Rezilierea contractelor cu executare succesiva introduse pe calea dreptului comun dupa momentul deschiderii procedurii insolventei

Nu sunt admisibile actiunile de reziliere a contractelor cu executare succesiva mentinute de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, introduse pe calea dreptului comun dupa momentul deschiderii procedurii insolventei pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale constand in plata unor sume scadente anterior deschiderii acestei proceduri.

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 42/2021 Dosar nr. 635/1/2021

Pronuntata in sedinta publica astazi, 7 iunie 2021

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1009 din 22/10/2021

Marian Buda – presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – presedintele completului

Virginia Florentina Dumineca – judecator la Sectia a II-a civila

Ruxandra Monica Duta – judecator la Sectia a II-a civila

Cosmin Horia Mihaianu – judecator la Sectia a II-a civila

Ianina Blandiana Gradinaru – judecator la Sectia a II-a civila

Maria Speranta Cornea – judecator la Sectia a II-a civila

Marioara Isaila – judecator la Sectia a II-a civila

Minodora Condoiu – judecator la Sectia a II-a civila

Valentina Vrabie – judecator la Sectia a II-a civila

Ileana Izabela Dolache-Bogdan – judecator la Sectia a II-a civila

Roxana Popa – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Dorin – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Zaharia – judecator la Sectia a II-a civila

    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent sa judece sesizarea ce formeaza obiectul Dosarului nr. 635/1/2021 este legal constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila si ale art. 36 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare.

    Sedinta este prezidata de domnul judecator Marian Buda, presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

    La sedinta de judecata participa doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare.

    Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Iasi – Sectia civila in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarele chestiuni de drept: „interpretarea prevederilor art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr.85/2014, in ceea ce priveste admisibilitatea actiunilor de reziliere a contractelor cu executare succesiva, mentinute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectarea obligatiilor datand din perioada anterioara a deschiderii procedurii insolventei; daca textul art. 123 din Legea nr. 85/2014, prin expresiile „contractele in derulare se considera mentinute” [alin. (1) ] si „ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic” [alin. (3) teza finala], precum si prin intreaga modalitate de reglementare, se interpreteaza in sensul ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, determinand asadar inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari”.

    Magistratul-asistent invedereaza ca la dosarul cauzei au fost depuse raportul intocmit, comunicat partilor, si punctul de vedere din partea paratei.

    Presedintele completului, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare.

   
INALTA CURTE,

    deliberand asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizata, a constatat urmatoarele:

1. Titularul si obiectul sesizarii
2. Curtea de Apel Iasi – Sectia civila a dispus, prin Incheierea din 10 februarie 2021 pronuntata in Dosarul nr. 1.187/244/2019, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la chestiunile de drept mentionate.
3. Normele de drept intern incidente
4. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 85/2014

   Art. 123. – (1) Contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, art.1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare, de decadere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la mentinerea contractelor in derulare si la nulitatea clauzelor de incetare sau accelerare a obligatiilor nu sunt aplicabile in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, intr-un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile de la primire, notificarii contractantului, formulata in primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere sa denunte contractul; in lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat. Contractul se considera denuntat:

1. a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului privind denuntarea contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu raspunde;
2. b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

    […]

   (3) Debitorul decade din beneficiul termenului daca, in primele 3 luni de la data deschiderii procedurii, cocontractantul notifica administratorului judiciar intentia privind denuntarea contractului sau declararea anticipata a exigibilitatii. Ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic.

   III. Expunerea succinta a procesului

3. In Cauza nr. 1.187/244/2019, inregistrata initial la Judecatoria Husi la 2 aprilie 2019, reclamantul A a chemat in judecata pe B, solicitand rezilierea contractului de arendare inregistrat la C cu nr. 513 din 23 mai 2014 si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului, in sensul de a se obliga parata sa lase in deplina proprietate si sa restituie reclamantului terenul arendat in suprafata totala de 0,30 ha situat in extravilanul unei comune. A invocat reclamantul ca parata a achitat arenda cu intarziere pe anul 2016, iar din anul 2017 nu a mai achitat-o deloc. In drept, s-a invocat art. 1.516 din Codul civil.
4. Prin Sentinta civila nr. 867 din 9 octombrie 2019 s-a admis actiunea si s-a dispus rezilierea contractului de arendare si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului, fiind obligata parata sa lase in deplina proprietate si sa restituie reclamantului terenul arendat.
5. Impotriva acestei sentinte parata B, prin administrator special D si administratorii judiciari E si F, a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civila nr. 868/A din 22 iulie 2020 pronuntata de Tribunalul Vaslui.
6. B a criticat sentinta primei instante, invocand faptul ca actiunea este inadmisibila, deoarece, in ceea ce o priveste pe aceasta, prin Sentinta civila nr. 228 din 21 februarie 2019 pronuntata de Tribunalul Vaslui in Dosarul nr. 2.476/89/2015* s-a deschis procedura generala a insolventei. In opinia apelantei, art. 123 din Legea nr. 85/2014 impiedica promovarea si continuarea actiunilor de reziliere a contractului de arenda pentru motive anterioare deschiderii procedurii insolventei.
7. Tribunalul Vaslui a considerat ca acest motiv de apel este neintemeiat, avand in vedere ca, intr-adevar, deschiderea procedurii insolventei are drept scop, printre altele, protejarea sanselor de reorganizare a societatii debitoare in vederea indeplinirii acestui scop, in acest sens fiind instituite dispozitiile art. 123 din Legea nr. 85/2014 ce dispun cu privire la mentinerea de drept a contractelor aflate in derulare. Insa aceasta ipoteza priveste posibilitatea cocontractantilor de a inceta contractele aflate in derulare pentru motivul intrarii in insolventa, si nu incetarea contractelor pentru neindeplinirea obligatiilor de catre societatea debitoare, obligatii pe care le avea anterior deschiderii procedurii insolventei. Or, in prezenta cauza se solicita rezilierea contractului de arendare, invocandu-se neindeplinirea obligatiilor de catre arendas, actiunea formulata pe calea dreptului comun fiind admisibila.
8. Apelanta a invocat si faptul ca actiunea este netemeinica, intrucat nu poate fi solicitata rezilierea pentru motivul neplatii datoriilor anterioare datei deschiderii procedurii, intrucat pentru aceste creante exista posibilitatea inscrierii la masa credala. Si acest motiv de apel este neintemeiat. Intr-adevar, pentru plata creantelor exista posibilitatea inscrierii la masa credala. Reclamanta nu a solicitat si obligarea la plata arendei neachitate in prezenta actiune, ci doar rezilierea contractului de arendare si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de arendare in sensul obligarii paratei sa predea reclamantului terenul ce face obiectul contractului de arendare.
9. Posibilitatea recuperarii debitului aferent anilor 2017-2019 prin inscrierea la masa credala, fiind un debit anterior deschiderii procedurii, nu impiedica instanta sa analizeze conditiile pentru a opera rezilierea contractului de arendare, intrucat acestea nu privesc modul in care arendatorului ii poate fi achitat debitul rezultat din neplata arendei.
10. Tribunalul Vaslui a mai retinut ca apelanta parata nu si-a indeplinit obligatia contractuala pentru terenul luat in arenda. Astfel, arenda aferenta anilor 2017-2019 nu a fost achitata. In aceste conditii, in mod corect a apreciat judecatorul primei instante ca exista o neexecutare suficient de importanta a obligatiilor de catre parata, neexecutare ce are si caracter repetat. Obligatia de plata a arendei nu poate fi considerata de mica insemnatate.
11. De asemenea, contrar sustinerilor apelantei, s-a retinut si faptul ca executarea necorespunzatoare ii este imputabila acesteia, nefiind facuta dovada vreunei cauze care sa justifice executarea cu intarziere a obligatiei contractuale de plata a arendei. Sustinerea acesteia in sensul ca este dovedita buna sa credinta intrucat se urmareste achitarea tuturor datoriilor catre arendatori dupa aprobarea planului de reorganizare nu reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere.
12. Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata B, prin administratorii judiciari E si F, aducand critici cu privire la modalitatea de solutionare de catre instanta de apel a exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata.
13. In motivarea recursului s-a aratat ca, la data introducerii actiunii in reziliere, fata de B fusese deja deschisa procedura generala de insolventa in Dosarul nr. 2.476/89/2015* aflat pe rolul Tribunalul Vaslui. Prin urmare, B era si este supusa prevederilor Legii nr. 85/2014.
14. Or, raportat la imprejurarea ca prezenta speta implica debite nascute anterior deschiderii procedurii, si nu ulterior acestui moment, nefiind aplicabile dispozitiile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, rezilierea contractului pentru considerentul neplatii unor datorii anterioare datei de 21 februarie 2019 nu este admisibila, pentru aceste creante reclamantul avand exclusiv posibilitatea inscrierii la masa credala a debitoarei, iar, ulterior, in ipoteza in care vor interveni eventuale nerespectari ale contractului in perioada de insolventa, o actiune in reziliere va fi de competenta judecatorului-sindic.
15. Motivele de admisibilitate retinute de titularul sesizarii
16. Instanta de sesizare a constatat admisibilitatea sesizarii, in conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedura civila, motivat de faptul ca:
17. a) de lamurirea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014 depind solutionarea recursului formulat si implicit solutionarea prezentei cauze ce are ca obiect rezilierea contractului de arendare si repunerea partilor in situatia anterioara, una dintre parti, parata-recurenta, fiind in procedura insolventei. In apel, parata-apelanta a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantului, invocand art. 123 din Legea nr. 85/2014. De asemenea, motivele de recurs invocate vizeaza interpretarea acestor dispozitii legale, instanta de apel considerand ca, in conditiile in care „in prezenta cauza se solicita rezilierea contractului de arendare invocandu-se neindeplinirea obligatiilor de catre arendas, actiunea formulata pe calea dreptului comun este admisibila”. Instanta de recurs considera ca se impune interpretarea textului legal, intrucat opinia completului de judecata difera de doctrina si de o parte dintre opiniile exprimate de alte completuri de judecata;
18. b) problema de drept enuntata este noua, deoarece, prin consultarea jurisprudentei, s-a constatat ca asupra acestei probleme Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o alta hotarare;
19. c) problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, consultate la 10 februarie 2021.
20. Punctul de vedere al titularului sesizarii
21. Asupra interpretarii dispozitiilor art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014, in ceea ce priveste admisibilitatea actiunilor de reziliere a contractelor cu executare succesiva, mentinute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, datand din perioada anterioara a deschiderii procedurii insolventei, completul investit cu solutionarea recursului a aratat ca prevederile legale incidente nu se pot interpreta in sensul ca ar lipsi de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei; asadar, promovarea sau continuarea actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari este admisibila.
22. In sustinerea acestei opinii, se observa ca art. 123 din Legea nr. 85/2014 stipuleaza doar faptul ca deschiderea procedurii insolventei nu constituie motiv de desfiintare a contractelor in derulare, acestea putand fi mentinute in continuare, dupa o procedura anume reglementata, astfel ca, in absenta unor dispozitii speciale in Legea nr. 85/2014 prin care sa se reglementeze interdictia promovarii sau continuarii actiunilor in reziliere pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectare datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei, actiunile trebuie sa fie considerate admisibile.
23. De asemenea, pentru a se constitui intr-un fine de neprimire a unei cereri de chemare in judecata sau pentru a se stopa ca devenita inadmisibila o actiune deja promovata la momentul deschiderii procedurii de insolventa a unui debitor, este necesara o reglementare expresa, fiind vorba de o interdictie care are ca finalitate lipsirea unor reclamanti de accesul la o instanta de judecata. In acest sens, spre exemplu, Legea nr. 85/2014 a prevazut expres in art. 75 ca: „de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului”, insa a prevazut ca remediu ca „valorificarea drepturilor acestora se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creantelor”.
24. Mai mult, s-a constatat ca Legea nr. 85/2014 nu opreste de la derulare si nu impiedica promovarea impotriva unui debitor in insolventa a unor actiuni de tipul revendicarilor, constatarilor de nulitate sau anulare acte de proprietate etc., care isi continua cursul normal pe calea dreptului comun, cat timp nu sunt dublate de actiuni in pretentii de genul celor supuse suspendarii in temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014. Or, acestea au ca finalitate tot diminuarea patrimoniului debitorului si pot, in aceeasi teorie, sa pericliteze o eventuala redresare a debitorului in insolventa. Cu toate acestea, nici legiuitorul, nici practica si nici doctrina nu au considerat necesar sa le opreasca din derulare, pentru a nu incalca dreptul de acces la instanta al reclamantilor.
25. In cazul actiunii de fata, avand ca obiect rezilierea contractelor, nu insa si plata arendei restante, imprejurarea ca reclamantul se poate inscrie la masa credala pentru debite anterioare deschiderii procedurii insolventei nu are nicio inraurire asupra posibilitatii acestuia de a se adresa instantei cu actiune de reziliere a contractului, intrucat cele doua actiuni au finalitati diferite si nu se exclud. Reclamantii sustin o neexecutare importanta a obligatiilor de catre debitor, savarsite anterior deschiderii procedurii, si promoveaza cererea in termenul de prescriptie. Imprejurarea intrarii debitorului in insolventa, dublata, evident, de o imposibilitate de achitare a debitelor restante, nu prezinta relevanta pentru solutionarea unei astfel de actiuni, pentru ca textul Codului civil impune aplicarea sanctiunii, daca se probeaza, indiferent de conduita ulterioara a cocontractantului; de altfel, o apreciere juridica a conduitei debitorului, ulterior deschiderii procedurii, fata de debitele anterioare, ar presupune tot o analiza de fond.
26. Totodata, atat timp cat este permisa promovarea unei astfel de actiuni pentru neexecutari ulterioare deschiderii procedurii insolventei, care intra in competenta judecatorului-sindic, nu se justifica a se aprecia ca cele care privesc o neexecutare anterioara ar fi inadmisibile, in lipsa unui text expres in acest sens. Art. 123 alin. (3) si (9) reglementeaza situatia platilor, precum si posibilitatea ca ulterior „mentinerii contractului”, dupa deschiderea procedurii, sa fie formulata o cerere de reziliere, de competenta judecatorului-sindic, dar nu stipuleaza inadmisibilitatea rezilierii contractului de arenda in procedura insolventei, daca creanta fata de care se invoca neplata este anterioara deschiderii, ci reglementeaza doar alte ipoteze, ce nu sunt incidente in cauza.
27. O interpretare contrara ar echivala cu sustinerea ideii ca, dupa data deschiderii procedurii de insolventa, partenerii contractuali ai debitorului nu mai pot cere rezolutiunea sau rezilierea contractelor pentru motive anterioare deschiderii procedurii, avand blocat accesul catre o instanta care sa le analizeze argumentele, ceea ce, in opinia instantei investite cu analiza recursului, nu poate fi primit, fiind contrar principiului fundamental ce garanteaza accesul la o instanta prevazut in art. 21 din Constitutia Romaniei, republicata, si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
28. Cum legea speciala a insolventei nu reglementeaza expres interdictia primirii actiunilor de reziliere pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectarea obligatiilor datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei, instanta de sesizare a concluzionat ca astfel de actiuni sunt admisibile.
29. Punctul de vedere al partilor
30. A a considerat ca nu este oportuna sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila privind pronuntarea unei hotarari prealabile referitoare la dezlegarea modului de interpretare a dispozitiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014, intrucat, in privinta dosarelor avand ca obiect rezilierea unui contract de arendare, actiunea este intemeiata pe culpa contractuala a arendasului, care nu a respectat obligatia de a achita arenda la termenul prevazut in contract, nu pe dispozitiile art. 123 din Legea nr. 85/2014 si deschiderea starii de insolventa a lui B nu a avut nicio inraurire asupra cauzei actiunii.

