Actiune in stabilirea paternitatii impotriva reclamantului. Imposibilitatea revizuirii unei hotarari definitive

Posted on Updated on by alinCategorii:CEDO, comercial, familie, practica judiciara

Hotarare din 2020 in Cauza Bocu impotriva Romaniei

Data act: 30-iun-2020

Emitent: Curtea Europeana A Drepturilor Omului

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A PATRA

(Cererea nr. 58.240/14)

Strasbourg

Definitiva

30 septembrie 2020

– Art. 37 – Nestabilirea cu suficienta certitudine a faptului ca reclamantul ar putea obtine redeschiderea procedurii interne in cazul in care Curtea ar decide sa accepte declaratia unilaterala a Guvernului parat si sa procedeze la radierea de pe rol – Respingerea cererii de radiere

– Art. 8 – Respectarea vietii private – Respingerea cererii de redeschidere a unei proceduri in stabilirea paternitatii unui copil nascut in afara casatoriei pe baza unei probe stiintifice inaccesibile la data actiunii in stabilirea paternitatii – Expertiza medico-legala extrajudiciara efectuata cu acordul copilului care a devenit major – Lipsa unui just echilibru intre interesele in speta

Hotararea a ramas definitiva in temeiul art. 44 § 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

In Cauza Bocu impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a patra), reunita intr-o camera compusa din:

Yonko Grozev, presedinte, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, Carlo Ranzoni, Stephanie Mourou-Vikstrom, Georges Ravarani, Jolien Schukking, judecatori, si Andrea Tamietti, grefier de sectie,

avand in vedere:

– Cererea nr. 58240/14 sus-mentionata, indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Octaviean Bocu („reclamantul”), a sesizat Curtea la 11 august 2014, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („Conventia”);

– decizia de a aduce prezenta cerere la cunostinta Guvernului roman („Guvernul”),

– observatiile partilor,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 9 iunie 2020,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

INTRODUCERE

Cererea priveste imposibilitatea ca reclamantul sa obtina revizuirea unei hotarari definitive prin care s-a constatat ca el este tatal lui B.A.M., cu toate ca, cu acordul acestuia din urma, a obtinut proba stiintifica conform careia nu este tatal sau biologic. Potrivit reclamantului, in aceasta situatie este vorba de o incalcare a art. 8 din Conventie.

