Suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare

Inalta Curte de Casatie si Justitie

COMPLETUL PENTRU SOLUTIONAREA RECURSULUI IN INTERESUL LEGII

Decizie nr. 2/2021 din 08/02/2021                      Dosar nr. 2.969/1/2020

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 342 din 05/04/2021

Corina-Alina Corbu – presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie – presedintele completului

Laura-Mihaela Ivanovici – presedintele Sectiei I civile

Marian Buda – presedintele Sectiei a II-a civile

Denisa Angelica Stanisor – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Daniel Gradinaru – presedintele Sectiei penale

Eugenia Puscasiu – judecator la Sectia I civila

Adina Georgeta Nicolae – judecator la Sectia I civila

Simona Gina Pietreanu – judecator la Sectia I civila

Mioara Iolanda Grecu – judecator la Sectia I civila

Cristina Trutescu – judecator la Sectia I civila

Valentin Mitea – judecator la Sectia I civila

Marioara Isaila – judecator la Sectia a II-a civila

Cosmin Horia Mihaianu – judecator la Sectia a II-a civila

Veronica Magdalena Danaila – judecator la Sectia a II-a civila

Valentina Vrabie – judecator la Sectia a II-a civila

Carmen Tranica Teau – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Dorin – judecator la Sectia a II-a civila

Adela Vintila – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Mona Magdalena Baciu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Iuliana Maiereanu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Emil Adrian Hancas – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Marius Ionel Ionescu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Adriana Elena Gherasim – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Leontina Serban – judecator la Sectia penala

Oana Burnel – judecator la Sectia penala

    Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii este legal constituit, in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila, raportat la art. 34 alin. (3) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare.

    Sedinta este prezidata de doamna judecator Corina-Alina Corbu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

    Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-sef al Sectiei judiciare, iar din partea Avocatului Poporului se prezinta doamna consilier Linda Zenovia Timofan.

    La sedinta de judecata participa magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 35 din Regulamentul pentru organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare.

    Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului cu privire la urmatoarea problema de drept:

    „Privind interpretarea si aplicarea neunitara a sintagmei «pana la solutionarea contestatiei la executare» din cuprinsul dispozitiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, in sensul de a stabili daca suspendarea executarii se dispune pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare sau pana la solutionarea definitiva a acesteia”.

    Magistratul-asistent invedereaza legala constituire a Completului pentru solutionarea recursului in interesul legii, precum si faptul ca la dosarul cauzei au fost depuse: raportul intocmit de judecatorii-raportori, punctul de vedere al Ministerului Public si opinia Universitatii „Titu Maiorescu” din Bucuresti.

    Presedintele completului, doamna judecator Corina-Alina Corbu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a acordat cuvantul reprezentantului titularului sesizarii.

    Avocatul Poporului, prin consilier juridic, a solicitat admiterea recursului in interesul legii si interpretarea sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila in sensul ca suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare.

    In sustinerea acestui punct de vedere s-a aratat, pe de o parte, ca modalitatea de interpretare propusa trebuie corelata si cu efectele produse de hotararea pronuntata in prima instanta asupra contestatiei la executare, aceasta fiind executorie in cazul admiterii, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, iar pe de alta parte, o noua cerere de suspendare poate fi formulata in calea de atac a apelului, cu indeplinirea cerintelor legale, pana la solutionarea definitiva a acestuia.

    Presedintele completului, doamna judecator Corina-Alina Corbu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a acordat cuvantul reprezentantului Ministerului Public.

    Reprezentantul procurorului general a solicitat admiterea recursului in interesul legii si, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, a apreciat ca sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare” desemneaza solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare.

    S-a aratat ca lipsa sintagmei „definitiva” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila conduce la concluzia ca a fost avuta in vedere solutionarea de catre prima instanta a contestatiei la executare, termenii folositi de legiuitor in norma analizata, combinat cu argumentul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, justificand aceasta concluzie.

    Totodata, in ipoteza respingerii contestatiei la executare dupa suspendarea executarii silite, devine pe deplin aplicabila regula generala din procedura contencioasa consfintita in art. 450 alin. (1) din Codul de procedura civila, potrivit careia suspendarea executarii provizorii va putea fi solicitata fie prin cererea de apel, fie distinct in cursul judecatii din apel.

    Presedintele completului, doamna judecator Corina-Alina Corbu, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare.

   
INALTA CURTE,

    deliberand asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:

1. Temeiul juridic al recursului in interesul legii
2. Articolul 514 din Codul de procedura civila prevede astfel:

    „Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.”

1. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
2. Sesizarea s-a facut de catre Avocatul Poporului, atasandu-se intreaga documentatie constituita in legatura cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs in interesul legii.