    Contractul de arendare nu a fost denuntat nici de proprietar, nici de arendas, sens in care acesta se considera mentinut. Alin. (9) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 prevede ca mentinerea contractului nu il va obliga pe administratorul judiciar sa faca platile restante, pentru acestea putand fi formulata cerere de admitere a creantei. Interpretarea acestui articol trebuie realizata fara adaugari si trebuie sa aiba in vedere ca, odata deschisa procedura de insolventa, toate actiunile vizand creantele impotriva averii debitorului sunt suspendate in temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, prevederea legala aplicandu-se exclusiv in privinta platilor. Conform principiului „unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge”, s-a considerat ca nu se reglementeaza o interdictie privind rezilierea unui contract pentru temeiul incalcarii obligatiilor contractuale de catre debitorul insolvabil.

    Sustinerea lui B in sensul ca ulterior deschiderii procedurii de insolventa doar judecatorul-sindic se poate pronunta cu privire la rezilierea unui contract aflat in derulare nu poate fi primita, pentru ca este rezultatul unei interpretari eronate a art. 123 din Legea nr. 85/2014.

    Prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 statueaza ca, in litigiile care au fost promovate in temeiul dreptului comun, dupa deschiderea procedurii insolventei, citarea debitorului se va face la sediul acestuia si la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, sens in care rezulta implicit ca dreptul comun nu este exclus in privinta unei societati in insolventa si doar anumite litigii, in mod expres prevazute, sunt date in competenta judecatorului-sindic.

25. B nu a transmis un punct de vedere privind sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, insa opinia sa referitoare la interpretarea dispozitiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014 este in sensul inadmisibilitatii actiunilor in rezilierea contractului, punct de vedere ce rezulta din cuprinsul cererii de recurs.

    Astfel, B a apreciat ca ulterior deschiderii procedurii de insolventa doar judecatorul-sindic se poate pronunta cu privire la rezilierea contractului si doar pentru neindeplinirea unor obligatii nascute ulterior acestui moment.

   VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

26. Opinia judecatorilor din cadrul Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Alba Iulia este in sensul ca, atat timp cat este permisa promovarea unei astfel de actiuni pentru neexecutari ulterioare deschiderii procedurii insolventei, care intra in competenta judecatorului-sindic, nu se justifica a se aprecia ca cele care privesc o neexecutare anterioara ar fi inadmisibile, in lipsa unui text expres in acest sens. Art. 123 alin. (3) si (9) din Legea nr. 85/2014 reglementeaza situatia partilor, precum si posibilitatea ca ulterior „mentinerii contractului”, dupa deschiderea procedurii, sa fie formulata o cerere de reziliere, de competenta judecatorului-sindic, dar nu stipuleaza inadmisibilitatea rezilierii contractului de arenda in procedura insolventei, daca creanta fata de care se invoca neplata este anterioara deschiderii, ci reglementeaza doar alte ipoteze, ce nu sunt incidente in cauza.

    O interpretare contrara ar echivala cu sustinerea ideii ca, dupa data deschiderii procedurii de insolventa, nu s-ar mai putea cerere rezolutiunea sau rezilierea contractelor pentru motivele anterioare deschiderii procedurii.

27. La nivelul Curtii de Apel Bacau, opinia magistratilor din cadrul Sectiei a II-a civile de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Neamt este in sensul ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, determinand asadar inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari.
28. Opinia judecatorilor specializati in materia insolventei din cadrul Curtii de Apel Brasov este aceea ca, pentru actiunile de reziliere a contractelor mentinute, introduse ulterior deschiderii procedurii insolventei, nu se poate invoca neexecutarea anterioara din partea debitorului. Pentru creantele neplatite, cocontractantul are doar posibilitatea de a se inscrie la masa credala.

    Tribunalul Brasov, intr-o opinie, a aratat ca, in conformitate cu prevederile art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, in cazul unui contract ce prevede plati periodice, mentinut de administratorul judiciar dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, mentinerea contractului nu il va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sa faca plati restante pentru perioade anterioare deschiderii procedurii.

    Prin urmare, neexecutarea acestor obligatii nu poate fi sanctionata pe calea unei actiuni in rezolutiunea contractului.

    In raport cu aceeasi prevedere legala, rezilierea contractului este posibila numai pentru creante nascute dupa data deschiderii procedurii de insolventa.

    Intr-o a doua opinie, o actiune in rezilierea contractului este admisibila inclusiv pentru nerespectarea de catre debitor a obligatiilor datand din perioada anterioara deschiderii procedurii.

    Tribunalul Covasna – Sectia civila a aratat ca, potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2014, prin expresiile „contractele in derulare se considera mentinute” si „ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic” [alin. (3) teza finala], precum si prin intreaga modalitate de reglementare s-a avut in vedere ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, determinand asadar inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de executari.

29. Magistratii din cadrul Sectiei a V-a civile din cadrul Curtii de Apel Bucuresti, in acord cu cea de a doua opinie exprimata in punctul de vedere motivat al completului de judecata, au apreciat ca se impunea a fi admise criticile privind gresita aplicare a prevederilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu motivarea ca textul de lege instituie un regim derogatoriu de la dreptul comun pentru contractele in derulare in care este implicat debitorul in insolventa, stabilind regula ca acestea se mentin la data deschiderii procedurii, fiind nule orice clauze contractuale de desfiintare, de decadere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii insolventei.

    Legiuitorul a dat posibilitatea administratorului judiciar de a decide, avand in vedere interesele economice ale debitorului, daca alege sa denunte contractul sau daca accepta denuntarea contractului la solicitarea cocontractantului, solicitare ce poate interveni in acelasi interval de timp de 3 luni si care necesita un raspuns al administratorului judiciar in 30 de zile de la comunicare.

    Asadar, decizia de denuntare a „contractului in derulare la data deschiderii procedurii insolventei” este in exclusivitate a administratorului judiciar, legea recunoscand cocontractantului doar dreptul de a cere administratorului judiciar sa denunte contractul, lipsa unui raspuns in termenul de 30 de zile de la data la care denuntarea a fost solicitata de cocontractant operand ca o prezumtie de acceptare din partea administratorului judiciar.

    Potrivit dispozitiilor art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, ulterior mentinerii unui contract prevazand plati periodice, debitoarea nu poate fi obligata la efectuarea platilor restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii, pentru astfel de creante putand fi formulate cereri de inscrieri in tabloul creditorilor.

    La alin. (3) al art. 123 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a prevazut in beneficiul cocontractantului debitorului in insolventa dreptul de a solicita rezilierea contractului pentru culpa debitorului ulterior mentinerii contractului, deci pentru fapte culpabile intervenite ori continuate ulterior datei deschiderii procedurii insolventei.

    Procedura de insolventa a debitorului a fost deschisa prin sentinta civila, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul judecatoriei, reclamantul solicitand rezilierea contractului de arenda pe motiv ca debitoarea nu a achitat arenda aferenta anului 2018.

    Prin urmare, ulterior datei deschiderii procedurii insolventei paratei, reclamantul a solicitat rezilierea contractului de arenda, contract cu executare succesiva, in derulare, invocand fapte culpabile ale debitoarei de neexecutare a obligatiei de plata periodice a arendei, anterioare datei deschiderii procedurii insolventei.