IN FAPT

  1. Reclamantul s-a nascut in 1947 si domiciliaza in Brasov. A fost reprezentat de D.S. Oprea, avocat.
  2. Guvernul a fost reprezentat de agentul guvernamental, cel mai recent de doamna S.M. Teodoroiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
  3. La 2 februarie 1972, mama minorului B.A.M., nascut la 18 septembrie 1971, a sesizat Judecatoria Brasov („judecatoria”) cu o actiune in stabilirea paternitatii impotriva reclamantului. Prin Sentinta din 6 noiembrie 1972, reclamantul a fost declarat tatal copilului. Sentinta era intemeiata pe marturii si pe o expertiza medico-legala a grupelor de sange efectuata de Institutul de Medicina Legala Mina Minovici, care arata ca reclamantul putea fi tatal biologic al copilului.
  4. Aceasta sentinta a fost confirmata, in urma recursului reclamantului, prin decizia definitiva a Tribunalului Brasov („tribunalul”) din 23 martie 1973.
  5. In 2012, reclamantul a sesizat judecatoria cu o actiune in tagada paternitatii impotriva B.A.M. A solicitat instantei sa dispuna o expertiza ADN pentru a stabili daca este tatal biologic al copilului B.A.M.
  6. Prin sentinta din 28 iunie 2012, judecatoria a respins actiunea. Reclamantul a declarat apel impotriva acestei sentinte. Prin Decizia din 3 decembrie 2012, tribunalul a respins apelul si a statuat ca actiunea in tagada paternitatii nu poate fi introdusa decat de sotul mamei care a nascut copilul in cadrul casatoriei si ca, in speta, paternitatea copilului nu putea fi pusa in discutie decat prin contestarea hotararii judecatoresti care stabilise paternitatea copilului. Sesizata cu apel de catre reclamant, Curtea de Apel Brasov („curtea de apel”) a confirmat hotararile instantelor inferioare prin Decizia definitiva din 2 aprilie 2013.
  7. In 2013, reclamantul a obtinut consimtamantul lui B.A.M., devenit major, pentru ca ambii sa se supuna unei expertize medico-legale extrajudiciare, cu scopul de a stabili daca era tatal sau biologic.
  8. La 6 mai 2013, in urma unui test genetic, a fost intocmit raportul de expertiza de catre clinica privata M., care a stabilit ca reclamantul nu era, din punct de vedere biologic, tatal lui B.A.M.
  9. La 4 iunie 2013, pe baza raportului de expertiza mentionat anterior (supra, pct. 8) si a art. 322 din vechiul Cod de procedura civila (infra, pct. 12), reclamantul a sesizat tribunalul cu o cerere de revizuire a Deciziei definitive din 23 martie 1973 (supra, pct. 4).
  10. Prin Decizia definitiva din 21 octombrie 2013, redactata la 12 februarie 2014, tribunalul a declarat cererea de revizuire inadmisibila, pe motiv ca nu indeplinea conditiile de admisibilitate prevazute la art. 322 din vechiul Cod de procedura civila. A aratat ca Decizia definitiva din 23 martie 1973 nu evoca in mod direct fondul cauzei si ca raportul de expertiza din 6 mai 2013 nu constituia un inscris care sa fi existat la momentul hotararii din 1973, a carei revizuire se cerea, si despre care partile nu ar fi avut cunostinta, in sensul art. 322 alin. (5) din vechiul Cod de procedura civila. A considerat ca simplul fapt ca o noua realitate era dezvaluita prin documentul invocat, care fusese intocmit folosind o tehnica de testare genetica mai avansata decat cea care exista la data pronuntarii deciziei atacate, nu era apt pentru a legitima admisibilitatea cererii de revizuire.

Cadrul juridic si practica interne relevante

  1. Dispozitiile relevante care reglementeaza recunoasterea unui copil nascut in afara casatoriei, asa cum aceste texte erau aplicabile in cauza de fata, si practica interna relevanta sunt descrise in Hotararea Ostace impotriva Romaniei (nr. 12.547/06, pct. 19-25, 25 februarie 2014).
  2. Art. 322 din vechiul Cod de procedura civila, aplicabil in prezenta cauza, expune motivele care ar putea sta la baza unei cereri de revizuire. Acesta este redactat astfel in partile relevante in speta:

ARTICOLUL 322

„Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri: […]”

  1. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere. […]
  2. Art. 509 din noul Cod de procedura civila, in vigoare de la 15 februarie 2013, expune motivele care ar putea justifica o cerere de revizuire. Acesta este redactat astfel in partile relevante in speta:

ARTICOLUL 509

Obiectul si motivele revizuirii

„(1) Revizuirea unei hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca: […]

  1. dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor; […]
  2. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca.”

IN DREPT

  1. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 8 din Conventie
  2. Reclamantul se plange de imposibilitatea de a obtine recunoasterea in justitie a faptului ca nu este tatal lui B.A.M., desi raportul de expertiza realizat cu consimtamantul lui B.A.M., devenit major, a exclus paternitatea acestuia. Acesta invoca art. 8 din Conventie, redactat dupa cum urmeaza:

„1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

  1. Nu este admisa ingerinta unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care respectiva ingerinta este prevazuta de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si a libertatilor altora.”
  2. Cu privire la solicitarea Guvernului avand scopul de a radia cererea de pe rol, in conformitate cu art. 37 § 1 din Conventie
  3. In urma esecului negocierilor dintre parti purtate in vederea solutionarii amiabile a cauzei, Guvernul a informat Curtea despre intentia sa de a depune o declaratie unilaterala pentru a pune capat examinarii cauzei de catre Curte. A solicitat Curtii, de asemenea, sa radieze cererea de pe rol in conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Conventie.

