Turism. Contract de calatorie incheiat intre un consumator cu domiciliul intr-un stat membru si o agentie de turism stabilita in alt stat membru
HOTARAREA CURTII (Camera a opta)
14 noiembrie 2013(*)
„Competenta judiciara in materie civila si comerciala – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Articolul 16 alineatul (1) – Contract de calatorie incheiat intre un consumator cu domiciliul intr-un stat membru si o agentie de turism stabilita in alt stat membru – Prestator de servicii utilizat de agentia de turism stabilit in statul membru in care se afla domiciliul consumatorului – Dreptul consumatorului de a formula o actiune impotriva ambelor intreprinderi la instanta de la locul domiciliului sau”
In cauza C?478/12,
avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Landesgericht Feldkirch (Austria), prin decizia din 20 septembrie 2012, primita de Curte la 24 octombrie 2012, in procedura
Armin Maletic,
Marianne Maletic
impotriva
lastminute.com GmbH,
TUI Österreich GmbH,
CURTEA (Camera a opta),
compusa din domnul C. G. Fernlund, presedinte de camera, doamna C. Toader (raportor) si domnul E. Jaraši?nas, judecatori,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
avand in vedere procedura scrisa,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru TUI Österreich GmbH, de E. Reinitzer, Rechtsanwalt;
– pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes si de S. Nunes de Almeida, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de W. Bogensberger si de A.?M. Rouchaud?Joët, in calitate de agenti,
avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,
pronunta prezenta
Hotarare
1 Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala (JO 2001, L 12, p. 1, Editie speciala, 19/vol. 3, p. 74).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre domnul si doamna Maletic (denumiti in continuare „sotii Maletic”), pe de o parte, si lastminute.com GmbH (denumita in continuare „lastminute.com”) si TUI Österreich GmbH (denumita in continuare „TUI”), pe de alta parte, avand ca obiect plata sumei de 1 201,38 euro, precum si a dobanzilor si a cheltuielilor aferente, ca urmare a rezervarii de catre reclamantii din litigiul principal, prin intermediul societatii lastminute.com, a unui pachet de servicii turistice oferit de TUI.
Cadrul juridic
3 In considerentele (2), (11)-(13) si (15) ale Regulamentului nr. 44/2001 se afirma:
„(2) Anumite disparitati intre normele interne care reglementeaza competenta judiciara si recunoasterea hotararilor impiedica buna functionare a pietei interne. Adoptarea de dispozitii care sa unifice normele referitoare la conflictele de competenta in materie civila si comerciala si la simplificarea formalitatilor in vederea recunoasterii si executarii rapide si simple a hotararilor de catre statele membre legate prin prezentul regulament este indispensabila.
[…]
(11) Normele de competenta trebuie sa prezinte un mare grad de previzibilitate si sa se intemeieze pe principiul conform caruia competenta este determinata, in general, de domiciliul paratului si, astfel, trebuie sa fie intotdeauna disponibila, cu exceptia catorva situatii bine definite in care materia litigiului sau autonomia partilor justifica un alt factor de legatura. In cazul persoanelor juridice, domiciliul trebuie sa fie definit in mod independent, in vederea ameliorarii transparentei normelor comune si a evitarii conflictelor de competenta.
(12) In afara de instanta domiciliului paratului, trebuie sa existe si alte instante autorizate in temeiul unei legaturi stranse intre instanta si litigiu sau in scopul bunei administrari a justitiei.
(13) In cazul contractelor de asigurare, al contractelor incheiate cu consumatorii si al contractelor de munca, partea defavorizata trebuie sa fie protejata prin norme de competenta mai favorabile intereselor sale decat normele generale prevazute in prezentul regulament.
[…]
(15) In interesul administrarii armonioase a justitiei, este necesar sa se reduca la minimum posibilitatea aparitiei procedurilor concurente si sa se evite pronuntarea in doua state membre a unor hotarari ireconciliabile. Trebuie sa fie prevazut un mecanism clar si eficace de rezolvare a cazurilor de litispendenta si de conexitate, precum si de inlaturare a problemelor care decurg in urma divergentelor interne referitoare la determinarea datei la care se considera ca o cauza este pendinte. In sensul prezentului regulament, este necesar ca data in cauza sa fie definita in mod independent.”
4 Articolul 2 alineatul (1) din acest regulament prevede ca „persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt actionate in justitie, indiferent de nationalitatea lor, in fata instantelor statului membru in cauza”.
5 Conform articolului 3 alineatul (1) din regulamentul mentionat, „[p]ersoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi actionate in justitie in fata instantelor unui alt stat membru numai in temeiul normelor enuntate in sectiunile 2-7 din prezentul capitol”.