    Raportat la prevederile art. 123 alin. (1) si (9) din Legea nr. 85/2014, la momentul investirii instantei de fond, reclamantul nu mai avea posibilitatea de a cere, pe calea dreptului comun, rezilierea contractului de arenda pentru neexecutarea obligatiei de plata pentru perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei, prevederile anterior mentionate fiind, contrar celor retinute de instanta de apel si de recurs in opinie majoritara, pe deplin aplicabile.

    O interpretare contrara, in sensul acceptat de instanta de recurs in majoritate lipseste de continut dispozitiile art. 123 din Legea nr. 85/2014, ratiunea legiuitorului fiind aceea de a preintampina situatiile in care debitoarea aflata in insolventa ar fi lipsita de orice posibilitate reala de redresare.

    Prin urmare, s-a aratat ca reclamantul are deschisa calea actiunii in rezilierea contractului, pentru neexecutarea culpabila a obligatiei de plata a arendei pentru perioada ulterioara deschiderii procedurii, cerere ce revine in competenta judecatorului-sindic raportat la prevederile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

    La nivelul Sectiei a VI-a civile a Curtii de Apel Bucuresti, punctul de vedere majoritar exprimat a fost in sensul ca dispozitiile art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014 nu pot fi interpretate in sensul ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei. Prin urmare, nu este impartasita opinia potrivit careia promovarea sau continuarea actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari este afectata de un fine de neprimire.

    Opinia majoritara a judecatorilor Sectiei a VII-a civile din cadrul Tribunalului Bucuresti a fost in sensul admisibilitatii actiunilor de reziliere a contractelor cu executare succesiva, mentinute de administratorul/lichidatorul judiciar dupa momentul deschiderii procedurii, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectarea obligatiilor datand din perioada anterioara deschiderii procedurii.

    Opinia exprimata la nivelul Tribunalului Ialomita a fost in concordanta cu punctul de vedere al completului de judecata asupra chestiunii de drept sesizate.

    In opinia judecatorilor acestei instante, art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014 nu se poate interpreta in sensul ca ar lipsi de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei. Prin urmare, promovarea sau continuarea actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari este admisibila.

    In sprijinul acestei concluzii s-a aratat ca art. 123 din Legea nr. 85/2014 stipuleaza doar faptul ca deschiderea procedurii insolventei nu constituie motiv de desfiintare a contractelor in derulare, acestea putand fi mentinute in continuare, dupa o procedura anume reglementata, astfel ca, in absenta unor dispozitii speciale in Legea nr. 85/2014 prin care sa se reglementeze interdictia promovarii sau continuarii actiunilor in reziliere pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectarea datand din perioada anterioara a deschiderii procedurii insolventei, actiunile trebuie sa fie considerate admisibile.

    Judecatorii acestui tribunal au opinat, de asemenea, ca, pentru a se constitui intr-un fine de neprimire a unei cereri de chemare in judecata sau pentru a se stopa ca devenita inadmisibila o actiune deja promovata la momentul deschiderii procedurii de insolventa a unui debitor, este necesara o reglementare expresa, fiind vorba de o interdictie care are ca finalitate lipsirea unor reclamanti de accesul la o instanta de judecata.

    S-a mentionat ca o altfel de interpretare ar echivala cu sustinerea ideii ca, dupa data deschiderii procedurii de insolventa, partenerii contractuali ai debitorului nu mai pot cere rezolutiunea sau rezilierea contractelor pentru motive anterioare deschiderii procedurii, avand blocat accesul catre o instanta care sa le analizeze argumentele, ceea ce, in opinia judecatorilor Sectiei civile din cadrul Tribunalului Ialomita, nu poate fi acceptat, fiind contrar principiului fundamental ce garanteaza accesul la o instanta prevazut in art. 21 din Constitutie si art. 6 din C.E.D.O.

    Prin urmare, in conditiile in care legea speciala a insolventei nu reglementeaza expres interdictia primirii actiunilor de reziliere pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectare a obligatiilor datand din perioada anterioara a deschiderii procedurii insolventei, s-a opinat in sensul ca astfel de actiuni sunt admisibile.

    Punctul de vedere exprimat de judecatorii-sindici din cadrul Tribunalului Ilfov a fost dupa cum urmeaza:

    Din cuprinsul art. 123 din Legea nr. 85/2014 rezulta ca, in termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii insolventei, contractele in derulare in care este parte societatea fata de care s-a deschis procedura insolventei pot fi denuntate de catre administratorul/lichidatorul judiciar sau de catre cocontractant, care notifica practicianul in insolventa in vederea denuntarii contractului.

    Respectivul contract se considera denuntat la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului privind denuntarea contractului, daca administratorul/lichidatorul judiciar nu raspunde sau la data notificarii denuntarii de catre administratorul/lichidatorul judiciar.

    In situatia in care nu se cere denuntarea contractului, potrivit acestei proceduri reglementate de dispozitiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, partea nu va putea solicita rezilierea (denuntarea) contractului pentru ipoteza neindeplinirii obligatiilor pentru perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei in fata judecatorului-sindic. Aceasta concluzie se desprinde din coroborarea dispozitiilor alin. (1) al art. 123 cu alin. (3) teza finala al art. 123 din Legea nr. 85/2014.

    Prin urmare, denuntarea contractului fata de neindeplinirea unor obligatii ce vizeaza perioada anterioara deschiderii procedurii, in situatia in care nu s-a urmat procedura reglementata de dispozitiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, poate fi solicitata numai pe calea dreptului comun, iar pentru perioada ulterioara (intrucat legiuitorul foloseste sintagma „ulterior mentinerii contractului”) poate fi solicitat judecatorului-sindic potrivit art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

    In concluzie, s-a conturat opinia ca este admisibila actiunea avand ca obiect rezilierea contractului, solicitata pe calea dreptului comun, impotriva paratei aflate in insolventa, motivat de neexecutarea obligatiilor pentru perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei.

    La nivelul Sectiei civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere unitar a fost in sensul ca, atat timp cat este permisa promovarea unei astfel de actiuni pentru neexecutare ulterioara deschiderii procedurii insolventei, care intra in competenta judecatorului-sindic, nu se justifica a se aprecia ca cele care privesc o neexecutare anterioara ar fi inadmisibile, in lipsa unui text expres in acest sens. Art. 123 alin. (3) si (9) din Legea nr. 85/2014 reglementeaza situatia platilor, precum si posibilitatea ca si ulterior mentinerii contractului, dupa deschiderea procedurii, sa fie formulata o cerere de reziliere, din competenta judecatorului-sindic, dar nu stipuleaza inadmisibilitatea rezilierii contractului de arenda in procedura insolventei, daca creanta fata de care se invoca neplata este anterioara deschiderii, ci reglementeaza doar alte ipoteze, ce nu sunt incidente in cauza.

    Judecatorii din cadrul Tribunalului Teleorman au aratat ca dispozitiile art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014 se interpreteaza in sensul ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, ducand la inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari.

30. Sectia a II-a civila a Curtii de Apel Cluj a aratat ca, subsecvent deschiderii procedurii de insolventa, daca contractul este asumat de catre debitor prin practicianul in insolventa, se naste concomitent obligatia partenerului contractual al debitorului de a continua executarea contractului, chiar in contextul existentei unor datorii anterioare deschiderii procedurii.

    Dispozitiile art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014 infrang caracterul sinalagmatic al contractului. Astfel, prin derogare de la dreptul comun, in conditiile continuarii contractului, cocontractantul debitorului este obligat sa faca abstractie de neexecutarile anterioare deschiderii procedurii si sa dea curs continuarii contractului, la solicitarea debitorului supus procedurii de insolventa formulate prin reprezentantul sau legal.

    Daca ar putea invoca exceptia de neexecutare a contractului sau ar putea cere rezilierea contractului, referindu-se la restante anterioare deschiderii procedurii, partenerul contractual al debitorului ar paraliza constructia juridica conceputa de catre legiuitor pentru protejarea intereselor debitorului supus procedurii de insolventa, in vederea cresterii sanselor de reorganizare a acestuia sau chiar pentru derularea in bune conditii a procedurii de lichidare si indestulare a creditorilor. Din acest punct de vedere, normele speciale sunt incompatibile cu efectele de drept comun ale contractelor sinalagmatice.

    In ceea ce priveste insa perioada urmatoare deschiderii procedurii, legiuitorul revine la dreptul comun si la efectul sinalagmatic al contractelor, asa incat orice intarziere la plata sau in executarea altei obligatii va putea fundamenta atat o exceptie de neexecutare, cat si pronuntarea de catre judecatorul-sindic a rezolutiunii sau a rezilierii contractului. Solutia are o reglementare expresa prin dispozitiile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, care fac referire la reziliere.

31. Curtea de Apel Craiova – Sectia a II-a civila a aratat ca rezolutiunea sau rezilierea presupune o neexecutare culpabila, totala sau partiala, ori o executare necorespunzatoare a unei obligatii contractuale de catre una dintre partile contractante.

    Denuntarea unilaterala vizeaza in cele mai multe situatii practice motive de oportunitate contractuala, si nu un caz de culpa in executarea angajamentului asumat, cum se intampla in cazul rezolutiunii sau rezilierii.

    Articolul 123 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa aduce o noutate in materia denuntarii intelegerilor cu societati care, ulterior, intra in insolventa, in sensul ca prin alin. (1) declara mentinute de drept toate contractele in derulare la data deschiderii procedurii insolventei, art. 1.417 din Codul civil privind beneficiul termenului nemaifiind aplicabil, iar toate clauzele de desfiintare a contractelor si de exigibilitate anticipata pe motivul incidentei insolventei devin nule. Exceptate de la prevederile privind obligativitatea mentinerii contractelor si nulitatea clauzelor sunt contractele financiare calificate sau acordurile de compensare bilaterala.

    Ca principiu, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie sa analizeze fiecare contract in derulare si sa stabileasca daca, in scopul maximizarii averii debitorului, se impune sa mentina sau sa denunte un contract. Termenul de 3 luni in care administratorul judiciar trebuie sa decida daca mentine sau denunta contractul este menit sa elimine cat mai repede nesiguranta in continuarea contractelor de catre debitor.

    Cocontractantul care doreste sa aiba mai repede certitudinea continuarii sau denuntarii contractului poate adresa administratorului/lichidatorului judiciar o notificare prin care ii solicita sa „denunte contractul”, acesta din urma avand obligatia sa raspunda in termen de 30 de zile. Rezulta ca cocontractantul nu poate denunta el insusi contractul in nicio situatie, implicit nici in situatia in care la data deschiderii procedurii insolventei ar fi existat obligatii neexecutate datand din perioada anterioara deschiderii.

    Contractul se considera denuntat la expirarea celor 30 de zile care curg de la primirea notificarii de catre administratorul judiciar, daca acesta nu a raspuns notificarii sau la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar.

    Textul de lege nu contine dispozitii privind rezilierea decat in art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 conform caruia, ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de catre judecatorul-sindic.

    Acest text rezolva doua probleme: a) confirma expres posibilitatea cocontractantului de a solicita rezilierea, pentru culpa debitorului; b) stabileste competenta de solutionare a cererii, in sensul ca, ulterior momentului mentinerii contractului, competenta de solutionare a cererii revine judecatorului-sindic, ceea ce poate conduce la concluzia ca anterior acestui moment competenta revine instantei de drept comun.