   III. Normele de drept intern care formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unui recurs in interesul legii

3. Codul de procedura civila

    Art. 719 alin. (1):

    „Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la executare sau prin cerere separata.”

1. Obiectul recursului in interesul legii. Orientarile jurisprudentiale divergente
2. Ca urmare a demersurilor intreprinse de titularul sesizarii in vederea identificarii hotararilor judecatoresti relevante in practica instantelor judecatoresti, s-a constatat faptul ca nu exista un punct de vedere unitar asupra chestiunii de drept supuse atentiei, fiind identificate doua orientari:
3. a) intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca suspendarea executarii silite isi mentine efectele pana la solutionarea contestatiei la executare in prima instanta.

    Argumentele care au stat la baza acestei opinii sunt urmatoarele: in lipsa unei mentiuni exprese a legiuitorului, in sensul necesitatii unei solutii definitive, sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare” nu poate privi decat momentul dezlegarii in prima instanta a contestatiei la executare, hotararea data de instanta de executare avand natura juridica a solutionarii contestatiei.

    Aceasta interpretare a sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” este corelata logic si cu efectele produse asupra contestatiei la executare de hotararea in prima instanta. Se apreciaza ca, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, in masura admiterii contestatiei la executare, aceasta hotarare este executorie, astfel ca nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al incheierii pronuntate in temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, actele de executare fiind lovite de sanctiunea nulitatii. Pe de alta parte, solutia de respingere a contestatiei la executare, dupa administrarea probatoriului adecvat si cercetarea fondului, nu mai justifica mentinerea efectului suspensiv de executare al incheierii pronuntate in temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila;

1. b) in cea de-a doua orientare jurisprudentiala, instantele de judecata au avut o abordare diferita, apreciind ca suspendarea executarii silite isi mentine efectele pana la solutionarea definitiva a contestatiei la executare.

    In acest sens s-a argumentat ca, daca s-ar admite teza contrara, ar trebui sa fie recunoscut dreptul partii interesate de a formula cererea de suspendare si direct in fata instantei de apel. Or, jurisprudenta este constanta in a aprecia ca asemenea cereri sunt inadmisibile, pentru ca, altfel, incheierea pronuntata de instanta de apel in suspendare ar fi, la randul sau, susceptibila de apel, ceea ce ar presupune ca instanta superioara celei care judeca apelul declarat impotriva hotararii pronuntate asupra contestatiei la executare sa solutioneze, la randul sau, apelul formulat impotriva unei hotarari pronuntate de instanta de apel, ceea ce este contrar principiilor procedurii civile.

    Ca atare, s-a retinut faptul ca solutionarea cererii de suspendare a executarii silite presupune in mod necesar existenta unei contestatii la executare, pana la solutionarea careia se solicita suspendarea executarii, aceasta fiind o conditie prealabila prevazuta de lege pentru admisibilitatea cererii, in absenta careia nu se mai impune examinarea motivelor temeinice invocate de contestator pentru suspendare.

