Actiune in revendicare mobiliara. Lipsa calitatii procesuale active

Sa fie obligat paratul sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie tabloul „Tiganca de la Ghergani” pictat de Nicolae Grigorescu;

In cazul in care printr-o hotarare judecatoreasca s-a stabilit ca o persoana, in calitate de mostenitor al proprietarului unui bun cultural mobil intrat in patrimoniul statului prin actul de vointa al testatorului, are un drept de creanta de 25% din pretul de vanzare al tabloului, iar nu un drept de proprietate in natura, aceasta nu are calitate procesuala activa pentru a solicita revendicarea in natura a tabloului.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 3981 din 11 decembrie 2014

Prin cererea inregistrata la data de 28.10.2009, pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a civila, reclamanta I.G. a chemat in judecata pe paratul Muzeul National de Arta al Romaniei, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna urmatoarele:

– sa se constate ca tabloul „Tiganca de la Ghergani” pictat de Nicolae Grigorescu a fost preluat de Statul Roman fara titlu;

– sa fie obligat paratul sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie tabloul „Tiganca de la Ghergani” pictat de Nicolae Grigorescu;

– in subsidiar, in situatia respingerii capatului 2 de cerere, sa fie obligat paratul la plata unor despagubiri banesti echivalente cu pretul de piata al tabloului, stabilit printr-o expertiza tehnica.

In motivare, reclamanta a aratat ca tabloul indicat a apartinut familiei G., prin cumparare de catre strabunicul sau in 1872, dupa decesul bunicului N.G., in baza actului de partaj, sentinta civila nr. 303/1944, pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia a II-a CC, in dosarul nr. x67/1943, reclamantei revenindu-i lotul 4 din masa de impartit, acesta incluzand si 25% din valoarea tabloului, dupa realizarea pretului.

S-a mai aratat ca dupa anul 1944 tabloul a fost preluat ilegal, rezultand din procesul-verbal de inventariere din 06.03.1949 preluarea tuturor bunurilor mobile de valoare aflate la mosia Ghergani.

Se invoca in drept art. 99 alin. (2) din Legea nr. 182/2000 si art. 1 din Primul Protocol Aditional la CEDO.

La data de 08.03.2010, reclamanta si-a extins cadrul procesual, chemand in judecata si Statul prin Ministerul Finantelor Publice.

Paratul Muzeul National de Arta al Romaniei („MNAR”) a depus intampinare la data de 8.03.2010 prin care a invocat exceptiile privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantei pentru motivele ca prin documentele atasate cererii de chemare in judecata nu a facut dovada dreptului de proprietate asupra lucrarii revendicate, ci doar a existentei unui drept de creanta reprezentand 25% din valoarea tabloului si, respectiv, ca nu poate fi unicul proprietar al tabloului in lipsa acordului celorlalti coproprietari, prescriptia dreptului material la actiune, lipsa calitatii procesuale pasive in ceea ce-l priveste, justificata de faptul ca cel care este proprietarul tabloului revendicat este Statul, acesta fiind inclus in categoria „Tezaur”, astfel ca Statul Roman prin Ministerul Culturii si Patrimoniului National este cel care are legitimare procesuala pasiva, iar nu paratul care este doar detinator al tabloului (sens in care s-au depus in copie inscrisurile doveditoare de la filele 153- 158 si 165 din vol. 1 dosarul primei instante, ultimele vizand si achizitionarea tabloului in litigiu de fosta Gospodarie a CC al PCR de la numita T.E. din Bucuresti, B-dul M. nr.32, sector 1).

S-a mai invocat exceptia de netimbrare pe cererea de despagubire formulata in subsidiar, motivandu-se ca, potrivit legii, doar cererea de revendicare este scutita de plata  taxei de timbru, exceptia prevazuta de Legea nr. 182/2000 referindu-se la actiunile in revendicare in ceea ce priveste netimbrarea. De asemenea, exceptia lipsei de calitate procesuala pasiva a fost invocata de parat si in ceea ce priveste capatul de cerere in despagubiri, calitate, sustinand paratul, avand tot Statul, prin Ministerul Finantelor Publice.