    Prin urmare, s-a considerat ca niciun text al Legii nr. 85/2014 nu interzice actiunea in reziliere pentru culpa debitorului, dimpotriva art. 123 alin. (3) partea finala din Legea nr. 85/2014 prevede expres posibilitatea formularii acesteia, ceea ce denota ca cocontractantul poate introduce actiunea in reziliere. Deoarece textul de lege nu distinge intre neexecutarile anterioare si cele ulterioare momentului deschiderii procedurii, s-a opinat ca nici instantele judecatoresti nu trebuie sa faca vreo astfel de distinctie.

    Raportat la cele aratate mai sus, exercitarea de catre administratorul/lichidatorul judiciar a optiunii de continuare a contractelor nu poate conduce la inlaturarea raspunderii debitorului pentru eventualele fapte culpabile savarsite in executarea contractului, anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii insolventei, care sa aiba drept consecinta inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari culpabile.

32. Opinia unanima a Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Galati este in sensul ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor nu lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, determinand asadar inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari.

    Potrivit art. 123 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar are posibilitatea ca intr-un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii sa denunte sau nu orice contract care nu a fost executat in totalitate sau substantial de catre parti.

    Aceeasi posibilitate o are si cocontractantul in termen de 3 luni cu notificarea administratorului/lichidatorului judiciar. Acesta din urma, in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii, trebuie sa raspunda in sensul denuntarii ori nu a contractului. Potrivit art. 123 alin. (1) teza finala din Legea nr. 85/2014, „in lipsa unui raspuns, administratorul/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat”. Dupa trecerea acestor termene in care niciuna dintre parti nu si-a exprimat dorinta sau nu a denuntat contractul, acesta isi produce efectele.

    Potrivit art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 teza finala: „Ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic”.

    Textul nu face distinctie intre fapte si culpa anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii, referindu-se doar la „culpa”. Solutionarea cererii de reziliere formulate de cocontractant se face doar de judecatorul sindic, iar nu pe calea dreptului comun. Nu are relevanta faptul ca anterior cocontractantul s-a inscris in tabelul preliminar de creante cu sume rezultand din plata sumelor datorate anterior, deoarece, in caz contrar, creditorul ar fi decazut din termenul de depunere a creantei. Procesele incepute anterior (avand ca obiect reziliere) sunt suspendate potrivit art. 75 alin. (1) din aceeasi lege. Aceeasi este solutia si in cazul despagubirilor solicitate in cazul denuntarii unui contract de cocontractant.

    Art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 priveste ipoteza in care contractul care prevede plati periodice este mentinut, caz in care administratorul/lichidatorul judiciar nu poate fi obligat sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii.

    Asadar, textul de lege este clar si nu suscita interpretari sau practica neunitara.

    Opinia majoritara a magistratilor din cadrul Sectiei a II-a civile a Tribunalului Galati este in sensul ca se impune respingerea unei astfel de actiuni in reziliere, bazata pe o culpa a debitorului anterioara deschiderii procedurii, ca fiind inadmisibila.

    Astfel, art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede clar ca orice contract in derulare la data deschiderii procedurii de insolventa se mentine, iar deschiderea procedurii nu poate constitui ea insasi un motiv de incetare a contractului. Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa mentina contractul sau sa il denunte, aceasta fiind o masura de oportunitate.

    Daca mentine contractul in derulare inseamna ca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar apreciaza ca sunt bani necesari pentru continuarea derularii relatiei dintre parti, sens in care se precizeaza acest aspect in rapoartele de activitate, conform art. 123 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. Ca urmare, contractul poate fi reziliat la cererea cocontractantului, dar numai pentru o culpa nascuta dupa data deschiderii procedurii, si nu cea anterioara deschiderii procedurii, cand lipsa de venituri a generat imposibilitatea platii debitelor periodice scadente fata de partenerul sau contractual.

    Opinia judecatorilor Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Vrancea este in sensul ca art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014 nu se poate interpreta in sensul ca ar lipsi de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, fiind asadar admisibile astfel de actiuni.

    Astfel, se apreciaza ca, pentru a putea fi inadmisibile astfel de actiuni, ar fi necesara o reglementare expresa din partea legiuitorului, fiind vorba despre o interdictie care are ca finalitate lipsirea unor reclamanti de accesul la o instanta de judecata, prevazut de dispozitiile art. 21 din Constitutie si art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.

    De asemenea, se apreciaza ca fiind admisibile actiunile mentionate avand ca obiect insa doar rezilierea contractelor, nu si plata arendei restante pentru care reclamantul se poate inscrie la masa credala pentru debite anterioare deschiderii procedurii insolventei, atat timp cat sunt admisibile promovarea impotriva unui debitor aflat in insolventa a unor actiuni in revendicare, constatare de nulitate sau anulari de acte de proprietate.

    Mai mult, daca legiuitorul permite promovarea unor astfel de actiuni pentru neexecutari ulterioare deschiderii procedurii insolventei, care intra in competenta judecatorului-sindic, nu se justifica a se aprecia ca cele care privesc o neexecutare anterioara ar fi inadmisibile, in lipsa unui text expres in acest sens.

33. Pe rolul Curtii de Apel Iasi s-au inregistrat pana in prezent un numar de peste 500 de cauze in care parata este societatea in insolventa B, avand ca obiect rezilierea contractelor de arendare incheiate de aceasta societate.

    In ceea ce priveste actiunile formulate anterior intrarii societatii in procedura insolventei dispusa la 21 februarie 2019, jurisprudenta Curtii de Apel Iasi a fost unitara, anume dispozitiile art. 123 din Legea nr. 85/2014 nu se interpreteaza in sensul ca astfel de actiuni ar fi inadmisibile. Dimpotriva, s-a considerat ca acestea sunt admisibile, neavand relevanta faptul ca ulterior introducerii acestora recurenta a intrat in procedura insolventei, intrucat problema admisibilitatii sau inadmisibilitatii unei cereri de chemare in judecata se apreciaza la momentul promovarii ei, or, la momentul in care acestea au fost inregistrate, paratul nu era in insolventa.

    Referitor la actiunile formulate ulterior intrarii societatii in procedura insolventei (fie imediat dupa intrarea paratei in procedura insolventei, fie mai tarziu, in decurs de cateva luni de zile) s-au conturat doua opinii.

    Intr-o prima orientare s-a considerat ca dispozitiile art. 123 din Legea nr. 85/2014 se interpreteaza in sensul ca astfel de actiuni sunt admisibile, fiind incidente dispozitiile de drept comun, Decizia nr. 785/2020 pronuntata in Dosarul nr. 1.548/244/2019 (in acelasi sens fiind si Decizia nr. 32/2021 pronuntata in Dosarul nr. 1.086/333/2019) statuand urmatoarele:

    „Actiunea de fata nu are ca obiect pretentii, ci doar rezilierea pentru neexecutarea obligatiilor contractuale, neexecutare plasata anterior deschiderii procedurii insolventei debitoarei. Reclamantul are, fara indoiala, posibilitatea de a se inscrie la masa creditorilor cu creanta pe care o pretinde de la parata, ceea ce face ca o actiune in pretentii cu privire la aceste sume sa nu mai poata fi promovata pe calea dreptului comun, insa in speta nu se solicita aceste sume, ci se solicita interventia instantei de judecata pentru constatarea rezilierii contractului de arenda, pentru nerespectarea unor obligatii anterior deschiderii procedurii insolventei. Art. 123 din Legea nr. 85/2014 se refera la situatia contractelor in derulare la momentul deschiderii procedurii insolventei, apreciata din perspectiva evenimentului deschiderii procedurii insolventei si la procedura de denuntare a acestor contracte. Textul nu se poate extinde in aplicare si la situatia de fata, litigiul neavand ca temei deschiderea procedurii insolventei. A aprecia in mod diferit inseamna a ingradi accesul arendatorului la o instanta pentru verificarea cauzelor de neindeplinire a obligatiilor contractuale existente la momentul anterior deschiderii procedurii insolventei. Daca pentru creantele aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii arendatorul are la indemana declaratia de creanta si inadmisibilitatea unei actiuni pe drept comun este permisa, datorita existentei unei alte cai de valorificare, pentru actiunea in reziliere arendatorul nu mai are alta cale decat actiunea de fata.

    O interpretare contrara ar echivala cu sustinerea ideii ca dupa data deschiderii procedurii de insolventa partenerii contractuali ai debitorului nu mai pot cere rezolutiunea sau rezilierea contractelor pentru motive anterioare deschiderii procedurii, avand blocat accesul catre o instanta de drept comun, care sa le analizeze argumentele, ceea ce nu poate fi primit. Aceasta intrucat dreptul de acces la justitie este un drept garantat prin Constitutie.”

    Intr-o a doua opinie se considera ca se impunea a fi admise criticile privind gresita aplicare a prevederilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu urmatoarea motivare:

    Astfel, in opinia separata din Decizia nr. 32/2021 pronuntata in Dosarul nr. 1.086/333/2019 se arata ca: „Potrivit art. 123 alin. (1) din Legea insolventei nr. 85/2014, contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil, alin. (3) al aceluiasi text de lege prevazand ca ulterior mentinerii contractului cocontractantul poate solicita rezilierea contractului pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic.

    Textul de lege instituie un regim derogatoriu de la dreptul comun pentru contractele in derulare in care este implicat debitorul in insolventa, stabilind regula ca acestea se mentin la data deschiderii procedurii, fiind nule orice clauze contractuale de desfiintare, de decadere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii insolventei.

    Legiuitorul a dat posibilitatea administratorului judiciar de a decide, in termen de trei luni de la data deschiderii procedurii insolventei, avand in vedere interesele economice ale debitorului, daca alege sa denunte contractul sau daca accepta denuntarea contractului la solicitarea cocontractantului, solicitare ce poate interveni in acelasi interval de timp de 3 luni si care necesita un raspuns al administratorului judiciar in 30 de zile de la comunicare.

    Asadar, decizia de denuntare a «contractului in derulare la data deschiderii procedurii insolventei» este in exclusivitate a administratorului judiciar, legea recunoscand cocontractantului doar dreptul de a cere administratorului judiciar sa denunte contractul, lipsa unui raspuns in termenul de 30 de zile de la data la care denuntarea a fost solicitata de cocontractant operand ca o prezumtie de acceptare din partea administratorului judiciar.

    Potrivit dispozitiilor art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, ulterior mentinerii unui contract prevazand plati periodice, debitoarea nu poate fi obligata la efectuarea platilor restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii, pentru astfel de creante putand fi formulate cereri de inscrieri in tabloul creditorilor.

    La alin. (3) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul a prevazut in beneficiul cocontractantului debitorului in insolventa dreptul de a solicita rezilierea contractului pentru culpa debitorului, ulterior mentinerii contractului, deci pentru fapte cuplabile intervenite ori continuate ulterior datei deschiderii procedurii insolventei.

    Procedura de insolventa a debitoarei B a fost deschisa prin Sentinta civila nr. 228 din 21 februarie 2019, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Vaslui la 2 iulie 2019, reclamantul solicitand rezilierea contractului de arenda pe motiv ca debitoarea B nu a achitat arenda aferenta anului 2018.

    Prin urmare, ulterior datei deschiderii procedurii insolventei paratei B, reclamantul a solicitat rezilierea contractului de arenda, contract cu executare succesiva, in derulare, invocand fapte culpabile ale debitoarei de neexecutare a obligatiei de plata periodica a arendei, anterioare datei deschiderii procedurii insolventei.

