Transmiterea fictiva a partilor sociale potrivit art. 2801 din Legea nr. 31/1990. Lipsa tipicitatii infractiunii in cazul dezincriminarii.
vezi si https://avocatalinpaidiu.ro/category/comercial/
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT IN MATERIE PENALA
Dosar nr. 2.163/1/2016
Mirela Sorina Popescu – presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Valentin Horia Selaru – judecator la Sectia penala
Ana Maria Dascalu – judecator la Sectia penala
Ilie Iulian Dragomir – judecator la Sectia penala
Florentina Dragomir – judecator la Sectia penala
Silvia Cerbu – judecator la Sectia penala
Aurel Gheorghe Ilie – judecator la Sectia penala
Cristina Rotaru-Radu – judecator la Sectia penala
Rodica Aida Popa – judecator la Sectia penala
S-a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 13.968/63/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a urmatoarei chestiuni de drept: „Modalitatea de interpretare a dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in sensul de a se lamuri daca este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale, atunci cand pentru infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin vanzarea partilor sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7.05.2015.”
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 274 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta a fost prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Mirela Sorina Popescu.
Conform art. 276 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la sedinta de Judecata a participat doamna Cristiana Georgeta Renghea, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna procuror Irina Kuglay, procuror in cadrul Sectiei judiciare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Magistratul-asistenta prezentat referatul cauzei, invederand obiectul Dosarului nr. 2.163/1/2016 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, precum si faptul ca au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept in discutie urmatoarele curti de apel: Bacau, Brasov, Bucuresti, Constanta, Galati, Oradea, Timisoara, fiind inaintate, dupa caz, si punctele de vedere evidentiate in cadrul unora dintre instantele aflate in raza de activitate a acestor curti.
Totodata, magistratul-asistent a precizat ca a fost transmis punctul de vedere exprimat de Directia legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
La data de 24 iunie 2016, prin Adresa nr. 659/C/1.428/III-5/2016, Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a depus concluzii scrise si a comunicat ca nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii cu privire la chestiunea de drept ce formeaza obiectul intrebarii preliminare.
La dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorul – raportor care a fost comunicat inculpatului, Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj si partii civile, potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala. Ca urmare a comunicarii raportului, au fost depuse puncte de vedere de catre inculpat si Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, constatand ca nu sunt alte cereri sau exceptii de formulat, a solicitat doamnei procuror sa sustina punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema de drept supusa dezbaterii.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul cu privire la sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, sub aspectul admisibilitatii sesizarii, a sustinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala.
In ceea ce priveste chestiunea de drept supusa dezlegarii, a aratat ca incriminarea prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990 are doua ipoteze alternative: comiterea faptei in scopul savarsirii unei infractiuni si comiterea faptei in scopul sustragerii de la urmarirea penala.
In a doua ipoteza – care face obiectul sesizarii – premisa infractiunii este aceea a existentei unei incriminari susceptibile a da nastere unei urmariri penale. Prin urmare, trebuie admis ca atunci cand o fapta nu este incriminata, situatia premisa lipseste.
Acelasi efect, respectiv inlaturarea situatiei premisa a infractiunii si, in consecinta, lipsa unui element de tipicitate, se produce si in cazul in care fapta este dezincriminata.
S-a aratat ca, potrivit art. 15 din Codul penal, pentru ca o fapta sa fie infractiune este necesara indeplinirea trasaturilor esentiale, respectiv tipicitate (prevederea faptei de legea penala), vinovatie, caracter antijuridic/nejustificat si imputabilitate; absenta oricareia dintre aceste trasaturi esentiale face ca fapta sa nu fie infractiune.
In cauza, fapta prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005, care constituia scopul infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, desi, initial, constituia infractiune, in prezent este dezincriminata, ca efect al unei decizii prin care s-a constatat neconstitutionalitatea textului de incriminare al acesteia; ca atare, ii lipseste trasatura esentiala a prevederii de legea penala.
Din aceasta perspectiva, in ipoteza in care cerinta esentiala (scopul actiunii de transmitere fictiva) nu este realizata, prin dezincriminarea faptei in scopul careia a avut loc transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor detinute intr-o societate, nu se realizeaza nici corespondenta dintre fapta concreta si modelul tip prevazut de norma de incriminare, nefiind deci indeplinita conditia tipicitatii, esentiala pentru existenta infractiunii.
Este lipsit de relevanta daca fapta care constituie scopul nu a facut niciodata obiectul incriminarii sau daca dezincriminarea a survenit, in acest din urma caz fiind incidente dispozitiile art. 4 din Codul penal.
Asadar, in ipoteza in care infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin vanzarea partilor sociale a fost dezincriminata (cum este cazul in speta), conditia privind scopul urmarit prin transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor detinute intr-o societate nu mai este indeplinita, fiind astfel eliminat un element de care depinde chiar caracterul penal al faptei.
In consecinta acestor argumente, a solicitat ca problema de drept supusa dezlegarii sa primeasca urmatoarea rezolvare: in ipoteza in care infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin transmiterea partilor sociale, a fost dezincriminata, infractiunea prevazuta de art. 2801 din Legea societatilor nr. 31/1990 nu poate fi retinuta, intrucat nu este prevazuta de legea penala, operand cazul prevazut de art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a declarat dezbaterile inchise, iar dosarul a fost retinut in pronuntare asupra problemei de drept supuse dezlegarii.
INALTA CURTE,
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI
DE DREPT IN MATERIE PENALA,
asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
Prin Incheierea din data de 20 mai 2016 pronuntata in Dosarul nr. 13.968/63/2014, Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori, in temeiul art. 475 din Codul de procedura penala, a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: modalitatea de interpretare a dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in sensul de a se lamuri daca este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale, atunci cand pentru infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin vanzarea partilor sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7 mai 2015.
Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept sesizate.
II. Expunerea succinta a cauzei si opinia instantei care a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
II.1. Prin Sentinta penala nr. 641 din 23 septembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Dolj in Dosarul nr. 13.968/63/2014 s-au hotarat, printre altele, urmatoarele:
In baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, a fost achitat inculpatul C.D.M. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
In baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, a fost achitat inculpatul C.D.M. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
In baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 5 din Codul penal si art. 74 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969 si art. 76 alin. (1) lit. d) din Codul penal din 1969, a fost condamnat inculpatul C.D.M. la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In baza art. 71 alin. (2) din Codul penal din 1969, s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a)-b) din Codul penal din 1969, mai putin dreptul de a alege, pe durata executarii pedepsei.
In baza art. 81-82 din Codul penal din 1969, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6 luni inchisoare pe o perioada de 2 ani si 6 luni ce constituie termen de incercare.
In baza art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii, pe durata termenului de incercare stabilit mai sus.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul Dolj a retinut, in esenta, urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 „Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa.”
In speta, inculpatul C.D.M. a retinut si nu a varsat in termenul legal sumele reprezentand impozite pe salarii, contributia angajatilor la fondul asigurarilor de sanatate, contributii la fondul de somaj si CAS angajati.
Prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalitate, constatand ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 sunt neconstitutionale. S-a apreciat ca aceste dispozitii nu respecta cerinta de accesibilitate a legii, intrucat dispozitiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, pe langa faptul ca nu definesc ele insele notiunea de „impozite sau contributii cu retinere la sursa” nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla in conexiune cu acestea, respectiv sa fie indicate, in mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contributiilor cu retinere la sursa.
Potrivit dispozitiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.”
De la data publicarii respectivei decizii (6 iulie 2015) au trecut mai mult de 45 de zile, timp in care Parlamentul nu a pus de acord respectivele prevederi cu dispozitiile Constitutiei. In consecinta, dispozitiile constatate neconstitutionale si-au incetat efectul, motiv pentru care, in baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala (fapta nu este prevazuta de legea penala), se impune achitarea inculpatului C.D.M. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Avand in vedere materialul probatoriu administrat in cauza, inculpatul a efectuat o transmitere fictiva a partilor sociale detinute in societatea al carei administrator era, transmitere efectuata cu intentie directa, pentru ca inculpatul sa evite o eventuala urmarire penala pentru sumele retinute la sursa si nevirate la bugetul de stat.
Intrucat inculpatul mai fusese anterior cercetat pentru fapte de acelasi gen, fapte pentru care i s-a aplicat o sanctiune administrativa, nu se poate sustine ca acesta nu a realizat ca nevirarea respectivelor sume de bani este o infractiune (era la momentul respectiv). Prin urmare, chiar in ipoteza in care instraina in mod real societatea, intrucat termenul de virare a acestor contributii era deja depasit cu mult, raspunderea penala ii revenea tot lui, si nu noului cumparator al partilor sociale.
Este evident ca, dat fiind faptul ca societatea inregistra aceste debite la bugetul de stat, a caror neplata in termen atragea sanctiuni penale, instrainarea respectivelor parti sociale ale societatii, pe o suma simbolica, fara ca inculpatul sa poata oferi o explicatie serioasa cu privire la motivul acestei instrainari, in conditiile in care societatea inregistra datorii mari la bugetul de stat, s-a facut exclusiv in scopul evitarii tragerii sale la raspundere penala.
Sustinerile inculpatului potrivit carora ar fi respectat procedura legala de instrainare a partilor sociale, ca respectiva cesiune ar fi fost consfintita printr-o hotarare judecatoreasca, hotarare ce nu a fost desfiintata, nu au relevanta in speta, in conditiile in care s-a demonstrat ca actele depuse la oficiul registrului comertului erau false, iar inculpatul a cunoscut acest lucru sau cel putin l-a prevazut.
In drept, fapta inculpatului de a cesiona fictiv partile sociale ale societatii S.C. A.C. – S.R.L. realizeaza continutul constitutiv al infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990.
Impotriva acestei sentinte penale, Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj si inculpatul C.D.M. au declarat apel.
In cursul judecarii apelului, la termenul din 19 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori a pus in discutie, din oficiu, necesitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, conform art. 475 din Codul de procedura penala, pentru a da o rezolvare de principiu chestiunii de drept vizand interpretarea dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in sensul de a se lamuri daca este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale, atunci cand pentru infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin vanzarea partilor sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7 mai 2015.
II.2. Inculpatul, prin aparatorul ales, a fost de acord cu sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sustinand ca infractiunea de cesiune fictiva a partilor sociale prevazuta de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, retinuta in sarcina sa, nu este prevazuta de legea penala.
II.3. Reprezentantul Ministerului Public a precizat ca nu exista solutii date de Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema de drept invocata in speta, aceasta nefiind dezlegata nici in cadrul procedurii prevazute de art. 475-476 din Codul de procedura penala si nici in cadrul unui recurs in interesul legii; totodata, a precizat ca nu se afla in curs de solutionare o astfel de sesizare.
II.4. Opinia completului investit cu solutionarea apelului este in sensul ca, in ipoteza dezincriminarii infractiunii de la a carei urmarire s-a sustras cedentul partilor sociale sau actiunilor, conditia premisa a savarsirii infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 nu mai este indeplinita, astfel ca nu mai este posibila incadrarea faptei in modelul abstract prevazut de norma de incriminare. Nu prezinta relevanta faptul ca la momentul comiterii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale erau intrunite elementele constitutive, inclusiv cele privind incriminarea infractiunii predicat (art. 6 din Legea nr. 241/2005), legea penala de dezincriminare fiind intotdeauna retroactiva, conform art. 4 din Codul penal.
III. Opinia instantelor judecatoresti
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala s-a solicitat punctul de vedere al instantelor judecatoresti.
S-au primit opinii de la urmatoarele curti de apel: Bacau, Brasov, Bucuresti, Constanta, Galati, Oradea, Timisoara, fiind inaintate, dupa caz, si punctele de vedere evidentiate in cadrul unora dintre instantele aflate in raza de activitate a acestor curti.
Totodata, Curtea de Apel Cluj a inaintat punctul de vedere formulat de Tribunalul Maramures, Curtea de Apel Craiova a comunicat opiniile exprimate de judecatorii Sectiei penale din cadrul Tribunalului Olt si Tribunalului Gorj, Curtea de Apel Iasi a transmis punctele de vedere conturate la nivelul Tribunalului Iasi, Tribunalului Vaslui, Judecatoriei Vaslui si Judecatoriei Husi, iar Curtea de Apel Targu Mures a inaintat opiniile exprimate de catre magistratii Judecatoriei Ludus, Judecatoriei Reghin si Judecatoriei Odorheiu Secuiesc.
III.1. Opinia majoritara conturata la nivelul instantelor judecatoresti care au comunicat puncte de vedere este in sensul ca nu este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale, atunci cand pentru infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin vanzarea partilor sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7 mai 2015.
In acest sens, este punctul de vedere transmis de Curtea de Apel Bacau (s-a apreciat ca transmiterea fictiva a partilor sociale ori a actiunilor detinute intr-o societate comerciala’ in scopul savarsirii unei fapte care nu mai este prevazuta de legea penala sau al sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii urmaririi penale pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legea penala, nu constituie infractiune, in sensul art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu motivarea ca transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor trebuie sa fie efectuata in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau in scopul ingreunarii acesteia, iar conditia premisa a savarsirii unei infractiuni in legatura cu activitatea societatii nu mai este indeplinita), Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Galati (opinia majoritara fiind similara celei transmise de catre Curtea de Apel Bacau), Curtea de Apel Timisoara, Tribunalul Bacau (s-a apreciat ca, in cazul dezincriminarii infractiunii de la a carei urmarire s-a sustras cedentul partilor sociale sau actiunilor, conditia premisa a savarsirii unei infractiuni in legatura cu activitatea societatii nu mai este indeplinita, astfel ca nu mai este posibila incadrarea faptei in modelul abstract prevazut de norma de incriminare), Tribunalul Brasov, Tribunalul Covasna, Tribunalul Maramures, Tribunalul Olt, tribunalul Gorj, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Arad, Tribunalul Caras-Severin, Judecatoria Vaslui, Judecatoria Husi, Judecatoria Ludus, Judecatoria Reghin, Judecatoria Odorheiu Secuiesc si Judecatoria Moldova Noua.
III.2. Au fost exprimate si opinii contrare, in sensul ca este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale, atunci cand pentru infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin vanzarea partilor sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7 mai 2015, insa cu anumite interpretari, fara insa fara a fi negata dezincriminarea infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
O astfel de opinie a fost inaintata de catre Tribunalul Iasi, judecatorii Sectiei penale ai acestei instante apreciind ca pentru existenta infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 este necesar ca transmiterea fictiva a partilor sociale sa fi fost comisa in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau al savarsirii altei infractiuni, nefiind necesar ca scopul sa fi fost atins efectiv. Desi in textul de incriminare se face referire la urmarirea penala, pentru existenta infractiunii nu este necesar ca urmarirea penala sa fi fost inceputa la data cesiunii partilor sociale, referirea fiind facuta pentru a sublinia pozitia psihica a autorului faptei, care prin cesiunea partilor sociale doreste a se sustrage ori a ingreuna urmarirea penala iminenta.
S-a sustinut ca textul legal nu conditioneaza existenta infractiunii de atragerea raspunderii penale a faptuitorului si pentru infractiunea scop, dupa cum nu prevede nici conditia ca urmarirea penala vizata de sustragere sa se fi incheiat cu trimiterea in judecata si condamnarea faptuitorului. A considera altfel ar insemna sa se adauge textului art. 2801 din Legea nr. 31/1990 conditii de existenta a infractiunii pe care legiuitorul nu le-a prevazut.
S-a concluzionat ca, in contextul expus, cu atat mai mult in ipoteza la care se refera sesizarea, cand urmarirea penala pentru infractiunea prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a avut loc si s-a stabilit ca pentru sustragerea de la aceasta faptuitorul a transmis fictiv actiunile detinute in societate, nu se poate sustine lipsa de tipicitate a infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, doar pentru ca, la acest moment, a intervenit dezincriminarea infractiunii scop prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curtii Constitutionale.
De asemenea, o opinie in sensul existentei infractiunii prevazute de dispozitiile art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in varianta transmiterii fictive a partilor sociale in scopul sustragerii de la urmarirea penala si in ipoteza in care a operat dezincriminarea infractiunii pentru care s-a inceput urmarirea penala, a fost comunicata de catre Curtea de Apel Brasov, argumentandu-se ca respectiva infractiune se consuma la momentul transmiterii fictive a partilor sociale in scopul sustragerii de la urmarirea penala; imprejurarea ca, ulterior, intervine dezincriminarea infractiunii pentru care se derula urmarirea penala nu inlatura raspunderea penala dezincriminarea fiind atributul puterii legislative, independenta de vointa autorului infractiunii prevazuta de art. 2801 din Legea nr. 31/1990.
Ipoteza ca nu prezinta importanta dezincriminarea ulterioara, daca la momentul consumarii faptei aceasta era incriminata, a fost avansata si de catre Curtea de Apel Oradea, judecatorii Sectiei penale a acestei instante aratand si ca, daca fapta nu era incriminata la momentul consumarii, nu este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale.