5. Problema de drept vizand durata suspendarii executarii silite a fost discutata in cadrul intalnirii presedintilor sectiilor civile ale curtilor de apel care a avut loc in perioada 19-20 noiembrie 2015, la sediul Curtii de Apel Timisoara, intalnire cu prilejul careia participantii, in unanimitate, au impartasit punctul de vedere al Institutului National al Magistraturii, potrivit caruia s-a apreciat ca suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la momentul solutionarii contestatiei la executare in prima instanta.
6. Punctul de vedere al Avocatului Poporului
7. Titularul sesizarii a apreciat ca interpretarea si aplicarea sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila sunt in sensul ca suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare.
8. In lipsa unei mentiuni exprese a legiuitorului in sensul necesitatii existentei unei solutii definitive, s-a considerat ca sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare” nu poate privi decat momentul dezlegarii in prima instanta a contestatiei la executare, hotararea data de instanta de executare avand, in mod incontestabil, natura juridica a unei „solutionari a contestatiei”.
9. In acceptiunea legiuitorului, scopul suspendarii executarii in cadrul contestatiei la executare este acela de a pune la dispozitia debitorului posibilitatea de a preintampina producerea unor prejudicii grave, iremediabile, efect al continuarii executarii pornite in mod nelegal.
10. De altfel, ori de cate ori legiuitorul a stabilit, drept moment- limita al unei masuri, data ramanerii definitive a unei hotarari, a folosit o exprimare explicita in acest sens.
11. Aceasta modalitate de interpretare trebuie corelata logic si cu efectele produse de hotararea pronuntata, in prima instanta, asupra contestatiei la executare. Astfel, in masura admiterii contestatiei la executare, aceasta hotarare este executorie, potrivit dispozitiilor art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, astfel ca nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al incheierii pronuntate in temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, actele de executare fiind lovite de sanctiunea anularii.
12. Mai mult, o noua cerere de suspendare poate fi formulata in calea de atac a apelului, cu indeplinirea cerintelor legale, pana la solutionarea definitiva a caii ordinare de atac, partea avand, de asemenea, posibilitatea de a formula si o cerere de suspendare provizorie a executarii silite in apel, in conditiile art. 719 alin. (7) din Codul de procedura civila.
13. In masura in care contestatorul urmareste suspendarea executarii silite si pe parcursul judecatii in calea de atac, avand in vedere ca incheierea prin care s-a solutionat contestatia la executare in prima instanta este executorie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, acesta va putea solicita in calea de atac suspendarea executarii provizorii a incheierii prin care a fost solutionata contestatia la executare in prima instanta, facand aplicarea dispozitiilor art. 450 din acelasi act normativ.
14. Desi contestatia la executare nu este indisolubil legata de posibilitatea suspendarii executarii silite, dat fiind faptul ca simpla formulare a contestatiei nu produce efectul suspensiv al executarii, legiuitorul alatura cererii principale posibilitatea formularii unei asemenea contestatii care sa aiba un efect intreruptiv al procedurii executionale.
15. Astfel, art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila trebuie interpretat in sensul ca masura suspendarii executarii silite se dispune pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, iar nu pana la solutionarea definitiva a cererii principale.
16. Pentru ipoteza in care cererea principala este admisa (contestatia la executare in cazul de fata), aplicandu-se art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, incheierea este executorie, motiv pentru care, odata cu pronuntarea primei instante pe fondul cauzei, executorul judecatoresc va trebui sa se conformeze acestei hotarari chiar nedefinitive. Drept urmare, temeiul va fi reprezentat tocmai de aceasta solutie a primei instante data pe fondul cauzei. In schimb, daca este respinsa cererea principala, executarea ar trebui reluata de indata, in lipsa altor dispozitii ale instantei.
17. In literatura de specialitate s-a retinut ca, „in cazul admiterii contestatiei la executare, intrucat, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, incheierea instantei de executare are caracter executoriu si, deci, executorul judecatoresc trebuie sa se conformeze de indata masurii dispuse prin aceasta incheiere, prin cererea de apel sau distinct in tot cursul judecatii in apel, partea interesata va putea solicita suspendarea executarii provizorii a acestei incheieri. Un rationament asemanator poate fi facut si in ipoteza respingerii contestatiei la executare. Spre exemplu, caracterul executoriu al incheierii de respingere a contestatiei debitorului ar insemna ca executarea trebuie reluata de indata, insa, daca debitorul apeleaza incheierea, solicitand si suspendarea executarii acesteia, admiterea cererii de suspendare a executarii incheierii nu inseamna altceva decat mentinerea suspendarii executarii silite dispuse de prima instanta”¹.

   ¹ G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole, editia a 2-a revizuita si adaugita, vol. II, Editura Hamangiu, 2016.

17. In plus, textul de lege in cauza are in vedere faptul ca suspendarea executarii silite subzista pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare, avand in vedere ca prima instanta nu poate dispune cu privire la suspendarea contestatiei la executare decat pana la momentul dezinvestirii sale.
18. Punctul de vedere al Ministerului Public
19. In sustinerea opiniei exprimate, anume cea potrivit careia masura suspendarii executarii, dispusa pe cale incidentala, in cadrul contestatiei la executare, subzista doar pana la momentul pronuntarii hotararii asupra contestatiei la executare in prima instanta, nu si in calea de atac, sunt valorificate argumente de interpretare literala a normei, precum si argumente circumscrise metodei comparative. Accentul este pus pe caracterul executoriu al incheierilor pe care le pronunta instanta de executare, astfel cum acesta este consacrat in art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, si pe corelarea cu efectele pe care le produce hotararea pronuntata de prima instanta in contestatia la executare. In acest context, extinderea efectului suspensiv de executare si in faza apelului declarat impotriva hotararii prin care a fost solutionata contestatia la executare a fost echivalata cu o imixtiune din partea primei instante in competentele instantei de apel.
20. Din interpretarea literala si gramaticala a art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila se desprind doua concluzii:

   (i) Norma in discutie marcheaza, in primul rand, momentul pana la care partea interesata poate solicita suspendarea executarii, si anume pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita.

20. Din coroborarea tezei I cu teza a II-a se desprinde caracterul incidental al cererii de suspendare a executarii, de esenta cererilor incidentale fiind faptul ca sunt formulate in cadrul unei proceduri in curs, declansata printr-o cerere principala, in cazul de fata, contestatia la executare sau o alta cerere privind executarea silita.

