formulate in speta.

Totodata, instanta de apel pronuntandu-se asupra apelurilor formulate in cauza din perspectiva eventualei nerespectari a conditiilor de cvorum si majoritate pentru adoptarea hotararilor A.G.A., a facut in mod corect aplicarea principiilor: tantum devolutum quantum appelatum si non reformatio in pejus, reglementate de art. 295 si art. 296 C. proc. civ.

Astfel, prima instanta a retinut, intr-o motivare extrem de succinta, ca hotararile A.G.A. din 11 mai 2007, cat si cele din 05 iulie 2007 sunt lovite de nulitate absoluta, deoarece nu s-au respectat dispozitiile statutare privind modificarea actelor constitutive, respectiv pentru lipsa acordului asociatului M.I. de revocare a administratorilor si de numire a noilor administratori, de numire a directorului general, de modificare a statutului si a contractului de societate si adoptarea unui nou act constitutiv al societatii.

In acest sens, prima instanta a retinut aplicabilitatea, in speta, a art. 117 alin. (1), art. 132 alin. (1), art. 5 alin. (1) si (6), art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum si a art. 20 alin. (2) din Contractul de societate al T.G.I.E., respectiv art. 24 din Statutul SC T.G.I.E. SRL. Asadar, din motivarea primei instante rezulta ca aceasta a dispus anularea hotararilor SC T.G.I.E. SRL pentru lipsa acordului asociatului M.I.

Semnificativ este faptul ca, prima instanta a retinut ca „celelalte motive invocate de reclamant, pe langa faptul ca sunt neintemeiate, nu constituie motive de nulitate absoluta a hotararilor atacate”.

In consecinta, sentinta comerciala 1596/COM/2007 a fost apelata, de societatea comerciala si de M.V., cu privire la solutia data de Tribunalul Bihor motivului de nulitate referitor la nerespectarea prevederilor legale si statutare referitoare la cvorumul si majoritatea necesare adoptarii hotararilor A.G.A.

Asadar, toate celelalte motive de nulitate invocate de catre reclamantul M.I. nu mai puteau fi repuse in discutie in fata instantei de apel, intrucat – fiind respinse de prima instanta – acestea au intrat in puterea lucrului judecat prin neapelare, iar instanta de apel ar fi incalcat prevederile art. 295 C. proc. civ., pronuntandu-se in afara investirii sale in calea de atac, dar si prevederile art. 296 C. proc. civ., intrucat ar fi creat apelantului o situatie mai grea in calea de atac, retinand un motiv de nulitate absoluta care fusese anterior inlaturat de catre prima instanta.

In ceea ce priveste extrasele de doctrina infatisate in motivele de recurs de catre M.I., acestea doar in aparenta sunt aplicabile in cauza. in realitate, acestea sunt straine de cadrul procesual stabilit chiar de catre recurentul-reclamant.

In concluzie, avand in vedere ca la rejudecarea apelului, Curtea de Apel Oradea a retinut in mod corect limitele judecatii caii de atac formulate de catre SC T.G.I.E. SRL si M.V., atat prin raportare la indrumarea data de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 1302 din 24 martie 2011, cat si prin raportare la prevederile art. 295 si 296 C. proc. civ., recursul reclamantului se va respinge ca nefondat.

Cat priveste recursurile formulate de parata SC T.G.I.E. SRL Oradea si de intervenientul M.V., acestea urmeaza a fi admise, prin raportare la dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., pentru urmatoarele considerente:

Hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a prevederilor art. 132 din Legea nr. 31/1990. Astfel, in mod eronat, instanta de apel a considerat ca reclamantul are calitate procesuala activa, prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nefiind aplicabile.

Aceasta interpretare nesocoteste prevederile alin. (2) al aceluiasi art. 132 din Legea nr. 31/1990, care stabileste conditiile in care asociatii pot contesta hotararile adunarii generale ale asociatilor.

Prin modul in care legiuitorul a inteles sa legifereze art. 132 din Legea nr. 31/1990 rezulta ca a dorit sa faca diferentierea clara intre categoriile de persoane ce pot contesta hotararile A.G.A., respective: asociatii sau tertii („orice persoana interesata”).

Asociatii nu pot fi considerati ca fiind „orice persoane interesate”, in sensul art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, ei avand dreptul de a contesta hotararile A.G.A., in conditii restrictive, respectiv doar daca au lipsit de la adunarea generala sau, daca au participat, au vot in contra si au cerut sa se consemneze pozitia lor in procesul-verbal al sedintei. in masura in care s-ar admite ca si asociatii se pot prevala de prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cum sustine reclamantul, atunci alin. (2) al aceluiasi articol ar fi lipsit de continut si nu s-ar aplica niciodata.

