Abuz de majoritate in situatia in care actionarul majoritar este cel care a beneficiat de pe urma majorarii capitalului social
Curtea de Apel Timisoara a hotarat ca se poate vorbi de un abuz de majoritate in situatia in care actionarul majoritar ete cel care a beneficiat de pe urma majorarii capitalului social. In speta s-a identificat un raport de cauzalitate intre majorarea capitalului social si restituirea creditului catre actionarul majoritar. Instanta a apreciat ca in cauza a fost urmarit un interes personal si nu interesul societar, astfel incat se impune anularea hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor.
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA nr. operator 2928
SECTIA a II-a Civila
DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX
DECIZIA CIVILA NR.1160
Sedinta publica din 20 iunie 2013
Completul de judecata compus din :
PRESEDINTE : S_____ L_______
JUDECATOR: D____ I___ T_____
JUDECATOR: M_____ B_____
GREFIER : O_____ D_____
S-a luat in pronuntare recursul formulat de catre reclamantul S.C. F_____ P___________ S.A. Bucuresti impotriva sentintei civile nr.384/2013 pronuntata de Tribunalul T____, in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX in contradictoriu cu parata intimata S.C. C_______ SI O___ S.A. Timisoara, avand ca obiect actiune in anularea hotararii A__.
Dezbaterile asupra recursului si concluziile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 13 iunie 2013, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta decizie si potrivit careia pronuntarea a fost amanata pentru azi, cand, reclamantul recurent S.C. F_____ P___________ S.A. Bucuresti a depus concluzii scrise.
C U R T E A
Deliberand asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.384/2013 pronuntata de Tribunalul T____, in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea formulata de reclamanta F_____ P___________ S.A. in contradictoriu cu intimata S.C. C_______ si O___ S.A. ca neintemeiata. A obligat reclamanta la plata catre parata a sumei de 3.720 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca prin Hotararea nr.3 a Adunarii Extraordinare a Actionarilor S.C. C_______ si O___ S.A., din 26.11.2012, legal constituita prin prezenta a 2 actionarii ce detineau impreuna 84,02% din capitalul social au supus dezbaterii si au aprobat: 1) majorarea capitalului social de la 441.990 lei, reprezentand 44.199 actiuni cu valoarea nominala de 10 lei/actiune, la 2.xxxxxx lei, reprezentand 244.1999 actiuni cu valoarea nominala de 10 lei/actiune, prin emiterea unui numar suplimentar de 200.000 actiuni cu valoarea nominala de 210 lei/actiune; 2) aprobarea delegarii competentei Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor catre administratorul unic cu privire la aprobarea rezultatelor subscrise de actiuni in cadrul actiunii de majorare a capitalului social si inregistrarea la ORC, anularea actiunilor ramase nesubscrise dupa parcurgerea termenului de subscriere si majorarea efectiva a capitalului social cu contravaloarea actiunilor alocate; 3) modificarea actului constitutiv cu privire la cuantumul capitalului social total si a numarului de actiuni cu valorile rezultate ca urmare a finalizarii operatiunilor de majorare a capitalului social.
Reclamanta F_____ P___________ S.A. ca actionar al S.C. C_______ si O___ S.A. a contestat modalitatea de adoptare a acestei hotararii apreciind ca in speta au fost incalcate dispozitiile privind majorarea capitalului social respectiv art.113 lit.f coroborat cu art.114 si cu art.2201 din Legea nr.31/1990, ca nu a fost stabilita procedura subscrierii actiunilor nou emise ceea ce poate duce la o incalcare a dreptului de subscriere al actionarilor minoritari si ca a fost exercitat abuziv dreptul de a majora capitalul social, sustineri pe care instanta le gaseste neintemeiate.
Astfel, majorarea capitalului social intra in atributia adunarii generale extraordinare conform art.113 lit.f din LSC cu posibilitatea delegarii acestei atributii catre consiliul de administratie, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotararea a adunarii generale extraordinare, conform art.114 alin.1 din LSC.