   (ii) Textul marcheaza si momentul pana la care instanta competenta poate suspenda executarea, acesta fiind reprezentat de solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita.

21. In aceasta privinta se observa ca, spre deosebire de alte ipoteze similare [de exemplu, art. 413 alin. (2) din Codul de procedura civila], care implica sistarea temporara a unei proceduri pendinte si in a caror privinta legiuitorul a prevazut ca suspendarea dureaza pana la momentul solutionarii definitive a unei alte cauze, lipsa sintagmei „definitive” in cuprinsul textului analizat conduce la concluzia ca a fost avuta in vedere solutionarea de catre prima instanta a contestatiei la executare.
22. Ca atare, fata de termenii folositi de legiuitor in norma analizata, combinat cu argumentul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se justifica o concluzie in sensul ca suspendarea executarii, dispusa pe cale incidentala, in cadrul contestatiei la executare, dureaza pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare.
23. Totodata, dat fiind caracterul exceptional al suspendarii executarii silite in raport cu cerinta ca titlurile executorii sa fie aduse la indeplinire cat mai repede in vederea realizarii drepturilor creditorilor urmaritori, indiferent de felul acesteia – voluntara, de drept sau facultativa -, normele care reglementeaza aceasta institutie procesuala trebuie sa primeasca o interpretare restrictiva, inclusiv sub aspectele care intereseaza conditiile in care suspendarea intervine si efectele pe care aceasta masura le produce.
24. Asadar, rezultatul interpretarii teleologice este, de asemenea, unul restrictiv, perfect concordant cu cel al interpretarii literale a normei in discutie.
25. Analiza problemei de drept, efectuata si din perspectiva interpretarii logico-sistematice, se afla in deplina concordanta cu rezultatele interpretarii literale si a celei teleologice, intrucat, in cursul executarii silite care a fost reluata dupa o suspendare ce a incetat prin efectul respingerii contestatiei la executare, partea interesata va putea formula o noua contestatie la executare. Insa, pentru a fi admisibila, noua contestatie trebuie sa priveasca sanctionarea altor neregularitati procedurale, care nu au existat la data formularii primei contestatii.
26. In acest nou cadru, partea poate solicita pe cale incidentala suspendarea executarii, deoarece, pe de o parte, hotararea precedenta prin care s-a admis o cerere de suspendare a executarii in prima contestatie la executare nu are autoritate de lucru judecat fata de hotararea prin care a fost solutionata contestatia la executare, iar, pe de alta parte, autoritatea de lucru judecat provizorie se mentine doar atat timp cat subzista imprejurarile care au determinat adoptarea solutiei.
27. Un alt mecanism prin care pot fi atenuate consecintele pe care le atrage adoptarea primei orientari de jurisprudenta consta in recunoasterea posibilitatii debitorului, caruia contestatia la executare i-a fost respinsa de prima instanta, prin incheiere executorie, de a formula, pe cale incidentala, in apelul declarat impotriva acestei incheieri, o noua cerere de suspendare a executarii; in aceasta constructie juridica nu se aduce atingere principului unicitatii caii de atac, intrucat cererea incidentala avand ca obiect suspendarea executarii trebuie intotdeauna solutionata pana la judecarea apelului declarat impotriva hotararii care se bucura de executare provizorie, in caz contrar, suspendarea executarii fiind lipsita de finalitatea scontata de legiuitor.
28. Se observa astfel o perfecta concordanta intre rezultatele diferitelor metode de interpretare utilizate pentru solutionarea acestei probleme de drept si faptul ca partile au la dispozitie mecanisme procedurale pentru a obtine o noua suspendare a executarii silite dupa reluarea acesteia.

   VII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie

29. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 27 din 3 iunie 2019, pronuntata in Dosarul nr. 582/1/2019 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 861 din 24 octombrie 2019, a respins, ca inadmisibila, sesizarea privind pronuntarea unei hotarari prealabile formulata de Tribunalul Timis – Sectia a II-a civila, in Dosarul nr. 24.477/325/2017, cu privire la urmatoarea problema de drept: „Cum se interpreteaza si/sau se aplica prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila in ceea ce priveste momentul pana la care se dispune suspendarea executarii silite, respectiv care este intelesul sintagmei «pana la solutionarea contestatiei la executare» din acest text de lege?”.
30. Din verificarile efectuate rezulta ca instanta de contencios constitutional nu s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, din perspectiva problematicii care face obiectul recursului in interesul legii in dezbatere.

