Uzucapiune. RIL 19/2015. In interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila si art. 56, art. 76 si art. 82 din Legea nr. 71/2011 stabileste ca procedura speciala reglementata de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila nu este aplicabila in privinta posesiilor incepute anterior intrarii in vigoare a Codului civil.
DECIZIE nr. 19 din 5 octombrie 2015 referitoare la examinarea recursului in interesul legii exercitat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila raportat la prevederile art. 56, 76 si 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu referire la aplicabilitatea procedurii speciale de inscriere a drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii, in cazul prescriptiilor achizitive incepute si eventual implinite inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
Dosar nr. 12/2015
Iulia Cristina Tarcea – vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie – presedintele completului
Lavinia Curelea – presedintele Sectiei I civile
Roxana Popa – presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Mirela Sorina Popescu – presedintele Sectiei penale
Dragu Cretu – judecator la Sectia I civila
Raluca Moglan – judecator la Sectia I civila
Simona Gina Pietreanu – judecator la Sectia I civila
Carmen Elena Popoiag – judecator la Sectia I civila
Aurelia Rusu – judecator la Sectia I civila – judecator-raportor
Rodica Susanu – judecator la Sectia I civila
Bianca Elena Tandarescu – judecator la Sectia I civila – judecator-raportor
Mirela Visan – judecator la Sectia I civila
Marian Buda – judecator la Sectia a II-a civila
Iulia Manuela Cirnu – judecator la Sectia a II-a civila – judecator-raportor
Rodica Zaharia – judecator la Sectia a II-a civila
Carmen Tranica Teau – judecator la Sectia a II-a civila
Nela Petrisor – judecator la Sectia a II-a civila
Veronica Magdalena Danaila – judecator la Sectia a II-a civila
Minodora Condoiu – judecator la Sectia a II-a civila
Cosmin Horia Mihaianu – judecator la Sectia a II-a civila
Cezar Hincu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Veronica Nastasie – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Maricela Cobzariu – judecator la Sectia penala
Silvia Cerbu – judecator la Sectia penala
Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila, raportat la art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare.
La sedinta de judecata participa prim-magistratul-asistent, Aneta Ionescu, desemnata pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii exercitat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila raportat la prevederile art. 56, 76 si 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu referire la aplicabilitatea procedurii speciale de inscriere a drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii, in cazul prescriptiilor achizitive incepute si eventual implinite inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil.
Se refera de catre prim-magistratul-asistent ca, la data de 5 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanta a depus la dosarul cauzei note scrise care releva punctul de vedere al acestei instante relativ la problema de drept supusa dezlegarii.
Dupa prezentarea referatului cauzei, constatand ca nu mai sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, acorda cuvantul doamnei Antonia Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Reprezentantul procurorului general a invederat, in esenta, ca procedura privitoare la inscrierea drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii, cuprinsa in cartea a VI-a, titlul XII al Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, este aplicabila si uzucapiunilor incepute anterior datei de 1 octombrie 2011, indiferent daca imobilele au fost inscrise sau nu in cartile funciare.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:
I. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin memoriul de recurs in interesul legii formulat de autorii sesizarii a fost indicata urmatoarea problema de drept ca fiind solutionata diferit de instantele judecatoresti:
„Interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1.050 – 1.053 din Codul de procedura civila raportat la prevederile art. 56, 76 si 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (denumita in continuare Legea nr. 71/2011), cu referire la aplicabilitatea procedurii speciale de inscriere a drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii, in cazul prescriptiilor achizitive incepute si, eventual, implinite inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil.”
II. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
La data de 19 mai 2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost investita cu Sesizarea nr. 3.363/33 din 13 mai 2015, potrivit Hotararii nr. 7 din 12 mai 2015 a Colegiului de conducere al Curtii de Apel Constanta. Cauza a fost inregistrata pe rolul instantei supreme, Completul competent sa solutioneze recursul in interesul legii, cu nr. 12/2015.
La data de 10 iunie 2015, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu aceeasi problema de drept, invocand adresa de informare a Curtii de Apel Constanta referitoare la Sesizarea nr. 3.363/33 din 13 mai 2015. Cauza a fost inregistrata pe rolul instantei supreme sub nr. 16/2015.
Constatand ca, prin cele doua sesizari mentionate, problema de drept ce s-a solicitat a fi interpretata unitar este identica, prin rezolutia din 16 iunie 2015, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Cristina Iulia Tarcea, a dispus conexarea Dosarului nr. 16/2015 la Dosarul nr. 12/2015.
III. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
Practica judiciara neunitara ce a determinat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentul recurs in interesul legii s-a conturat in modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 1.050-1.053, din Codul de procedura civila raportat la prevederile art. 56, 76 si 82 din Legea nr. 71/2011, cu referire la aplicabilitatea procedurii speciale de inscriere a drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii.
In sesizarile Curtii de Apel Constanta si Curtii de Apel Suceava s-au expus, in esenta, urmatoarele opinii jurisprudentiale:
Intr-o prima opinie, s-a apreciat ca procedura speciala prevazuta de art. 1.049-1.052 din Codul de procedura civila (art. 1.050-1.053, dupa republicare) este aplicabila si cererilor intemeiate pe posesia inceputa anterior intrarii in vigoare a noului Cod civil.
S-a argumentat in acest sens ca, „daca legiuitorul ar fi vrut sa deroge de la aplicabilitatea imediata a procedurii speciale prevazute de art. 1.049 si urmatoarele din Codul de procedura civila in privinta tuturor cererilor de uzucapiune imobiliara formulate dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, ar fi prevazut expres ca aceasta procedura este aplicabila doar in cazul uzucapiunilor incepute sub imperiul noului Cod civil. Chiar daca anumite dispozitii procedurale fac trimitere la prevederile de drept material din noul Cod civil, respectiv art. 930, acestea nu pot fi aplicate in cazul cererilor de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, in privinta carora este aplicabil Codul civil din 1864, in privinta celorlalte dispozitii procedurale, acestea urmand a fi aplicate corespunzator situatiei de fapt si normelor de drept material aplicabile, reprezentate de Codul civil de la 1864. In acest sens sunt prevederile art. 1.050 alin. (3), referitoare la inscrisurile ce trebuie anexate cererii, art. 1.051 alin. (7) din Codul de procedura civila.”
In acelasi sens s-a retinut ca prevederile art. 1.050-1.053 din noul Cod de procedura civila, fiind norme de procedura cu caracter special si neexistand nicio alta norma care sa dispuna altfel, trebuie admis ca acestea sunt de imediata aplicare, astfel cum dispune expres art. 24 din noul Cod de procedura civila. Mai mult, art. 1.049 din noul Cod de procedura civila se refera la „orice” cereri de inscriere in cartea funciara, nefacand nicio distinctie in raport cu data introducerii lor la instanta.