In speta insa, asa cum rezulta foarte clar din continutul hotararii contestate, pct.1, majorarea capitalului social a fost hotarat prin vointa societatii, respectiv prin votul consensual al celor doi actionari prezentii si care detineau 84,02 % din capitalul social, cu respectarea cvorumului cerut de art.115 din LSC.
Ce au delegat cei doi actionari catre administratorul unic al societatii au fost doar operatiunile ulterioare manifestarii de vointa a societatii de adoptare a majorarii capitalului social, adica operatiuni tehnice privind aprobarea rezultatelor operatiunii de subscriere de actiuni, anularea actiunilor ramase nesubscrise dupa scurgerea termenului de subscriere sau operatiunea matematica de majorare efectiva a capitalului social, in actele contabile si statutare, cu rezultatele operatiunii de subscriere, atributii care nu intra in competenta adunarii generale extraordinare deoarece ci in atributiile executive ale administratorului societatii, de aducere la indeplinire a hotararilor adunarilor actionarilor, conform art.73 alin.1 litd din lege si chiar raspunzand pentru realitatea varsamintelor efectuate de asociati conform lit.a din acelasi text legal, atributie ce implica chiar operatiunile pentru care administratorul unic a fost mandatat sa le efectueze prin hotararea contestata.
In acest context, sustinerile reclamantei sunt neintemeiate si cu atat mai putin incidenta dispozitiilor art.2201 din LSC deoarece nu a existat o delegare a atributiei de majorare catre administratorul unic asa cum rezulta din cele expuse mai sus.
In ce priveste sustinerea ca hotararea contestata nu cuprinde procedura privind subscrierea actiunilor nou emise instanta a apreciat ca in cazul modalitatii de majorare a capitalului social ales prin hotararea AGEA nr.3 din 26.11.2012 nu exista dispozitii legale sau statutare care sa impuna o anumita procedura cum este cazul subscrierii publice de actiunii astfel ca daca exista cerinte minimale prin care sa fie stabilite numarul de actiunii noi emise si pretul fiecarei actiunii precum si termenul de subscriere exista garantia ca procedura este una transparenta si asigura dreptul oricarui actionar de a subscrie sau nu la majorarea capitalului social.
Or, in speta aceste conditii minimale au fost respectate iar reclamanta nu a precizat in mod concret in ce masura a fost sau este impiedicata ca actionar minoritar sa subscrie actiunile noi emise.
Faptul ca verificarea actiunilor noi emise este efectuata de catre actionarul majoritar care este si administratorul unic nu presupune de plano ca ar fi afectata procedura de subscriere in lipsa unor probe concrete in acest sens mai cu seama ca actionarul minoritar nu a probat ca i-ar fi fost incalcat in vreun fel dreptul de a subscrie actiuni noi emise.
De asemenea, afirmatia reclamantei cum ca adunarea generala extraordinara nu ar fi prevazut faptul ca majorarea capitalului social va putea fi realizata in limita subscrierilor primite, conform art.219 alin.2 din LSC, este nefondata deoarece acest aspect s-a prevazut implicit prin votul dat de actionarii la pct.1 in care se prevede faptul ca actiunile ramase nesubscrise dupa scurgerea termenului de subscriere se anuleaza, dispozitie care implica si ipoteza unei subscrieri partiale.
In fine, in ce priveste existenta unui pretins abuz de drept al actionarului majoritar, instanta opineaza ca din nou reclamanta face afirmatii ipotetice, presupunerii care nu-si gasesc suport probator in speta, coexistenta calitatii de actionar majoritar cu cea de administrator unic in persoana d-lui G__ A____ nefiind o premisa a unor eventuale abuzuri ce nu mai trebuie dovedite ci din contra, reclamanta trebuie sa dovedeasca prin ce acte sau fapt administratorul unic a impiedicat-o sa subscrie noile actiuni.
Faptul ca actionarul majoritar isi manifesta intentia de a da un curs anume activitatii societatii prin votul sau majoritar, in detrimentul actionarilor majoritari, nu presupune un abuz de drept in conditiile in care sunt respectate conditiile de cvorum si dispozitiilor statutare si legale.