    Raportat la prevederile art. 123 alin. (1) si (9) din Legea nr. 85/2014, la momentul investirii instantei de fond, reclamantul nu mai avea posibilitatea de a cere, pe calea dreptului comun, rezilierea contractului de arenda pentru neexecutarea obligatiei de plata pentru perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei, prevederile anterior mentionate fiind, contrar celor retinute de instanta de apel si de recurs in opinie majoritara, pe deplin aplicabile.

    O interpretare contrara, in sensul acceptat de instanta de recurs in majoritate, lipseste de continut dispozitiile art. 123 din Legea nr. 85/2014, ratiunea legiuitorului fiind aceea de a preintampina situatiile in care debitoarea aflata in insolventa ar fi lipsita de orice posibilitate reala de redresare.

    Reclamantul are deschisa calea actiunii in reziliere a contractului, pentru neexecutarea culpabila a obligatiei de plata a arendei pentru perioada ulterioara deschiderii procedurii, cerere ce revine in competenta judecatorului-sindic, raportat la prevederile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.”

    In acelasi sens este si opinia separata din Decizia nr. 586/2020 pronuntata in Dosarul nr. 865/244/2019, aceasta fiind sustinuta de doctrina in lucrarea „Tratat practic de insolventa”, elaborata de Institutul National pentru Pregatirea Practicienilor in Insolventa, Editura Hamangiu, 2014, capitolul X, pag. 553, unde se arata ca „exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune unele neexecutari anterioare ale debitorului, in sensul ca acestea nu pot constitui motive pentru contractant de a refuza prestatiile sau livrarile solicitate de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar. Singura optiune lasata la dispozitia contractantului este de a-si declara creantele neplatite la masa credala, urmand ca satisfacerea acestora sa se realizeze in functie de ordinea de prioritate la care acestea sunt inregistrate. Prin urmare, contractantul nu poate opune debitorului exceptia de neexecutare pentru obligatii patrimoniale datorate anterior deschiderii procedurii (si care vor forma obiectul unor cereri de admitere a creantei) si nici nu poate continua sau promova o actiune in rezolutiune sau reziliere bazata pe astfel de neexecutari din partea acestuia”.

    Opinia exprimata la nivelul Sectiei I civile din cadrul Tribunalului Iasi a fost in sensul ca actiunea este admisibila, pentru urmatoarele argumente:

    Sfera de aplicare a prevederilor art. 123 din Legea nr. 85/2014 vizeaza categoria de cereri formulate „ulterior mentinerii contractului”, iar acestea nu pot fi interpretate prin analogie si pentru situatia rezilierii si nici in sensul ca ar paraliza actiunile in reziliere.

    Astfel de actiuni nu se suspenda potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2014; imprejurarea ca reclamantul se poate inscrie la masa credala pentru debitele anterioare deschiderii procedurii de insolventa nu are nicio inraurire asupra posibilitatii acestuia de a se adresa instantei cu o actiune de reziliere a contractului.

    Prin urmare, se retine ca normele generale (art. 1.549 si urmatoarele din Codul civil) sunt aplicabile in speta atat timp cat actiunea nu vizeaza plata vreunei creante.

    Nu poate fi interzis accesul la instanta al unei persoane care se afla intr-un raport juridic civil si urmareste sa isi valorifice dreptul sau de natura civila, accesul la instanta fiind garantat nu numai prin Constitutie, ci si prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

    La nivelul Sectiei a II-a civile si de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Iasi s-a apreciat ca art. 123 din Legea nr. 85/2014 stipuleaza doar faptul ca deschiderea procedurii insolventei nu constituie motiv de desfiintare a contractelor in derulare, acestea putand fi mentinute in continuare, dupa o procedura anume reglementata, astfel ca, in absenta unor dispozitii speciale in Legea nr. 85/2014 prin care sa se reglementeze interdictia promovarii sau continuarii actiunilor in reziliere pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectare datand din perioada anterioara a deschiderii procedurii insolventei, actiunile trebuie sa fie considerate admisibile.

    La nivelul Sectiei civile a Judecatoriei Iasi s-a exprimat opinia potrivit careia sunt admisibile actiunile de reziliere a contractelor cu executare succesiva pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale din perioada anterioara a deschiderii procedurii insolventei. Textul art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretat in sensul ca are in vedere cererea de reziliere formulata pentru motivul deschiderii procedurii insolventei sau pentru alte motive intervenite pe parcursul acestei perioade. In acest din urma caz cererea de reziliere nu este inadmisibila, ci va fi solutionata de judecatorul-sindic.

    Tribunalul Vaslui a comunicat jurisprudenta relevanta, din analiza careia rezulta ca atat instanta de fond, cat si instanta de control judiciar, in apel, au constatat admisibilitatea actiunilor de reziliere a contractelor de arenda, apreciind ca in speta nu pot fi aplicate dispozitiile art. 123 din Legea nr. 85/2014 pentru a se retine inadmisibilitatea cererii de reziliere.

    Aceste prevederi legale reglementeaza procedura si competenta de solutionare a acestor cereri de reziliere sau denuntare unilaterala a contractelor in desfasurare, insa nu implica de plano o inadmisibilitate a actiunilor in reziliere promovate de contractantii persoanei juridice aflate in insolventa.

    S-a apreciat ca nici dispozitiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind suspendarea cauzei nu sunt incidente, intrucat litigiul nu are ca obiect actiuni judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului. In speta nu se solicita obligarea la plata unei creante (ceea ce ar fi redundant in conditiile in care contractul de arenda reprezinta deja titlu executoriu in acest sens), ci insasi desfiintarea contractului.

34. La nivelul Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Timisoara s-a opinat, in majoritate, in sensul ca cererile de acest tip adresate judecatorului-sindic pot fi primite doar pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale de dupa data deschiderii procedurii insolventei.
35. Curtile de apel Constanta, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Suceava si Targu Mures nu au identificat practica judiciara relevanta cu privire la problema de drept supusa analizei si nu au inaintat un punct de vedere.
36. Ministerul Public, prin Adresa nr. 429/C/1261/III-5/2021 din 12 aprilie 2021, a aratat ca, la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii Curtii de Apel Iasi – Sectia civila.

   VIII. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale

37. La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si al Curtii Constitutionale nu a fost identificata jurisprudenta relevanta.
38. Raportul asupra chestiunii de drept
39. Prin raportul intocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila s-a apreciat ca, in interpretarea art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, nu sunt admisibile actiunile de reziliere a contractelor cu executare succesiva mentinute de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, introduse pe calea dreptului comun dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale datand din perioada anterioara deschiderii acestei proceduri.
40. Inalta Curte de Casatie si Justitie

   X.I. Asupra admisibilitatii sesizarii

39. Prealabil analizei in fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie sa verifice daca, in raport cu intrebarea formulata de titularul sesizarii, sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, in conformitate cu dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila.
40. Potrivit acestor dispozitii legale, „Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata”.
41. Conform prevederilor art. 520 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre completul de judecata dupa dezbateri contradictorii, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de lege mentionat anterior, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac, iar daca prin incheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.
42. Asadar, legiuitorul a inteles sa instituie o serie de conditii de admisibilitate pentru declansarea acestei proceduri, conditii ce trebuie indeplinite cumulativ: existenta unei cauze aflate in curs de judecata, in ultima instanta, cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza; solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere; chestiunea de drept a carei lamurire se solicita sa fie noua si sa nu fi facut obiectul statuarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
43. Verificarea admisibilitatii sesizarii releva indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru pronuntarea unei hotarari prealabile; astfel:
44. Litigiul in legatura cu care s-a formulat sesizarea este in curs de judecata, in ultima instanta, Curtea de Apel Iasi – Sectia civila, titularul sesizarii, fiind investita cu solutionarea recursului impotriva Deciziei civile nr. 868/A din 22 iulie 2020, pronuntata de Tribunalul Vaslui.
45. In lipsa unor repere legale, pentru definirea notiunii de „chestiune de drept”, doctrina a subliniat ca, pentru a fi vorba de o problema de drept reala, este necesar ca norma de drept disputata sa fie indoielnica, imperfecta, lacunara sau neclara. Chestiunea de drept supusa dezbaterii trebuie sa fie una veritabila, legata de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauza ca acest text este incomplet, fie pentru ca nu este corelat cu alte dispozitii legale, fie pentru ca se pune problema ca nu ar mai fi in vigoare.
46. Intrebarea formulata in cadrul acestei proceduri trebuie sa vizeze o chestiune de drept punctuala, astfel incat solutia data sa aiba in vedere numai chestiunea respectiva, iar nu intreaga problematica a unui text de lege, pentru solutionarea problemelor de drept generice, de principiu, legiuitorul instituind un alt mecanism de unificare a practicii judiciare, respectiv recursul in interesul legii.
47. Asa fiind, s-a apreciat atat in doctrina, cat si in jurisprudenta constanta a instantei supreme ca, in intelesul legii, chestiunea de drept a carei lamurire se solicita trebuie sa fie specifica, urmarind interpretarea punctuala a unui text legal, fara a-i epuiza intelesurile sau aplicatiile. Pentru aceasta, intrebarea instantei trebuie sa fie una calificata, iar nu generica si pur ipotetica.
48. In acelasi timp, problema de drept trebuie sa fie reala, iar nu aparenta, sa priveasca interpretarea diferita sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, dupa caz, incerte ori incidenta unor principii generale ale dreptului, al caror continut sau a caror sfera de actiune sunt discutabile.
49. Intrucat de chestiunea de drept – obiect al sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile depinde solutionarea pe fond a cauzei, inseamna ca aceasta trebuie sa fie una importanta si sa se regaseasca in solutia ce va fi cuprinsa in dispozitivul hotararii ce urmeaza sa fie data, indiferent dupa cum cererea este admisa sau respinsa. In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat deja ca admisibilitatea procedurii prealabile este conditionata de imprejurarea ca interpretarea pe care o va da instanta suprema sa produca consecinte juridice de natura sa determine solutionarea pe fond a cauzei.
50. Motivele de recurs invocate vizeaza interpretarea dispozitiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014. In interpretarea acestor dispozitii legale, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca sunt admisibile actiunile de reziliere a contractelor cu executare succesiva, mentinute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectarea obligatiilor datand din perioada anterioara a deschiderii procedurii insolventei.
51. Se constata astfel ca in prezenta cauza se solicita rezilierea contractului de arendare, invocandu-se neindeplinirea obligatiilor de catre arendas anterior declansarii procedurii insolventei. In apel, parata-apelanta a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantului invocand art. 123 din Legea nr. 85/2014, iar de lamurirea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 123 din Legea nr. 85/2014 depinde solutionarea recursului formulat si implicit solutionarea prezentei cauze ce are ca obiect rezilierea contractului de arendare si repunerea partilor in situatia anterioara, cererea de chemare in judecata fiind formulata pe calea dreptului comun, dupa intrarea uneia dintre parti, respectiv a paratei-recurente, in procedura insolventei.
52. In ceea ce priveste conditia caracterului de noutate, aceasta este indeplinita atunci cand chestiunea de drept nu a mai fost analizata in interpretarea unui act normativ mai vechi, isi are izvorul in reglementari nou-intrate in vigoare, carora instantele nu le-au dat inca o anumita interpretare si aplicare la nivel jurisprudential ori daca se impun anumite clarificari, intr-un context legislativ nou sau modificat fata de unul anterior, de natura sa impuna reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate.
53. In aceste conditii, in stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a carei interpretare se solicita, trebuie sa se tina seama de functia mecanismului hotararii prealabile, de prevenire a practicii judiciare neunitare, si sa se evite paralelismul si suprapunerea cu mecanismul recursului in interesul legii. Caracterul de noutate se pierde pe masura ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instantelor, in urma unei interpretari adecvate, concretizata intr-o practica judiciara consacrata.
54. Potrivit jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in situatia in care exista un numar semnificativ de hotarari care sa fi solutionat diferit, in mod constant, o problema de drept, intr-o anumita perioada de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu functie de reglare – recursul in interesul legii, iar nu cel cu functie de preventie, respectiv hotararea prealabila.
55. In cazul de fata, examenul jurisprudential efectuat a relevat faptul ca nu s-a cristalizat o jurisprudenta unitara si constanta in legatura cu chestiunea de drept a carei lamurire se solicita, situatie care justifica interesul in formularea unei cereri pentru pronuntarea unei hotarari prealabile in scopul prevenirii aparitiei unei practici neunitare, iar analiza deciziilor pronuntate ofera indicii referitoare la posibilitatea aparitiei unei practici neunitare din aceasta perspectiva.
56. Problema de drept ce face obiectul sesizarii este noua, jurisprudenta creata pana in prezent la nivelul instantelor nefiind suficient de consistenta. Astfel, in cadrul instantei care a formulat sesizarea prealabila, desi exista o opinie majoritara, solutia a fost pronuntata cu opinie separata in doua din cele patru decizii anexate, jurisprudenta in acelasi sens cu opinia majoritara de la Curtea de Apel Iasi – Sectia civila fiind inaintata doar de Tribunalul Vaslui, restul instantelor comunicand Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca nu au identificat jurisprudenta in materie si nici cauze similare aflate pe rol. Cu toate acestea, pozitiile divergente exprimate la nivel teoretic prefigureaza posibilitatea aparitiei unei practici neunitare, ceea ce justifica apelul la acest mecanism de unificare.
57. Asa fiind, conditia noutatii se verifica, devenind actuala cerinta interpretarii si aplicarii normei de drept respective, anume a prevederilor art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014.
58. Totodata, se constata ca asupra acestei chestiuni de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat anterior si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
59. Prin urmare, sesizarea intruneste cumulativ conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, astfel incat se impune a se da eficienta mecanismului de unificare reprezentat de pronuntarea unei hotarari prealabile (control a priori), pentru a se preintampina solutionarea diferita a unei chestiuni de drept de catre instantele judecatoresti, determinand si efectul asigurarii securitatii raporturilor juridice.