Intr-o a doua opinie, s-a apreciat ca procedura speciala prevazuta de art. 1.049-1.052 din Codul de procedura civila (art. 1.050-1.053, dupa republicare) nu este aplicabila si cererilor intemeiate pe posesia inceputa anterior intrarii in vigoare a noului Cod civil.
Aceasta opinie a fost argumentata prin aceea ca, „din interpretarea coroborata si teleologica a dispozitiilor din cauza cu cele ale noului Cod civil ce reglementeaza institutia uzucapiunii, se constata ca aceste dispozitii procedurale sunt reglementate pentru uzucapiunile carora li se aplica normele noi, si nu cele din Codul civil de la 1864, intrucat efecte constitutive de drept nu mai au hotararile judecatoresti care constata uzucapiunea, ci cele care dispun asupra unor cereri de intabulare in cartea funciara a dreptului dobandit ca urmare a uzucapiunii. Cum in sistemul Codului civil de la 1864, uzucapiunea constituia drepturi in temeiul hotararii judecatoresti, retroactiv, de la data inceperii posesiei, in sistemul Codului civil din 2009, de la intabularea in cartea funciara si de la data formularii cererii de chemare in judecata, dispozitiile art. 1.049-1.052 din Codul de procedura civila nu pot fi impuse in sistemul Codului civil vechi. Mai mult, procedura noua, cu caracter special, deschide si calea unei proceduri cu caracter necontencios in anumite conditii de speta, incompatibila cu institutia uzucapiunii reglementata de Codul civil de la 1864.”
In majoritatea cazurilor, din considerentele hotararilor anexate sesizarilor, nu rezulta insa, in mod expres, argumentele avute in vedere pentru aplicabilitatea, respectiv inaplicabilitatea procedurii speciale reglementate de art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila.
IV. Prevederile legale incidente
Art. 35 din Codul de procedura civila:
„Art. 35. – Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.”
Conform art. 1.050 din Codul de procedura civila, titlul XII, Procedura privitoare la inscrierea drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii:
„Art. 1.050. – Dispozitiile prezentului titlu sunt aplicabile oricaror cereri de inscriere in cartea funciara a drepturilor reale imobiliare dobandite in temeiul uzucapiunii.”
Art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedura civila:
„(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data inscrierii, in conditiile legii, in cartea funciara a dreptului de proprietate dobandit in temeiul uzucapiunii.”
Art. 56 din Legea nr. 71/2011:
„Art. 56. – (1) Dispozitiile Codului civil privitoare la dobandirea drepturilor reale imobiliare prin efectul inscrierii acestora in cartea funciara se aplica numai dupa finalizarea lucrarilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala si deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cartilor funciare pentru imobilele respective, in conformitate cu dispozitiile Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Pana la data prevazuta la alin. (1), inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat in mod valabil, se face numai in scop de opozabilitate fata de terti.”
Art. 76 din Legea nr. 71/2011 prevede ca:
„Art. 76. – Dispozitiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, conditiile, efectele si regimul inscrierilor in cartea funciara se aplica numai actelor si faptelor juridice incheiate sau, dupa caz, savarsite ori produse dupa intrarea in vigoare a Codului civil.”
Art. 82 din Legea nr. 71/2011 prevede ca:
„Art. 82. – (1) Dispozitiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliara se aplica numai in cazurile in care posesia a inceput dupa data intrarii in vigoare a acestuia. Pentru cazurile in care posesia a inceput inainte de aceasta data sunt aplicabile dispozitiile referitoare la uzucapiune in vigoare la data inceperii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data inceperii posesiei, inainte de intrarea in vigoare a Codului civil, nu erau deschise carti funciare, raman aplicabile dispozitiile in materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
(2) In cazul posesiilor incepute dupa intrarea in vigoare a Codului civil, daca erau deschise carti funciare, pana la indeplinirea conditiilor prevazute in art. 56 alin. (1), uzucapiunea extratabulara prevazuta in art. 930 din Codul civil isi produce efectele de la data introducerii cererii de chemare in judecata prin care s-a solicitat constatarea indeplinirii cerintelor legale ale acestui mod de dobandire, daca actiunea a fost admisa, respectiv de la data invocarii exceptiei uzucapiunii, daca aceasta exceptie a fost admisa.”
Conform art. 223 din Legea nr. 71/2011:
„Art. 223. – Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite.”
Art. 201 din Legea nr. 71/2011:
„Art. 201. – Prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.”
Art. 3 din Legea nr. 71/2011:
„Art. 3. – Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.”
Conform art. 6 din Codul civil:
„Art. 6. – (1) Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva.
(2) Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrarii in vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi.
(4) Prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.”
Conform art. 24 din Codul de procedura civila:
„Art. 24. – Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare.”
V. Opinia procurorului general
La data de 3 octombrie 2015, Ministerul Public a transmis un punct de vedere cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul recursului in interesului legii, procurorul general opinand, in esenta, ca procedura speciala reglementata de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila este aplicabila si uzucapiunilor incepute anterior datei de 1 octombrie 2011, indiferent daca imobilele au fost inscrise sau nu in cartea funciara.
VI. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Nu s-a identificat jurisprudenta relevanta in aceasta materie la nivelul sectiilor instantei supreme.
In ceea ce priveste, insa, aplicarea legii in timp in materia prescriptiei extinctive sau achizitive, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat urmatoarele decizii in interesul legii: nr. IV din 16 ianuarie 2006, nr. 86/2007 si nr. 1/2014.
VII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
Problema de drept in discutie a facut obiect de analiza al Curtii Constitutionale din perspectiva domeniului de aplicare a dispozitiilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila, cu referire la conditiile impuse de noul Cod civil pentru inscrierea in cartea funciara a drepturilor dobandite prin uzucapiune si in privinta posesiilor incepute inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil.
Prin Decizia nr. 225 din 2 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 405 din 9 iunie 2015, Curtea Constitutionala a stabilit ca dispozitiile reclamate sunt constitutionale, pentru urmatoarele considerente:
Facand distinctia dintre normele de procedura, de imediata aplicare, si normele de drept substantial, la inscrierea dreptului dobandit trebuie sa se tina cont, in privinta conditiilor de fond ale uzucapiunii, de legea in vigoare la data inceperii posesiei. In acest sens sunt si dispozitiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit carora dispozitiile noului Cod civil referitoare la uzucapiunea imobiliara se aplica numai in cazurile in care posesia a inceput dupa data intrarii in vigoare a acestuia. Prin urmare, conditiile de fond ale uzucapiunii (referitoare la conditiile posesiei) vor fi guvernate de legea in vigoare la data inceperii posesiei, iar procedura aplicabila inscrierii dreptului va fi cea prevazuta de art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila, atunci cand cererea a fost formulata dupa intrarea acestuia in vigoare. In acest sens sunt si dispozitiile de drept substantial cuprinse in art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit carora uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
Avand in vedere faptul ca norma procedurala are o sfera de cuprindere foarte larga, in sensul ca aceasta se aplica cererilor de constatare a dobandirii dreptului de proprietate in temeiul uzucapiunii formulate in temeiul unor acte normative diferite, revine instantei de judecata sa interpreteze si sa aplice in concret dispozitiile legale criticate, evitandu-se instituirea in sarcina uzucapantilor a prezentarii unor inscrisuri care nu au legatura cu dispozitiile de drept substantial aplicabile cererilor acestora. De altfel, Curtea retine ca este de principiu ca valorificarea dispozitiilor de drept substantial se face prin intermediul normelor de drept procedural, iar dreptul de acces la justitie nu este un drept absolut, el putand fi supus unor limitari sau conditionari, astfel incat sa nu fie afectata insasi substanta dreptului.
VIII. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene
La nivelul celor doua instante europene nu s-a identificat jurisprudenta relevanta care sa vizeze in mod direct problema de drept supusa analizei.
IX. Punctul de vedere exprimat de specialisti
Opinia exprimata, in calitate de specialisti, de prof. univ. doctor Valeriu Stoica, conf. univ. doctor Adrian Almasan, asist. univ. doctor Laura Toma-Dauceanu, din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti, in temeiul art. 516 alin. (6) din Codul de procedura civila, a fost cea potrivit careia problema de drept dedusa analizei trebuie solutionata in sensul ca, ori de cate ori cererea are ca obiect constatarea dobandirii dreptului real ca urmare a uzucapiunii, indiferent de momentul la care a inceput posesia, se aplica procedura speciala reglementata de art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila, iar atunci cand constatarea dobandirii dreptului de proprietate, ca urmare a uzucapiunii, se invoca pe cale de exceptie, respectiv cat timp inscrierile in cartea funciara nu au un efect constitutiv de drepturi, se aplica procedura contencioasa de drept comun. Acolo unde se aplica deja efectul constitutiv al inscrierii in cartea funciara si, in viitor, pe masura ce se va aplica efectul constitutiv, nu se va mai putea invoca uzucapiunea pe cale de exceptie, ci numai cu aplicarea procedurii speciale.
Punctul de vedere exprimat de specialistii in procedura civila ai Facultatii de Drept a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj este in sensul ca procedura speciala a inscrierii drepturilor reale imobiliare dobandite prin uzucapiune trebuie aplicate si prescriptiilor incepute anterior noului Cod civil, acestia apreciind ca textul art. 35 privind procedura actiunii in constatare ar putea fi inlaturat prin invocarea directa a incalcarii textului art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1.
Specialistii de la catedra de drept civil a Facultatii de Drept a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj au apreciat ca procedura speciala a uzucapiunii extratabulare nu este susceptibila de a fi aplicata tuturor uzucapiunilor al caror curs a inceput inainte de intrarea in vigoare a actualului Cod civil. Totodata, subliniind ca exista o diferenta de natura juridica intre uzucapiunea reglementata de vechiul Cod civil si uzucapiunea extratabulara, s-a apreciat ca nu ar fi justificata extinderea procedurii judiciare specifice uneia dintre cele doua modele de uzucapiune la uzucapiunea instituita de vechiul Cod civil. Astfel, procedura din art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila este mult prea puternic legata/conditionata de natura juridica a uzucapiunii extratabulare pentru a putea fi extinsa si la un alt tip de uzucapiune. O atare extindere ar presupune modificare de facto fie a legii materiale, conditionand uzucapiunea din vechiul Cod civil de inscrierea in cartea funciara, fie a legii procesuale, prin trunchierea procedurii speciale, care nu poate fi doar preluata, fara adaptarea continutului actual.
Opinia Institutului National al Magistraturii, exprimata de formatorii cu norma intreaga din cadrul catedrei de drept civil si drept procesual civil, a fost in sensul ca procedura speciala reglementata de dispozitiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila este aplicabila numai in ipoteza in care obiectul cererii introduse pe rolul instantelor judecatoresti ulterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila vizeaza inscrierea dreptului dobandit in temeiul uzucapiunii extratabulare prevazuta de art. 930 din noul Cod civil. S-a subliniat ca, in ipoteza in care posesia imobilului a inceput sub imperiul Codului civil din 1864, iar cererea de constatare a dobandirii dreptului real prin efectul uzucapiunii achizitive este introdusa pe rolul instantelor judecatoresti ulterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila, sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile dispozitiile Codul civil de la 1864, iar, sub aspectul dreptului procesual, dispozitiile noului cod de procedura civila, insa nu procedura speciala, ci dispozitiile generale si cele vizand procedura contencioasa.
X. Raportul asupra recursului in interesul legii
Raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila, a concluzionat ca, in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila si art. 56, 76 si 82 din Legea nr. 71/2011, stabileste ca procedura speciala reglementata de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila nu este aplicabila in privinta prescriptiilor achizitive incepute anterior intrarii in vigoare a Codului civil. Astfel, sub aspect material, sunt aplicabile normele de drept in vigoare la data inceperii posesiei, iar, sub aspect procedural, se aplica dispozitiile generale si cele vizand procedura contencioasa din Codul de procedura civila.
XI. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Examinand sesizarile cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
Din perspectiva legitimarii procesuale active, se poate constata ca sunt indeplinite cerintele impuse de dispozitiile art. 514 din Codul de procedura civila, recursul in interesul legii fiind exercitat de catre colegiile de conducere ale Curtii de Apel Constanta si Curtii de Apel Suceava.
Articolul 515 din Codul de procedura civila, care reglementeaza conditiile de admisibilitate ale recursului in interesul legii, statueaza ca acesta este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.
Norma legala impune, astfel, trei conditii de admisibilitate distincte, dar care nu se apreciaza gradual, ci cumulativ, respectiv:
– problema de drept vizata sa faca obiectul judecatii;
– problema de drept sa fi fost solutionata diferit de instante diferite, prin hotarari judecatoresti definitive;
– hotararile judecatoresti definitive de solutionare diferita a problemei de drept sa fie anexate cererii de recurs in interesul legii.
Din analiza hotararilor anexate sesizarilor conexate rezulta ca aceste conditii legale sunt, in mod formal, indeplinite.
In ceea ce priveste dezlegarea problemei de drept care a determinat jurisprudenta neunitara, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa solutioneze recursul in interesul legii considera ca procedura speciala reglementata de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila este aplicabila numai uzucapiunilor guvernate de Codul civil.
Astfel, in cazul in care posesia a inceput anterior intrarii in vigoare a Codului civil, iar actiunea este introdusa dupa intrarea in vigoare a Codului de procedura civila, sub aspect material, sunt aplicabile normele de drept in vigoare la data inceperii posesiei, iar, sub aspect procedural, se aplica dispozitiile generale si cele vizand procedura contencioasa din Codul de procedura civila.
Primul argument in sustinerea acestei solutii decurge din prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. In acord cu principiul de drept tranzitoriu al neretroactivitatii legii noi in materie de prescriptie, acest text legal prevede ca: „(1) Dispozitiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliara se aplica numai in cazurile in care posesia a inceput dupa data intrarii in vigoare a acestuia. Pentru cazurile in care posesia a inceput inainte de aceasta data sunt aplicabile dispozitiile referitoare la uzucapiune in vigoare la data inceperii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data inceperii posesiei, inainte de intrarea in vigoare a Codului civil, nu erau deschise carti funciare, raman aplicabile dispozitiile in materie de uzucapiune din Codul civil din 1864”.
La adoptarea acestei solutii s-a tinut seama, asa cum era firesc, de faptul ca circumstantele istorice si evolutia legislativa au determinat coexistenta pe teritoriul tarii noastre a mai multor sisteme de publicitate imobiliara, ceea ce a influentat si reglementarea diferita a institutiei uzucapiunii.
Codul civil de la 1864 reglementeaza doua feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani (art. 1890) si uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani, numita si uzucapiunea prescurtata (art. 1895).
Cele doua forme de uzucapiune presupun indeplinirea unor conditii specifice, dintre care unele sunt comune (sa existe o posesie utila, posesia sa fie exercitata neintrerupt in tot timpul fixat de lege, iar indeplinirea prescriptiei achizitive sa fie invocata de posesor, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie), iar altele se cer a fi intrunite numai in cazul uzucapiunii de 10 pana la 20 de ani (sa existe un just titlu, iar posesorul sa fie de buna-credinta).
In mod unanim, atat practica judiciara, cat si jurisprudenta recunosc caracterul retroactiv al uzucapiunii, in special in ceea ce priveste dobandirea dreptului de proprietate de catre posesor, respectiv stingerea acestui drept in ceea ce il priveste pe adevaratul proprietar.
Dobandirea de catre posesor a dreptului exercitat asupra imobilului in cauza are loc nu de la data implinirii termenului de prescriptie, nici de la data pronuntarii hotararii judecatoresti, ci retroactiv, din ziua inceperii cursului prescriptiei achizitive, altfel spus, din momentul intrarii efective in posesia bunului.
Aceasta trasatura a mecanismului prescriptiei are o serie de implicatii sub diverse aspecte, precum cel al drepturilor constituite de posesor in favoarea tertilor, in materia comunitatii de bunuri a sotilor sau in ceea ce priveste situatia juridica a fructelor bunului frugifer uzucapat.
In regiunile de carte funciara (Transilvania, Banat, Crisana, Satu Mare si Bucovina), uzucapiunea are o aplicatie restransa, acest mod de dobandire a proprietatii fiind permis in mod exceptional, numai in conditiile prevazute de art. 27 (uzucapiunea tabulara sau „prin convalescenta titlului”) si art. 28 (uzucapiunea extratabulara) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare (denumit in continuare Decretul-lege nr. 115/1938).
Potrivit art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938: „in cazul care s-au inscris fara cauza legitima, drepturi reale, care pot fi dobandite in temeiul uzucapiunii, ele vor ramane valabil dobandite daca titularul dreptului le-a posedat cu buna-credinta, potrivit legii, timp de 10 ani”.
Expresia „uzucapiune tabulara” este de natura a evidentia faptul ca dreptul real ce se prescrie achizitiv este deja inscris sau intabulat in cartea funciara pe numele uzucapantului. De asemenea, sintagma „prin convalescenta titlului” subliniaza faptul ca titlul in baza caruia s-a realizat intabularea, desi nevalabil, se curata de viciile sale prin trecerea termenului de 10 ani, devenind pe deplin valabil.
In jurisprudenta mai veche a instantei supreme (Decizia nr. 493/1968 a fostului Tribunal Suprem, Sectia civila) s-a statuat ca, in ipoteza prevazuta de art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, legiuitorul reglementeaza un caz special de uzucapiune, avand drept scop „asanarea” titlului nevalabil in temeiul caruia s-a facut inscrierea. Aceasta uzucapiune se produce cu efect retroactiv, astfel incat titularul dreptului real imobiliar inscris in cartea funciara in temeiul titlului nevalabil isi va vedea consolidata situatia juridica creata prin starea de aparenta, chiar de la data inscrierii facute in favoarea sa, ca si cand acea inscriere s-ar fi facut in temeiul unui titlu valabil.
Art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, care reglementeaza uzucapiunea extratabulara, prevede ca: „Cel ce a posedat un bun nemiscator in conditiunile legii, timp de 20 de ani, dupa moartea proprietarului inscris in cartea funciara, va putea cere inscrierea dreptului uzucapat.
De asemenea, va putea cere inscrierea dreptului sau, cel ce a posedat un bun nemiscator, in conditiunile legii, timp de 20 de ani, socotiti de la inscrierea in cartea funciara a declaratiunii de renuntare la proprietate.”
Denumirea de „uzucapiune extratabulara” se datoreaza faptului ca dobandirea dreptului de proprietate de catre posesorul imobilului are loc fara ca acesta sa fi fost intabulat, la inceperea posesiei, in cartea funciara.
Sub aspect procedural, inscrierea drepturilor dobandite prin uzucapiune este reglementata de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Decretul-lege nr. 115/1938 prevede, in capitolul V („Dispozitii de procedura”) sectiunea a II-a („Procedura privitoare la inscrierea drepturilor dobandite prin uzucapiune”) art. 130, ca „cererea de inscriere se va indrepta la tribunalul (…) in circumscriptia caruia este asezat imobilul”, care „prin incheiere va emite o somatie care se va afisa (…) si se va publica intr-unul din ziarele mai raspandite din capitala (…). Daca nu s-a facut opozitie, tribunalul (…) se va pronunta printr-o incheiere; in cazul contrar, opozitia se va judeca de catre instanta competenta, dupa dreptul comun (…). Notariatul de stat nu va putea, in temeiul uzucapiunii, dispune inscrierea dreptului, daca acesta a fost intabulat sau inscris provizoriu, in folosul unei alte persoane, chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune; in cazul cand s-ar fi facut numai o notare, notariatul de stat va dispune inscrierea dreptului, fara ca inscrierea sa fie opozabila celui care a cerut notarea”.
Si in acest caz, efectele uzucapiunii se produc retroactiv, de la data inceperii posesiei. In situatia admiterii cererii de intabulare (prin incheiere sau hotarare judecatoreasca), dreptul de proprietate se inscrie in cartea funciara cu data notarii cererii, iar efectele uzucapiunii se produc retroactiv de la data inceperii posesiei. Intre data inceperii posesiei si data la care s-a inscris dreptul uzucapat in cartea funciara, posesorului i se recunoaste retroactiv un drept de proprietate extratabulara.
In acelasi sens, insa intr-o maniera nuantata, se considera ca mai corect ar fi de spus ca acest efect retroactiv coboara in timp, in cazul unei posesii incepute inca din timpul vietii proprietarului tabular, numai pana la momentul la care a survenit decesul titularului dreptului real ce se prescrie achizitiv.
In plus, fata de formele de uzucapiune enumerate, pentru posesiile incepute anterior punerii in aplicare a Decretului-lege nr. 115/1938 (prin Legea nr. 241/1947 in Transilvania si prin Legea nr. 511/1938 in Bucovina), in regiunile tarii in care cartile funciare au fost introduse de ocupatia habsburgica si austro-ungara, se poate invoca uzucapiunea supusa conditiilor si regulilor prevazute de Codul civil austriac sau uzucapiunea reglementata de legile locale maghiare.
Desi perioada de timp care s-a scurs de la momentul inceputului unor asemenea posesii este destul de mare, nu este exclusa invocarea uzucapiunii in astfel de conditii, data fiind imprescriptibilitatea unei astfel de actiuni, dar si posibilitatea ca uzucapiunea sa fie invocata pe cale de exceptie.
Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 (denumita in continuare Legea nr. 7/1996), care a inlocuit regimul de publicitate imobiliara prin registre de transcriptiuni si inscriptiuni si pe cel prin cartea funciara, nu a mai consacrat cazurile speciale de uzucapiune prevazute de Decretul-lege nr. 115/1938.
Intrucat dispozitiile Legii nr. 7/1996 nu au reglementat in niciun fel prescriptia achizitiva in sistem de carte funciara, s-a cristalizat concluzia ca, in privinta posesiilor incepute dupa intrarea in vigoare a acestei legi, este aplicabila uzucapiunea de drept comun, reglementata de Codul civil.
Pornind de la principiul retroactivitatii efectelor uzucapiunii (coborand in timp pana la data la care aceasta a inceput) si de la regula de aplicabilitate generala potrivit careia verificarea indeplinirii conditiilor uzucapiunii se supune normelor juridice in vigoare la data la care posesorul a inceput sa prescrie achizitiv, in doctrina, s-a mai sustinut ca momentul la care trebuie sa fie raportata data intrarii in vigoare a Legii nr. 7/1996 nu este acela al introducerii actiunii avand ca obiect constatarea implinirii uzucapiunii si a producerii efectelor sale, ci cel al inceperii, respectiv al implinirii termenului de prescriptie achizitiva.
Astfel, in teritoriile de carte funciara, pentru uzucapiunile incepute si implinite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt aplicabile dispozitiile Decretului-lege nr. 115/1938, independent de promovarea ulterioara a cererii introductive avand ca obiect tocmai constatarea acestui fapt. De asemenea, pentru acele prescriptii achizitive incepute dupa intrarea in vigoare a actului normativ mentionat, urmeaza a fi incidente dispozitiile Codului civil.
In schimb, in cazul unei uzucapiuni incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 7/1996 si implinite dupa acest moment, nici doctrina si nici practica judiciara nu au avut un punct de vedere unitar. Unificarea practicii judiciare s-a realizat prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008). Prin aceasta decizie s-a statuat ca, in situatia prescriptiilor achizitive incepute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 si implinite dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996, actiunile in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune in regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
Codul civil actual (Legea nr. 287/2009), intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, reglementeaza doua forme de uzucapiune imobiliara, si anume uzucapiunea extratabulara (art. 930) si uzucapiunea tabulara (art. 931).
Conform art. 930 alin. (1) si (2) „(1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembramintele sale pot fi inscrise in cartea funciara, in temeiul uzucapiunii, in folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, daca:
a) proprietarul inscris in cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a incetat existenta;
b) a fost inscrisa in cartea funciara declaratia de renuntare la proprietate;
c) imobilul nu era inscris in nicio carte funciara.
(2) In toate cazurile, uzucapantul poate dobandi dreptul numai daca si-a inregistrat cererea de inscriere in cartea funciara inainte ca o terta persoana sa isi fi inregistrat propria cerere de inscriere a dreptului in folosul sau, pe baza unei cauze legitime, in cursul sau chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune”.
Conform art. 931 alin. (1) si (2) „(1) Drepturile celui care a fost inscris, fara cauza legitima, in cartea funciara, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate cand cel inscris cu buna-credinta a posedat imobilul timp de 5 ani dupa momentul inregistrarii cererii de inscriere, daca posesia sa a fost neviciata.
(2) Este suficient ca buna-credinta sa existe in momentul inregistrarii cererii de inscriere si in momentul intrarii in posesie”.
Cele doua forme de uzucapiune se grefeaza pe sistemul de publicitate imobiliara prin carti funciare, astfel cum a fost regandit si structurat in titlul VII al cartii a III-a din Codul civil, intitulat „Cartea funciara”, relevant din perspectiva analizei de fata fiind unul dintre principiile pe care se bazeaza acest sistem, si anume principiul efectului constitutiv de drepturi reale al inscrierii (art. 885 si art. 886 din Cod civil).
Acest principiu este activ si in materie de uzucapiune, deoarece art. 887 din Codul civil nu mai include uzucapiunea printre exceptiile de la regula efectului translativ, constitutiv sau extinctiv de drepturi reale al inscrierii in cartea funciara, asa cum facea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
Pe de alta parte, art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedura civila, intrat in vigoare ulterior Codului civil, prevede ca: „(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data inscrierii, in conditiile legii, in cartea funciara a dreptului de proprietate dobandit in temeiul uzucapiunii”.
Ca atare, se constata ca, in noua reglementare, s-a abandonat efectul retroactiv al uzucapiunii, dreptul de proprietate nefiind dobandit de posesor decat din momentul inscrierii lui in cartea funciara.
Prevederile art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedura civila nu reprezinta o simpla aplicatie a principiului efectului constitutiv al inscrierii in materia uzucapiunii, ci reprezinta o norma speciala, intrata in vigoare ulterior Codului civil, prin care legiuitorul a inteles ca, in materie de uzucapiune, sa modifice drastic regimul juridic al acestei institutii, sub aspectul momentului dobandirii dreptului de proprietate. In consecinta, aplicabilitatea art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedura civila in privinta posesiilor incepute dupa intrarea in vigoare a Codului civil nu poate fi inlaturata prin efectul art. 56 si 76 din Legea nr. 71/2011, in conditiile in care aceste prevederi legale sunt anterioare intrarii in vigoare a Codului de procedura civila si contin norme tranzitorii care se refera in mod explicit si exclusiv la „dispozitiile Codului civil privitoare la dobandirea drepturilor reale imobiliare prin efectul inscrierii acestora in cartea funciara”, respectiv la „dispozitiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, conditiile, efectele si regimul inscrierilor in cartea funciara”.
Rezulta ca, pentru toate cererile de uzucapiune solutionate dupa procedura speciala prevazuta de Codul de procedura civila [cu exceptia celor la care se refera art. 82 alin. (2) din Legea nr. 71/20111, momentul dobandirii dreptului de proprietate este cel al inscrierii acestui drept in cartea funciara, in baza incheierii sau a hotararii pronuntate asupra cererii de uzucapiune, dupa caz. Or, daca procedura speciala s-ar aplica si in cazul posesiilor incepute anterior intrarii in vigoare a Codului civil, s-ar ajunge la modificarea regimului juridic al formelor de uzucapiune respective, sub aspectul momentului dobandirii dreptului de proprietate, prin aplicarea retroactiva a unei noi reguli in aceasta materie, ceea ce contravine principiului general potrivit caruia uzucapiunea se supune normelor juridice in vigoare la data la care posesorul a inceput sa prescrie achizitiv.
Desi se observa similitudinea intre conditiile de fond ale uzucapiunii extratabulare, astfel cum sunt reglementate in Codul civil si conditiile de fond ale uzucapiunii extratabulare din Decretul-lege nr. 115/1938, precum si asemanarea intre procedura de inscriere a drepturilor dobandite prin uzucapiune, prevazuta de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938, si procedura speciala reglementata de Codul de procedura civila actual, aceasta din urma procedura nu poate fi extinsa nici macar asupra posesiilor incepute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, deoarece, asa cum s-a aratat, efectul achizitiv al posesiei se produce in mod diferit.
In sistemul vechilor carti funciare, efectele uzucapiunii extratabulare se produc retroactiv, de la data inceperii posesiei, inscrierea dreptului uzucapat in cartea funciara nu are efect constitutiv, ci doar un rol de publicitate, pentru a-l face opozabil tertilor, in timp ce, in cazul uzucapiunii reglementate de actualul Cod civil, proprietatea se dobandeste fara efect retroactiv, fiind conditionata de inscrierea dreptului in cartea funciara, ca urmare a parcurgerii procedurii speciale, in temeiul hotararii judecatoresti prin care aceasta procedura se finalizeaza.
Diferenta de regim juridic este si mai evidenta in comparatia dintre uzucapiunea reglementata de Codul civil din 1864 si uzucapiunea din Codul civil actual. Daca, in sistemul vechiului Cod civil, uzucapiunea constituie un mod originar de dobandire a proprietatii, cu efect retroactiv de la data inceperii posesiei, opozabil erga omnes, independent de orice forma de publicitate si fara ca dreptul de dispozitie sa fie conditionat de o eventuala inscriere in evidentele de publicitatea imobiliara, in sistemul actualului cod civil, dreptul de proprietate se dobandeste numai de la data inscrierii in cartea funciara, in temeiul hotararii judecatoresti pronuntate in procedura speciala „privitoare la inscrierea drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii”, prevazuta de titlul XII al cartii a VI-a a Codului civil.
Sub aspect procedural, in ipoteza uzucapiunii reglementate de Codul civil de la 1864, cererea de chemare in judecata vizeaza constatarea dreptului real dobandit in temeiul acesteia, actiunea imbracand forma cererii in constatare, in timp ce actiunea formulata pe calea procedurii speciale are ca obiect inscrierea in cartea funciara a dreptului dobandit prin uzucapiune, fiind o cerere in realizare de drepturi.
De asemenea, efectele hotararii judecatoresti sunt diferite, in primul caz, hotararea avand efect declarativ (deoarece recunoaste dreptul de proprietate cu efect retroactiv, de la data inceperii posesiei), pe cand, in cazul procedurii speciale reglementate de actualul cod de procedura civila, hotararea judecatoreasca (incheierea sau sentinta, dupa caz) contine dispozitia de inscriere in cartea funciara a dreptului real dobandit de reclamant, care va fi considerat proprietar de la data inscrierii in cartea funciara, astfel incat hotararea nu are caracter declarativ, deoarece nu recunoaste un drept preexistent.
Din prezentarea formelor diferite de uzucapiune reglementate de legislatia aplicabila pe teritoriul tarii noastre in decursul timpului rezulta ca acestea sunt supuse unor conditii de fond diferite, ceea ce determina administrarea unui probatoriu specific si efectuarea de catre judecator a unor verificari corespunzatoare, in raport cu forma de uzucapiune incidenta in cauza. In plus, hotararea judecatoreasca are consecinte diferite, atat sub aspectul momentului dobandirii dreptului de proprietate, dar si din perspectiva efectelor inscrierii dreptului dobandit prin uzucapiune in cartea funciara.
Chiar daca dispozitiile tranzitorii ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 se refera la modul de aplicare a normelor care vizeaza conditiile de fond ale uzucapiunii, nu trebuie omis faptul ca normele de procedura reprezinta forma de valorificare in plan procesual a normelor de drept material. Or, daca legea aplicabila in ce priveste conditiile si termenele uzucapiunii este cea de la data inceperii posesiei, aceasta trebuie aplicata in intregime, nu numai partial, deci si cu privire la efectele posesiunii.
Prevederea art. 1.053 alin. (3) din Codul de procedura civila, desi inglobata in reglementarea- cadru a procedurii de judecata in materie civila, constituie o norma de fond, care guverneaza regimul juridic al uzucapiunii, sub aspectul momentului nasterii dreptului de proprietate. Stabilind ca reclamantul este considerat proprietar de la data inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate dobandit in temeiul uzucapiunii, noua reglementare schimba in mod radical conceptia anterioara in privinta efectelor uzucapiunii, neputand fi aplicata decat daca i s-ar recunoaste caracter retroactiv, ceea ce este contrar art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
Un alt considerent in sustinerea acestei solutii decurge din insusi textul art. 1.052 alin. (7) din Codul de procedura civila, care prevede expres ca instanta va cerceta „daca sunt indeplinite cerintele prevazute de Codul civil pentru dobandirea dreptului reclamat in temeiul uzucapiunii”. Singura interpretare valida este aceea ca trimiterea avuta in vedere de legiuitor se refera la Codul civil in vigoare.
Argumentul potrivit caruia s-ar putea da o interpretare mai larga textului, in sensul ca referinta ar viza atat noul Cod civil, cat si Codul civil de la 1864, este lipsit de fundament si nu poate fi acceptat, deoarece textul legal examinat este cuprins in cartea a VI-a a Codului de procedura civila, intitulata „Proceduri speciale”, fiind, asadar, o norma speciala, de stricta interpretare si aplicare.
De altfel, prin terminologia utilizata, legiuitorul a facut distinctia clara intre Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 si Codul civil anterior. Astfel, in continutul art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 se face referire la „Codicele civil” sau „Codul civil din 1864”.
Cu atat mai putin poate fi argumentata interpretarea art. 1.052 alin. (7), in sensul extinderii aplicarii procedurii speciale in materie de uzucapiune, prevazuta de Codul de procedura civila, cu privire la celelalte forme speciale de uzucapiune, prevazute de Decretul-lege nr. 115/1938. Oricat de larga ar fi interpretarea, acest din urma act normativ nu poate fi inglobat in Codul civil, fiind o reglementare speciala, care ar fi trebuit sa fie indicata in mod expres in situatia in care s-ar fi intentionat extinderea procedurii speciale si cu privire la aceasta.
Art. 1.052 alin. (7) din Codul de procedura civila nu reprezinta o dispozitie singulara prin care se face trimitere la Codul civil. Bunaoara, art. 94 pct. 1 lit. a) si art. 114 alin. (1) din Codul de procedura civila cuprind norme de competenta referitoare la „cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie (…)”, fiind evident ca textul se raporteaza la dispozitiile Codului civil in vigoare.
La fel, art. 193 alin. (3) din Codul de procedura civila se refera la verificarea evidentelor succesorale prevazute de Codul civil, iar art. 397 alin. (3) si art. 454 din Codul de procedura civila fac trimitere directa la anumite articole din Codul civil, care se regasesc in textul Codului civil in vigoare, ceea ce exclude orice dubiu cu privire la faptul ca, pentru legiuitor, „Codul civil” la care se face trimitere este cel adoptat prin Legea nr. 287/2009, nu cel anterior.
In continuarea aceluiasi rationament mai trebuie remarcat si faptul ca, atunci cand s-a dorit trimiterea atat la dispozitiile Codului civil, cat si la alte dispozitii legale, aceasta s-a facut in mod expres. Un exemplu in acest sens sunt prevederile art. 237 alin. (2) pct. 9 si 10 din Codul de procedura civila, potrivit carora, in etapa cercetarii procesului, judecatorul „va dispune ca partile sa prezinte dovada efectuarii verificarilor in registrele de evidenta ori publicitate prevazute de Codul civil sau de legi speciale”, respectiv „va indeplini orice alt act de procedura necesar solutionarii cauzei, inclusiv verificari in registrele prevazute de legi speciale”.
Dintr-o alta perspectiva, problema de drept analizata prezinta similitudini cu cea dezlegata prin Decizia in interesul legii nr. 1/2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 283 din 17 aprilie 2014, prin care s-a statuat ca prescriptiile extinctive incepute anterior datei de 1 octombrie 2011, implinite ori neimplinite la aceeasi data, raman supuse dispozitiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, astfel incat atat instantele de judecata, din oficiu, cat si partile interesate pot invoca exceptia prescriptiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii incepute dupa 1 octombrie 2011.
Problema care a fost supusa analizei in cadrul acestui recurs in interesul legii a fost aceea daca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, instantele de judecata, din oficiu, ori partile interesate mai pot invoca, in orice faza procesuala, exceptia prescriptiei extinctive atunci cand prescriptiile au inceput inainte de 1 octombrie 2011.
Completul investit cu solutionarea recursului in interesul legii a avut in vedere dispozitia tranzitorie a art. 201 din Legea nr. 71/2011, potrivit careia „Prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit”.
S-a retinut, in argumentarea solutiei, ca, „din punctul de vedere al aplicarii legii civile in timp, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi reprezinta facta pendentia, ca situatii juridice in curs de formare, modificare sau stingere la data aparitiei acesteia.
Reglementand conflictul de drept intertemporal generat de intrarea in vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, in partea privitoare la prescriptie, legiuitorul a optat sa supuna legii vechi prescriptiile incepute si neimplinite la data de 1 octombrie 2011, in vederea asigurarii stabilitatii juridice, spre a da satisfactie principiilor respectarii drepturilor castigate si a asteptarilor legitime, iar, nu in ultimul rand, spre a evita aplicarea retroactiva a legii noi, fata de imperativul respectarii principiului de ordin constitutional al neretroactivitatii legii, consacrat prin dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
Aceasta intrucat, de principiu, modificarile aduse prin legea noua conditiilor ori regimului prescriptiei – fie ca legea noua ar institui ori suprima prescriptia, fie ca ar mari sau micsora durata termenelor de prescriptie, fie ca ar modifica inceputul acesteia, cauzele de suspendare, intrerupere, de repunere in termen ori conditiile invocarii in vederea producerii de efecte juridice – nu pot atasa unui fapt trecut alte consecinte juridice decat cele prevazute de legea atunci in vigoare. Acest lucru s-ar putea realiza doar daca legea noua ar retroactiva, fapt inadmisibil in actuala ordine constitutionala.
Aceeasi solutie legislativa a fost consacrata si prin dispozitiile art. (6) alin. (4) din Codul civil, potrivit carora «Prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit».
(…) Intrucat norma tranzitorie a art. 201 din Legea nr. 71/2011 nu utilizeaza nicio distinctie, iar «ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus», in timp ce aceea a art. 6 alin. (4) din Codul civil – care consacra o solutie identica, dand expresie acelorasi principii de drept – contine sintagma «in intregime», se intelege ca legea sub imperiul careia prescriptia a inceput sa curga va guverna atat aspectele de drept material, cat si pe cele de drept procesual referitoare la prescriptie, chiar daca aceasta se implineste dupa intrarea in vigoare a Codului civil”.
Avand in vedere rationamentul acestei decizii, tinand seama ca si in cazul posesiilor incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi suntem in prezenta unor facta pendentia, ca situatii juridice in curs de formare, modificare sau stingere la data aparitiei acesteia, fata de prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 si art. 6 alin. (4) din Codul civil si pentru identitate de ratiune, solutia care se impune este aceea ca pentru posesiile incepute anterior intrarii in vigoare a Codului civil nu pot fi aplicate noile dispozitii procedurale, a caror consecinta ar fi renuntarea la caracterul retroactiv al uzucapiunii si schimbarea, in acest mod, a regimului juridic al uzucapiunii.
In ceea ce priveste unul dintre argumentele opiniei contrare, bazat pe interpretarea prevederilor art. 1.050 din Codul de procedura civila, potrivit carora dispozitiile titlului XII al cartii a VI-a se aplica „oricaror cereri de inscriere in cartea funciara a drepturilor reale imobiliare dobandite in temeiul uzucapiunii”, se apreciaza ca acestea nu pot fi interpretate izolat, ci prin raportare la celelalte prevederi ale aceluiasi titlu, in special, la art. 1.052 alin. (7), care face trimitere la conditiile uzucapiunii prevazute de Codul civil. Din analiza sistematica a acestor dispozitii legale rezulta ca cererile vizate de art. 1.050 din Codul de procedura civila sunt cele care au ca obiect uzucapiunile guvernate de Codul civil.
Prevederile art. 24 din Codul de procedura civila, potrivit carora „Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare”, nu pot constitui un argument in favoarea opiniei contrare, deoarece, in cazul posesiilor incepute anterior intrarii in vigoare a Codului civil si valorificate printr-o cerere de chemare in judecata formulata ulterior intrarii in vigoare a Codului de procedura civila, nu se pune problema aplicarii vechii legi procedurale, ci se aplica tot legea noua, insa nu cea configurata in procedura speciala (care este circumscrisa uzucapiunilor intemeiate pe Codul civil), ci dispozitiile generale ale Codului de procedura civila.
Conditiile de exercitare a actiunii, impuse prin art. 1.051 din Codul de procedura civila, precum si imprejurarile pe care judecatorul trebuie sa le verifice, conform art. 1.052 al aceluiasi cod, conduc spre concluzia ca aceasta procedura speciala a fost elaborata in stransa corelatie cu prevederile Codului civil in materie de uzucapiune.
Inscrisurile solicitate de lege in dovedirea dreptului dedus judecatii pe calea procedurii speciale, respectiv cele mentionate in cadrul art. 1.051 alin. (3) lit. a) si g) din Codul de procedura civila, vizeaza in mod evident uzucapiunea extratabulara sub cele doua forme reglementate de art. 930 alin. (1) lit. a) si b) din Codul civil (respectiv uzucapiunea intemeiata pe decesul proprietarului tabular si uzucapiunea intemeiata pe renuntarea la proprietate), neexistand nicio justificare ca instanta sa administreze astfel de probe in situatia in care, de exemplu, se invoca uzucapiunea intemeiata pe Codul civil din 1864.
Imprejurarea ca unele dintre probele si verificarile prevazute de procedura speciala se efectuau si in procedura aplicabila anterior datei de 15 februarie 2013 (data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila) si se vor administra si in procedura de drept comun descrisa de acest cod nu poate justifica aplicarea procedurii speciale pentru posesiile incepute anterior intrarii in vigoare a Codului civil.
Aspectele retinute in considerentele Deciziei nr. 225 din 2 aprilie 2015 a Curtii Constitutionale, referitoare la incidenta procedurii de inscriere a dreptului de proprietate dobandit in temeiul uzucapiunii, prevazuta de art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila, si in cazul posesiilor incepute anterior intrarii in vigoare a Codului civil, sunt de natura sa creeze in practica situatii de aplicare neuniforma si secventiala a legii, lasand la latitudinea fiecarui judecator posibilitatea de a aprecia daca aplica sau nu o anumita dispozitie din procedura speciala.
Prin decizia mentionata, Curtea Constitutionala analizeaza conformitatea textului legal criticat (art. 1.049 din Codul civil, devenit art. 1.050 dupa republicare) in raport cu prevederile Constitutiei, fara ca prin aceasta sa se poata limita atributul constitutional al instantei supreme, prevazut de art. 126 alin. (3) din Constitutie, de a se pronunta cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Totodata, in cazul uzucapiunii pentru un imobil neinscris in cartea funciara, daca in timpul sau dupa implinirea termenului de uzucapiune de 30 ani proprietarul imobilului sau mostenitorii acestuia decid sa deschida o prima carte funciara (fapt ce nu este de natura sa intrerupa cursul prescriptiei achizitive, deoarece este vorba despre o simpla cerere adresata unui organ administrativ), uzucapantul nu va putea obtine inscrierea dreptului sau in cartea funciara si, ca atare, nici nu va putea dobandi insusi dreptul de proprietate, deoarece s-ar opune prevederile art. 1.053 alin. (2) din Codul de procedura civila, text potrivit caruia inscrierea dreptului dobandit in temeiul uzucapiunii nu se poate efectua daca acesta a fost intabulat sau inscris provizoriu in folosul unei alte persoane.
In raport cu aspectele relevate si avand in vedere caracterul special al procedurii instituite de art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila se apreciaza ca aceasta nu poate fi aplicata trunchiat, in sensul ca instanta de judecata, in solutionarea unei cereri intemeiate pe aceste dispozitii procedurale, nu poate sa aleaga intre a aplica sau nu o anumita norma si nu poate atribui hotararii pronuntate un alt efect decat cel pe care legea il prevede in mod expres.
Fiecare regim juridic de reglementare a uzucapiunii are propria sa logica, iar judecatorul nu poate distruge aceasta logica, amestecand diverse reguli din diferite legi succesive. De asemenea, instanta nu se poate substitui legiuitorului si sa creeze un nou regim juridic ad-hoc (lex tertia), alcatuit din diverse reguli ce decurg din diferite legi succesive, deoarece s-ar ajunge la consecinta inadmisibila ca organul judiciar sa exercite un atribut care nu ii revine, intrand in sfera de competenta constitutionala a legislativului.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii exercitat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava.
In interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila si art. 56, art. 76 si art. 82 din Legea nr. 71/2011 stabileste ca procedura speciala reglementata de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedura civila nu este aplicabila in privinta posesiilor incepute anterior intrarii in vigoare a Codului civil.
Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 5 octombrie 2015.
-****-
VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
IULIA CRISTINA TARCEA
Prim-magistrat-asistent,
Aneta Ionescu
Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 11 din data de 7 ianuarie 2016