Aceasta manifestare este una fireasca in contextul adoptarii de catre legiuitor a regulii majoritatii votului in adunarile generale ale actionarilor, fie ele ordinare sau extraordinare si reprezinta in realitate o masura de oportunitate care nu poate fi cenzurata prin actiunea in anularea unei hotararii a adunarii generale a societatii, aceasta masura fiind apanajul exclusiv al asociatilor/actionarilor acesteia.
Asa fiind, cum hotararea de majorare a capitalului social al S.C. C_______ si O___ S.A. a fost luata de catre adunarea generala extraordinara cu respectarea conditiilor de cvorum si a conditiilor statutare si legale si cum regasirea in aceeasi persoana a calitatii de actionar majoritar si a calitatii de administrator unic desemnat cu verificarea operatiunilor de efectuare a majorarii capitalului social nu reprezinta prin ea insesi ca ipoteza un abuz de drept si o afectare implicita a dreptului actionarului minoritar de a subscrie, fara o dovezi contrarii in acest sens, instanta a respins cererea ca neintemeiata.
Impotriva sentintei civile a formulat recurs reclamanta S.C. F_____ P___________ S.A. Bucuresti prin care a solicitat anularea Hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor C_______ si O___ nr. 3 din data de 26 noiembrie.
In motivare a arat ca sentinta ar fi rezultatul interpretarii si aplicarii gresite a legii; procedura majorarii capitalului social a fost scindata, actionarii hotarand numai cu privire la conditiile prealabile de majorare a capitalului social si lasand in sarcina administratorului unic majorarea efectiva; nu ar fi fost respectate dispozitiile art.2201 din LSC cu privire la valoarea nominala a capitalului majorat, care nu poate depasi jumatate din capitalul social subscris, existent la momentul autorizarii; in hotarare nu au fost prevazute elemente cum ar fi aportul fiecarui subscriitor, momentul transmiterii dreptului de proprietate, numarul actiunilor acordate in schimbul aportului; hotararea confera administratorului dreptul de a decide in concret majorarea in sensul stabilirii cuantumului, alocarii de actiuni, restructurarea participatiei actionariale etc., ceea ce excede simplei puneri in aplicare a prevederilor hotararilor adunarii generale; modificarea actului constitutiv nu va avea loc in baza hotararii adunarii generale, care nu contine si nu putea contine nicio dispozitie cu privire la cuantumul majorarii, noua structura a actionariatului etc., astfel ca actul de modificare a actului constitutiv va fi, nelegal, decizia administratorului unic, singura in care se vor regasi toate elementele;
Mai arata ca este gresita sustinerea ca mentiunea anularii actiunilor nesubscrise in termen implica si ipoteza unei subscrieri partiale deoarece, potrivit art.219 alin.2 din LSC, daca majorarea nu este subscrisa integral, capitalul ar putea fi majorat in cuantumul subscrierilor primite doar daca o asemenea posibilitate ar fi fost prevazuta in hotararea A__ de majorare;
Instanta de fond a facut o interpretare extensiva a acestui articol, ceea ce contravine scopului acestuia, de a preveni majorarile abuzive de capital, iar in speta este evidenta intentia actionarului majoritar de a-si atribui toate actiunile, incalcand dreptul de subscriere al celorlalti actionari;
De asemenea mai arata ca instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca majorarea capitalului social va avea ca efect diminuarea participatiei Fondului P___________ cu consecinta ca acesta nu se va putea opune unor masuri impuse de actionarul majoritar care nu ar fi in beneficiul societatii si nici nu va putea cenzura actele administratorului;
Recurenta expune, apoi, considerente privitoare la oportunitatea majorarii capitalului social, la presupusele intentii abuzive ale actionarului majoritar si la prezumtive situatii viitoare in legatura cu inregistrarile in registrul comertului.
In cauza a formulat intampinare parata intimata S.C. C_______ SI O___ S.A. Timisoara prin care a solicitat respingerea recursului declarat de F_____ P___________ SA Bucuresti impotriva sentintei civile nr.384 din 05 martie 2013 a Tribunalului T____, cu cheltuieli de judecata in recurs.