   X.II. Asupra fondului sesizarii

60. Instanta de trimitere a solicitat interpretarea prevederilor art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014, in ceea ce priveste admisibilitatea actiunii in rezilierea unui contract cu executare succesiva, in speta contract de arenda, mentinut de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale referitoare la plata arendei, nerespectarea obligatiilor datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei.
61. Astfel, Curtea de Apel Iasi – Sectia civila solicita instantei supreme sa interpreteze daca textul art. 123 din Legea nr. 85/2014, prin expresiile „contractele in derulare se considera mentinute” [alin. (1)] si „ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic” [alin. (3) teza finala], precum si prin intreaga modalitate de reglementare, se interpreteaza in sensul ca exercitarea optiunii de continuare a contractelor lipseste de sanctiune neexecutarile anterioare deschiderii procedurii insolventei, determinand asadar inadmisibilitatea promovarii sau continuarii actiunilor de reziliere bazate pe astfel de neexecutari.
62. In Cauza nr. 1.187/244/2019, inregistrata initial la Judecatoria Husi la 2 aprilie 2019, reclamantul A a chemat in judecata pe B, solicitand rezilierea contractului de arendare inregistrat la C cu nr. 513 din 23 mai 2014 si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului, in sensul de a se obliga parata sa lase in deplina proprietate si sa restituie reclamantului terenul arendat in suprafata totala de 0,30 ha situat in extravilanul unei comune. A invocat reclamantul ca parata a achitat arenda cu intarziere pe anul 2016, iar din anul 2017 nu a mai achitat-o deloc. In drept, s-a invocat art. 1.516 din Codul civil.
63. Cu titlu prealabil, se observa ca in cauza in care s-a formulat sesizarea prealabila, reclamantul a formulat o actiune in rezilierea unui contract de arenda pe calea dreptului comun dupa declansarea procedurii insolventei impotriva paratului, invocand nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale ce constau in plata arendei, nerespectare ce data din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei. Astfel, actiunea reclamantului a fost inregistrata cu nr. 1.187/244/2019 pe rolul Judecatoriei Husi la 2 aprilie 2019, la mai putin de doua luni de la deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva paratei, prin Sentinta civila nr. 228 din 21 februarie 2019 pronuntata de Tribunalul Vaslui in Dosarul nr. 2.476/89/2015*.
64. Or, teza initiala a art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 are urmatorul continut: „Contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil.” In petitul sesizarii instanta de trimitere vorbeste de contractele cu executare succesiva mentinute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa deschiderea procedurii, ceea ce inseamna ca instanta se raporteaza la un moment ulterior exercitarii optiunii de continuare a contractului de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Pe parcursul derularii procesului, contractul de arendare nu a fost denuntat nici de proprietar, nici de arendas, sens in care a fost considerat mentinut.
65. Asa fiind, se constata ca instanta de trimitere solicita pronuntarea unei hotarari prealabile asupra chestiunii de drept reprezentate de interpretarea dispozitiilor art. 123 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2014, in ceea ce priveste admisibilitatea actiunilor de reziliere a contractelor cu executare succesiva (in cazul concret a unui contract de arenda), mentinute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, actiuni formulate pe calea dreptului comun dupa momentul deschiderii procedurii insolventei, pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale (plata arendei), datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei.
66. Tot cu titlu preliminar se impune a se prezenta pe scurt evolutia actualului art. 123 din Legea nr. 85/2014 si, cu precadere, a alin. (1) al acestui articol, din perspectiva terminologiei, a persoanei chemate sa examineze contractele in derulare ale debitorului, dar si a reglementarii in ansamblu, prin prisma scopului urmarit de legiuitor.
67. Acest articol are ca obiect regimul juridic al contractelor in derulare in care este angrenat debitorul la deschiderea procedurii insolventei.
68. Legiuitorul a fost preocupat, in esenta, inca de la inceput, sa gaseasca parghii pentru diminuarea consecintelor situatiei dificile in care se gaseste debitorul. In urmarirea acestui scop, al salvarii societatii in deriva, legiuitorul a pus accentul pe obiectivul economic al contractului, acesta fiind vazut ca un instrument necesar redresarii, in anumite situatii cu periclitarea chiar a mecanismelor de drept comun traditionale. Interesul salvarii debitorului aflat in insolventa este pus mai presus de interesele individuale ale partilor.
69. Astfel, chiar in versiunea initiala a Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, in art. 46 se introduceau notiuni noi, inexistente in dreptul comun, precum „asumarea” sau „respingerea” unui contract valabil incheiat de catre judecatorul-sindic.
70. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare legiuitorul a inteles sa foloseasca alta terminologie, respectiv „mentinere” sau „reziliere” a unor contracte de catre judecatorul-sindic, pentru ca prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice sa se revina asupra terminologiei juridice, de aceasta data pastrandu-se termenul de „mentinere” si inlocuindu-se termenul de „reziliere” cu cel de „denuntare”, tocmai pentru a se indeparta de ideea de culpa si a sublinia ideea de oportunitate. O alta modificare semnificativa este aceea ca titularul acestei prerogative de mentinere, respectiv denuntare a contractelor „in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului” devine practicianul in insolventa – administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
71. O interventie semnificativa asupra textului a avut loc in cursul anului 2008, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 277/2009, art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevazand in alin. (1) ca, la data deschiderii procedurii, contractele in derulare ale debitorului se considera mentinute, instituindu-se astfel o prezumtie legala de continuitate a acestor contracte. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt declarate nule. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul are in continuare prerogative sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate, fiind prevazute etapele ce trebuie parcurse, in functie de ipotezele practice posibile. Astfel, contractul se considera denuntat: a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului privind denuntarea contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu raspunde; b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
72. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2013 art. 123 este din nou modificat, in alin. (1) introducandu-se o noua categorie de clauze nule, respectiv clauzele de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii. Sunt excluse de la aplicarea prevederilor referitoare la mentinerea contractelor in derulare si la nulitatea clauzelor de incetare sau accelerare a obligatiilor contractele financiare calificate si operatiunile de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala. De asemenea, se stabileste un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii in care administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate.
73. In sfarsit, in forma sa actuala, art. 123 din Legea nr. 85/2014 prevede in alin. (1): Contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare, de decadere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la mentinerea contractelor in derulare si la nulitatea clauzelor de incetare sau accelerare a obligatiilor nu sunt aplicabile in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, intr-un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile de la primire, notificarii contractantului, formulata in primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere sa denunte contractul; in lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat. Contractul se considera denuntat: a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului privind denuntarea contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu raspunde; b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
74. Examinand evolutia reglementarii situatiei juridice a contractelor in derulare ale debitorului la data deschiderii procedurii de insolventa se observa ca legiuitorul a acordat o atentie deosebita acestor contracte si a cautat sa ofere solutii care sa permita valorificarea potentialului acestora, astfel incat sa conduca la maximizarea averii debitorului, in concordanta cu scopul declarat al legislatiei in domeniu.
75. Potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, scopul declarat al acestui act normativ era instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, fie prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment, iar art. 2 din Legea nr. 85/2006 prevedea ca scop al legii instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
76. In Legea nr. 85/2014, la art. 2, se statueaza ca scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, prevazandu-se in mod expres, ca element de noutate, parte a scopului declarat al legii, acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia. Printre principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa sunt enumerate, in art. 4 la pct. 1 si 2, maximizarea gradului de valorificare a activelor si de recuperare a creantelor si acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara.
77. Daca la inceput, judecatorul-sindic era cel care hotara ce contracte isi asuma/mentinea sau respingea/rezilia, ulterior aceasta prerogativa a mentinerii, respectiv a denuntarii contractelor in derulare a fost acordata administratorului/lichidatorului judiciar, pentru a nu fi alterat rolul impartial al judecatorului-sindic in procedura.
78. Modificarea din anul 2008 a fost insa esentiala in ceea ce priveste contractele in derulare, acestea fiind considerate mentinute la data deschiderii procedurii. Se observa o schimbare de viziune, prin acordarea unei atentii sporite posibilitatilor reale de reorganizare a debitorului, prin incercarea de valorificare a tuturor contractelor debitorului aflate in curs de executare, prevederea referitoare la nulitatea oricaror clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii inscriindu-se chiar in zona prevederilor de preventie, prin care este descurajat comportamentul partilor dominante din punct de vedere economic care forteaza includerea in contracte a unor clauze prin care se conditioneaza valabilitatea si eficienta acestora de neintrarea in procedurile de insolventa.
79. In aceeasi linie, legiuitorul adauga ulterior alte ipoteze (interdictii) pentru a determina partenerii contractuali ai unui debitor in dificultate sa nu il abandoneze. Astfel, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2013 s-a introdus in alin. (1) al art. 123 si ipoteza clauzelor de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii, acestea fiind, de asemenea, nule.
80. In anul 2014, in art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul subliniaza din nou caracterul special si derogatoriu al procedurii prevazute de acest act normativ, inlaturand expres de la aplicare dispozitiile art. 1.417 din Codul civil si introducand o noua categorie de clauze nule, respectiv orice clauze de decadere din beneficiul termenului.
81. Pentru a avea succes o procedura de insolventa si pentru a se putea da o sansa reala de redresare debitorului este nevoie de timp. Debitorul este deja in dificultate, nu isi mai poate plati datoriile exigibile cu fondurile banesti disponibile. Suspendarea executarilor individuale, chiar daca benefica, de cele mai multe ori s-a dovedit insuficienta.
82. Prin procedura reglementata de art. 123 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost imbunatatita pe parcurs, i se acorda debitorului un ragaz in care sa poata, cu ajutorul practicianului in insolventa, sa isi puna afacerile in ordine, respectiv sa evalueze care sunt contractele ce pot fi benefice pentru redresare si la care trebuie sa renunte.
83. In noua viziune legislativa se pune accentul pe revenirea financiara a debitorului printr-o serie de masuri si interdictii menite sa conduca la realizarea acestui scop, creditorii fiind chemati sa contribuie la redresarea debitorului, si nu sa il abandoneze.
84. Asa fiind, in actuala reglementare, prin vointa legiuitorului, toate contractele debitorului aflate in derulare la momentul declansarii procedurii insolventei sunt mentinute. Dispozitiile Legii nr. 85/2014 au caracter special, odata declansata procedura insolventei toate actiunile creditorilor derivate din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale de catre debitor anterior acestui moment fiind circumscrise limitelor impuse de acest act normativ.
85. Contractele in derulare fiind mentinute ope legis, creditorii sunt chemati sa isi expuna interesul pentru continuarea sau intreruperea relatiei contractuale cu debitorul. Este adevarat ca, pentru realizarea scopului procedurii, respectiv acoperirea pasivului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia, titularul puterii de a mentine sau denunta un contract in curs de executare care indeplineste conditiile legale ramane administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, dar aceasta putere este limitata in timp (cele 3 luni de la data deschiderii procedurii), existand, de asemenea, limitari si in ceea ce priveste masura mentinerii sau denuntarii contractelor.
86. Astfel, pe de o parte, mentinerea sau denuntarea unui contract poate fi supusa controlului judecatorului-sindic, pe calea contestatiei, in aplicarea art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014. Pe de alta parte, in cazul mentinerii unui contract, administratorul sau lichidatorul judiciar trebuie sa se asigure ca debitorul are fondurile banesti necesare pentru executarea contractului pe viitor si sa precizeze acest aspect trimestrial, in cadrul rapoartelor de activitate [art. 123 alin. (2) din Legea nr. 85/2014], iar in cazul denuntarii unui contract, o actiune in despagubiri poate fi introdusa de catre cocontractant impotriva debitorului si va fi solutionata de judecatorul-sindic [art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2014].
87. O alta prevedere menita sa responsabilizeze debitorul caruia i se acorda aceasta pasuire este prevazuta in teza finala a alin. (3) al art. 123: „Ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic.” Astfel, partenerul contractual poate solicita judecatorului-sindic rezilierea contractului pentru culpa debitorului, daca acesta nu isi executa obligatiile contractuale si nu efectueaza platile la termenele contractuale. Este evident ca textul se refera la executarea obligatiilor ulterior mentinerii contractului, cand relatiile contractuale sunt considerate reechilibrate.
88. In plus, potrivit art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar poate sa modifice, cu acordul cocontractantilor, pe parcursul perioadei de observatie, clauzele contractelor incheiate de debitor, astfel incat acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii.
89. De asemenea, daca se formuleaza cereri de revizuire a contractului pentru impreviziune, se va proceda conform prevederilor art. 1.271 din Codul civil, competenta solutionarii cauzei apartinand judecatorului-sindic [art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014].
90. In cazul in care contractul este mentinut, perioada de timp anterioara deschiderii procedurii si debitele restante pentru aceasta nu sunt luate in calcul, urmand parcursul lor firesc de creante anterioare deschiderii procedurii. Alin. (9) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 statueaza in acest sens: „Intr-un contract prevazand plati periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu il va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plati poate fi formulata cerere de admitere a creantei impotriva debitorului.”