   VIII. Punctul de vedere al specialistilor

31. Universitatea „Titu Maiorescu” din Bucuresti – Facultatea de Drept, prin opinia exprimata in conformitate cu prevederile art. 516 alin. (6) din Codul de procedura civila, a apreciat ca suspendarea executarii silite produce efecte pana la solutionarea contestatiei la executare in prima instanta, iar nu pana la momentul la care se pronunta o hotarare definitiva, corelat si cu efectele pe care le produce hotararea prin care este solutionata contestatia la executare, in sensul in care, daca se admite contestatia, hotararea este executorie, deci nu se mai impune masura suspendarii executarii silite, intrucat, in caz de nerespectare a hotararii de admitere, actele de executare efectuate dupa acest moment sunt lovite de nulitate, iar in cazul respingerii contestatiei la executare, mentinerea efectului suspensiv al incheierii pronuntate nu isi mai gaseste ratiunea, avand in vedere ca masura suspendarii a fost dispusa intr-un moment anterior solutionarii contestatiei la executare.
32. Raportul asupra recursului in interesul legii
33. Prin raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca, in interpretarea si aplicarea sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare.
34. Inalta Curte de Casatie si Justitie

   X.I. Analiza conditiilor de admisibilitate

   X.I.1. Regularitatea investirii

33. Conform art. 514 din Codul de procedura civila, pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.
34. In cauza, declansarea mecanismului de unificare a jurisprudentei, prin intermediul recursului in interesul legii, a fost realizata de Avocatul Poporului, entitate care are calitate procesuala, in virtutea normei legale anterior enuntate.

   X.I.2. Asupra admisibilitatii recursului in interesul legii

35. Conform art. 515 din Codul de procedura civila, recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.
36. Din cuprinsul acestui text normativ rezulta cele patru conditii legale ce trebuie indeplinite cumulativ pentru ca recursul in interesul legii sa fie admisibil, si anume: sesizarea sa aiba ca obiect o problema de drept; aceasta problema de drept sa fi fost dezlegata diferit de instantele judecatoresti; dovada solutionarii diferite sa se faca prin hotarari judecatoresti definitive; hotararile judecatoresti sa fie anexate cererii.
37. Din analiza memoriului de sesizare cu recurs in interesul legii, precum si a documentelor atasate se apreciaza ca sunt indeplinite cerintele formale de admisibilitate enuntate in precedent.
38. Preliminar argumentarii acestei concluzii, se cuvine a fi mentionat ca, prin Decizia nr. 27 din 3 iunie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 861 din 24 octombrie 2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibila, sesizarea privind pronuntarea unei hotarari prealabile formulata de Tribunalul Timis – Sectia a II-a civila, in Dosarul nr. 24.477/325/2017, cu privire la urmatoarea problema de drept: „Cum se interpreteaza si/sau se aplica prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila in ceea ce priveste momentul pana la care se dispune suspendarea executarii silite, respectiv care este intelesul sintagmei «pana la solutionarea contestatiei la executare» din acest text de lege?”.
39. Decizia prealabila anterior evocata beneficiaza, ca orice act jurisdictional, de efectul autoritatii de lucru judecat atasat considerentelor care sprijina si expliciteaza solutia inadmisibilitatii sesizarii, data in considerarea jurisprudentei divergente preexistente, in legatura cu problema de drept supusa dezlegarii instantei supreme.
40. De altfel, statuand de principiu asupra raportului dintre cele doua mecanisme de unificare a practicii judiciare, reglementate de art. 514-521 din Codul de procedura civila, instanta suprema a retinut constant, in jurisprudenta dezvoltata in materie, argumentul ca cerinta noutatii consacrata de art. 519 din acelasi cod trebuie privita ca unul dintre elementele de diferentiere intre cele doua mecanisme de unificare a practicii: daca recursul in interesul legii are menirea de a inlatura o practica neunitara deja intervenita in randul instantelor judecatoresti (control a posteriori), hotararea preliminara are ca scop preintampinarea aparitiei unei astfel de practici (control apriori).
41. Revenind la examinarea conditiilor de admisibilitate a recursului in interesul legii, este de amintit, in legatura cu cea dintai cerinta enuntata in cele ce preceda, aspectul ca sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie trebuie sa cuprinda indicarea unei reglementari susceptibile de interpretare diferita si care a generat o practica judiciara neunitara in aplicarea ei.
42. Din aceasta perspectiva, potrivit actului de sesizare, problema de drept solutionata diferit de instante vizeaza interpretarea si aplicarea neunitara a sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul dispozitiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, in sensul de a stabili daca suspendarea executarii se dispune pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare sau pana la solutionarea definitiva a acesteia.
43. In consecinta, se poate retine ca se solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca, pe calea recursului in interesul legii, sa stabileasca o interpretare unitara a dispozitiilor legale anterior enuntate, in sensul de a decide care este momentul pana la care dainuie suspendarea executarii silite dispuse de prima instanta investita cu solutionarea contestatiei la executare, intrucat se pune problema daca masura subzista si pe perioada solutionarii caii de atac formulate impotriva acesteia din urma.
44. Concluzionand, se constata ca obiectul sesizarii il reprezinta o problema de drept atrasa de interpretarea diferita pe care instantele de judecata au dat-o unei norme juridice, astfel incat prima conditie de admisibilitate a recursului in interesul legii este indeplinita.
45. Dezlegarea acestei probleme de drept controversate din practica instantelor judecatoresti raspunde scopului recursului in interesul legii, acela de a asigura o interpretare si aplicare unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti si, pe cale de consecinta, o jurisprudenta predictibila.
46. Cea de-a doua conditie de admisibilitate, privind dezlegarea diferita data de instante asupra aceleiasi probleme de drept, este indeplinita, intrucat din cuprinsul hotararilor definitive anexate actului de sesizare se retine ca instantele nationale au solutionat diferit aceasta problema de drept.
47. Cu referire la cerinta existentei unor hotarari definitive in dovedirea orientarilor jurisprudentiale divergente, se constata ca actul de sesizare este insotit de hotarari judecatoresti relevante pentru problema de drept dedusa interpretarii, astfel incat si aceasta conditie este indeplinita.
48. De asemenea, este indeplinita si cea din urma conditie de admisibilitate, actul de sesizare fiind insotit de hotarari judecatoresti definitive cu privire la problematica ce formeaza obiectul sesizarii.
49. Pentru argumentele expuse, constatand indeplinite conditiile regularitatii investirii, prin prisma dispozitiilor art. 514 din Codul de procedura civila, si fiind indeplinite si conditiile de ordin formal, instituite de prevederile art. 515 din Codul de procedura civila, se apreciaza ca recursul in interesul legii este admisibil.