Prin incheierea de sedinta din data de 17 mai 2010, tribunalul a luat act de precizarea cadrului procesual pasiv pe baza cererii reclamantei de introducere in cauza a Ministerului Culturii si Patrimoniului National.

La data de 04.11.2010, B.G.I. a formulat cerere de interventie in interes propriu in cauza, ca mostenitoare pe linie paterna a numitei G.C.A., casatorita B., aratand la randul sau ca tabloul a fost preluat de Statul Roman dupa ce fusese lasat in pastrare in anul 1944  Palatului Regal de la Peles, solicitarile sale fiind aceleasi cu cele formulate de reclamanta.

Ministerul Culturii si Patrimoniului National a depus intampinare, la 14.03.2011, prin care a solicitat respingerea cererilor formulate impotriva sa, in principal pentru lipsa de calitate procesuala pasiva si in subsidiar ca nefondate.

 La data de 20.04.2011, prima instanta a dispus respingerea exceptiei privind  netimbrarea actiunii.

Prin sentinta civila nr. 1299 din 28.06.2012, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila a respins exceptiile privind lipsa de calitate procesuala activa a reclamantei si prescriptia dreptului la actiune; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a  Ministerului Culturii si Patrimoniului National; a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare principale formulata de reclamanta G.I.P. in contradictoriu cu paratii Muzeul National de Arta al Romaniei, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Culturii si Patrimoniului National si intervenienta B.G.I., cat si a capatului de cerere subsidiar in despagubiri pe care le-a respins ca inadmisibile.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta I.G., invocand art. 282 si urm. C. proc. civ.

Ministerul Culturii si Patrimoniului National a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar Muzeul National  de  Arta  al Romaniei prin intampinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat in principal si desfiintarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanta in subsidiar, daca s-ar aprecia necesara judecata pe fond.

Prin decizia civila nr. 185 A din 18.12.2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, conflicte de munca si asigurari sociale, a admis exceptia lipsei de interes pe capatul de cerere avand ca obiect actiunea in constatare, exceptia lipsei calitatii procesuale active pe capatul de cerere avand ca obiect revendicare mobiliara si exceptia prescriptiei pe capatul de cerere avand ca obiect despagubiri banesti, solutia primei instantei fiind mentinuta in privinta cererii de interventie si a cheltuielilor de judecata.

Prin decizia civila nr. 652 din 20 februarie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de reclamanta impotriva deciziei civile nr. 185 A din 18.12.2012 pe care a casat-o cu consecinta trimiterii cauzei pentru rejudecare retinandu-se modul gresit de solutionare al celor trei exceptii din perspectiva dispozitiilor art. 137 C. proc. civ. si al motivarii contradictorii in privinta ordinii de solutionare a acestora in functie de efectele pe care le produc pe plan procesual.

In apel, dupa casare, prin decizia nr. 287 A din 30 iunie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie s-a admis apelul formulat de reclamanta G.I.P.; a fost schimbata in parte sentinta apelata in sensul ca s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active in ceea ce priveste capetele de cerere avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului si actiunea in revendicare; s-a respins actiunea formulata in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Culturii si Muzeul National de Arta al Romaniei pentru lipsa calitatii procesuale active; s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Culturii si a M.N.A.R. pe capatul de cerere avand ca obiect despagubirile banesti si s-au mentinut dispozitiile sentintei referitoare la respingerea cererii de interventie principala.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut in principal ca din inscrisurile administrate in cauza rezulta ca tabloul a intrat in patrimoniul statului, potrivit cu actul de vointa al testatorului, la data de 22 mai 1975 valoarea de achizitie a bunului fiind de 67.000 lei la care s-a adaugat suma de 3.350 lei valoarea comisionului achitat Gospodariei CC al PCR de la numita T.E. In conditiile prevazute de art. 109 C. proc. civ. retinand inexistenta identitatii intre titularul cererii de chemare in judecata si subiectul activ al raportului juridic dedus judecatii, Curtea a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata din oficiu este intemeiata.