    Asadar, chiar daca se mentin contractele, platile restante se vor face tot prin inscrierea in tabelul creantelor, in cadrul executarii silite colective si concursuale a insolventei, fara sa se stabileasca un regim de favoare pentru creditorii ale caror contracte au fost mentinute.

    De asemenea, mentinerea contractelor nu inseamna ca sunt lipsite de sanctiune neexecutarile anterioare ale debitorului, ci sanctiunea consta in executarea silita in cadrul procedurii insolventei. Ceea ce ar lipsi, intr-adevar, de eficienta masura mentinerii de catre legiuitor a contractelor ar fi posibilitatea rezilierii acestora, asadar a desfiintarii pentru viitor, pentru motive anterioare deschiderii procedurii, respectiv pentru neplata, cand dificultatile financiare, lipsa de venituri au generat imposibilitatea platii debitelor periodice scadente fata de partenerul sau contractual.

91. Mentinerea contractelor in curs se face in configuratia normativa actuala prin lege, si nu prin acordul partilor contractante sau prin puterea discretionara a judecatorului-sindic sau a administratorului/lichidatorului judiciar, consecinta fireasca fiind aceea de a fi considerate nescrise clauzele contractuale care ar permite creditorului sa desfiinteze cu efect pentru viitor contractul incheiat cu debitorul pentru unicul motiv al deschiderii procedurii fata de debitor.
92. Toate categoriile de contracte se supun regulii continuarii contractelor in curs, cu exceptia contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala, scopul continuarii fiind maximizarea valorii averii debitorului.
93. Ineficienta clauzelor de rezolutiune sau de reziliere de plin drept pentru cauza deschiderii procedurii insolventei aduce o atingere considerabila principiului libertatii contractuale, conform caruia nicio parte contractanta nu poate fi obligata sa continue un contract dupa ce si-a rezervat dreptul de reziliere. Clauzele mentionate fiind ineficiente, executarea contractului poate continua. Odata pastrat, contractul trebuie executat intocmai, in caz contrar, partea contractanta putand utiliza din nou contra debitorului toate mijloacele si sanctiunile prevazute de dreptul comun.
94. Ratiunea acestor derogari este specifica procedurii insolventei, care acorda prioritate reorganizarii prin redresare, in detrimentul lichidarii falimentare. Regulile specifice procedurii insolventei se aplica prioritar fata de cele din Codul civil, astfel incat, desi debitorul este in culpa contractuala pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor, creditorul nu va putea opta pentru rezolutiune sau reziliere, fiind obligat sa continue executarea contractului. Contractul este mentinut prin lege la deschiderea procedurii, in primele 3 luni ulterioare acestui moment urmand sa se definitiveze soarta sa, prin exercitarea optiunii de catre administratorul judiciar, in sensul mentinerii sau denuntarii, in functie de interesele debitorului, pentru maximizarea valorii averii acestuia si acordarii, pe cat posibil, a unei sanse reale de redresare.
95. Conform art. 1.549 din Codul civil, creditorul are optiunea intre a cere executarea silita a obligatiei debitorului si cererea de rezolutiune sau reziliere, impreuna cu daune-interese. Creditorul alege intre desfiintarea contractului si executarea silita in functie de interesul pe care il are in momentul optiunii, dreptul sau de optiune fiind expresia echilibrului necesar dintre principiul fortei obligatorii a contractului, principiul executarii in natura a obligatiilor asumate si principiul echitatii.
96. Pe de alta parte, procedura insolventei este o procedura executionala, concursuala si colectiva la care participa toti creditorii pentru urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de lege [art. 5 alin. (1) pct. 44 din Legea nr. 85/2014]. Daca pana la declansarea acestei proceduri, forta obligatorie a contractului si libertatea partilor de a contracta erau reperele de baza ale partilor in relatia contractuala, odata deschisa procedura insolventei, contractele inca in fiinta ale debitorului intra sub reglementarea limitativa speciala din Legea nr. 85/2014, al carei scop declarat este acoperirea pasivului debitorului si acordarea, in masura posibilitatii, a unei sanse reale de redresare. Asa fiind, creditorul, care pierde posibilitatea executarii individuale a debitorului pentru creantele sale, se vede pus si in situatia de a nu putea renunta la contract decat in limitele impuse de legiuitor, in considerarea interesului declarat prioritar al redresarii debitorului.
97. Asa fiind, creditorul nu se va mai putea prevala de neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre debitor pentru creantele anterioare deschiderii procedurii insolventei. Aceasta pentru ca, pe de o parte, creantele respective nu vor putea fi recuperate decat prin inscriere la masa credala, iar orice incercari de desfiintare a contractului pe motivul neindeplinirii obligatiilor a caror executare nu s-a obtinut inainte de deschiderea procedurii sunt blocate de mentinerea in fiinta prin efectul legii si fara nicio distinctie a tuturor contractelor debitorului. Contractele astfel mentinute sunt apoi reevaluate de administratorul judiciar, in termen de 3 luni, in functie de interesele debitorului.

    Altfel spus, prin efectul legii, creditorul isi pierde, practic, dreptul de optiune intre executarea silita (directa sau indirecta, dupa caz) si desfiintarea contractului. Desfiintarea contractului nemaifiind posibila, odata deschisa procedura insolventei, pentru motive anterioare acestui moment, creditorul mai poate doar sa participe la executarea silita colectiva si concursuala reglementata prin Legea nr. 85/2014 pentru a-si recupera creantele anterioare restante. Chiar si in situatia in care executarea obligatiilor dupa introducerea unei cereri de rezolutiune sau reziliere ar duce la lipsa de interes a creditorului pentru continuarea contractului, in situatia premisa a unei proceduri de insolventa in curs, contractul nu va putea fi desfiintat la initiativa creditorului, interesul creditorului sau lipsa de interes a acestuia subsumandu-se interesului superior al procedurii insolventei, respectiv acoperirea pasivului si redresarea debitorului.

