Cererea prin care creditorul a solicitat completarea unei sentinte a aceleiasi instante, in sensul obligarii debitoarei – societate in insolventa – la plata cheltuielilor de judecata, are in mod cert natura unei actiuni in realizarea unei creante asupra averii debitorului, fiind corecta aplicarea de catre instanta a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, referitoare la suspendarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului. Cheltuielile de judecata au o natura juridica bivalenta, acestea reprezentand, pe de o parte, prejudiciul cauzat de culpa procesuala, iar, pe de alta parte, despagubirile pe care partea cazuta in pretentii trebuie sa le plateasca celeilalte parti. Prin urmare, dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata este un drept patrimonial, de creanta, creditorul avand obligatia de a dovedi existenta unei creante certe, lichide si exigibile constituite din sumele pretinse cu acest titlu.