6 In ceea ce priveste contractele, articolul 5 punctul 1 din acelasi regulament prevede ca, in materie contractuala, o persoana care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi actionata in justitie intr?un alt stat membru in fata instantelor de la locul in care obligatia care formeaza obiectul cererii a fost sau urmeaza a fi executata.
7 Potrivit articolului 6 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001, o persoana care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi de asemenea actionata in justitie, atunci cand exista mai multi parati, in fata instantei domiciliului oricaruia dintre acestia, cu conditia ca cererile sa fie atat de strans legate intre ele incat sa fie oportuna instrumentarea si judecarea lor in acelasi timp pentru a se evita riscul pronuntarii unor hotarari ireconciliabile in cazul judecarii separate a cauzelor.
8 Articolul 15 alineatul (1) litera (c) si alineatul (3) din regulamentul mentionat are urmatorul cuprins:
„(1) In ceea ce priveste un contract incheiat de o persoana, consumatorul, intr?un scop care se poate considera ca se situeaza in afara domeniului sau profesional, competenta se determina in conformitate cu dispozitiile din prezenta sectiune, fara a se aduce atingere articolului 4 si articolului 5 punctul 5, in cazul in care:
[…]
(c) in toate celelalte cazuri, contractul a fost incheiat cu o persoana care desfasoara activitati comerciale sau profesionale in statul membru pe teritoriul caruia este domiciliat consumatorul sau, prin orice mijloace, isi directioneaza activitatile spre acel stat membru sau spre mai multe state, inclusiv statul membru respectiv, iar contractul intra in sfera de actiune a acestor activitati.
[…]
(3) Prezenta sectiune nu se aplica in cazul contractelor de transport, altele decat cele care, pentru un pret forfetar, ofera o combinatie intre calatorie si cazare.”
9 Articolul 16 alineatul (1) din regulamentul mentionat prevede:
„Un consumator poate introduce o actiune impotriva celeilalte parti la contract fie inaintea instantelor din statul membru pe teritoriul caruia partea in cauza isi are domiciliul, fie inaintea instantelor din locul unde consumatorul isi are domiciliul.”
10 Articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul nr. 44/2001 are urmatorul cuprins:
„In intelesul prezentului articol, sunt considerate conexe acele actiuni care sunt atat de strans legate intre ele incat este oportuna instrumentarea si judecarea lor in acelasi timp pentru a se evita riscul pronuntarii unor hotarari ireconciliabile in cazul judecarii separate a cauzelor.”
Litigiul principal si intrebarea preliminara
11 Sotii Maletic au domiciliul in Bludesch (Austria), localitate aflata in raza teritoriala a Bezirksgericht Bludenz (Tribunalul Cantonal din Bludenz). La 30 decembrie 2011, acestia au rezervat si au platit pentru ei insisi, in calitate de particulari, pe site?ul internet al lastminute.com, un pachet de servicii turistice avand ca destinatie Egiptul, cu pretul de 1 858 de euro, calatoria urmand sa aiba loc in perioada 10-24 ianuarie 2012. Pe site?ul sau internet, lastminute.com, societate al carei sediu social se afla in München (Germania), a mentionat ca actioneaza in calitate de agentie de turism si a precizat ca organizatorul calatoriei va fi TUI, societate al carei sediu social se afla in Viena (Austria).
12 Rezervarea efectuata de reclamantii din litigiul principal privea hotelul Jaz Makadi Golf & Spa din Hurghada (Egipt). Aceasta rezervare a fost confirmata de lastminute.com, care a transmis?o societatii TUI. Ulterior, sotii Maletic au primit din partea societatii TUI o „confirmare/factura” purtand data de 5 ianuarie 2012, in care erau reluate elementele calatoriei rezervate prin intermediul lastminute.com, fiind mentionat insa numele unui alt hotel, si anume Jaz Makadi Star Resort Spa din Hurghada.
13 Reclamantii din litigiul principal si?au dat seama de eroarea referitoare la hotel abia la sosirea lor in Hurghada si au platit un supliment de pret de 1 036 de euro pentru a putea fi cazati in hotelul rezervat initial pe site?ul internet al lastminute.com.
14 La 13 aprilie 2012, pentru a recupera suplimentul de pret astfel platit si pentru a fi despagubiti pentru neplacerile care le?au afectat vacanta, reclamantii din litigiul principal au formulat la Bezirksgericht Bludenz o actiune prin care solicitau obligarea in solidar a lastminute.com si a TUI la plata sumei de 1 201,38 euro, majorata cu dobanzile si cu cheltuielile aferente.