   X.II. Analiza fondului recursului in interesul legii

50. Problema de drept care formeaza obiectul recursului in interesul legii, asa cum se degaja din orientarile jurisprudentiale relevate, vizeaza chestiunea intinderii temporale a efectelor suspendarii executarii silite, in raport cu dispozitiile art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, potrivit carora „Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la executare sau prin cerere separata”.
51. Intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare” se interpreteaza in sensul ca durata masurii suspendarii executarii silite este limitata in timp pana la momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare.
52. In cea de-a doua orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca suspendarea executarii silite dainuie pana la solutionarea definitiva a contestatiei la executare.
53. Cu titlu preliminar, se cuvine a fi expuse cateva scurte consideratii referitoare la institutia suspendarii executarii silite, relevante pentru prezenta dezbatere.
54. Definita doctrinar, suspendarea executarii silite reprezinta un incident procedural, avand caracter exceptional, prin care se temporizeaza procedura executionala pentru o anumita perioada de timp, fie sub forma impiedicarii demararii ei, fie sub forma opririi acesteia.
55. Ca mijloc de protectie pentru partile sau tertele persoane interesate, implicate in procedura executionala, suspendarea executarii silite este menita a asigura deplina compatibilitate si congruenta intre, pe de o parte, principiile executarii in mod prompt si efectiv, cu celeritate si in integralitate a obligatiei cuprinse in titlul executoriu, conform art. 626-627 din Codul de procedura civila, si, pe de alta parte, principiul legalitatii executarii silite, conform art. 625 din acelasi act normativ.
56. Statul este tinut, asadar, sa asigure un just echilibru intre interesul creditorului de a-si valorifica dreptul recunoscut prin titlul executoriu intr-un termen optim si previzibil si dreptul debitorului de a fi supus unei proceduri de executare cu respectarea dispozitiilor legale.
57. Drept urmare, regula in materie o constituie continuitatea si celeritatea actelor de executare, in scopul realizarii cu promptitudine a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, in timp ce masura suspendarii nu poate avea decat un caracter exceptional, devenind incidenta in acele situatii in care temporizarea procedurii executionale este necesara pentru prevenirea unor consecinte negative iremediabile sau dificil de remediat.
58. Dintre cazurile de suspendare a executarii silite – voluntara, de drept (obligatorie) si facultativa (judecatoreasca), prin raportare la dispozitiile art. 701 din Codul de procedura civila -, suspendarea executarii silite formulate in cadrul contestatiei la executare, in temeiul dispozitiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, este cazul de oprire/sistare temporara a procedurii executionale ce intereseaza prezenta dezlegare supusa atentiei in cadrul mecanismului de unificare jurisprudentiala, activat prin memoriul de recurs in interesul legii formulat de Avocatul Poporului.
59. Reglementata drept caz de suspendare facultativa (judecatoreasca), prin norma cu caracter general cuprinsa in art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, suspendarea executarii silite in cadrul contestatiei la executare ramane o masura procesuala exceptionala, supusa unor conditii restrictive.
60. Caracterul incidental al cererii de suspendare a executarii silite, in sensul dat de dispozitiile art. 30 alin. (6) din Codul de procedura civila, constituie una dintre conditiile de admisibilitate pentru un asemenea demers procesual, intrucat, asa cum rezulta din norma legala supusa dezbaterii, suspendarea executarii silite poate fi dispusa „pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita”. Nu poate fi considerata decat fireasca optiunea legiuitorului in acest sens, avand in vedere tocmai efectul dilatoriu, intreruptiv, atasat masurii de suspendare.
61. Revenind, in lumina acestor consideratii preliminare, la solutionarea problemei de drept cu a carei dezlegare a fost investita Inalta Curte de Casatie si Justitie, se apreciaza ca este necesara examinarea acesteia dintr-o dubla perspectiva.
62. Astfel, un prim plan de analiza, subsumat interpretarii literale a normei juridice cuprinse in art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, prin utilizarea metodelor de interpretare gramaticala, logica si sistematica, fundamenteaza concluzia potrivit careia sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare” are in vedere, incontestabil, momentul dezlegarii in prima instanta a contestatiei la executare.