Art. 37 din Conventie este redactat astfel in partile sale relevante:

„(1) In orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea de pe rol a unei cereri atunci cand circumstantele permit sa se conchida ca: […]

  1. c) din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinarii cererii nu se mai justifica.

Totusi, Curtea continua examinarea cererii daca respectarea drepturilor omului garantate prin Conventie si prin protocoalele sale o impune.

  1. Curtea poate hotari reinscrierea pe rol a unei cereri atunci cand ea considera ca imprejurarile o justifica.”
  2. Argumentele partilor
  3. Guvernul a prezentat o declaratie unilaterala pentru solutionarea problemei ridicate de prezenta cerere.
  4. In comentariile sale cu privire la declaratia unilaterala a Guvernului, reclamantul subliniaza importanta pe care o reprezinta pentru el posibilitatea de a solicita redeschiderea judecatii cauzei sale. Este esential, in opinia sa, ca o astfel de cerere sa nu poata fi respinsa pe motiv ca ar fi acceptat o solutionare pe cale amiabila sau ca, chiar daca ar fi respins o astfel de solutionare, Curtea ar considera ca ar putea fi de acord cu propunerea Guvernului.
  5. Mai precis, reclamantul explica faptul ca declaratia unilaterala implica radierea cererii de pe rol. In temeiul art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul Cod de procedura civila, numai constatarile unor incalcari (ale drepturilor sau libertatilor fundamentale) de catre Curte, cu exceptia prin urmare a deciziilor de radiere de pe rol, permit redeschiderea procedurii interne. Or, reclamantul afirma ca este important pentru el sa poata obtine redeschiderea procedurii interne pentru a putea sesiza instantele nationale cu chestiunea cu privire la paternitatea lui B.A.M. Adauga ca scopul cererii sale adresate Curtii este de a nu mai fi considerat din punct de vedere legal ca tatal lui B.A.M.
  6. Pentru a se pronunta asupra declaratiei unilaterale a Guvernului, Curtea l-a invitat pe cel din urma sa se exprime asupra comentariilor reclamantului cu privire la termenii declaratiei unilaterale. In raspunsul sau, Guvernul a facut referire la textul art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul Cod de procedura civila (supra, pct. 13) si si-a reiterat solicitarea de radiere a cererii de pe rol.
  7. Motivarea Curtii
  8. Principiile generale privind declaratiile unilaterale au fost prezentate in cauzele Jeronovics impotriva Letoniei [(MC), nr. 44898/10, pct. 64-70, 5 iulie 2016] si Aviakompaniya A.T.I., ZAT impotriva Ucrainei (nr. 1006/07, pct. 27-33, 5 octombrie 2017).
  9. Mai precis, Curtea reaminteste ca, atunci cand trebuie hotarata radierea de pe rol a unei cereri in intregime sau in parte in temeiul art. 37 § 1 lit. c) din Conventie pe baza unei declaratii unilaterale, factorii care intra in joc includ natura plangerilor formulate, natura si sfera de aplicare a masurilor eventual luate de guvernul parat in executarea hotararilor pronuntate de Curte in cauze anterioare si incidenta acestor masuri asupra cauzei examinate, natura concesiilor formulate in declaratia unilaterala, in special recunoasterea unei incalcari a Conventiei si angajamentul de a plati o reparatie adecvata pentru o astfel de incalcare, existenta unei jurisprudente relevante „clare si complete” in aceasta privinta – cu alte cuvinte, a sti daca problemele ridicate sunt similare cu cele deja solutionate de Curte in cauze anterioare -, modalitatile de remediere pe care guvernul parat intentioneaza sa le ofere reclamantului si chestiunea daca aceste modalitati permit inlaturarea consecintelor unei presupuse incalcari.

In cazul in care Curtea este convinsa de raspunsurile date la intrebarile de mai sus, verifica indeplinirea conditiilor prevazute la art. 37 § 1 lit. c) si la art. 37 § 1 in fine din Conventie (si anume, ca nu se mai justifica examinarea in continuare a cererii in intregime sau in parte si ca respectarea drepturilor omului nu impune examinarea in continuare a cererii). Daca sunt indeplinite aceste conditii, atunci decide sa radieze cererea de pe rol in intregime sau in parte.