Fata de exprimarea art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 rezulta ca hotararile A.G.A. contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate de actionari, fara a distinge intre motivele de nulitate care afecteaza sau pot afecta hotararea A.G.A.

Cu alte cuvinte, indiferent daca asociatul invoca un motiv de nulitate absoluta sau unul de nulitate relativa, trebuie sa faca dovada indeplinirii cerintelor speciale, respectiv sa fi lipsit de la adunare ori sa fi votat impotriva celor decise de adunarea general si sa fi cerut sa se insereze acest aspect in procesul verbal al sedintei.

In speta, asociatul M.I. a participat la adunarile generale ale caror hotarari sunt contestate, dar a refuzat sa isi exprime votul, nefiind astfel in situatia specifica a art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 de a vota impotriva si de a cere sa se insereze acest aspect in procesul verbal al sedintei.

Asociatul este un subiect activ calificat, in sensul ca el poate invoca orice cauza de nulitate, fie absoluta, fie relativa, doar daca indeplineste conditia speciala prevazuta de art. 132, respectiv de a vota contra in cadrul adunarii la care a fost prezent. Or, sub acest aspect, decizia recurata, care a retinut calitatea procesuala activa a reclamantului, este data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, intrucat instanta de apel a considerat ca aceasta conditie speciala nu-si gaseste aplicare daca se invoca de catre asociat o cauza de nulitate absoluta, fiind astfel incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, desi reclamantul se apara sustinand ca este terta persoana, pe de alta parte, isi justifica „interesul legitim”, pe calitatea de asociat. Contradictia este evidenta si contrara legii si unei reguli elementare de drept: cel care este parte la formarea unui act juridic nu este tert. Asociatul care a participat efectiv la adunarea asociatilor nu este tert.

De aici decurg doua consecinte logice: 1. Daca reclamantul este tratat ca un tert veritabil, el nu poate sa justifice niciun interes legitim de a ataca cele,doua hotarari A.G.A.; 2. daca incearca sa justifice un interes legitim, atunci el trebuie sa se prevaleze de calitatea de asociat. Daca insa invoca aceasta calitate rezulta ca: 1. el nu mai poate fi considerat tert; 2. interesul legitim al unui asociat de a ataca hotararile A.G.A. este circumstantiat de lege care instituie conditia de a fi votat contra in A.G.A.

In acest sens, la o coroborare atenta si rationala a institutiilor procesuale, se observa ca. art. 132 alin. (2) din Legea societatilor comerciale opereaza o calificare legala a caracterului legitim al interesului in persoana asociatilor, cu consecinta ca interesul asociatilor care au participat la A.G.A. este prezumat legitim atat timp cat au votat impotriva adoptarii hotararilor A.G.A. atacate si au cerut sa se consemneze aceasta in procesul verbal. Interesul este nelegitim daca acestia nu au votat impotriva adoptarii hotararilor A.G.A. atacate.

Or, Curtea de Apel Oradea a procedat nelegal atunci cand a retinut interesul si, implicit, calitatea procesuala activa a reclamantului in calitate de asociat, de a invoca fie si o nulitate absoluta, fara a constata ca aceasta calitate impunea verificarea cerintei de procedibilitate, adica de a fi votat impotriva adoptarii hotararilor A.G.A., reglementate de art. 132 alin. (2) Legea societatilor comerciale, cerinta neindeplinita de recurentul-reclamant.

Avand in vedere toate aceste considerente, rezulta ca, prin raportare la decizia nr. 713/2012, invocata de catre reclamant, opinia inaltei Curtii este concordanta cu solutia de principiu retinuta cu acel prilej, intrucat motivul de nulitate absoluta era reprezentat de adoptarea unor hotarari A.G.A. in frauda si in absenta totala a unui asociat, in speta era indeplinita de plano in persoana asociatului si cerinta de procedibilitate instituita de art. 132 alin. (2) Legea societatilor comerciale (sub aspectul lipsei de la sedinta A.G.A.), in conditiile convocarii nelegale si a reprezentarii frauduloase.

Asadar, asociatul poate invoca motive de nulitate absoluta, dar fiind un subiect calificat, cand isi demonstreaza interesul, tocmai in considerarea exclusiva a acestei calitati, atunci trebuie sa dovedeasca si intrunirea conditiei speciale prevazute de art. 132 alin. (2) Legea societatilor comerciale, aspect ce nu este contrazis de jurisprudenta adusa in discutie, ci, dimpotriva, confirmat.

