Societati comerciale. Factura fiscala neacceptata de profesionistul caruia i se opune. Simpla mentiune de pe factura fiscala cu privire la cuantumul penalitatilor de intarziere nu poate fi asimilata unei clauze penale
Vezi si: https://avocatalinpaidiu.ro/category/comercial/societati-comerciale/
Tip speta Decizie
Numar speta 611/A
Data speta 30.04.2015
Prin DECIZIA CIVILA NR. 611/A din 30.4.2015, Tribunalul Brasov a admis apelul declarat de apelanta-parata S.C. ERMD S.R.L. in contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. C S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 12403/12.11.2014 a Judecatoriei Brasov, pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. C S.R.L. in contradictoriu cu parata S.C. ERMD S.R.L.
In acest sens, tribunalul a retinut urmatoarele:
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 479 Cod procedura civila si motivelor de apel invocate de apelanta-parata, Tribunalul constata ca apelul acesteia este intemeiat, pentru urmatoarele motive:
Cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. C S.R.L. in contradictoriu cu parata S.C. E R M D S.R.L. are ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 514,35 lei cu titlu de debit principal, precum si la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,5 % pe zi de intarziere, calculate de la scadenta si pana la achitarea integrala a debitului, debitul principal si penalitatile de intarziere fiind solicitate de reclamanta in baza facturii fiscale seria CER nr. 3243/10.12.2013.
Or, din proba cu inscrisuri administrata in cauza, nu rezulta existenta intre reclamanta S.C. C S.R.L. si parata, a unui raport juridic in baza caruia parata sa isi fi asumat obligatia de a achita reclamantei suma de 514,35 lei reprezentand contravaloare produse livrate, precum si penalitati de intarziere.
Factura fiscala nr. 3243 din data de 10.12.2013 emisa de intimata-reclamanta S.C. C S.R.L. poarta doar stampila societatii emitente si semnatura reprezentantului sau, nefiind acceptata expres de catre beneficiarul S.C. E R M D S.R.L.
Astfel, factura fiscala mentionata nu poarta semnatura reprezentantului societatii apelante, iar semnarea confirmarii de primire a facturii fiscale respective, trimisa societatii S.C. E S.R.L. (denumire eronata a societatii apelante), a fost realizata de catre delegatul unei alte societati, S.C. M T S.R.L., a carei stampila a fost aplicata pe confirmarea de primire.
In aceste conditii, factura fiscala nr. 3243 din data de 10.12.2013 face dovada doar impotriva emitentei S.C. C S.R.L., ea neputand face dovada impotriva destinatarului care nu a semnat-o decat in conditiile art. 277 alin. 2 Cod procedura civila, adica in conditiile in care intimata-reclamanta ar fi dovedit ca destinatarul facturii isi organizeaza activitatea specifica in acest fel (pe baza facturilor receptionate odata cu marfa sau serviciul contractat) sau dovedind existenta unui raport juridic stabil si constant cu emitentul (de exemplu, emitentul a efectuat plati anterioare in aceleasi conditii sau si-a executat prestatiile corelative in mod necontestat, ceea ce este denumit in doctrina si practica „acceptarea tacita” a facturii).
Or, in speta, emiterea facturii fiscale nr. 3243 din data de 10.12.2013 nu a avut la baza existenta unor comenzi ale apelantei-parate a caror executare sa poata fi considerata ca fiind realizata prin emiterea facturii, iar intimata-reclamanta nu a facut dovada imprejurarilor mentionate de art. 277 alin. 2 Cod procedura civila, astfel ca factura fiscala amintita nu poate face dovada impotriva apelantei-parate.
In apel, iar nu si in fata primei instante, intimata-reclamanta a sustinut ca apelanta-parata a acceptat tacit factura fiscala mentionata, prin plata acesteia, insa nu a depus la dosar in acest sens decat fisa analitica partener emisa tot de reclamanta S.C. C S.R.L. si un istoric al tranzactiilor S.C. C S.R.L., emis de Banca CR, fara a depune la dosar, insa, ordine de plata emise de apelanta-parata din care sa rezulte ca aceasta a efectuat platile respective chiar in considerarea facturii fiscale nr. 3243 din data de 10.12.2013, astfel ca nu se poate retine nici acceptarea tacita de catre apelanta-parata a facturii fiscale mentionate.
De remarcat, de altfel ca, in cuprinsul intampinarii formulate in apel, intimata a aratat ca la data de 26.11.2014 apelanta a achitat integral debitul restant potrivit facturii fiscale amintite, astfel ca instanta nu mai poate dispune in nicio situatie obligarea intimatei-parate la plata debitului restant.
In privinta penalitatilor de intarziere solicitate, Tribunalul retine, in concordanta cu jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie in acest sens, ca simpla mentiune de pe factura fiscala cu privire la cuantumul penalitatilor de intarziere nu poate fi asimilata unei clauze penale din perspectiva principiului fortei obligatorii a contractului consacrat in prezent de dispozitiile art. 1270 Cod civil, intrucat factura fiscala respectiva reprezinta un act unilateral de vointa al intimatei-reclamante, neasumat in mod expres de catre apelanta-parata.
Penalitatea reprezinta o sanctiune contractuala prestabilita ceea ce inseamna ca este rezultatul exclusiv al manifestarii de vointa a partilor contractante, iar pe de alta parte, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, in practica sa, ca nici semnarea facturilor nu inseamna automat si acceptarea unui procent de penalitate nementionat pe aceasta decat in cazul asumarii acestora prin contract, prin acord de vointa.