Prin intampinare parata intimata a invocat exceptia tardivitatii depunerii motivelor de recurs; daca motivele de recurs au fost depuse la un oficiu postal dupa data de 24.04.2013, atunci recursul este tardiv si prin urmare solicita sa se anuleze recursul conform art.306 alin. 1 C.proc.civ.
Parata intiamta apreciaza ca recursul este netemeinic, intrucat pretinsa scindare a procedurii majorarii capitalului social este invocata de reclamanta abia in recurs, neformand obiect al dezbaterii – ca motiv de nulitate absoluta a hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor (AGEA) – in fata primei instante.
Legea – art.316 rap.la art.294 alin. 1 C.proc.civ. 1865 – nu permite schimbarea cauzei sau obiectului procesului in caile de atac.
Invocarea unui motiv nou de nulitate direct in recurs aduce atingere acestor dispozitii legale prin faptul ca tinde la o modificare sau completare a cauzei si obiectului principal.
Pe de alta parte, procedura de majorare a capitalului social trebuie sa respecte dispozitiile imperative ale legii – ne referim la Legea nr.31/1990, republicata (LSC), numai incalcarea acestora putand duce la nulitatea absoluta a hotararilor adunarii generale.
Legea, insa, nu prevede o procedura detaliata a majorarii capitalului social, asa cum bine a retinut Tribunalul T____ in sentinta recurata.
Asa-zisa scindare a procedurii nu contine, in sine, nimic nelegal, nu infrange dispozitii imperative ale legii – si, de altfel, recurenta nici nu arata astfel de dispozitii.
Simpla lecturare a dispozitiilor cuprinse in hotarare AGEA contestata arata ca AGEA nu a transmis administratorului unic competentele sale, ci doar simple operatiuni tehnice de executare a hotararii de majorare, astfel incat, in realitate, nu se poate constata o scindare a competentei de majorare a capitalului social intre AGEA si administratorul unic.
Este contrara probelor administrate sustinerea recurentei despre o pretinsa nelegalitate a majorarii capitalului social, dedusa din interpretarea dispozitiilor art.l 13 lit.f coroborat cu art.l 14, art.2201 si art.212 din Legea nr.31/1990 si referindu-se atat la valoarea nominala a majorarii capitalului, care, in cazul autorizarii date administratorului de a decide majorarea capitalului social, ar fi limitata la jumatate din capitalul social subscris, existent in momentul autorizarii, cat si la procedura insasi de majorare a capitalului social.
In realitate, majorarea capitalului social a fost hotarata in mod clar de AGEA, care a stabilit, in linii sale esentiale, concordant cu dispozitiile legale aplicabile, atat maximul capitalului majorat, cat si procedura de majorare.
Astfel, la 26.11.2012, AGEA, legal convocata, in prezenta actionarilor detinand 84,02% din capitalul social, a hotarat direct, ea insasi, majorarea capitalului social de la 441.990 lei, reprezentand 44.199 actiuni cu valoare nominala de 10 lei fiecare la 2.441.990 lei, reprezentand 244.199 actiuni cu valoare nominala de 10 lei fiecare, majorare facuta prin emiterea unui numar de 200.000 actiuni noi cu valoare de 10 lei fiecare.
Asadar, Adunarea generala extraordinara insasi a hotarat majorarea capitalului social si nu a delegat administratorului competenta de a majora capitalul.
Ceea ce AGEA a transmis administratorului au fost doar competente executive, care nu tin de competenta exclusiva a adunarii generale, ci, dimpotriva, tin de atributiunile curente ale administratorului si anume: aprobarea (in sensul evident al constatarii) rezultatelor subscrierii de actiuni si inregistrarea la ORC T____. Este, aceasta, nimic altceva decat o simpla operatiune de contabilizare a rezultatelor subscrierii; anularea actiunilor ramase nesubscrise (dar, iarasi si in mod evident, numai in sensul constatarii numarului acestor actiuni deoarece adunarea generala insasi hotarase anularea actiunilor nesubscrise); majorarea efectiva a capitalului social cu contravaloarea actiunilor alocate.
Este de remarcat ca nici una din atributiunile transmise administratorului nu este o atributiune care sa constea in adoptarea unei hotarari cu privire la majorare, ci doar in executarea hotararii AGEA.