Inalta Curte de Casatie si Justitie va retine ca instanta de apel a ignorat art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care interzice administratorului sa atace hotararea A.G.A. privind revocarea sa din functie.

Lipsa calitatii procesuale active a lui M.I. se justifica nu numai prin prisma celor retinute mai sus, dar si in raport cu functia de administrator pe care acesta o detinea in cadrul societatii.

Calitatea de administrator nu era, de asemenea, apta sa ii confere un interes legitim pentru atacarea hotararilor A.G.A. care tindeau la revocarea mandatului sau de administrator si numirea unui alt consiliu de administratie, intervenind impedimentul legal reglementat de art. 132 alin. (4) Legea societatilor comerciale.

De altfel, in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie din Decizia nr. 713/2012, depusa la dosar chiar de catre reclamant, s-a retinut in mod judicios ca in situatia in care administratorul contesta in instanta hotararea A.G.A. de revocare a sa din functie, exista interes procesual doar daca acesta cumuleaza si calitatea de asociat si promoveaza actiunea tocmai in considerarea acestei calitati.

In consecinta, nu calitatea de administrator, ci exclusiv cea de asociat al unei societati cu raspundere limitata conduce in mod efectiv la inlaturarea impedimentului instituit de art. 132 alin. (4) Legea societatilor comerciale.

Or, daca M.I., sau orice alt administrator si asociat al unei societati cu raspundere limitata, se prevaleaza in mod expres de calitatea de asociat pentru ocolirea impedimentului legal instituit de art. 132 alin. (4) Legea societatilor comerciale, nu exista nicio ratiune pentru care, in calitate de asociat sa nu i se aplice cerinta de procedibilitate expresa instituita de art. 132 alin. (2) Legea societatilor comerciale.

In mod eronat, instanta de apel a retinut ca, fata de imprejurarea ca, pe ordinea de zi s-au aflat si alte puncte, respectiv alegerea altor administratori, modificarea actului constitutiv si numirea directorului general, reclamantul poate ataca hotararea A.G.A. privind si revocarea sa din functie.

Dispozitiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 sunt neechivoce cu privire la aceasta interdictie si sunt o continuare a prevederilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 („Asociatul care, intr-o operatiune determinata, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societatii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind aceasta operatiune”) coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 („Actionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administratie, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie”).

De vreme ce administratorul asociat nu are dreptul de a vota in cadrul adunarilor generale in care administratia sa este pusa in discutie, el nu are dreptul sa conteste revocarea sa din functie si nici numirea noilor administratori sau a directorului general, numirea noilor persoane insarcinate cu conducerea administrativa, fiind rezultatul firesc al masurii revocarii.

Revocarea din functie a unui administrator este urmata, de cele mai multe ori, de numirea unui alt administrator in locul celui revocat. In masura in care s-ar admite dreptul asociatului administrator de a contesta numirea administratorului care l-a succedat, s-ar ajunge la situatia de a fi lipsita de efecte chiar revocarea din functie. Cu alte cuvinte, sub pretextul contestarii noului sau noilor administratori, asociatul administrator va putea sa invalideze masura revocarii sale, fie prin reactivarea pozitiei sale de administrator, fie lasand societatea fara administrator sau director general (in situatia in care se anuleaza hotararea A.G.A., doar in partea privind numirea unui nou administrator sau director general si se mentine partea privitoare la revocarea din functie). In ambele situatii insa, asociatul administrator infrange vointa adunarii generale, lipsind de efecte hotararea de revocare din functie, ceea ce nu este permis de lege.

Instanta de apel, admitand ca intimatul-reclamant I.M. are calitatea procesuala activa, a anulat hotararile A.G.A. privind revocarea din functie a acestuia, desi art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 dispunea imperativ ca administratorii nu pot solicita anularea hotararilor A.G.A. privind revocarea din functie.

Chiar daca s-ar trece peste toata argumentatia logico-juridica de mai sus, oricum reclamantul, din ipostaza de tert veritabil nu poate ataca hotararile A.G.A ce formeaza obiectul prezentului dosar.

Pentru a i se putea aplica reclamantului dispozitiile art. 132 alin. (3) din Legea societatilor comerciale, „in calitate de tert”, este de observat ca tertul trebuie sa fie, potrivit legii, „orice persoana interesata”. Deci interesul tertului trebuie sa fie legitim, iar interesul lui este net delimitat de interesul asociatilor.

Calitatea de director general era detinuta de M.I. in baza unui contract individual de munca anulat in mod irevocabil de catre instantele judecatoresti, fiind asadar evidenta lipsa unui interes legitim al recurentului-reclamant din aceasta calitate.

Prin decizia civila nr. 1455/ R din 4 noiembrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 2615/111/2007, Curtea de Apel Oradea, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului individual de munca al contestatorului M.I. incheiat intre acesta si SC T.G.I.E. SRL la data de 14 decembrie 1994 si inregistrat, in temeiul caruia acesta era incadrat in functia de director general.

In motivarea acestei decizii irevocabile, Curtea de Apel Oradea a retinut ca incheierea contractului de munca s-a facut cu lipsa consimtamantului SC T.G.I.E. SRL si cu ignorarea statutului societatii, care prevede, la pct. 18 si 26, ca directorul general este numit de A.G.A., iar, in speta, nu a existat o hotarare A.G.A. a societatii pentru numirea lui M.I. in aceasta functie.

Retinand puterea de lucru judecat a acestei hotarari in prezenta cauza si faptul ca toate sustinerile reclamantului din cererea de chemare in judecata, in sensul ca ar avea drepturi dobandite in calitate de director general, prin chiar actul constitutiv al societatii, care, de aceea nu poate fi modificat fara acordul lui, sunt, astfel cum am aratat, vadit nefondate.

Sub acest aspect, evident ca hotararea de revocare a acestuia din functia de director general era nu numai legala, ci si corecta, deoarece oricum nu ocupa legal aceasta functie pe care si-a arogat-o, astfel incat revocarea lui a insemnat tocmai restabilirea legalitatii in societate, fiind sustinuta de decizia civila nr. 1455/ R din 4 noiembrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 2615/111/2007, Curtea de Apel Oradea.

In concluzie, nici din perspectiva calitatii de asociat, nici din aceea a calitatii de administrator si nici macar din aceea de tert, reclamantul M.I., nu are vocatie sa atace hotararile A.G.A., intrucat nu intruneste cerintele de procedibilitate prevazute de art. 132 alin. (2), (4), ori (3), dupa caz, din Legea societatilor comerciale, motiv pentru care Inalta Curte de Casatie si Justitie va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active.

Cat priveste celelalte critici formulate de catre parata si intervenient, inalta Curte nu le va mai cerceta, caci gasirea ca fondata a primeia dintre ele, si care are in vedere lipsa calitatii procesuale active a reclamantului, prin efectul dirimant, face de prisos orice analiza a celorlalte motive invocate. Mai precis, criticile referitoare la gresita aplicarea a prevederilor art. 192 alin. (2) teza I Legea societatilor comerciale si a prevederilor art. 193 alin. (3) din aceeasi lege.

Pentru toate considerentele retinute in cele ce preced, Inalta Curte de Casatie si Justitie va respinge exceptia nulitatii recursului declarat de recurentul – intervenient M.V. invocata de recurentul – reclamant M.I.; va respinge exceptiile lipsei de interes si nulitatii recursului declarat de M.I. invocate de recurenta – parata Oradea; va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.I. impotriva deciziei nr. 1/CC/2012 – A/C din 10 aprilie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sectia a II-a civila de contencios administrativ si fiscal, va admite recursurile formulate de parata SC T.G.I.E. SRL Oradea si de intervenientul M.V. impotriva deciziei nr. 1/CC/2012 – A/C din 10 aprilie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sectia a II-a civila de contencios administrativ si fiscal; va modifica decizia recurata in sensul ca va admite apelurile declarate de intervenientul M.V. si de parata SC T.G.I.E. SRL Oradea impotriva sentintei nr. 1596/ COM din 14 decembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor si, in consecinta, va schimba sentinta apelata in sensul ca va respinge actiunea ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge exceptia nulitatii recursului declarat de recurentul – intervenient M.V. invocata de recurentul – reclamant M.I.

Respinge exceptiile lipsei de interes si nulitatii recursului declarat de M.I. invocate de recurenta – parata SC T.G.I.E. SRL Oradea.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.I. impotriva deciziei nr. 1/CC/2012 – A/C din 10 aprilie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sectia a II-a civila de contencios administrativ Si fiscal.

Admite recursurile formulate de parata SC T.G.I.E. SRL Oradea si de intervenientul M.V. din 10 aprilie 2012 impotriva deciziei nr. 1/CC/2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, sectia a II-a civila contencios administrativ si fiscal.

Modifica decizia recurata in sensul ca admite apelurile declarate de intervenientul M.V. si de parata SC T.G.I.E. SRL Oradea impotriva sentintei nr. 1596/ COM din 14 decembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor si, in consecinta.

Schimba sentinta apelata in sensul ca respinge actiunea ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 13 noiembrie 2013.