In privinta capatului de cerere avand ca obiect despagubirile banesti echivalente pretului de piata al tabloului, Curtea a constatat ca, pentru aceleasi argumente avute in vedere la stabilirea situatiei de fapt, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a M.N.A.R. si Ministerului Culturii sunt intemeiate, aceste institutii neavand prin raportare la dispozitiile Legii nr. 182/2000 si ale Legii nr. 213/1998 calitate de subiect pasiv in litigii avand ca obiect pretentii banesti pentru bunurile aflate in patrimoniul statului.

Impotriva deciziei civile nr. 287 A/30.06.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a declarat recurs I.P.G. invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei Curtii de apel, admiterea apelului si restituirea in natura a tabloului revendicat.

In motivarea cererii recurenta a aratat ca instanta de apel in mod gresit a solutionat din nou cauza pe exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei-reclamante deoarece intimatii-parati nu au formulat apel si nu au criticat solutia instantei de fond prin care au fost respinse exceptiile invocate de catre acestia prin intampinare in fata instantei fondului, hotararea instantei fondului fiind cazuta in puterea lucrului judecat.

Recurenta a mai aratat ca in cauza ambele instante au aplicat gresit dispozitiile legale referitoare la actiunea in revendicare a bunului mobil (tabloul) preluat abuziv de regimul comunist sustinand ca in speta sunt incidente dispozitiile Legii nr. 182/2000 ca lege speciala care prevad ca bunurile preluate ilegal pot fi revendicate.

In mod cu totul eronat instanta de apel a admis pentru a doua oara exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei-reclamante, la dosarul cauzei existand dovezi ca aceasta este fiica lui I.G., fiul predecedat al lui N.G. si al M.G.

De asemenea, a aratat recurenta, in mod gresit instanta de apel a retinut ca apelanta-reclamanta ar avea doar un drept de creanta asupra tabloului, vointa testatorului exprimata prin testament in sensul vanzarii tabloului de catre toti mostenitorii catre stat reprezinta o conditie suspensiva care nu s-a mai indeplinit.

Recurenta arata ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 315 alin. (1) din vechiul Cod de procedura civila (neconformandu-se dispozitiilor cu caracter obligatoriu ale deciziei de casare in sensul de a rejudeca in limitele cererii de apel) si a dispozitiilor art. 129 alin. (4) si (6) din vechiul Cod de procedura civila (nu a fost pusa in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului-parat M.N.A.R. si nu a dispus asupra capatului de cerere referitor la despagubirile banesti in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice).

Intimatii-parati Ministerul Culturii si Muzeul National de Arta al Romaniei (M.N.A.R.) au formulat fiecare intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat/neintemeiat.

Analizand actele si lucrarile dosarului in functie de criticile recurentei si incadrate in art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Inalta Curte a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotararii se poate cere cand aceasta este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Literatura juridica a statuat ca hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii atunci cand instanta a carei hotarare se ataca a aplicat dispozitiile legale spetei, insa fie le-a incalcat, fie le-a aplicat gresit.

Din aceasta perspectiva, precum si din perspectiva criticilor hotararii recurate, Inalta Curte a retinut ca decizia atacata este pronuntata in temeiul dispozitiilor legale aplicabile spetei si a deciziei de casare nr. 652 din 20 februarie 2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila.

Astfel, in ceea ce priveste critica recurentei referitoare la incalcarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Inalta Curte a inlaturat-o deoarece din considerentele deciziei recurate rezulta cu certitudine ca instanta de apel, in rejudecare, a avut in vedere decizia civila nr. 652 din 20 februarie 2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila si, in consecinta, a reluat judecata apelului cu privire la exceptiile discutate pe parcursul celor doua cicluri procesuale, cat si in limitele motivelor de apel formulate de reclamanta.