63. Este locul aici a aminti ca interpretarea literala (declarativa) este impusa de concluzia ca intre formularea literara (lingvistica) a normei civile si continutul sau real exista o concordanta deplina si perfecta. In consecinta, norma juridica nu poate fi aplicata nici extensiv, pentru a include alte situatii practice necuprinse in ipoteza acesteia, si nici restrictiv, pentru a exclude anumite situatii practice aparent cuprinse in ipoteza sa, deoarece lex dixit quam voluit.
64. Asadar, analiza semantica a terminologiei folosite de legiuitor evidentiaza ca dezlegarea prin hotararea data in prima instanta are natura juridica a unei „solutionari” a contestatiei la executare si, in consecinta, intra in campul de aplicabilitate al sintagmei deduse prezentei interpretari unificatoare.
65. Altfel spus, intrucat prin insasi formularea normei juridice se stabileste, ca limita temporala, momentul solutionarii contestatiei (sau a altei cereri privitoare la executarea silita), iar hotararea pronuntata in prima instanta corespunde, fara echivoc, conceptului de „solutionare”, apare limpede deductia ca efectele suspendarii executarii silite, dispusa pana la solutionarea contestatiei la executare, nu s-ar putea prelungi dincolo de faza primei instante.
66. In procesul de decelare a vointei legiuitorului se impune a se observa ca nu exista niciun indiciu in continutul textului legal precitat, care sa sustina o interpretare in sens contrar. Or, in lipsa unei mentiuni exprese a legiuitorului, in sensul necesitatii existentei unei solutii definitive, sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare” nu poate privi decat momentul dezlegarii in prima instanta a contestatiei la executare.
67. Aceasta intrucat ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, iar introducerea de catre interpret a unei conditii suplimentare, de genul ramanerii definitive a solutiei primei instante, ar insemna o adaugare la textul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, conditionare neingaduita, in lipsa unei prevederi exprese in acest sens.
68. De altfel, atunci cand legiuitorul a dorit sa stabileasca drept moment-limita al unei masuri data ramanerii definitive a unei hotarari judecatoresti, a folosit o exprimare explicita in acest sens.
69. Este cazul, bunaoara, al situatiilor expres reglementate de dispozitiile Codului de procedura civila in cuprinsul art. 721 alin. (4) (pozitionat in proximitatea institutiei suspendarii aflate in dezbatere), referitoare la suspendarea eliberarii catre creditor a sumei consemnate, in cazul depunerii cu afectatiune speciala, pana la momentul solutionarii contestatiei prin hotarare definitiva, al art. 818 alin. (2), referitoare la suspendarea urmaririi imobilului proprietate comuna pana la solutionarea partajului, prin hotarare ramasa definitiva, sau al art. 861 alin. (1), referitoare la suspendarea impartelii pretului de adjudecare pana la judecarea definitiva a cererii de evictiune.
70. Se impune a se observa ca, in schimb, similar textului legal in discutie, legiuitorul nu a reglementat in mod expres vreo conditionare de genul ramanerii definitive a solutiei instantei in alte cazuri legale in materie de suspendare a procedurii executionale, fiind de amintit, exempli gratia, dispozitiile art. 653 alin. (2) din Codul de procedura civila, referitoare la suspendarea executarii pana la solutionarea cererii de recuzare a executorului judecatoresc, ori cele ale art. 692 alin. (3) din acelasi cod, referitoare la suspendarea eliberarii sau distribuirii sumelor pana la solutionarea cererii de interventie.
71. Concluziv, textul legal al art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila nu poate fi extins peste intelesul sau literal si, in consecinta, efectele suspendarii executarii silite nu pot fi extinse dupa momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare.
72. In cel de-al doilea plan de analiza, subsumat efectelor juridice ale hotararii judecatoresti pronuntate de prima instanta cu privire la contestatia la executare, se impune a fi evidentiat caracterul executoriu al hotararii, recunoscut prin dispozitiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, potrivit carora „Daca prin lege nu se dispune altfel, instanta de executare se pronunta prin incheiere executorie, care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare”.