15 Examinarea cauzei de catre Bezirksgericht Bludenz s?a limitat la verificarea competentei sale de a judeca actiunea si, prin ordonanta din 4 iulie 2011, acesta a respins actiunea in masura in care privea societatea TUI pentru motivul ca nu era competent din punct de vedere teritorial. Potrivit instantei mentionate, Regulamentul nr. 44/2001 nu era aplicabil in cazul litigiului dintre reclamantii din actiunea principala si TUI, intrucat situatia era pur interna. Bezirksgericht Bludenz a considerat ca, in conformitate cu dispozitiile dreptului national aplicabil, competenta revenea instantei de la domiciliul paratului, adica instantei competente din Viena, iar nu celei din Bludenz.
16 Instanta mentionata a considerat in schimb ca, in ceea ce priveste lastminute.com, intrucat aceasta societate are sediul in Germania, era indeplinita conditia prevazuta la articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001, referitoare la directionarea activitatii spre Austria. In consecinta, Bezirksgericht Bludenz a apreciat ca era competent sa solutioneze litigiul pe fond. Cu privire la acest aspect, nefiind atacata de lastminute.com, ordonanta a dobandit autoritate de lucru judecat.
17 Reclamantii din litigiul principal au formulat apel („Rekurs”) impotriva acestei decizii la instanta de trimitere, sustinand ca, deoarece era o operatiune juridica unica, rezervarea pe care au efectuat?o ar fi fost inca de la inceput indisociabil legata de lastminute.com, in calitate de detailist, si de TUI, in calitate de organizator. Fiind vorba despre un pachet de servicii turistice, competenta instantei sesizate s?ar intemeia pe articolul 15 alineatul (3) coroborat cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, iar aceasta si in privinta societatii TUI.
18 In memoriul sau in raspuns, TUI a sustinut ca numai Bezirksgericht für Handelssachen Wien era competent sa judece actiunea formulata impotriva sa si ca Bezirksgericht Bludenz, care se pronuntase in prima instanta, exclusese in mod intemeiat existenta in speta a unei operatiuni juridice unice. Ar trebui, asadar, sa se constate ca este vorba despre doua contracte virtual distincte si sa se examineze problema competentei jurisdictionale plecand de la acest postulat.
19 Instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca o situatie precum cea in discutie in litigiul principal constituie o „situatie pur interna” si, in aceasta privinta, care este modul in care trebuie interpretata notiunea „cealalta parte la contract”, cuprinsa in articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, in situatia in care un profesionist, aflat in alt stat membru decat cel in care se afla domiciliul consumatorului, comercializeaza prestatii ale unui alt profesionist, al carui sediu social se afla pe teritoriul acestui din urma stat, in cazul in care un consumator formuleaza o actiune impotriva acestei „alte parti”, respectiva dispozitie permitandu?i sa isi invoce drepturile in fata instantelor de la locul unde este situat domiciliul sau.
20 Potrivit instantei de trimitere, dat fiind ca obiectul normelor speciale de competenta prevazute la articolul 15 si urmatoarele din Regulamentul nr. 44/2001 in materia contractelor incheiate de consumatori este sa protejeze partea la contract aflata intr?o pozitie defavorizata, oferindu?i posibilitatea alegerii forului si limitand posibilitatea prevederii unor clauze privind alegerea forului, aceasta protectie ar fi lipsita de continut daca nu ar fi posibil ca drepturile consumatorului nascute dintr?o singura operatiune de rezervare sa fie invocate in fata instantei competente impotriva ambilor cocontractanti, in temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001.
21 In aceste conditii, Landesgericht Feldkirch a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„Articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 44/2001], care stabileste competenta instantei de la domiciliul consumatorului, trebuie interpretat in sensul ca, atunci cand cealalta parte la contract (in speta o agentie de turism cu sediul in strainatate) recurge la serviciile unei parti la contract (in speta un operator de turism cu sediul pe teritoriul national), in actiunile indreptate impotriva ambelor parti, acest articol se aplica si partii la contract cu sediul pe teritoriul national?”
Cu privire la intrebarea preliminara
22 Prin intermediul intrebarii formulate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca notiunea „cealalta parte la contract”, cuprinsa in articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, trebuie interpretata in sensul ca desemneaza, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, si cocontractantul operatorului cu care consumatorul a incheiat acest contract si care are sediul pe teritoriul statului membru in care se afla domiciliul acestui consumator.
23 TUI contesta aplicarea Regulamentului nr. 44/2001 in privinta sa si considera ca imprejurarile cauzei principale prezinta caracteristicile unei situatii pur interne, astfel incat sunt aplicabile numai dispozitiile dreptului national referitoare la competenta jurisdictionala teritoriala.
24 In schimb, nu se contesta faptul ca Regulamentul nr. 44/2001 este aplicabil in ceea ce priveste lastminute.com si ca instanta de la domiciliul sotilor Maletic este competenta sa judece pe fond litigiul in ceea ce priveste aceasta societate.
25 Este necesar astfel sa se examineze daca, in imprejurarile din cauza principala, Regulamentul nr. 44/2001 este aplicabil in ceea ce priveste un cocontractant precum TUI si daca exista un element de extraneitate care ar putea justifica aceasta aplicare.
26 In aceasta privinta, referitor la Conventia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competenta judiciara si executarea hotararilor judecatoresti in materie civila si comerciala (JO 1972, L 299, p. 32, Editie speciala, 19/vol. 10, p. 3), astfel cum a fost modificata prin conventiile de aderare succesive (denumita in continuare „Conventia de la Bruxelles”), Curtea a declarat deja ca aplicarea normelor de competenta prevazute de aceasta conventie necesita existenta unui element de extraneitate, iar caracterul international al raportului juridic in cauza nu trebuie in mod necesar sa rezulte, in vederea aplicarii articolului 2 din Conventia de la Bruxelles (devenit articolul 2 din Regulamentul nr. 44/2001), din implicarea, determinata de fondul litigiului sau de domiciliul fiecareia dintre partile la litigiu, a mai multor state contractante (a se vedea in acest sens Hotararea din 1 martie 2005, Owusu, C?281/02, Rec., p. I?1383, punctele 25 si 26).
27 Trebuie amintit ca, in masura in care Regulamentul nr. 44/2001 inlocuieste Conventia de la Bruxelles, interpretarea data de Curte in privinta dispozitiilor acestei conventii este valabila si pentru dispozitiile regulamentului mentionat atunci cand dispozitiile acestor instrumente pot fi calificate ca fiind echivalente (Hotararea din 4 mai 2010, TNT Express Nederland, C?533/08, Rep., p. I?4107, punctul 36 si jurisprudenta citata).
28 Daca, astfel cum s?a precizat la punctul 26 din prezenta hotarare, caracterul international al raportului juridic in cauza nu trebuie in mod necesar sa rezulte din implicarea, determinata de fondul litigiului sau de domiciliul fiecareia dintre partile la litigiu, a mai multor state membre, trebuie sa se constate, dupa cum sustin Comisia si guvernul portughez, ca Regulamentul nr. 44/2001 este aplicabil a fortioriin imprejurarile din cauza principala, elementul de extraneitate fiind prezent nu numai in ceea ce priveste lastminute.com, fapt care nu este contestat, ci si in ceea ce priveste TUI.
29 Astfel, chiar presupunand ca o operatiune unica, precum cea in cadrul careia sotii Maletic au rezervat si au platit pachetul de servicii turistice pe site?ul internet al lastminute.com, poate fi descompusa in doua raporturi contractuale distincte, pe de o parte, cu agentia de turism online lastminute.com si, pe de alta parte, cu organizatorul calatoriei, TUI, acest din urma raport contractual nu poate fi calificat drept „pur intern” intrucat era indisociabil legat de primul raport contractual, fiind realizat prin intermediul agentiei de turism mentionate situate in alt stat membru.
30 In plus, trebuie sa se tina seama de obiectivele mentionate in considerentele (13) si (15) ale Regulamentului nr. 44/2001, referitoare la protectia consumatorului in calitate de „parte defavorizata” la contract, precum si, respectiv, la reducerea „la minimum [a posibilitatii] aparitiei procedurilor concurente [pentru a] se evit[a] pronuntarea in doua state membre a unor hotarari ireconciliabile”.
31 Aceste obiective se opun unei solutii care sa permita ca sotii Maletic sa actioneze in justitie in paralel, atat la Bludenz, cat si la Viena, prin intermediul unor actiuni conexe, doi operatori implicati in rezervarea pachetului de servicii turistice in discutie in litigiul principal si in desfasurarea respectivei calatorii.
32 Avand in vedere consideratiile care preceda, urmeaza sa se raspunda la intrebarea adresata ca notiunea „cealalta parte la contract”, cuprinsa in articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, trebuie interpretata in sensul ca desemneaza, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, si cocontractantul operatorului cu care consumatorul a incheiat acest contract si care are sediul pe teritoriul statului membru in care se afla domiciliul acestui consumator.
Cu privire la cheltuielile de judecata
33 Intrucat, in privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declara:
Notiunea „cealalta parte la contract”, cuprinsa in articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, trebuie interpretata in sensul ca desemneaza, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, si cocontractantul operatorului cu care consumatorul a incheiat acest contract si care are sediul pe teritoriul statului membru in care se afla domiciliul acestui consumator.
Semnaturi