98. Fata de cele expuse nu poate fi primit argumentul instantei de trimitere potrivit caruia „art. 123 din Legea nr. 85/2014 stipuleaza doar faptul ca deschiderea procedurii insolventei nu constituie motiv de desfiintare a contractelor in derulare, acestea putand fi mentinute in continuare, dupa o procedura anume reglementata”, lipsa de acuratete in redarea continutului art. 123 conducand si la o interpretare eronata a dispozitiilor legale invocate. Astfel, potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, contractele in derulare, fara ca legiuitorul sa faca vreo distinctie, se considera mentinute la data deschiderii procedurii, ceea ce inseamna, intr-o interpretare per a contrario, ca nu pot fi considerate desfiintate pentru orice motive anterior acelui moment. In continuare, in acelasi alineat se arata ca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, bineinteles, dintre cele considerate deja mentinute de catre legiuitor, cu respectarea procedurii reglementate in continuare in alin. (1).
99. Orice actiune in reziliere promovata pe calea dreptului comun pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectare datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei, asadar, orice asemenea actiune care ar tinde la desfiintarea contractului pentru motive anterioare declansarii procedurii insolventei ar veni in contradictie cu optiunea legiuitorului de a mentine toate contractele debitorului aflate in derulare la data declansarii procedurii insolventei pentru a le putea reevalua, in incercarea de a da o sansa reala de redresare debitorului, nefiind necesara si o prevedere expresa prin care sa se reglementeze interdictia promovarii sau continuarii actiunilor in reziliere pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale, nerespectare datand din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei. Mentinerea contractelor si inlaturarea oricaror clauze din acele contracte care ar putea conduce la desfiintarea lor la momentul intrarii in insolventa se inscriu in linia masurilor necesare si obligatorii, in viziunea legii, pentru atingerea scopului urmarit: acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia.
100. In ceea ce priveste norma imperativa prevazuta in art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului, aceasta are in vedere procese sau proceduri deja declansate si are ca scop mentinerea averii debitorului in starea existenta la deschiderea procedurii si concentrarea tuturor litigiilor avand ca obiect averea debitorului in competenta exclusiva a judecatorului-sindic. Acelasi remediu invocat de instanta de trimitere, respectiv valorificarea drepturilor in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creantelor, este prevazut si pentru creditorii ale caror contracte au fost mentinute. Astfel, in alin. (9) al art. 123 din Legea nr. 85/2014 se prevede ca: „Intr-un contract prevazand plati periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu il va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plati poate fi formulata cerere de admitere a creantei impotriva debitorului.”
101. Referitor la argumentul privind derularea sau promovarea impotriva unui debitor in insolventa a unor actiuni de tipul revendicarilor, constatarilor de nulitate sau anulare acte de proprietate, pe calea dreptului comun, asa cum a statuat deja instanta suprema, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu vizeaza toate actiunile, indiferent de natura lor, pe care debitorul aflat in insolventa le are, ci doar pe cele personale vizand realizarea creantelor impotriva falitului. Asa fiind, nu se poate asimila situatia actiunilor in revendicare, care nu pot fi suspendate dupa deschiderea procedurii, cu situatia actiunilor in rezilierea unor contracte introduse ulterior considerarii acestora ca mentinute, prin efectul legii. Prin actiunea in revendicare, spre exemplu, se urmareste valorificarea unui drept real, si nu a unui drept de creanta asupra paratei aflate in procedura insolventei (a se vedea Decizia nr. 1.409 din 15 mai 2014, pronuntata de Sectia I civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie). Or, in conditiile in care legea impune, pe o perioada determinata, mentinerea contractelor in derulare ale debitorului, creditorului i se suprima dreptul de a desfiinta contractul pentru motive anterioare deschiderii procedurii, in speta de fata neexecutarea obligatiilor constand in plata unor sume de bani cu titlu de arenda, conservandu-i-se doar posibilitatea de a-si exprima optiunea de a iesi din contract si de a se inscrie la masa credala. Si chiar in aceasta din urma situatie, creditorul poate fi obligat sa continue contractul, daca administratorul/lichidatorul judiciar apreciaza ca acest lucru este necesar pentru revitalizarea debitorului, bineinteles, cu asigurarea fondurilor banesti necesare executarii exemplare a contractului pe viitor, totul in scopul maximizarii averii debitorului si a sanselor acestuia de redresare. De asemenea, este posibil ca insusi creditorul sa isi doreasca o continuare a contractului cu debitorul, refuzul administratorului/lichidatorului judiciar de mentinere a contractului deschizand posibilitatea promovarii de catre creditor a unei actiuni in despagubire.
102. Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca legiuitorul este suveran in a aprecia care sunt masurile speciale si derogatorii de la dreptul comun cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Una dintre aceste masuri a fost mentinerea contractelor debitorului, creditorii avand posibilitatea sa formuleze cerere de admitere a creantei impotriva debitorului pentru sumele datorate cu titlu de arenda si neachitate de catre debitor. Asa cum s-a precizat deja, prevederile Legii nr. 85/2014 au caracter special si se aplica prioritar in raport cu normele din Codul civil.
103. Asadar, mentinerea contractelor in derulare ale debitorului, la deschiderea procedurii insolventei, chiar si in ciuda opozitiei cocontractantului, constituie o masura menita sa dea posibilitatea maximizarii averii debitorului, pentru a-l ajuta sa isi acopere pasivul si sa aiba o sansa reala de redresare.
104. Pentru ca un contract sa fie considerat in derulare si deci mentinut, este esential si necesar ca niciuna dintre cauzele de incetare a contractului, stabilite legal sau conventional, sa nu fi intervenit cu caracter definitiv pana la data deschiderii procedurii insolventei. Asa fiind, o actiune in rezilierea sau rezolutiunea unui contract in derulare nu mai este posibila daca are ca fundament neplata unor creante anterioare, chiar si in ipoteza in care nu se solicita si plata acelor creante, fata de prevederile imperative ale art. 123 din Legea nr. 85/2014, contractul fiind mentinut ope legis.
105. Mentinerea contractelor presupune insa, asa cum s-a aratat, o mai mare responsabilizare atat din partea administratorului/lichidatorului judiciar, dar si a debitorului. Dupa expirarea perioadei de trei luni in care se hotaraste soarta pe viitor a contractelor in curs ale debitorului, astfel cum au fost mentinute initial de legiuitor, contractele care supravietuiesc scrutinului administratorului/lichidatorului judiciar trebuie executate exemplar, altfel debitorul expunandu-se la toate sanctiunile prevazute de lege, promovarea de catre cocontractant a unei actiuni pentru neexecutari ulterioare deschiderii procedurii insolventei, care intra in competenta judecatorului-sindic, fiind una dintre ele, care poate sa duca la desfiintarea contractului din culpa debitorului.
106. Mentinerea contractului aflat in curs la data deschiderii procedurii insolventei este optiunea legiuitorului si se incadreaza in sfera dispozitiilor exprese invocate de instanta de trimitere. Aceasta mentinere este urmata in procedura insolventei de evaluarea administratorului/lichidatorului judiciar, optiunea acestuia in sensul denuntarii anumitor contracte putand fi supusa controlului, pe calea contestatiei, in fata judecatorului-sindic, in aplicarea dispozitiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, existand, asadar, acces la o instanta si, din acest punct de vedere, in conditiile in care pentru creantele neexecutate anterior deschiderii procedurii exista oricum un remediu, respectiv posibilitatea inscrierii la masa credala. Orice nerespectare ulterioara de catre debitor a obligatiilor contractuale poate atrage sanctiunile prevazute de lege, inclusiv pe cele vizand rezilierea contractului.

    Dat fiind faptul ca exercitarea dreptului de acces la justitie reprezinta o conditie sine qua non a realizarii efective a drepturilor si libertatilor persoanei, principiul accesului liber la justitie are in dreptul nostru o valoare constitutionala prin consacrarea si garantarea in legea fundamentala a dreptului persoanei de a se adresa justitiei. Astfel, dupa ce alin. (1) al art. 21 din Constitutia Romaniei recunoaste oricarei persoane dreptul de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca exercitiul acestui drept nu poate fi ingradit prin nicio lege. Asadar, nicio lege nu poate interzice celor interesati sa se adreseze justitiei pentru ca, in sistemul ordinii constitutionale actual, justitia este garantul drepturilor si libertatilor cetatenilor, iar art. 21 din Constitutia Romaniei valorifica tocmai aceasta functie a justitiei.

    Dreptul de a avea acces efectiv la o instanta nu este un drept absolut, el cunoscand anumite limitari. Privitor la caracterul non absolut al dreptului de acces la justitie, Curtea Europeana a aratat ca limitarile nu trebuie sa restranga accesul la justitie de o maniera sau pana la un punct in care acest drept este atins in chiar substanta sa; asemenea limitari nu se conciliaza cu dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventie decat daca urmaresc un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite i scopul urmarit.

107. Examinarea reglementarii supuse analizei prin solicitarea pronuntarii unei hotarari prealabile a relevat faptul ca o actiune formulata pe calea dreptului comun in rezilierea unor contracte cu executare succesiva mentinute de administratorul/lichidatorul judiciar ulterior deschiderii procedurii insolventei pentru neplata prestatiilor periodice anterioare acestui moment este incompatibila cu scopul urmarit de legiuitor, dar si contravine masurilor prevazute de acesta in realizarea scopului. Astfel, contractul aflat in derulare a fost mentinut prin efectul legii, fara nicio distinctie sau vreo prevedere legata de modul in care contractul a fost executat anterior deschiderii procedurii si, ulterior, in procedura insolventei prin nedenuntarea lui de catre niciuna dintre parti. Odata declansata aceasta procedura, ea este obligatorie, concursuala, executionala si colectiva, creditorii fiind tinuti sa respecte dispozitiile acestui act normativ in realizarea oricaror drepturi in legatura cu creantele ce le sunt datorate de debitor. Masura mentinerii contractului in derulare, luata in scopul maximizarii averii debitorului si redresarii acestuia, este urmata de alte masuri menite sa garanteze creditorilor ca drepturile si interesele lor sunt, de asemenea, urmarite si respectate in procedura. Asa fiind, este stabilita o perioada relativ scurta (de 3 luni) in care sa se stabilizeze raportul contractual, sunt prevazute masuri pentru asigurarea executarii exemplare pe viitor a contractului, in masura mentinerii si de catre administratorul/lichidatorul judiciar, se prevede posibilitatea modificarii clauzelor contractuale in vederea reechilibrarii contractului, sunt prevazute remediile atat pentru neexecutarile anterioare (executarea silita colectiva prin inscrierea creantelor restante la masa credala), cat si pentru cele ulterioare (posibilitatea introducerii unei actiuni in reziliere ce urmeaza a fi solutionata in cadrul procedurii insolventei de judecatorul-sindic). Ceea ce se urmareste in mod evident este o impiedicare a ruperii intempestive a contractului pe motiv de insolventa, fie ca aceasta are loc prin efectul unor clauze preexistente in contract, fie ca ar putea fi urmarita de creditor printr-o actiune in reziliere ulterioara, grefata pe creantele restante, fara solicitarea expresa a acestora. Daca in primul caz legiuitorul a prevazut expres ca sunt nule orice asemenea clauze preexistente de desfiintare a contractului pe motivul intervenirii insolventei, in cel de-al doilea caz, prin masurile prevazute in procedura insolventei, obligatorii pentru toti participantii, se obtine acelasi rezultat: nu se mai poate desfiinta contractul pentru motivul neexecutarii prestatiilor succesive anterioare deschiderii procedurii insolventei.
108. Masura mentinerii „fortate” a contractului, in temeiul legii, chiar cu riscul afectarii, pe termen scurt, a principiilor de drept comun, reprezinta o forma de interventie a legiuitorului intr-un contract valabil incheiat cu scopul protejarii debitorului aflat in dificultate, pentru a i se da sansa unei reale redresari. Interesul urmarit a se proteja este insa unul mult mai larg, respectiv sanatatea mediului de afaceri, creditorii fiind constransi sa participe la redresarea debitorului, si nu sa asiste pasiv la falimentul acestuia.

109. Pentru toate considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

   
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

   
In numele legii

   
D E C I D E:

    Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Iasi – Sectia civila in Dosarul nr. 1.187/244/2019 privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

    In interpretarea art.123 alin. (1), (3) si (9) din Legea nr.85/2014 nu sunt admisibile actiunile de reziliere a contractelor cu executare succesiva mentinute de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, introduse pe calea dreptului comun dupa momentul deschiderii procedurii insolventei pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale constand in plata unor sume scadente anterior deschiderii acestei proceduri.

    Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

    Pronuntata in sedinta publica astazi, 7 iunie 2021.

PRESEDINTELE SECTIEI A II-A CIVILE

MARIAN BUDA

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

Sursa: Înalta Curte de Casație și Justiție a României (iccj.ro)