73. Intrucat, in materia contestatiei la executare, nu este reglementata o asemenea exceptie de la regula caracterului executoriu al hotararii date in prima instanta, regula edictata la art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila nu are a fi indepartata.
74. Drept urmare, din intreaga economie a dispozitiilor art. 719 din Codul de procedura civila rezulta ca masura suspendarii executarii silite subzista pana la solutionarea de prima instanta a contestatiei la executare.
75. Aceasta intrucat, prin ipoteza, in cazul admiterii contestatiei la executare, avandu-se in vedere ca, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila, incheierea instantei de executare are caracter executoriu si, deci, executorul judecatoresc trebuie sa se conformeze de indata masurii dispuse prin aceasta incheiere, nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al incheierii pronuntate in temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, pentru simplul motiv ca intervine un alt efect, mult mai energic, si anume acela al anularii (dupa caz, in tot sau in parte, a executarii silite ori a unor acte de executare), efect care se consuma inca de la momentul pronuntarii solutiei de prima instanta.
76. Pe de alta parte, un rationament asemanator poate fi facut si in ipoteza respingerii contestatiei la executare, in sensul in care executorialitatea procedurii decurgand din respingerea contestatiei debitorului presupune ca executarea sa fie reluata de indata, insa, daca debitorul apeleaza incheierea, solicitand si suspendarea executarii acesteia, admiterea cererii de suspendare a executarii incheierii nu inseamna altceva decat mentinerea suspendarii executarii silite dispuse de prima instanta.
77. Se cuvine a fi subliniat caracterul sumar al analizei pe care o realizeaza instanta in cadrul solutionarii cererii de suspendare a executarii, in sensul ca nu se cerceteaza fondul raportului juridic executional, ci numai aparentele motivelor de contestatie la executare, care reies cat mai clar cu putinta din actele dosarului.
78. Or, solutia de respingere a contestatiei la executare, dupa administrarea probatoriului adecvat si cercetarea fondului cauzei, nu mai justifica mentinerea efectului suspensiv de executare al incheierii pronuntate in temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila.
79. Rationamentul se impune, deoarece, in cazul in care s-ar considera ca suspendarea executarii silite dispuse de prima instanta subzista si ulterior dezinvestirii sale, ar insemna ca, in afara de negarea executorialitatii hotararii date de instanta de executare cu privire la contestatie, sa se acorde si prevalenta unei incheieri de suspendare a executarii silite, care este rezultatul unei examinari sumare a temeiniciei contestatiei (neprejudecare/”pipaire” a fondului), in fata unei veritabile hotarari judecatoresti de fond, rezultat al unui examen, prin excelenta, mult mai aprofundat.
80. In alti termeni, a admite contrariul si a accepta ca suspendarea executarii silite poate depasi, ca intindere, momentul solutionarii in fond a contestatiei la executare ar echivala cu o pronuntare a primei instante dincolo de competentele sale, peste instanta de control judiciar, a carei hotarare este suverana asupra tuturor chestiunilor deduse judecatii. In virtutea caracterului exclusiv incidental al cererii de suspendare a executarii silite, o atare masura procesuala exceptionala poate fi dispusa de prima instanta doar in limitele cadrului procesual al solutionarii contestatiei la executare.
81. Concluziv, din perspectiva si a secundului palier argumentativ, circumscris efectelor produse de hotararea pronuntata, in prima instanta, cu privire la contestatia la executare, rezulta cu forta evidentei ca este corecta prima orientare jurisprudentiala.
82. In consecinta, sintagma „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila trebuie interpretata in sensul ca suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la momentul solutionarii in prima instanta a contestatiei la executare.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,

   
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

   
In numele legii

   
D E C I D E:

    Admite recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, in consecinta, stabileste ca:

    In interpretarea si aplicarea sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare.

    Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

    Pronuntata in sedinta publica astazi, 8 februarie 2021.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

CORINA-ALINA CORBU

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad