Termenul de 10 zile incepe sa curga de la data la care convocarea adunarii generale prin scrisoare recomandata a ajuns la destinatar

Posted on Updated on by alinCategorii:comercial, dezlegarea unor chestiuni de drept, practica judiciara, societati comerciale

Decizia 55/2020 [A] in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile privind interpretarea dispozitiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

Data act: 21-sep-2020

Emitent: Inalta Curte de Casatie si Justitie 

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Dosar nr. 1.215/1/2020

Marian Buda                                  – presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de  Casatie si Justitie – presedintele completului

Ianina Blandiana Gradinaru      – judecator la Sectia a II-a civila

Eugenia Voicheci                           – judecator la Sectia a II-a civila

Elisabeta Rosu                               – judecator la Sectia a II-a civila

Valentina Vrabie                           – judecator la Sectia a II-a civila

Veronica Magdalena Danaila     – judecator la Sectia a II-a civila

Minodora Condoiu                       – judecator la Sectia a II-a civila

Virginia Florentina Dumineca   – judecator la Sectia a II-a civila

Roxana Popa                                  – judecator la Sectia a II-a civila

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent sa judece sesizarea ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1.215/1/2020 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila si ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat.

Sedinta este prezidata de domnul judecator Marian Buda, presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Oradea – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept:

„Daca, in interpretarea prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, termenul de 10 zile incepe sa curga de la data expedierii/depunerii la oficiul postal a convocarii prin scrisoare recomandata sau de la data receptionarii efective a acesteia de catre asociati.”

Dupa prezentarea referatului cauzei de catre magistratul-asistent, constatand ca nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, domnul judecator Marian Buda, presedintele completului de judecata, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, a constatat urmatoarele:

  1. Titularul si obiectul sesizarii
  2. Curtea de Apel Oradea – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a dispus, prin Incheierea din 20 mai 2020, pronuntata in Dosarul nr. 3.666/111/C/2017**, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la chestiunea de drept mentionata.
  3. Normele de drept intern ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile
  4. Art. 195 alin. (3) din Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (denumita in continuare Legea nr. 31/1990), prevede urmatoarele:

„[…] Convocarea adunarii se va face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi.”

III. Expunerea succinta a procesului

  1. Prin actiunea in anulare inregistrata pe rolul Tribunalului Bihor la 11 decembrie 2018, reclamantul A a solicitat in contradictoriu cu parata B anularea Hotararii adunarii generale a asociatilor din 29 mai 2018, adoptata de asociatii C si D, pentru incalcarea prevederilor Legii nr. 31/1990 si ale actului constitutiv al B.
  2. In motivarea actiunii s-a sustinut ca hotararea adunarii generale a asociatilor este lovita de nulitate, printre altele, si pentru ca nu a fost respectat termenul de 10 zile pentru convocarea adunarii generale a asociatilor prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, avand in vedere ca nu a receptionat efectiv in acest termen convocatorul ce i-a fost comunicat de intimati.
  3. Tribunalul Bihor, prin Sentinta nr. 257/LP/2019 din 25 septembrie 2019, a admis actiunea formulata de reclamantul A si a dispus anularea Hotararii adunarii generale a asociatilor din 29 mai 2018, retinand ca lipsa convocarii asociatului/ neregularitatea convocarii prin nerespectarea termenului de 10 zile la adunarile generale, conform art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararilor adoptate, nulitate care decurge din incalcarea grava si iremediabila a drepturilor asociatului la informare si de a lua parte la deciziile privind activitatea societara, situatie in care este incident art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care stabileste termenul imprescriptibil de a formula o actiune pentru motive de nulitate absoluta.
  4. Totodata, s-a aratat ca hotararea adunarii generale a asociatilor luata cu nelegala convocare este nula absolut pentru lipsa de consimtamant a asociatului reclamant al carui drept a fost incalcat prin lipsa de informare, iar nu lovita de nulitate relativa, cum sustine parata, nefiind respectate prevederile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
  5. Concluzionand, fata de textele legale mentionate, tribunalul a constatat ca nu a fost indeplinita procedura privind legalitatea convocarii adunarii generale a asociatilor B, adoptata la 21 mai 2018, fiind incalcate dispozitiile legale cu caracter imperativ prevazute de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, in lipsa unor clauze derogatorii in actul constitutiv.
  6. Impotriva acestei hotarari a declarat apel paratul B, solicitand admiterea caii de atac si schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii formulate de reclamantul A, aratand ca prima instanta a interpretat si a aplicat gresit dispozitiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, nu s-a facut dovada incalcarii efective a dreptului la informare si, in mod gresit, s-a retinut ca, in speta, ar fi incident un caz de nulitate absoluta a hotararii.
  7. Motivele retinute de titularul sesizarii, care sustin admisibilitatea procedurii
  8. Curtea de Apel Oradea – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a constatat admisibilitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, in conformitate cu prevederile art. 519 alin. (1) din Codul de procedura civila, motivat de faptul ca:
  9. a) sesizarea in conditiile art. 519 din Codul de procedura civila are loc in cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curtii de Apel Oradea, instanta competenta sa solutioneze cauza in apel;
  10. b) instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca prezenta cauza in ultima instanta, dat fiind ca, potrivit prevederilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, hotararea judecatoreasa pronuntata asupra unei actiuni in anularea hotararii adunarii generale a asociatilor este supusa numai apelului;
  11. c) de asemenea, de modul de interpretare a prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 depinde solutionarea pe fond a cauzei in legatura cu care s-a formulat sesizarea. Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie anularea unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, iar prin apelul declarat se reitereaza critica privind pretinsa interpretare gresita a dispozitiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, in ceea ce priveste momentul de la care curge termenul de 10 zile prevazut de norma legala indicata, mai exact de la depunerea la posta a convocatorului, si nu de la data receptionarii acestuia de catre destinatar;
  12. d) in ceea ce priveste noutatea chestiunii de drept, in opinia instantei de apel, si aceasta este indeplinita, intrucat, chiar daca chestiunea de drept isi are izvorul intr-un act normativ mai vechi, aceasta nu a mai fost analizata si nu a mai fost dedusa judecatii anterior. Noutatea rezida in aceea ca, drept urmare a cercetarilor efectuate, nu a fost identificata decat practica judiciara izolata in materie, astfel ca nu se poate impune concluzia ca aceasta chestiune a fost rezolvata jurisprudential.

Prin urmare, exista interesul in formularea unei cereri pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, in scopul prevenirii aparitiei unei practici neunitare;

  1. e) problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor instantei supreme, si asupra acestei chestiuni de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a mai pronuntat printr-o alta hotarare prealabila.
  2. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea
  3. Potrivit normei de drept care se impune a fi dezlegata, anume art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, „Convocarea adunarii se va face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi”.
  4. In opinia completului de judecata, termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la receptionarea efectiva a convocatorului de catre asociati.
  5. Astfel, s-a apreciat ca la stabilirea acestui termen intentia legiuitorului a fost aceea de a permite asociatilor sa fie informati/sa se informeze in mod corespunzator despre problemele inscrise pe ordinea de zi si de a putea vota in deplina cunostinta de cauza in adunarea generala pentru care au fost convocati, in caz contrar fiind afectata insasi vointa sociala, ceea ce atrage nulitatea absoluta a hotararii astfel adoptate.
  6. Intr-o interpretare contrara, scopul reglementarii ar putea fi golit de continut, de exemplu, in situatia in care unul din asociatii convocati ar domicilia in alta tara, fiind evident ca scrisoarea recomandata continand convocatorul nu are cum sa si ajunga efectiv la destinatar in termenul de 10 zile.
  7. Intr-adevar, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, „Prevederile din prezenta lege se completeaza cu dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila”, iar conform art. 183 alin. (1) din acelasi act normativ, „actul de procedura depus inlauntrul termenului prevazut de lege prin scrisoare recomandata la oficiul postal sau depus la serviciul de curierat ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail este socotit a fi facut in termen”.
  8. Cu toate acestea, s-a considerat ca dispozitiile inscrise in art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu edicteaza vreun termen procedural in sensul Codului de procedura civila, ci termenul de convocare a asociatilor pentru adunarile generale este un termen stabilit in favoarea asociatilor pentru ca acestia sa poata fi informati in mod real si efectiv despre problemele inscrise pe ordinea de zi.
  9. La nivelul Curtii de Apel Oradea nu s-a identificat practica judiciara cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, fiind identificate doua decizii de speta ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la aceasta problema de drept, anume Decizia nr. 2.956 din 5 octombrie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia a II-a civila si Decizia nr. 3.807 din 10 noiembrie 2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia comerciala, la care face trimitere si apelantul in cererea de apel.
  10. Raportat la aceste argumente, s-a apreciat ca termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la receptionarea efectiva a convocatorului de catre asociati, si nu de la data expedierii/depunerii la oficiul postal a convocarii prin scrisoare recomandata.
  11. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
  12. Apelanta a considerat ca este necesara demararea procedurii reglementate de art. 519 din Codul de procedura civila, opinia cu privire la dezlegarea chestiunii de drept fiind aceea ca termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la data expedierii convocarii, si nu de la data primirii acesteia.
  13. Intimatul-reclamant, prin inscrisul depus la dosar la 18 mai 2020, a aratat ca este necesara recurgerea la mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedura civila, mentionand ca scrisoarea recomandata expediata trebuie sa fie comunicata destinatarului asociat cu cel putin 10 zile inainte de data adunarii generale a asociatilor.

VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

  1. La nivelul Curtii de Apel Bacau, Pitesti si Ploiesti nu s-a identificat practica judiciara in materia de drept expusa.
  2. In urma consultarii colectivului Sectiei civile a Curtii de Apel Brasov a fost adoptata, in unanimitate, opinia potrivit careia termenul de 10 zile incepe sa curga de la data expedierii la oficiul postal a convocarii prin scrisoare recomandata, cu urmatoarele argumente:

Termenul de 10 zile este unul minim impus de lege si trebuie asigurat intre data expedierii convocarii si data adunarii generale, scopul sau fiind acela de a permite informarea asociatilor in vederea exercitarii votului in deplina cunostinta de cauza.

Chiar daca este un termen stabilit in favoarea asociatilor, instituirea lui nu echivaleaza cu acordarea unui ragaz obligatoriu de 10 zile asociatului de la data receptiei convocarii pentru a se informa cu privire la ordinea de zi a adunarii, scopul dispozitiei fiind atins prin informarea cu privire la data adunarii.

Art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu face vreo referire la receptia convocatorului, aceasta optiune a legiuitorului fiind determinata de imperativul asigurarii unui moment cert in raport cu care sa poata fi fixata data desfasurarii adunarii generale, tinand seama si de celeritatea pe care o reclama desfasurarea raporturilor intre profesionisti.

In masura in care adresa la care a fost comunicata convocarea nu este corecta, neregularitatea poate fi invocata pe calea cererii in anularea hotararii adunarii generale de catre asociatul al carui drept la informare a fost vatamat.

La nivelul Tribunalului Brasov, cu majoritate, judecatorii Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal au achiesat la cea de-a doua opinie, anume de la data receptionarii efective a convocarii prin scrisoare recomandata de catre asociati.

  1. Punctul de vedere exprimat de catre judecatorii Sectiei a VI-a civile a Curtii de Apel Bucuresti este in sensul ca termenul curge de la data receptionarii efective, iar in sustinerea acestui punct de vedere s-a argumentat ca asociatii trebuie sa aiba un timp rezonabil pentru a se documenta in legatura cu punctele inscrise pe ordinea de zi a adunarii generale.

Opinia Tribunalului Bucuresti este in sensul ca legiuitorul a urmarit sa creeze conditiile informarii asociatului inainte de sedinta adunarii generale, pentru ca numai un asociat informat poate vota in cunostinta de cauza.

Art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevede ca adunarea generala a societatii pe actiuni poate fi convocata si numai prin scrisoare recomandata sau, daca actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisa pe cale electronica, avand incorporata, atasata sau logic asociata semnatura electronica extinsa, expediata cu cel putin 30 de zile inainte de data tinerii adunarii la adresa actionarului, inscrisa in registrul actionarilor.

Art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede ca adunarea generala a societatii cu raspundere limitata se va convoca in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi.

Exprimarea este mai putin precisa in acest din urma caz; obiectivul este insa acelasi, anume de a crea conditiile unei prealabile si eficiente informari a asociatilor.

Legea pare a prezuma ca aceasta modalitate de comunicare, prin scrisoare recomandata, este de natura a asigura transmiterea prompta si sigura a convocatorului catre asociat pentru a se atinge imperativul informarii acestuia, ceea ce ar indica preferinta spre momentul expedierii ca moment de inceput al curgerii termenului de 10 zile.

Acesta este un moment obiectiv care prezinta avantajul de a elimina arbitrarul, pentru ca nu se poate accepta ca valabilitatea procedurii de convocare sa depinda de receptionarea efectiva a convocatorului de catre asociatul destinatar, care ar putea alege sa isi exercite drepturile in mod abuziv.

Dat fiind ca, de regula, convocarea este o atributie a administratiei societatii, momentul de inceput al termenului pare a fi cel la care aceasta transmite convocarea catre asociat – convocarea se va face cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea sedintei adunarii – pentru ca este un moment pe care administratia il poate controla, spre deosebire de cel al ajungerii corespondentei la destinatar. In plus, in cuprinsul convocatorului este indicata, tot de cel care are initiativa convocarii (de regula, administratorul), ziua fixata pentru tinerea sedintei adunarii, astfel ca emitentul este tinut sa se asigure ca respecta cerinta legala, ceea ce impune o abordare coordonata a ambelor aspecte: initiatorul convocarii se va ingriji ca data la care se va tine sedinta adunarii sa fie stabilita in asa fel incat sa fie posibila expedierea convocarii cu respectarea termenului prevazut de lege.

Referitor la problema de drept in discutie, la nivelul Tribunalului Ilfov s-a conturat opinia ca termenul de 10 zile pentru convocarea adunarii asociatilor este un termen legal, intrucat este stabilit in mod expres de lege si prohibitiv, adunarea asociatilor neputand avea loc intr-un termen mai scurt de 10 zile. Termenul de 10 zile se calculeaza de la momentul primirii convocarii, deoarece nu este un termen procedural, fiind instituit in favoarea asociatilor pentru a lua efectiv cunostinta de convocarea adunarii asociatilor.

La nivelul Sectiei conflicte de munca, asigurari sociale si de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Teleorman, concluzia este in sensul ca termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 incepe sa curga de la data expedierii/depunerii la oficiul postal a convocarii prin scrisoare recomandata.

In opinia judecatorilor Tribunalului Ialomita, termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la receptionarea efectiva a convocatorului de catre asociati.

Astfel, instanta apreciaza ca la stabilirea acestui termen intentia legiuitorului a fost aceea de a permite asociatilor sa fie informati/sa se informeze in mod corespunzator despre problemele inscrise pe ordinea de zi si de a putea vota in deplina cunostinta de cauza in adunarea generala pentru care au fost convocati, in caz contrar fiind afectata insasi vointa sociala, ceea ce atrage nulitatea absoluta a hotararii astfel adoptate.

Intr-o interpretare contrara, scopul reglementarii ar putea fi golit de continut, de exemplu in situatia in care unul din asociatii convocati ar domicilia in alta tara, fiind evident ca scrisoarea recomandata continand convocatorul nu are cum sa si ajunga efectiv la destinatar in termenul de 10 zile.

Intr-adevar, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, „Prevederile din prezenta lege se completeaza cu dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila”, iar conform art. 183 alin. (1) din Codul de procedura civila „actul de procedura depus inlauntrul termenului prevazut de lege prin scrisoare recomandata la oficiul postal sau depus la serviciul de curierat ori la un serviciu specializat de comunicare, ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi facut in termen”.

Cu toate acestea, dispozitiile inscrise in art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu edicteaza vreun termen procedural in sensul Codului de procedura civila, ci termenul de convocare a asociatilor pentru adunarile generale este un termen stabilit in favoarea asociatilor pentru ca acestia sa poata fi informati in mod real si efectiv despre problemele inscrise pe ordinea de zi.

La nivelul Sectiei civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecatorilor este in sensul ca termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la receptionarea efectiva a convocatorului de catre asociati. Intentia legiuitorului a fost aceea de a permite asociatilor sa fie informati/sa se informeze in mod corespunzator despre problemele inscrise pe ordinea de zi si de a vota in deplina cunostinta de cauza in adunarea generala pentru care au fost convocati, in caz contrar fiind afectata insasi vointa sociala, ceea ce atrage nulitatea absoluta a hotararii astfel adoptate.

Intr-o interpretare contrara, scopul reglementarii ar putea fi golit de continut, de exemplu in situatia in care unul din asociatii convocati ar domicilia in alta tara, fiind evident ca scrisoarea recomandata continand convocatorul nu are cum sa si ajunga efectiv la destinatar in termenul de 10 zile.

  1. In ceea ce priveste chestiunea de drept analizata, Curtea de Apel Cluj a considerat ca exprimarea unui punct de vedere trebuie sa porneasca de la enuntarea textului legal: „Convocarea adunarii se va face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi”.

Ratiunea textului are in vedere asigurarea unui interval de timp suficient asociatilor, asa incat sa isi poata asigura prezenta si sa pregateasca un punct de vedere argumentat fata de chestiunile cuprinse in ordinea de zi. Or, plecand de la acest rationament, scopul legii este respectat doar daca convocarea este receptionata efectiv cu 10 zile inaintea termenului fixat pentru adunarea generala a asociatilor.

Este adevarat si faptul ca aceasta interpretare ridica dificultati practice, deoarece unii asociati ar putea refuza sau tergiversa ridicarea corespondentei, iar respectarea termenului de minimum 10 zile pentru fiecare asociat impune expedierea notificarii cu un interval de timp suficient inaintea acestei limite temporale.

Pe de alta parte, interpretarea potrivit careia termenul de 10 zile se refera la expedierea notificarii nu poate fi acceptata, deoarece nu garanteaza faptul ca toti asociatii ar primi comunicarea inaintea datei stabilite pentru adunarea generala, in conditiile in care anumite circumstante impun un termen mai lung pentru aceasta expediere, mai ales in cazul asociatilor care domiciliaza in zone rurale izolate sau in strainatate. Pe de alta parte, s-ar naste discrepante si tratamente diferite intre asociati, care ar primi notificarea la date diferite, in functie de distanta si alte circumstante concrete. In consecinta, ar avea la dispozitie intervale de timp diferite pentru a-si asigura participarea si pentru a pregati un punct de vedere documentat cu privire la punctele de pe ordinea de zi.

Pentru toate aceste argumente s-a aratat ca doar prima interpretare poate asigura o pozitie juridica echitabila intre asociati si realizarea scopului textului.

  1. Opinia judecatorilor Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Constanta si Tribunalului Constanta este in sensul ca termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 incepe sa curga de la data expedierii convocarii prin scrisoare recomandata, respectiv a depunerii la oficiul postal a acesteia.

De altfel, si in cazul societatilor pe actiuni, termenul de convocare a adunarilor generale se calculeaza in raport cu data expedierii scrisorii recomandate, astfel cum prevede art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

  1. Judecatorii Sectiei a II-a civile din cadrul Curtii de Apel Galati au opinat in sensul ca termenul de 10 zile incepe sa curga de la data receptionarii efective a acesteia de catre asociati.

Magistratii din cadrul Sectiei a II-a civile a Tribunalului Galati, in unanimitate, au apreciat ca termenul de 10 zile incepe sa curga de la data expedierii/depunerii la oficiul postal a convocarii prin scrisoare recomandata, intrucat textul de lege, anume art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, se raporteaza la persoana care face convocarea, si nu la cea care primeste inscrisul. Astfel, inscrisul privind convocarea trebuie sa fie expediat cu cel putin 10 zile inaintea zilei fixate pentru adunare. In interpretare contrara, textul de lege ar fi avut o alta exprimare, in sensul ca trebuia primita cu 10 zile inaintea zilei fixate pentru adunare.

Judecatorii din cadrul Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea au aratat ca dispozitiile inscrise in art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 reprezinta termenul de convocare a asociatilor pentru adunarile generale, fiind un termen stabilit in favoarea asociatilor pentru ca acestia sa poata fi informati in mod real si efectiv despre problemele inscrise pe ordinea de zi si sa poata vota in deplina cunostinta de cauza in adunarea generala pentru care au fost convocati; prin urmare, acest termen de 10 zile incepe sa curga de la data receptionarii efective a convocarii de catre asociati.

  1. In opinie majoritara, judecatorii Sectiei civile din cadrul Curtii de Apel Iasi sustin ca termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 incepe sa curga de la data receptionarii efective a convocarii de catre asociati, intentia legiuitorului fiind aceea de a informa real si efectiv asociatii cu privire la problemele inscrise pe ordinea de zi.
  2. Opinia unanima, de principiu, a judecatorilor Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Suceava cu privire la problema de drept expusa este in sensul ca termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 incepe sa curga de la data receptionarii efective a convocarii de catre asociati, si nu de la data depunerii convocarii la oficiul postal, prin scrisoare recomandata.
  3. Punctul de vedere al judecatorilor de la nivelul Curtii de Apel Targu Mures si al instantelor din raza sa de competenta teritoriala este in sensul ca termenul de 10 zile prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 incepe sa curga de la data receptionarii efective de catre asociati a convocarii, prin scrisoare recomandata, avand in vedere ca in lege nu este prevazuta o dispozitie derogatorie de la prevederile Codului de procedura civila, pentru urmatoarele considerente:

– asigurarea dreptului la informare al asociatilor, cum este cel prevazut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990;

– asigurarea unor conditii echitabile pentru exercitarea dreptului de vot de catre toti asociatii, intrucat in situatia transmiterii convocatorului prin posta la aceeasi data este posibil ca unii dintre asociati sa il primeasca cu cel putin 10 zile inainte de adunare si altii cu doar 3 sau 4 zile inainte de adunare.

  1. La nivelul Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Timisoara, in unanimitate, s-a opinat in sensul ca termenul de 10 zile ar trebui sa curga de la data receptionarii efective a convocatorului de catre asociati.
  2. Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.028/C/1.621/III-5/2020 din 18 iunie 2020, a aratat ca la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifica practica judiciara in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii cu privire la problema de drept care formeaza obiectul sesizarii formulate de Curtea de Apel Oradea – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

VIII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie

  1. La nivelul Curtii Constitutionale si al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost identificata jurisprudenta cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizari.
  2. Raportul asupra chestiunii de drept
  3. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca, in interpretarea dispozitiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicata, termenul de 10 zile incepe sa curga de la data la care convocarea adunarii generale prin scrisoare recomandata a ajuns la destinatari, daca in actul constitutiv sau in baza unei dispozitii speciale a legii nu se prevede altfel.
  4. Inalta Curte de Casatie si Justitie

X.1. Admisibilitatea sesizarii formulate de Curtea de Apel Oradea, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal

  1. Analiza circumstantelor sesizarii releva imprejurarea ca, in litigiul aflat pe rolul Curtii de Apel Oradea, instanta este competenta sa solutioneze cauza in apel, iar potrivit prevederilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, hotararea judecatoreasa pronuntata asupra unei actiuni in anularea hotararii adunarii generale a asociatilor este supusa numai apelului.
  2. De asemenea, de modul de interpretare a prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 depinde solutionarea pe fond a cauzei in legatura cu care s-a formulat sesizarea. Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie anularea unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, iar prin apelul declarat se reitereaza critica privind pretinsa interpretare gresita a dispozitiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, in ceea ce priveste momentul de la care curge termenul de 10 zile prevazut de norma legala indicata, mai exact de la depunerea la posta a convocatorului, si nu de la data receptionarii acestuia de catre destinatar.
  3. In ceea ce priveste noutatea chestiunii de drept, si aceasta conditie este indeplinita, intrucat, chiar daca chestiunea de drept isi are izvorul intr-un act normativ avand o vechime considerabila, aceasta nu a facut, pana in prezent, obiect al cercetarii in procedura prevazuta de lege privind asigurarea unei practici judiciare unitare, nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare si nici nu s-a putut stabili existenta unei practici judiciare consistente care sa releve anumite orientari precise in legatura cu chestiunea in discutie, de natura sa releve ca aceasta a fost rezolvata jurisprudential.
  4. Nevoia de lamurire a chestiunii de drept cu care Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata se impune cu atat mai mult cu cat, desi nu s-a cristalizat o jurisprudenta in aplicarea art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, instantele nationale care au raspuns consultarii prealabile exprima puncte de vedere divergente, creand premisele dezvoltarii unei practici neunitare. De altfel, in studiile de doctrina consultate – Legea societatilor comerciale, comentariu pe articole, editia 3, editura C. H. Beck (St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea), Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, Analize si comentarii pe articole, editia a II-a, editura Hamangiu (I. Schiau, T. Prescure) – autorii exprima opinia ca termenul de 10 zile este un termen minim, care curge de la data expedierii convocarii, nu de la data primirii acesteia, creand un veritabil vector de opinie asupra modului de aplicare a legii in situatia specifica.
  5. Prin urmare, potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, sunt intrunite conditiile pentru formularea unei sesizari pentru pronuntarea unei hotarari prealabile in scopul prevenirii aparitiei unei practici neunitare.

X.2. Asupra fondului sesizarii

  1. Se cuvine doar reamintit ca societatea cu raspundere limitata este un subiect de drept constituit potrivit legii, in baza actelor constitutive, si ca personalitatea sa juridica deplina se manifesta de la data inregistrarii sale in registrul comertului. Ca subiect de drept cu deplina capacitate civila, atat normele dreptului general, art. 209 din Codul civil, cat si cele speciale, art. 55 din Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, statueaza ca societatea, indiferent de forma de organizare, isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale de administrare. Ca expresie a acestei capacitati, societatea are dreptul si obligatia de functionare, manifestate prin organele sale de conducere, in caz contrar fiind supusa dizolvarii. In scopul functionarii, societatea este obligata sa organizeze si sa tina adunarea generala, iar ducerea la indeplinire a acestei obligatii revine, de regula, administratorului, acesta fiind si domeniul reglementarii cuprinse in art. 195 din Legea nr. 31/1990.
  2. Trecand din sfera generala in cea particulara, administratorul societatii cu raspundere limitata – identificat ca organ al societatii – are, pe langa prerogativa reprezentarii acesteia, conform art. 70 din Legea nr. 31/1990, republicata, imputernicirea stabilita de lege de a intreprinde toate operatiunile necesare functionarii societatii si obligatia de a lua parte la toate adunarile actionarilor societatii, iar, ca organ societar, intre altele, convoaca adunarea generala a asociatilor.
  3. Executiv al societatii in spatiul juridic in limita puterilor conferite acestuia de lege si de actele constitutive, administratorul este mandatarul societatii cu raspundere limitata si, printr-o fictiune juridica, societatea insasi. Altfel spus, ca regula, actele administratorului societatii comerciale sunt chiar actele societatii insesi.
  4. Pentru administratori, convocarea adunarii generale a asociatilor in societatea cu raspundere limitata reprezinta o obligatie al carei continut este delimitat prin art. 195 alin. (1) si (3) din Legea nr. 31/1990, republicata.
  5. Convocarea adunarii generale este, asadar, expresia unei actiuni sociale, ca prima manifestare de vointa a subiectului de drept, exprimata in vederea organizarii si desfasurarii adunarii generale a asociatilor in societatea cu raspundere limitata. Aceasta este un prim resort al vointei societatii de a intruni adunarea generala, depozitara vointei subiectului de drept si are un efect bivalent, asigurand simultan premisa indeplinirii obligatiei de functionare si exercitarii dreptului de autodeterminare. Convocarea adunarii generale reprezinta expresia vointei societatii care, actionand ca subiect de drept, genereaza consecinte in sarcina sa si a altora.
  6. Revenind la dispozitiile Legii nr. 31/1990, prin art. 291 se instituie o trimitere cu caracter general la dispozitiile dreptului comun. De aceea, sub acest aspect, convocatorul, ca manifestare de vointa, este un act juridic unilateral al societatii, exhibat prin organul de administrare al acesteia, in masura in care dispozitiile noului Cod civil, edictate prin art. 1.342, definind actul juridic unilateral, stabilesc ca pentru aceasta calificare este esentiala unicitatea vointei si aptitudinea sa de a genera efecte juridice, uneori chiar independent de manifestarea altor subiecte de drept.
  7. Pentru societatea cu raspundere limitata, convocatorul, ca act juridic unilateral, produce efecte la data exhibarii sale si dispersarii in spatiul in care se adreseaza. Iar acest „spatiu”, in societatile cu raspundere limitata, se circumstantiaza la persoana tuturor asociatilor.
  8. Desi, la nivel aparent, prin convocarea adunarii generale nu se constituie, modifica sau stinge un drept al destinatarului, deoarece drepturile asociatilor isi au izvorul in actele constitutive ale societatii, si din acest motiv este indiferenta comunicarea convocatorului, totusi convocatorul se adreseaza asociatilor care ar trebui sa cunoasca data adunarii generale, deoarece ei sunt aceia care trebuie sa fie informati cu privire la adunarea generala si care trebuie sa participe la aceasta in vederea exprimarii votului.
  9. Convocarea se adreseaza, asadar, unor subiecte determinate in persoana asociatilor societatii cu raspundere limitata ca o conditie natural necesara participarii acestora la adunarea generala si pentru deliberare. Este rezultatul firesc al convocarii si expresia logica a art. 191-193 din Legea nr. 31/1990, republicata, in care se arata ca hotararile asociatilor se iau in adunarea generala, ca hotararea adunarii generale se ia cu votul unei anumite majoritati circumstantiate de lege a asociatilor, in conditiile in care fiecare parte sociala da dreptul la un vot.
  10. Este, asadar, necesar ca asociatii, oricat de dispersati sunt in raport cu locul unde adunarea generala este desfasurata, sa cunoasca si, intr-un mod concret si util, sa poata participa la aceasta adunare pentru exprimarea votului. Comunicarea convocatorului este deci o conditie naturala a exercitarii dreptului de vot al fiecaruia dintre asociati, cu toate prerogativele pe care acest drept le contine (dreptul de informare asupra ordinii de zi si cu privire la date si documente, dreptul de participare etc.).
  11. Aceasta este ratiunea imprimata de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicata, supus interpretarii, in care se arata: „Convocarea adunarii se va face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi”.
  12. Dincolo, totusi, de imprejurarea ca este firesc ca actul convocarii sa ajunga la cunostinta destinatarilor sai, pentru modalitatea de calcul al termenului regresiv de „cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia”, trebuie determinat daca societatea are obligatia comunicarii convocatorului destinatarilor sai, astfel incat termenul de 10 zile se calculeaza de la data acestei comunicari, pentru ca aceasta sa fie considerata realizata in acord cu legea sau daca termenul se calculeaza de la expediere.
  13. Spre acest demers se impune a se reaminti ca actul juridic unilateral, calificare atribuita convocarii potrivit art. 1.324 din Codul civil, este supus comunicarii destinatarilor sai, iar comunicarea este obligatorie pentru emitent, in conformitate cu art. 1.326 alin. (1) din Codul civil, „atunci cand constituie, modifica sau stinge un drept al destinatarului si ori de cate ori informarea destinatarului este necesara potrivit naturii actului”.
  14. Daca s-a justificat ca este natural ca asociatii, ca exponenti individuali ai unei vointe unice, sa cunoasca actul convocarii, trebuie subliniat in continuare ca, in raport cu delimitarea realizata prin art. 1.326 alin. (1) din Codul civil, dupa natura actului si efectul pe care il produce, comunicarea convocatorului adunarii generale catre destinatari este si necesara.