In acest scop examineaza cu atentie angajamentele asumate de Guvern in declaratia sa unilaterala si, dupa caz, interpreteaza continutul acestora in lumina jurisprudentei sale (Jeronovics, citata anterior, pct. 64, precum si trimiterile citate).

  1. In primul rand, Curtea observa ca a constatat deja incalcari ale art. 8 din Conventie in cauze in care reclamantii nu aveau nicio posibilitate de a contesta, in lumina noilor probe biologice, stabilirea paternitatii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva (Ostace impotriva Romaniei, nr. 12.547/06, pct. 52, 25 februarie 2014, Paulik impotriva Slovaciei, nr. 10.699/05, pct. 46, CEDO 2006-XI si Tavli impotriva Turciei, nr. 11.449/02, pct. 36, 9 noiembrie 2006). Prin urmare, prezenta cauza urmeaza jurisprudenta consacrata a Curtii.
  2. Curtea reaminteste ca in Hotararea Ostace mentionata anterior, in care faptele erau similare cu cele din prezenta cauza, a concluzionat ca nu se asigurase un echilibru just intre interesele reclamantului si cele ale societatii si ca, prin urmare, sistemul juridic intern nu garantase in mod adecvat „respectarea vietii private” a reclamantului (Ostace, citata anterior, pct. 52). In Cauza Paulik, citata anterior, Curtea a retinut, pe de alta parte, in cadrul examinarii cererii de reparatie echitabila formulate de reclamant, ca, in temeiul articolelor relevante din Codul de procedura civila, procesul civil putea fi redeschis atunci cand Curtea constata o incalcare a drepturilor reclamantului garantate de Conventie, cand consecintele incalcarii erau grave, iar acordarea unei reparatii echitabile nu era suficienta pentru repararea acestora (Paulik, citata anterior, pct. 72).
  3. Curtea observa ca ceea ce a sanctionat in temeiul art. 8 din Conventie in hotararile referitoare la chestiuni juridice similare celor ridicate in speta a fost imposibilitatea persoanelor in cauza de a repune in discutie, pe baza unor noi probe biologice, stabilirea judiciara a paternitatii cu privire la copii care au devenit majori intre timp, in cazuri in care realitatea biologica nu corespundea realitatii sociale. Considera ca, atunci cand se constata incalcarea din acest motiv a art. 8 din Conventie, existenta unei cai legale care permite persoanei in cauza sa obtina redeschiderea procedurii interne constituie, in principiu, o solutie adecvata, deseori chiar cea mai potrivita, pentru a pune capat incalcarii si a inlatura efectele acesteia.
  4. Curtea considera ca acelasi lucru trebuie sa fie valabil si in situatii precum cea din speta, in care obiectivul urmarit de reclamant prin sesizarea Curtii cu cererea sa era acela de a obtine redeschiderea procedurii interne (supra, pct. 18). Prin urmare, este necesar sa se examineze daca reclamantul dispune de o cale judiciara pentru a obtine redeschiderea procedurii interne pe baza unei declaratii unilaterale.
  5. In acest context, Curtea observa ca art. 509 alin. (1) pct. 10 din Codul de procedura civila prevede posibilitatea de a obtine revizuirea unei hotarari definitive atunci cand Curtea a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti si cand consecintele acestei incalcari sunt grave si persistente (supra, pct. 13). In acest text nu se mentioneaza posibilitatea de a obtine redeschiderea procesului civil pe baza unei decizii de radiere a unei cauze de pe rol, indiferent daca este vorba de o solutionare amiabila la care ar ajunge partile sau de o declaratie unilaterala. Guvernul nu a prezentat exemple de hotarari pronuntate de instantele nationale care ar putea demonstra ca acestea din urma deschid proceduri civile interne pe baza deciziilor prin care Curtea radiaza o cauza de pe rol. In sfarsit, Curtea observa ca nu se mentioneaza in declaratia unilaterala prezentata de Guvern niciun angajament din partea acestuia care sa permita redeschiderea procedurii, in cazul in care reclamantul dorea acest lucru.
  6. Curtea considera ca in cauza nu se poate stabili cu suficienta certitudine ca reclamantul ar putea obtine redeschiderea procedurii interne in cazul in care Curtea ar decide sa accepte declaratia unilaterala a Guvernului si sa radieze cererea de pe rol. In special, nu exclude ca reclamantul ar avea nevoie, pentru a putea solicita, daca este cazul, revizuirea deciziei in discutie a curtii de apel, de o hotarare a Curtii in care se constata in mod explicit incalcarea art. 8 din Conventie (a se vedea, mutatis mutandis, Hakimi impotriva Belgiei, nr. 665/08, pct. 29, 29 iunie 2010, Rozhin impotriva Rusiei, nr. 50.098/07, pct. 23, 6 decembrie 2011, si Vojtechova impotriva Slovaciei, nr. 59.102/08, pct. 2-28, 25 septembrie 2012).