Sub acelasi aspect, Curtea de Apel Bucuresti a comunicat ca, in urma consultarii judecatorilor instantei si ai instantelor arondate care judeca in aceasta materie, in ceea ce priveste transmiterea fictiva a partilor sociale ori a actiunilor detinute intr-o societate in vederea sustragerii de la urmarirea penala sau a ingreunarii acesteia, s-a conturat opinia majoritara potrivit careia nu are importanta aspectul ca s-a dezincriminat fapta pentru care se realizeaza urmarirea penala de la care autorul se sustrage prin aceste operatiuni fictive, intrucat in aceasta varianta de comitere infractiunea este calificata prin scop – sustragerea de la urmarirea penala, legiuitorul intelegand sa sanctioneze atitudinea autorului in raport cu activitatea organelor judiciare, fara sa prezinte interes ce se intampla la finalul acestei etape a procesului penal si care va fi solutia adoptata. Imprejurarea ca infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala de la care s-a sustras inculpatul a fost dezincriminata, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7 mai 2015, nu determina concluzia neindeplinirii conditiei tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale, prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, atat timp cat scopurile pentru care a fost savarsita aceasta ultima infractiune sunt prevazute in mod alternativ de catre legiuitor in textul incriminator.
Totodata, Curtea de Apel Bucuresti a comunicat ca, in unanimitate, s-a apreciat ca, daca transmiterea fictiva de parti sociale sau actiuni detinute la o societate comerciala a avut loc in scopul comiterii infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, nu mai este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7 mai 2015, deoarece fapta prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost dezincriminata.
IV. Punctul de vedere al Directiei legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Directia de specialitate din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie a exprimat punctul de vedere potrivit caruia, in aplicarea dispozitiilor art. 2801 din Legea societatilor nr. 31/1990, transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor, in scopul sustragerii de la urmarirea penala pentru o fapta anterioara, dezincriminata ca efect al unei decizii a Curtii Constitutionale, nu intruneste elementele de tipicitate ale infractiunii descrise in norma de incriminare prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990.
In aceasta ipoteza, fapta de transmitere fictiva a partilor sociale sau a actiunilor nu intruneste una dintre trasaturile esentiale ale infractiunii, astfel cum acestea sunt reglementate in art. 15 alin. (1) din Codul penal, neconstituind o „fapta prevazuta de legea penala”.
In sustinerea opiniei exprimate s-au adus urmatoarele argumente: „Fapta prevazuta de legea penala” sau fapta „tipica” (fapta care intruneste trasatura tipicitatii) presupune existenta unei corespondente intre fapta concreta si fapta descrisa in norma de incriminare.
In acest sens este relevanta jurisprudenta Curtii Constitutionale, reflectata in considerentul nr. 40 din Decizia nr. 631/2014 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015) si in considerentul nr. 21 din Decizia nr. 82/2016 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016), instanta de contencios constitutional retinand ca „prevederea faptei de legea penala, ca trasatura esentiala a infractiunii, este, in primul rand, o expresie a principiului legalitatii incriminarii, prevazut atat la nivel constitutional – art. 23 alin. (12), cat si la nivel conventional – art. 7 paragraful 1.
Astfel, prevederea faptei de legea penala presupune existenta unui model legal de incriminare care sa descrie fapta interzisa sau ordonata, existenta unei fapte concrete si tipicitatea (corespondenta dintre trasaturile acesteia, ale faptei concrete si cele ale modelului legal de incriminare). Cazul de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale consacrat de art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, respectiv «fapta nu este prevazuta de legea penala» se retine atunci cand nu exista concordanta (tipicitate) intre fapta concreta comisa si modelul legal de incriminare prevazut de legea penala”.
In raport cu considerentele deciziilor Curtii Constitutionale, inexistenta unei concordante intre fapta concreta si modelul legal de incriminare conduce la neintrunirea uneia dintre trasaturile esentiale ale infractiunii si, in consecinta, la inexistenta infractiunii.
In ceea ce priveste fapta descrisa in norma de incriminare prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990 – in modalitatea transmiterii fictive a partilor sociale sau a actiunilor, in scopul sustragerii de la urmarirea penala – aceasta include conditia savarsirii unei infractiuni anterioare (conditie relevata de legiuitor prin referirea la „urmarirea penala” in cuprinsul normei mentionate), transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor realizandu-se in scopul sustragerii de la urmarirea penala pentru aceasta infractiune, comisa anterior.
Potrivit jurisprudentei Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Decizia nr. 938 din 18 martie 2013 (publicata pe site-ul www.scj.ro), existenta infractiunii prevazute in art. 2801 din Legea nr. 31/1990 „presupune sa existe o transmitere a partilor sociale sau a actiunilor, transmiterea sa fie fictiva si persoana care a efectuat transmiterea partilor sociale sau a actiunilor sa fi savarsit anterior o infractiune in legatura cu activitatea societatii, in forma consumata sau a tentativei. Transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor trebuie sa fie efectuata in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau in scopul ingreunarii acesteia, cerinta care trebuie indeplinita in stransa legatura cu latura obiectiva a infractiunii, intrucat indica destinatia obiectiva a actului de transmitere, si nu finalitatea subiectiva a acestuia”.
Tipicitatea-in cazul transmiterii fictive a partilor sociale sau a actiunilor, in scopul sustragerii de la urmarirea penala – impune sa existe o norma de incriminare a faptei anterioare, intrucat, daca o astfel de norma nu exista, nu poate subzista scopul sustragerii de la urmarirea penala.
In ipoteza in care fapta anterioara nu este incriminata, indiferent daca nu a fost niciodata incriminata sau a fost dezincriminata, transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor nu intruneste trasatura tipicitatii, nu este „prevazuta de legea penala” si, in consecinta, nu constituie infractiune.
In cazul dezincriminarii faptei anterioare, trasatura tipicitatii nu este intrunita indiferent daca dezincriminarea a operat ca efect al abrogarii normei de incriminare sau ca efect al admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate si al constatarii neconstitutionalitatii normei de incriminare – cea de a doua ipoteza existand in cazul transmiterii fictive a partilor sociale sau a actiunilor, in scopul sustragerii de la urmarirea penala pentru fapta prevazuta in art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, dezincriminata ca efect al Deciziei nr. 363 din 7 mai 2015 a Curtii Constitutionale.
In sustinerea punctului de vedere formulat s-a mai aratat ca o problema de drept similara a fost solutionata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al Inaltei Curti de Casatie si Justitie; prin Decizia nr. 10/2015 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 4 iunie 2015), in interpretarea dispozitiilor art. 367 alin. (1) si (6) din Codul penal, s-a stabilit ca, in ipoteza in care, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod penal, infractiunea care intra in scopul grupului organizat a fost dezincriminata, nu mai este indeplinita una dintre trasaturile esentiale ale infractiunii, respectiv conditia tipicitatii.
S-a concluzionat ca, in ipoteza ce face obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, dezincriminarea faptei prevazute in art. 6 din Legea nr. 241/2005 ca efect al Deciziei nr. 363/2015 a Curtii Constitutionale determina inexistenta unei concordante cu modelul legal de incriminare cuprins in art. 2801 din Legea societatilor nr. 31/1990, cu consecinta neintrunirii unei trasaturi esentiale a infractiunii si, prin urmare, a inexistentei infractiunii.
V. Examenul jurisprudentei
V.1. Jurisprudenta instantelor de judecata in majoritate, curtile de apel au comunicat ca nu au fost identificate, pe rolul acestor instante sau pe rolul instantelor arondate, hotarari judecatoresti privind problema de drept relevata.
In materialul transmis de catre Curtea de Apel Bacau a fost identificata Sentinta penala nr. 1.627 din 4 noiembrie 2015 pronuntata in Dosarul nr. 10.578/180/2014 de catre Judecatoria Bacau, desfiintata, in parte, prin Decizia penala nr. 359 din 22 martie 2016 a Curtii de Apel Bacau, privind infractiunea prevazuta de art. 2801 din Legea nr. 31/1990.
Examinand cele doua hotarari judecatoresti, se constata ca prima instanta a hotarat achitarea inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii de stopaj la sursa, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969 si art. 5 din Codul penal, fapta nefiind prevazuta de legea penala.
Cu privire la fapta savarsita de catre acelasi inculpat, constand in aceea ca, in data de 19 februarie 2010, a cesionat in mod fictiv societatea comerciala, in scopul zadarnicirii urmaririi penale, prima instanta a retinut ca, in drept, aceasta intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, pronuntand o solutie de condamnare pentru savarsirea acestei infractiuni.
Instanta de apel a desfiintat in parte sentinta apelata, cu privire la gresita solutie de condamnare pronuntata pentru una dintre faptele supuse judecatii, si, rejudecand in fond, in baza art. 396 alin. (1) si (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, a achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) din Codul penal din 1969.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca, intrucat infractiunea de stopaj la sursa prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost dezincriminata ca urmare a pronuntarii Deciziei nr. 363 din 7 mai 2015 a Curtii Constitutionale, constituind infractiunea corelativa care a determinat savarsirea ulterioara de catre inculpat a infractiunii prevazute la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, raspunderea penala a inculpatului pentru aceasta infractiune nu mai poate fi angajata, intrucat actele de zadarnicire a anchetei penale urmarite de inculpat prin comiterea infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1991 vizeaza o infractiune care, in prezent, nu mai este incriminata de legea penala.
V.2. Jurisprudenta Curtii Constitutionale Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015
Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 4 alin. (2) si art. 10 alin. (1) si (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015
Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 351 din Codul penal si art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016.
V.3. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
In Decizia nr. 938 din 18 martie 2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala arata ca „(…) Fiind o infractiune comisiva, sub aspectul laturii obiective, elementul material se realizeaza prin transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor, in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau al ingreunarii acesteia.
Pentru a aprecia asupra existentei infractiunii trebuie verificata indeplinirea mai multe conditii, respectiv sa existe o transmitere a partilor sociale sau a actiunilor, cesionarea sa fie fictiva si persoana care a efectuat cesionarea partilor sociale sau a actiunilor sa fi savarsit anterior o infractiune in legatura cu activitatea societatii, in forma consumata sau a tentativei.
Astfel, cesionarea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor trebuie facuta in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau in scopul ingreunarii acesteia, cerinta ce trebuie indeplinita in stransa legatura cu latura obiectiva a infractiunii, intrucat arata destinatia obiectiva a actului de cesionare, si nu finalitatea subiectiva a acestuia. Aceasta infractiune in modalitatea descrisa in continutul art. 2801 din legea speciala poate fi comisa in intervalul de timp pana la trimiterea in judecata, fara a avea importanta daca urmarirea penala a inceput sau nu sau daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare impotriva acestei persoane.
Apararile recurentului ca in cauza nu a fost inceputa urmarirea penala nu sunt relevante sub aspectul realizarii elementului material al infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, intrucat cesionarea actiunilor sau partilor sociale poate fi realizata in intervalul de timp pana la trimiterea in judecata, fara a avea importanta daca urmarirea penala a fost inceputa sau nu sau daca s-a pus sau nu in miscare actiunea penala impotriva acestei persoane. Ceea ce este relevant sub aspectul elementului material al laturii obiective este sa existe o transmitere fictiva a partilor sau a actiunilor si persoana care a efectuat cesionarea partilor sociale sau a actiunilor sa fi savarsit anterior o infractiune in legatura cu activitatea societatii, (…)”.
V.4. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului
Nu au fost identificate decizii relevante in problema de drept analizata.
VI. Dispozitii legale incidente
Art. 2801 din Legea societatilor nr. 31/1990 – „Transmiterea fictiva a partilor sociale ori a actiunilor detinute intr-o societate comerciala, in scopul savarsirii unei infractiuni sau al sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani.”
Art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale – „Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 6 ani retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa.”
Art. 1 din Codul penal – Legalitatea incriminarii – „(1) Legea penala prevede faptele care constituie infractiuni (…)”
Art. 4 din Codul penal – Aplicarea legii penale de dezincriminare – „Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. (…)”
Art. 15 din Codul penal – Trasaturile esentiale ale infractiunii – „(1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o.
(2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.”
VII. Raportul asupra chestiunilor de drept supuse dezlegarii
In cuprinsul raportului intocmit, judecatorul desemnat a propus admiterea sesizarii formulate de Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori si pronuntarea unei hotarari prealabile prin care sa se decida ca, in interpretarea dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in ipoteza in care infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin transmiterea fictiva a partilor sociale, a fost dezincriminata ca efect al unei decizii a Curtii Constitutionale, nu mai este indeplinita una dintre trasaturile esentiale ale infractiunii, respectiv conditia tipicitatii.
VIII. Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala
Examinand sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata prin pronuntarea unei hotarari prealabile, retine urmatoarele:
In urma analizei de admisibilitate a sesizarii, efectuate in temeiul art. 475 din Codul de procedura penala, rezulta ca sesizarea apartine Curtii de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori, investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta (apel), care a constatat, in cursul judecatii, existenta unei chestiuni de drept a carei dezlegare nu a mai fost supusa examenului Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nu s-a statuat asupra ei printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
Totodata, de lamurirea respectivei chestiuni de drept depinde solutionarea pe fond a cauzei in care a fost invocata, intrucat aceasta este determinanta cu privire la concluzia existentei sau nu a elementelor constitutive ale infractiunii care face obiect al judecatii.
Prealabil este de mentionat ca o problema de drept referitoare la conditiile tipicitatii a fost solutionata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 10/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 4 iunie 2015. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a stabilit ca in interpretarea dispozitiilor art. 367 alin. (1) si (6) din Codul penal, in ipoteza in care, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod penal, infractiunea care intra in scopul grupului organizat a fost dezincriminata, nu mai este indeplinita una dintre trasaturile esentiale ale infractiunii, respectiv conditia tipicitatii, deoarece o fapta concreta poate sa atraga raspunderea penala, daca poate fi incadrata in tiparul stabilit de norma de incriminare, asa incat lipsa scopului grupului, determinata de dezincriminarea faptei in vederea careia a fost initiat, constituit ori a fost sprijinit, face sa nu mai fie indeplinita conditia tipicitatii.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala retine ca din analiza dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicata, se evidentiaza ca elementul material al infractiunii prin care se realizeaza activitatea specifica laturii obiective consta intr-o actiune de transmitere fictiva a partilor sociale sau a actiunilor detinute intr-o societate, insa legiuitorul a alaturat elementului material o cerinta esentiala, in sensul ca a mentionat scopul actiunii de transmitere fictiva, respectiv in scopul savarsirii unei infractiuni sau sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia.
In prima situatie, cazul concursului real de infractiuni cu conexitate etiologica, scopul presupune comiterea unei infractiuni ulterior actiunii de transmitere fictiva.
In cea de-a doua situatie, cazul concursului real de infractiuni cu conexitate consecventionala, este precizata conditia de savarsire a unei infractiuni prealabile.
Asadar, in ambele situatii normative, scopul elementului material al infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicata, presupune fie comiterea unei infractiuni, fie existenta unei infractiuni deja comise.
Raportarea acestor cerinte si situatii normative conditiilor pentru ca o fapta sa fie infractiune, asa cum dispune art. 15 din Codul penal, conduce la o concluzie indubitabila, respectiv aceea ca, desi, initial, fapta ce constituia scopul ori conditia elementului material era infractiune, ulterior, ca efect al unei decizii a Curtii Constitutionale, nu mai este infractiune, asa incat nu mai este indeplinita conditia tipicitatii, adica nu mai exista acea corespondenta impusa de legiuitor intre trasaturile faptei concrete si modelul-tip prevazut de norma de incriminare.
Asadar, este evident ca dezincriminarea faptei prevazute in art. 6 din Legea nr. 241/2005 ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7 mai 2015 exclude existenta concordantei dintre fapta concreta si modelul descris de legiuitor in norma de incriminare cuprinsa in art. 2801 din Legea nr. 31/1990.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala reaminteste prevederile art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie referitoare la efectele deciziilor Curtii Constitutionale, potrivit carora efectele unei decizii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate sunt echivalente abrogarii textului de incriminare, inclusiv dezincriminarii acestuia.
Pe cale de consecinta, avand in vedere dispozitiile art. 4 din Codul penal, in situatia in care fapta anterioara nu este incriminata, nu poate subzista scopul sustragerii de la urmarirea penala, intrucat nu se poate efectua urmarirea penala a unei fapte neincriminate. Asemanator, nici atunci cand fapta anterioara a fost dezincriminata, trasatura tipicitatii nu este intrunita indiferent daca dezincriminarea a operat ca efect al abrogarii normei sau ca efect al admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate si al constatarii neconstitutionalitatii normei.
Fata de considerentele anterior expuse, in temeiul art. 475 si art. 477 din Codul de procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala va admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 13.968/63/2014, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: modalitatea de interpretare a dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in sensul de a se lamuri daca este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale, atunci cand pentru infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin vanzarea partilor sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7 mai 2015.
Va stabili ca, in interpretarea dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in ipoteza in care infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin transmiterea fictiva a partilor sociale, a fost dezincriminata, nu mai este indeplinita una dintre conditiile de tipicitate pentru retinerea acestei infractiuni.
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova – Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 13.968/63/2014, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: „modalitatea de interpretare a dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in sensul de a se lamuri daca este indeplinita conditia tipicitatii infractiunii de transmitere fictiva a partilor sociale, atunci cand pentru infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin vanzarea partilor sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 363 din 7.05.2015„.
Stabileste ca, in interpretarea dispozitiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, in ipoteza in care infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala, de la care s-a sustras inculpatul prin transmiterea fictiva a partilor sociale, a fost dezincriminata, nu mai este indeplinita una dintre conditiile de tipicitate pentru retinerea acestei infractiuni.
Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 27 septembrie 2016.
-****-
PRESEDINTELE SECTIEI PENALE A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
judecator MIRELA SORINA POPESCU
Magistrat-asistent,
Cristiana Georgeta Renghea