  15. Astfel, intre drepturile determinate prin actele constitutive se regaseste dreptul la vot al asociatului, alaturi de alte drepturi principale. Dreptul la vot preexista adunarii generale, intrucat se naste de la data constituirii societatii, iar nu pe parcursul functionarii sale. Dreptul la vot asociat calitatii de asociat impreuna cu prerogativele sale confera titularului sau o vocatie generala si, ca orice alt drept subiectiv, exercitiul sau este potestativ. Exercitat in limitele sale obiective si subiective, dreptul la vot si prerogativele sale (dreptul de a fi instiintat, informat, de participare etc.) reprezinta pentru titular o putere discretionara, dar nu abuziva, de a influenta in mod unilateral o situatie juridica preexistenta asupra unui alt subiect de drept, societatea.
  16. Este insa ineficace teza abstracta potrivit careia dreptul la vot preexista atata vreme cat exercitiul sau nu este posibil decat intr-un anumit context relevant. Concret, dreptul la vot al asociatului se manifesta numai in contextul organizarii adunarii generale specifice, iar pana la acest moment el reprezinta, cum s-a spus, doar o vocatie abstracta. Numai la data la care asociatul cunoaste data organizarii adunarii generale si datele sale concrete dreptul la vot va putea fi exercitat.
  17. In acest sens, informarea destinatarului, ca titular al dreptului, este necesara, altfel dreptul subiectiv la vot nefiind altceva decat o vocatie, al carei exercitiu ar depinde in mod exclusiv si exhaustiv de vointa unei alte persoane, ceea ce ar insemna o negare a dreptului, din cauza potestativitatii sale absolute, lasate la indemana unui tert.
  18. Nu poate fi acceptata ideea contrara, argumentata pe analogia interpretarii, prin raportare la dispozitiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 in care se arata ca, in cazul societatilor pe actiuni, adunarea generala poate fi convocata si numai prin scrisoare recomandata sau, daca actul constitutiv o permite, prin scrisoare transmisa pe cale electronica, avand incorporata, atasata sau logic asociata semnatura electronica extinsa, expediata cu cel putin 30 de zile inaintea tinerii adunarii, la adresa actionarilor, inscrisa in registrul actionarilor.
  19. In societatile pe actiuni, dispersia actiunilor este mult mai mare, actiunile pot fi depersonalizate, iar termenul de 30 de zile prezuma o durata suficienta pentru receptia corespondentei de catre actionari, dincolo de imprejurarea ca aceasta modalitate de convocare a adunarii generale ramane totusi subsecventa publicarii convocatorului in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si va fi apreciata cazual, in functie de numarul de actionari si de actiunile detinute de acestia.
  20. In masura in care atat dispozitiile art. 195 alin. (3), cat si cele ale art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 au caracter special, analogia nu se poate aplica daca ratiunile avute in vedere la edictarea normelor corespunzatoare au fost diferite. De aceea, dispozitiile art. 195 alin. (3), care presupun convocarea actionarilor in societatea cu raspundere limitata, caracterizata ca avand o importanta componenta personala, nu pot avea ca fundament aceleasi principii cu cele care guverneaza o societate de capitaluri in care componenta personala este estompata. Aplicarea regulii de interpretare a fortiori in acest caz, prin referirea la art. 117 alin. (4) din lege, ar ajunge sa reprezinte aplicarea acestei normei juridice la o situatie nereglementata expres, ceea ce este, in realitate, nepermis prin chiar trimiterea pe care art. 291 din Legea nr. 31/1990 o impune, stabilind ca „prevederile din prezenta lege se completeaza cu dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila”.
  21. In corolar, desi art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicata, nu distinge in ce consta obligatia de a face convocarea adunarii generale, actul juridic este supus comunicarii sale catre asociati, in mod necesar dupa natura actului si pentru a putea produce efectele juridice antrenate prin lege si prevederile actului constitutiv, dupa matricea art. 1.326 alin. (1) din Codul civil.
  22. Asadar, in interpretarea art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicata, convocarea adunarii se va face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi, termen care se va calcula regresiv de la data comunicarii sale asociatilor, iar nu de la data expedierii.
  23. Desi aparent s-ar putea considera ca aceasta interpretare nu lasa posibilitatea unei aprecieri obiective si instituie un arbitrar pentru destinatarii legii, in mod special pentru administratia societatii care nu ar putea controla data ajungerii corespondentei la asociati ori data la care acestia au luat cunostinta de continutul sau, acest argument este contrazis prin prescrierea, in lege, a unei reguli precise prin care data comunicarii poate fi determinata dincolo de acest aleatoriu.
  24. Astfel, actul juridic unilateral supus comunicarii produce efecte, in conformitate cu art. 1.326 alin. (3) din Codul civil, „din momentul in care comunicarea ajunge la destinatar, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de aceasta din motive care nu ii sunt imputabile”, instituind un reper legal obiectiv, care reprezinta o adecvare in drept a teoriei receptiei, pentru a elimina imprecizia determinata de atitudinea destinatarului/receptorului comunicarii.
  25. Legea instituie in conditiile legalei comunicari, de la data receptiei, echivalenta ajungerii actului transmis la destinatar, o prezumtie absoluta de incunostintare a destinatarului asupra continutului actului.
  26. Asadar, convocatorul adunarii generale a actionarilor societatii cu raspundere limitata, potrivit analizei realizate, este un act juridic supus comunicarii, ca o conditie de efectivitate a acesteia, si presupune aducerea sa la cunostinta destinatarilor, identificati in persoana asociatilor. Forta sa juridica nu poate astfel fi opusa pana la data comunicarii, prezumata de lege ca realizata la data la care comunicarea ajunge la destinatari.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Oradea – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea dispozitiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, termenul de 10 zile incepe sa curga de la data la care convocarea adunarii generale prin scrisoare recomandata a ajuns la destinatari, daca in actul constitutiv sau in baza unei dispozitii speciale a legii nu se prevede o alta modalitate de comunicare.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 21 septembrie 2020.

-****-

PRESEDINTELE SECTIEI A II-A CIVILE

judecator MARIAN BUDA

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 969 din data de 21 octombrie 2020

alin