Constructie edificata pe terenul proprietatea altei persoane. Neexercitarea dreptului de optiune

Constructie edificata pe terenul proprietatea altei persoane. Neexercitarea de catre proprietarul terenului a dreptului de optiune reglementat de art. 494 Cod civil. Admisibilitatea actiunii formulate de constructor in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala in persoana proprietarului terenului

Desi in mod obisnuit dreptul de optiune al proprietarului terenului este calificat ca fiind unul potestativ, trebuie totusi admis ca in anumite circumstante este legitim ca acestuia sa i se poata pretinde sa-si manifeste, in limitele prevazute de art.494 din Codul civil de la 1864, optiunea, prin raportare la buna sau reaua-credinta a constructorului.
Atunci cand cel care a edificat constructia nu are si posesia acesteia, lucrarea aflandu-se in stapanirea fizica a proprietarului terenului, iar de la data edificarii constructiei a trecut o suficient de lunga perioada de timp in care proprietarul terenului nu a inteles sa-si exprime dreptul de optiune, a-i ingadui acestuia sa ramana in pasivitate, profitand de faptul ca are stapanirea de fapt a construc?iei, apare ca inechitabil in raport cu autorul constructiei, care ar ramane, pentru o perioada de timp pe care nu o poate anticipa, in incertitudine cu privire la drepturile sale izvorate din faptul edificarii si la posibilitatea lui de a obtine, in limitele si conditiile stabilite de lege, o eventuala despagubire.
In asemenea situatie, neexercitarea dreptului de optiune poate fi considerata abuziva, cata vreme autorul constructiei este impiedicat sa-si clarifice si sa cunoasca situatia juridica rezultata din faptul edificarii si, in functie de aceasta, existenta sau inexistenta unui drept de despagubire in contra proprietarului terenului, pe care sa-l poata apoi realiza, conferindu-i efectivitate.
In acelasi timp, exista si un interes mai general, care depaseste simplele interese ale partilor, pentru clarificarea situatiei juridice a constructiei edificate pe terenul altuia, starea de incertitudine privitoare la soarta juridica a constructiei venind in contra exigentelor de securitate a circuitului juridic civil, nefiind oportun ca situatiile caracterizate prin precaritate juridica sa ramana astfel o prea lunga perioada de timp.
Prin urmare, respingerea ca inadmisibila a actiunii nu poate fi considerata legala, ea absolutizand, in mod injust dreptul de optiune al proprietarului terenului, pe de o parte, iar pe de alta parte ignorand sau chiar negand dreptul constructorului de a obtine clarificarea unei situatii juridice lasate in incertitudine o lunga perioada de timp si care, daca s-ar perpetua, are vocatia de a-i periclita in substanta lui dreptul la despagubire pe care acesta il afirma, impiedicand inclusiv cercetarea pe cale judiciara a existentei sau inexistentei acestuia.

Despagubiri pentru paguba suferita printr-un act administrativ-fiscal nelegal

Din coroborarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 cu cele ale art. 28 din Legea nr. 554/2004, rezulta faptul ca materia raspunderii civile delictuale reglementata de Codul civil se aplica si pentru fapte ilicite ale autoritatilor publice in relatiile acestora cu persoana vatamata in drepturile si interesele sale prin acte administrative nelegale, emise de aceste autoritati (in privinta aplicarii temporale a legii, urmand a fi avute in vedere prevederile de drept material in vigoare la data savarsirii faptei).
Dintre conditiile prevazute de Codul civil pentru antrenarea raspunderii civile delictuale, in cauza dedusa judecatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pus problema indeplinirii doar a celor privind existenta unui prejudiciu cert si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, celelalte cerinte, privind fapta ilicita si vinovatia autorilor faptei, fiind considerate dovedite.
In privinta conditiei legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca aceasta este indeplinita atata timp cat societatea reclamanta a facut dovada necesitatii functionarii activitatii sale numai in conditiile obtinerii unei autorizatii pe care, ca urmare a actelor de impunere nelegal emise, nu a putut sa o obtina, fiind, astfel, impiedicata in perioada cuprinsa intre data emiterii actelor administrative vatamatoare si data anularii acestora sa-si desfasoare activitatea.
Cat priveste conditia existentei unui prejudiciu cert, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, pe de o parte, ca in mod neindoios recurenta-reclamanta, fiind impiedicata sa isi desfasoare activitatea, a suferit un prejudiciu, iar, pe de alta parte, ca dobanda solicitata pentru lipsa de folosinta a unei sume consemnate cu titlu de cautiune in vederea obtinerii unei solutii de suspendare a executarii actelor administrative fiscale contestate nu poate constitui o componenta a prejudiciului solicitat intrucat nu exista o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita retinuta in sarcina organelor fiscale si paguba pretinsa prin consemnarea cautiunii in dosarul avand ca obiect cererea de suspendare. Totusi, constatand ca aceasta conditie de antrenare a raspunderii civile delictuale a fost insuficient motivata de catre prima instanta, motivele fiind, contradictorii, fara a se putea efectua un control judiciar asupra rationamentului logico-juridic avut in vedere de catre judecatorul fondului si, apreciind ca in temeiul art. 22 din Codul de procedura civila, instanta de fond era datoare sa administreze probatorii care, prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata, sa ofere elementele necesare stabilirii prejudiciului cert suferit de reclamanta, a casat solutia si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.

Dreptul la masuri reparatorii al cesionarului in cazul au instrainat dreptul la despagubire unor terte persoane

In cazul in care, dupa incheierea unei conventii prin care fostul proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia au instrainat dreptul la despagubire unor terte persoane, partile convin desfiintarea acestei conventii si repunerea lor in situatia anterioara, dreptul la masuri reparatorii al cesionarului nu subzista. In acest caz, dreptul la masuri reparatorii in echivalent revine in patrimoniul instrainatorului (instrainatorilor) plafonat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) sau, dupa caz, alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Expropriere. Notiunile de ”prejudiciu decurgand din expropriere” si ”despagubiri” cuvenite expropriatului. Actualizarea sumei reprezentand pretul exproprierii cu indicele pretului de consum. Respingerea cererii privind acordarea dobanzii legale

Expropriere. Notiunile de ”prejudiciu decurgand din expropriere” si ”despagubiri” cuvenite expropriatului. Actualizarea sumei reprezentand pretul exproprierii cu indicele pretului de consum. Respingerea cererii privind acordarea dobanzii legale