Nu este lipsit de relevanta de a sublinia in acest context ca in decizia civila nr. 652 din 20 februarie 2014 s-a retinut ca instanta de apel, prin modul de solutionare a celor trei exceptii (lipsa de interes juridic, lipsa calitatii procesuale active si a prescriptiei dreptului la actiune), s-a contrazis si nu a avut in vedere consecintele juridice pe plan procesual.

Recomandarea deciziei de casare a fost ca instanta de apel sa stabileasca cu exactitate continutul raportului juridic dintre partile litigante in limitele cererii de apel si in functie de acesta de a motiva decizia in fapt si in drept intr-o forma clara, concisa si coerenta, indiferent daca se va pronunta pe exceptie sau pe fondul cererii de apel.

Din acest punct de vedere, Inalta Curte nu isi insuseste critica recurentei privind modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale active de catre instanta de apel dupa casare avand in vedere atat dispozitiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. care prevad ca instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu, cat si faptul ca in etapa de judecata, anterioara deciziei de casare au fost invocate exceptia lipsei de interes juridic, exceptia lipsei calitatii procesuale active, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

Or, asa cum am aratat deja, in decizia de casare nr. 652/20.02.2014 s-a aratat ca prin modul de solutionare a exceptiilor instanta de apel nu a avut in vedere consecintele juridice pe plan procesual.

Referitor la critica recurentei in sensul ca instanta de apel in rejudecare a solutionat gresit exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in conditiile in care M.N.A.R. nu a declarat apel, Inalta Curte a retinut ca nu este intemeiata din  doua considerente si anume, in primul rand Muzeul National de Arta al Romaniei nu avea interes sa declare apel deoarece sentinta civila nr. 1299/28.06.2012 ii era favorabila (actiunea in revendicare, capatul de cerere in despagubiri si cererea de interventie principala au fost respinse ca inadmisibile), iar in al doilea rand aceasta (exceptia lipsei calitatii procesuale active) a fost invocata in temeiul art. 295 C. proc. civ. de catre instanta de apel inainte de decizia de casare, cunoscut fiind faptul ca exceptia lipsei calitatii procesuale active este o exceptie de fond, peremptorie si absoluta ea putand fi invocata nu numai de partea interesata, ci si de procuror sau instanta din oficiu, in orice stare a pricinii.

Nu este lipsit de relevanta a sublinia si faptul ca in primul ciclu procesual cand instanta de apel a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei avand ca obiect revendicarea in natura, reclamanta nu s-a opus, dimpotriva aparatorul acesteia a pus concluzii orale pe exceptia invocata din oficiu si a depus si concluzii scrise in acest sens.

In ceea ce priveste solutia efectiva a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei pronuntata de catre instanta de apel, Inalta Curte a retinut ca este legala fata de faptul ca actiunea in revendicare poate fi formulata numai de catre titularul dreptului real de proprietate si numai impotriva celui care detine bunul fara niciun just titlu.

In justificarea dreptului sau de a solicita revendicarea bunului, respectiv tabloul – Tiganca de la Ghergani, autor Nicolae Grigorescu – recurenta-reclamanta a invocat sentinta civila nr. 303/06.07.1944 pronuntata de Tribunalul Ilfov. Or, din cuprinsul sentintei civile mentionate rezulta ca reclamanta a avut o creanta, si nu posesia asupra bunului.

Ceea ce este important de subliniat este faptul ca instanta de apel nu a contestat calitatea de mostenitor a recurentei-reclamante, ceea ce s-a pus in discutie a fost lipsa calitatii procesuale active a reclamantei de a solicita revendicarea in natura a tabloului in cauza avand in vedere ca sentinta civila nr. 303/06.07.1944 pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia a II-a civila nu i-a stabilit acesteia un drept de proprietate in natura, ci un drept de creanta de 25% din valoarea pretului.