Oricum, executarea hotararilor AGEA este de competenta administratorului chiar fara a exista o mentiune expresa in acest sens in hotararea adunarii generale, iar in speta este evident ca puterile administratorului constau in a executa — din punct de vedere strict aritmetic, cantitativ (adica al numarului de actiuni subscrise si al capitalului aferent acestora) – hotararea AGEA.
Elementele privind aportul fiecarui subscriitor, momentul transmiterii dreptului de proprietate, numarul actiunilor acordate in schimbul aportului etc. nu puteau sa fie cuprinse in hotararea AGEA pentru ca, obiectiv, nu puteau fi cunoscute la momentul adoptarii hotararii, ci abia dupa expirarea perioadei de subscriere.
Oricum, insa, nici o dispozitie legala nu arata care ar trebui sa fie, in mod obligatoriu, cuprinsul hotararii de majorare.
Dispozitiile art.220 indice 1 din L.nr.31/1990 nu sunt aplicabile in speta pentru ca administratorul nu a fost autorizat sa majoreze capitalul social, hotararea de majorare fiind adoptata de adunarea generala extraordinara insasi, cu cvorumul si cu majoritatea prevazute de lege si de actul constitutiv.
Adunarea generala nu a delegat administratorului vreo competenta a sa exclusiva, ci doar 1-a imputernicit sa execute operatiunile strict necesare majorarii capitalului social.
Este lipsita de orice suport probator si chiar contrara hotararii AGEA atacate sustinerea reclamantei ca majorarea capitalului social ar fi trebuit limitata la o jumatate din capitalul social existent la data majorarii.
Dispozitia legala (art.220 ind.1 alin.3 din L.nr.31/1990) de limitare a majorarii capitalului social este aplicabila numai in cazul in care adunarea generala a delegat, in conditiile art.220 ind.1, competenta de majorare a capitalului social catre administrator.
Mai arata ca reclamanta recurenta rastalmaceste cu buna-stiinta si cu rea-credinta sensul hotararii AGEA cu privire la imputernicirea data administratorului pentru executarea majorarii capitalului social, neavand alt scop decat acela de a impiedica aceasta majorare, exercitandu-si abuziv drepturile de actionar minoritar (pentru ca, neindoielnic, exista un abuz de minoritate).
Asadar, nu administratorul unic modifica actul constitutiv, ci AGEA insasi.
Adunarea generala a mai stabilit ca actionarii inregistrati la data de referinta au drept de preemtiune si il pot exercita in 30 zile de la publicarea hotararii in Monitorul oficial.
Termenul de 30 zile este identic cu acela prevazut de art.216 alin.2 din L.nr.31/1990.
Trebuie, in consecinta, constatat ca toate dispozitiile legale privind procedura de majorare a capitalului social si etapele sale au fost corect aplicate si au fost in intregime respectate de A GEA prin hotararea atacata.
Nici Iesea si nici actul constitutiv nu prevad o procedura de senul aceleia aratate de reclamanta si, in general, nu prevad o procedura detaliata a majorarii de capital, stabilind doar normele strict necesare (exceptie facand doar majorarea prin subscriptie publica de actiuni).
In ceea ce priveste art.219 alin.2 din L.nr.31/1990, pe care isi intemeiaza unele sustineri reclamanta recurenta, acesta, nu este aplicabil decat majorarii de capital prin subscriptie publica, numai aceasta avand un prospect de emisiune la care se refera textul legal.
Dar chiar daca dispozitia citata ar fi aplicabila oricarei majorari de capital social, in speta au fost respectate conditiile art.219 alin.2 LSC.
Din hotararea AGEA rezulta cu claritate ca majorarea capitalului social se va face chiar daca nu ar fi subscrise toate noile actiuni intrucat este prevazuta expres anularea acelor actiuni noi care nu vor fi subscrise.
Or, anularea actiunilor nesubscrise inseamna, pentru oricine este de buna-credinta, ca majorarea capitalului social se va face numai in limita valorii actiunilor subscrise.