  7. In lumina celor de mai sus, Curtea admite argumentul prezentat de reclamant. Prin urmare, nu poate concluziona ca nu mai este justificata continuarea examinarii cererii. Mai mult, respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite in Conventie si in protocoalele la aceasta, obliga la continuarea examinarii cauzei. Astfel, trebuie respinsa cererea Guvernului avand scopul de a radia cererea de pe rol in temeiul art. 37 din Conventie.
  8. Cu privire la admisibilitate
  9. Curtea reaminteste ca stabilirea relatiei juridice dintre un tata si fiul sau prezumtiv se incadreaza in sfera „vietii private” a persoanei in cauza (Ostace, citata anterior, pct. 30, si Iyilik impotriva Turciei, nr. 2.899/05, pct. 23, 6 decembrie 2011). Prin urmare, art. 8 din Conventie se aplica faptelor spetei.
  10. Constatand ca cererea nu este in mod vadit nefondata si ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate in sensul art. 35 din Conventie, Curtea o declara admisibila.
  11. Cu privire la fond
  12. Argumentele partilor
  13. Reclamantul sustine ca nu beneficia de o cale legala in dreptul intern pentru a obtine recunoasterea in justitie a faptului ca nu este tatal lui B.A.M., desi expertiza medico-legala care a putut fi realizata in 2013 cu consimtamantul fiului sau prezumtiv, devenit major, a exclus clar paternitatea acestuia.
  14. Guvernul contesta argumentul reclamantului. Conform acestuia, refuzul de a autoriza redeschiderea procedurii era motivat de preocuparea de a asigura respectarea securitatii juridice.
  15. Motivarea Curtii
  16. In speta, Curtea observa ca, in 1972, la scurt timp dupa nasterea lui B.A.M., mama acestuia din urma l-a actionat in justitie pe reclamant printr-o actiune in stabilirea paternitatii. Aceasta actiune a fost admisa pe baza unor marturii si a unei expertize medico-legale a grupelor sangvine care arata ca reclamantul putea fi tatal biologic al copilului (supra, pct. 3).
  17. Ulterior, in urma unei expertize medico-legale extrajudiciare, efectuata cu acordul lui B.A.M., care indica faptul ca era exclus ca acesta sa fie tatal sau biologic (supra, pct. 8), reclamantul a solicitat revizuirea Deciziei din 23 martie 1973, bazandu-se in special pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila, care prevede posibilitatea de a redeschide o procedura atunci cand imposibilitatea de a prezenta inscrisuri in cursul procedurii initiale tine de un eveniment exterior vointei partilor. Cererea reclamantului a fost declarata inadmisibila de catre instantele nationale, pe motiv ca nu era indeplinita conditia conform careia era obligatoriu ca inscrisurile respective sa existe deja la momentul procedurii initiale (supra, pct. 10).
  18. Curtea constata ca problema ridicata in prezenta cauza este similara cu cea pe care a intalnit-o in Hotararea Ostace mentionata anterior. In aceasta cauza a constatat o incalcare a art. 8 din cauza imposibilitatii ca reclamantul sa obtina redeschiderea unei proceduri prin care a fost declarat tata al unui copil, desi intre timp a reusit sa obtina, cu consimtamantul copilului devenit major, o noua proba biologica atestand ca nu era tatal acestuia din urma (ibidem, pct. 43-45).
  19. Totusi, tinand seama de observatiile formulate de Guvern, Curtea nu identifica niciun motiv pentru a se indeparta in speta de concluzia la care a ajuns in Hotararea Ostace. Considera ca, prin respingerea cererii de redeschidere a procedurii de stabilire a paternitatii copilului nascut in afara casatoriei, desi toate persoanele in cauza pareau sa fie de acord cu stabilirea adevarului biologic privind filiatia lui B.A.M. devenit major, pe baza unei probe stiintifice, inaccesibila la data actiunii in stabilirea paternitatii, autoritatile nationale nu au pastrat justul echilibru intre interesele prezente (a se vedea, de exemplu, Tavli, citata anterior, pct. 36, si Ostace, citata anterior, pct. 45).
  20. Prin urmare, in speta a fost incalcat art. 8 din Conventie.
  21. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
  22. Art. 41 din Conventie prevede:

„In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

  1. Prejudiciu
  2. Reclamantul solicita 50.000 de euro (EUR) cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral pe care considera ca l-a suferit.
  3. Guvernul considera ca suma solicitata este prea ridicata avand in vedere jurisprudenta Curtii in materie.
  4. Curtea considera ca art. 509 din noul Cod de procedura civila permite revizuirea unei hotarari pronuntate in plan intern in cazul in care, ca in speta, Curtea a constatat incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale unui reclamant (a se vedea, mutatis mutandis, Elisei-Uzun si Andonie impotriva Romaniei, nr. 42.447/10, pct. 78, 23 aprilie 2019). Cu toate acestea, nimic din prezenta hotarare nu trebuie sa fie interpretat ca exprimand vreo opinie despre modul de solutionare a unei astfel de actiuni (a se vedea, mutatis mutandis, Calin si altii impotriva Romaniei, nr. 25.057/11, si alte doua cereri, pct. 109, 19 iulie 2016). In plus, Curtea acorda reclamantului 5.000 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit.
  5. Cheltuieli de judecata
  6. Reclamantul solicita 417,50 EUR reprezentand cheltuieli pentru onorariul avocatului efectuate de acesta in cadrul procedurii de revizuire in fata instantelor interne. De asemenea, solicita 333 EUR pentru cheltuielile efectuate in fata Curtii cu onorariul avocatului si pentru cheltuielile cu corespondenta efectuate pentru sesizarea acesteia. In sfarsit, solicita 210 EUR pentru costurile aferente expertizei genetice medicale. Aceste cereri sunt insotite de documente justificative.
  7. Guvernul sustine ca trebuie rambursate doar cheltuielile de judecata legate de constatarea de catre Curte a unei incalcari. Adauga faptul ca chitantele care atesta onorariile avocatului nu sunt insotite de un centralizator cu numarul de ore lucrate.
  8. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care se stabileste caracterul real, necesar si rezonabil al acestora. In speta, tinand seama de documentele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate anterior, Curtea considera rezonabil sa acorde reclamantului suma de 750 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata pentru procedura interna si pentru procedura in fata Curtii, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit.
  9. Dobanzi moratorii
  10. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA:

  1. respinge cererea Guvernului avand scopul de a radia cererea de pe rol;
  2. declara cererea admisibila;
  3. hotaraste ca a fost incalcat art. 8 din Conventie;
  4. hotaraste:
  5. a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, urmatoarele sume, care trebuie convertite in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii:

(i)5.000 EUR (cinci mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(ii)750 EUR (sapte sute cincizeci de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit de reclamant, pentru cheltuielile de judecata;

  1. b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;
  2. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la 30 iunie 2020, in temeiul art. 77 § 2 si § 3 din Regulament.

-****-

PRESEDINTE

YONKO GROZEV

Grefier,

Andrea Tamietti

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 398 din data de 16 aprilie 2021

alin