Asadar, reclamanta nu are calitate procesuala activa pentru a solicita restituirea tabloului intrucat din inscrisurile depuse nu rezulta ca are un drept de proprietate asupra tabloului, ci doar un drept de creanta de 25% din valoarea tabloului dupa vanzarea lui.

In ceea ce priveste critica recurentei referitoare la solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului-parat Muzeul National de Arta al Romaniei privind capatul de cerere privind despagubirile, in sensul ca s-a solutionat pentru prima data in apel dupa rejudecare fara a fi pusa in discutia partilor, incalcand dispozitiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., Inalta Curte a inlaturat-o. Este adevarat ca, Curtea de apel in rejudecare nu a solicitat in mod expres sa se puna concluzii pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Muzeului National de Arta, insa din practicaua incheierii de amanare a pronuntarii din 23 iunie 2014 rezulta ca instanta de apel a acordat cuvantul partilor asupra exceptiilor invocate in faza de judecata a apelului, fata de cuprinsul deciziei de casare, precum si asupra cererii de apel, iar partile au sustinut concluziile in functie de interesele lor procesuale. Din cuprinsul aceleiasi incheieri rezulta ca intimatul-parat Muzeul National de Arta a facut trimitere la exceptia calitatii procesuale pasive.

Din aceasta perspectiva, Inalta Curte a retinut ca in cauza nu au fost incalcate nici dispozitiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., asa cum sustine recurenta, pentru faptul ca in dispozitivul deciziei atacate in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la despagubirile banesti nu a fost trecut in contradictoriu si Ministerul Finantelor Publice deoarece din acelasi dispozitiv rezulta ca instanta s-a pronuntat in contradictoriu cu aceasta parte atunci cand a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei pentru capetele de cerere avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului si actiunea in revendicare.

Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii. Or, asa cum am aratat deja, instanta de apel prin modul de solutionare a exceptiilor s-a pronuntat asupra capetelor de cerere mentionate in cererea de chemare in judecata.

Referitor la critica recurentei in sensul ca ambele instante au aplicat gresit dispozitiile legale referitoare la actiunea in revendicare a bunului mobil (tabloul), sustinand ca in speta sunt incidente dispozitiile Legii nr. 182/2000 ca lege speciala, Inalta Curte a inlaturat-o deoarece art. 99 alin. (2) din Legea nr. 182/1990 invocat de catre recurenta-reclamanta in cererea de chemare in judecata nu este aplicabil atat timp cat s-a retinut ca aceasta nu are calitate procesuala activa in ceea ce priveste capetele de cerere avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului si actiunea in revendicare.

Potrivit art. 99 alin. (2) (in prezent art. 93 alin. 2) din Legea nr. 182/2000 republicata, bunurile culturale mobile preluate inainte de 06.09.1940 de autoritati ale statului nu pot fi revendicate; bunurile culturale mobile preluate ilegal de autoritati ale statului dupa data de 06.09.1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept si vor fi restituite acestora de catre institutiile care le detin, pe baza unei hotarari judecatoresti definitive.

Din dispozitiile legal mentionate rezulta ca in cauza nu este reglementata situatia pretentiilor banesti, ci doar situatia cand se pretinde restituirea in natura a bun ului mobil. Or, asa cum am aratat deja de aceste dispozitii nu se poate prevala recurenta reclamanta atat timp cat s-a retinut ca nu are calitate procesuala activa in ceea ce priveste capetele de cerere avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului si actiunea in revendicare.

In consecinta, in mod corect a retinut instanta de apel ca in privinta capatului de cerere avand ca obiect despagubirile banesti echivalente pretului de piata al tabloului, intimatii Muzeul National de Arta al Romaniei si Ministerul Culturii prin raportare la dispozitiile Legii nr. 182/2000 si ale Legii nr. 213/1998 nu au calitate de subiect pasiv in litigii avand ca obiect pretentii banesti pentru bunurile aflate in patrimoniul statului.

Avand in vedere considerentele aratate, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.