De altfel, nimic nu o impiedica pe reclamanta sa ceara convocarea unei adunari generale, in temeiul art.l 17 ind.l din L.nr.31/1990, propunand pe ordinea de zi tocmai aprobarea rezultatelor subscrierii de catre o AGEA – dar aceasta ar insemna sa actioneze cu buna-credinta in interesul societatii, nu numai in interesul sau.
Sustinerea recurentei ca dreptul de a majora capitalul social ar fi fost exercitat abuziv de catre actionarul majoritar, incalcandu-se drepturile actionarilor minoritari, este o sustinere lipsita de temei, intreaga teorie expusa de reclamanta fiind lipsita de orice contingenta cu realitatea societatii comerciale.
Faptul ca actionarul majoritar – cel mai interesat de bunul mers al societatii comerciale in care a investit – a adoptat hotararea de a majora capitalul social, investind in continuare in societate, nu inseamna ca si-ar fi exercitat abuziv dreptul sau de vot.
Dimpotriva, au fost respectate drepturile actionarilor minoritari.
Pe de alta parte, atunci cand exista un actionar majoritar intr-o societate pe actiuni, orice hotarari adoptate de adunarea generala cu voturile acestuia ar fi, in opinia reclamantei, susceptibile de abuz doar pentru ca au fost adoptate cu votul actionarului majoritar.
Aceasta ar insemna ca niciodata adunarea generala nu ar putea adopta hotarari daca actionarii minoritari se opun si invoca abuzul de majoritate, ceea ce, evident, ar fi o situatie absurda, iar consecintele pentru societate ar fi dezastruoase.
Nici o dezvoltare nu ar fi posibila daca actionarii nu sunt interesati de bunul mers al societatii comerciale.
Nesocotirea intereselor actionarilor minoritari ar putea fi invocata daca, spre exemplu, li s-ar fi refuzat dreptul de preemptiune sau nu ar fi fost convocati la adunarea generala si, in general, daca nu li s-ar respecta drepturile prevazute de lege sau de actul constitutiv.
Actionarii minoritari au fost convocati legal la adunarea generala, reclamanta insasi cunoscand data adunarii si ordinea de zi – dovada fiind faptul ca, desi nu a trimis un reprezentant, totusi si-a exercitat dreptul de vot prin fax, consemnandu-se in procesul verbal al adunarii votul sau impotriva majorarii capitalului.
Nu s-a dovedit intentia actionarului majoritar de a-si atribui toate actiunile emise pentru majorarea de capital si, oricum, chiar daca ar exista o astfel de intentie, aceasta nu este nelegala si, in plus, reclamanta are un mijloc extrem de eficace de a bloca pretinsa intentie subscriind actiuni noi, emise pentru majorarea capitalului.
Simpla afirmare a relei-credinte a actionarului majoritar nu este si suficienta pentru ca reaua-credinta sa si existe.
Faptul ca, urmare majorarii capitalului social, ar fi diminuata cota detinuta de reclamanta recurenta, nu are decat o singura cauza: nesubscrierea de catre reclamanta a unor actiuni noi proportional cu cota sa actuala de capital.
Nu poate fi facut culpabil de abuz nici un alt actionar de faptul ca reclamanta nu ar subscrie actiuni noi si, din acest motiv, cota sa s-ar reduce : poate fi un rezultat normal si legal al procedurii de subscriere.
Instanta de fond a avut in vedere acest aspect atunci cand a caracterizat ca fiind evenimente viitoare si incerte faptele de acest gen la care facea referire recurenta.
Oportunitatea majorarii capitalului rezulta din balanta societatii la 31.10.2012, care releva o datorie de cca.2.200.000 lei catre actionarul G__ A____ si o datorie de peste 1.370.000 lei catre banci, dar consideram ca o astfel de chestiune nu poate fi cenzurata de instanta deoarece depaseste cadrul actiunii in nulitatea absoluta a unei hotarari a adunarii generale, nulitate care trebuie sa aiba doar cauze de nelegalitate sau de contrarietate cu clauzele actului constitutiv.
Examinand calea de atac a reclamantei in conformitate cu motivele precizate in scris si din oficiu pentru cele de ordine publica, exceptia invocata de catre parata prin intampinare, precum si apararile acesteia, dispozitiile legale aplicabile, Curtea retine ca intemeiat recursul pentru urmatoarele considerente:
Instanta de control judiciar analizeaza cu prioritate exceptia tardivitatii caii de atac, invocata la punctul 4 in intampinare, pe care o considera nefondata intrucat termenul de recurs de 15 zile pentru reclamanta a inceput sa se calculeze de la data comunicarii sentintei, respectiv 08.04.2013, conform dovezii de primire de la fila 94 dosar fond, si s-a implinit la data de 24.04.2013, inclusiv, zi lucratoare, iar cererea de recurs a fost transmisa prin posta, iar stampila de pe plicul de expediere poarta data de 24.04.2013, conform inscrisului de la fila 12 dosar recurs, astfel ca se considera depus in termenul legal in conditiile art.101 si art.104 C.proc.civ.
Cu privire la motivele de recurs, se constata ca in mod gresit tribunalul a apreciat ca prin art.2 al hotararii A.G.E.A., nu s-a procedat la o delegare a competentei adunarii generale catre administratorul unic, ci doar la o transmitere a unor operatiuni tehnice ulterioare, intrucat astfel cum rezulta din cuprinsul hotararii atacate la acest punct 2, s-a inscris faptul ca administratorul unic va proceda la „aprobarea rezultatelor subscrise de actiuni”, ce reprezinta de fapt o etapa a majorarii de capital social, care confirma insasi numarul de actiuni cu care se va proceda la aceasta majorare ca finalitate a subscrierii, deci administratorul unic va putea sa aprobe el insusi noul capital social in functie de aceste actiuni subscrise si care poate fi diferit de numarul de actiuni prevazut la punctul 1 din hotarare, si prin urmare aproba insasi conditiile in care se realizeaza in ansamblul sau majorarea de capital.
Mai mult decat atat, si prevederea cu privire la atributia de a anula actiunile ramase nesubscrise presupune o operatiune intrinseca a masurii de majorare a capitalului social, dupa cum in finalul acestui punct 2 se acorda abilitatea administratorului unic de a proceda la „majorarea efectiva a capitalului social cu contravaloarea actiunilor achitate”, operatiune ce reprezinta insasi esenta si care duce la finalitatea intregii vointe a actionarilor de a majora capitalul social al societatii.
Fata de aceste consideratii se apreciaza ca s-a procedat la o efectiva delegare a competentelor reglementata de art.104 indice 1 din Legea nr.31/1990 a societatilor coroborat cu art.113 lit.f) din aceeasi lege si care duce implicit la aplicabilitatea dispozitiilor din art.114 indice 1 alin.2 din lege, ce arata ca „in cazul in care consiliul de administratie, respectiv directoratul este mandatat sa indeplineasca masura prevazuta la art.113 lit.f), dispozitiile art.220 indice 1 se aplica deciziilor”, in mod corespunzator.
In acest context, desi in punctul 1 al hotararii atacate s-a aprobat de principiu majorarea capitalului social si conditiile generale ale acestei majorari, delegarea competentei prin punctul 2 al hotararii incalca dispozitiile din art.220 indice 1, intrucat prin actul constitutiv sau printr-o modificare anterioara a acestui act nu s-a dispus o autorizare a administratorului unic sa majoreze capitalul social, iar pe de alta parte, s-au incalcat si prevederile alineatului (3), ce nu permite ca valoarea nominala a capitalului cu care va fi majorat cel initial sa depaseasca jumatate din capitalul social subscris, existent in momentul autorizarii, ceea ce in speta s-a intamplat ca urmare a votarii cresterii numarului de actiuni de la o valoare de 441.990 lei la cea de 2.441.990 lei.
Pe cale de consecinta, toate aceste aspecte ce incalca dispozitiile legii, determina necesitatea anularii punctelor 2 si 3 din hotararea atacata.
In ceea ce priveste punctul 1 al hotararii, valabilitatea acestuia se impune a fi verificata prin prisma motivului invocat de reclamanta, al abuzului de majoritate, pe care tribunalul l-a inlaturat pe considerentul inexistentei unui suport probator in acest sens si al asertiunii din considerentele sentintei, conform careia coexistenta calitatii de actionar majoritar, cu cea de administrator unic, nu este o premisa a unor eventuale abuzuri ce nu mai trebuie dovedite, a necesitatii dovedirii imprejurarilor ce au impiedicat-o pe reclamanta sa subscrie noile actiuni.
Curtea considera ca acest abuz de majoritate trebuie analizat sub mai multe aspecte, ca urmare a caracterului sau complex si prin raportare la particularitatile spetei, pornind si de la acceptarea faptului ca acesta este o forma a abuzului de drept ce poate fi definit ca o exercitare discretionara a dreptului de vot de catre actionarul majoritar, in vederea realizarii intereselor sale individuale, in dauna interesului social si in scopul prejudicierii actionarilor minoritari.
Exista anumite situatii in care, desi nu se poate sustine ca o hotarare a adunarii generale a actionarilor contravine vreunei dispozitii legale ori statutare, totusi prin cele hotarate sunt favorizati anumiti actionari in dauna celorlalti; la o prima analiza, aceasta situatie nu este altceva decat consecinta fireasca a aplicarii principiului majoritatii, insa in masura in care o astfel de hotarare este contrara interesului societatii, iar scopul este doar de a favoriza actionarii ce au votat in acest sens.
In dreptul comercial, nu a existat o dispozitie legala care sa sanctioneze abuzul de majoritate ori de minoritate, insa prin modificarile aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 s-a prevazut expres in art. 136 indice 1 ca actionarii trebuie sa-si exercite drepturile cu buna-credinta, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale societatii si ale celorlalti actionari.
In acest sens, in speta argumentarea de a supune la vot o majorare a capitalului social nu este cuprinsa in hotararea A.G.E.A. sau in alt act emis de catre societate si care sa se regaseasca in dosar, astfel ca insusind aparea formulata prin intampinare de catre parata, ar reiesi ca oportunitatea acestei operatiuni rezida din capitalizarea societatii in vederea achitarii unor datorii ale acesteia catre actionarul majoritar sau banci, sustinere ce este confirmata partial de actele de la dosar, cu privire la partea ce se refera la creditoarea societatii de catre acest actionar lipsind orice dovada cu privire la restul creantelor invocate.
In aceste conditii, instanta identifica un raport de cauzalitate intre majorarea capitalului social si restituirea creditului catre actionarul majoritar, ceea ce denota o urmarire a interesului personal si nu interesul societar, coroborat si cu finalitatea acestei operatiuni care duce la cresterea participatiei acestui actionar majoritar in societate cu toate consecintele derivate din aceasta.
Prin urmare, Curtea apreciaza existenta acestui abuz de majoritate exercitat de catre actionarul majoritar in contextul adoptarii hotararii contestate, situatie in care vazand dispozitiile art.312 alin. 1 si 3 din C.proc.civ. se va admite recursul declarat de reclamanta S.C. F_____ P___________ S.A. Bucuresti impotriva sentintei civile nr.384/5.03.2013, pronuntata de Tribunalul T____ in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, modifica in tot hotararea atacata in sensul ca va admite actiunea reclamantei in contradictoriu cu parata S.C. C_______ si O___ S.A. Timisoara si va dispune anularea Hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor nr. 3/26.11.2012 a paratei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. F_____ P___________ S.A. Bucuresti impotriva sentintei civile nr.384/5.03.2013, pronuntata de Tribunalul T____ in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, modifica in tot hotararea atacata in sensul ca admite actiunea reclamantei in contradictoriu cu parata S.C. C_______ si O___ S.A. Timisoara si dispune anularea Hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor nr. 3/26.11.2012 a paratei.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din 20 iunie 2013.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
S_____ L_______ D____ I___ T_____ Dr. M_____ B_____
GREFIER,
O_____ D_____
Red.D.I.T.1.07.2013
Tehnored D.O. 2 ex.1.07.2013
Instanta fond : Tribunalul T____
Jud.T___ B_______
Sursa: http://www.rolii.ro/hotarari/56b4bc7680fbb454fee347ab