Revendicare.Constatarea calitatii de proprietari asupra imobilului teren. plata daune interese. Neavizarea raportului de OCPI

Revendicare.Constatarea calitatii de proprietari asupra imobilului teren. plata daune interese. Neavizarea raportului de OCPI

Solutionarea actiunii in revendicare presupunea, in baza principiului rolului activ al instantei, principiu ce guverneaza procesul civil, conform art. 22 alin. (2) din Codul de procedura civila, verificarea titlurilor partilor cu privire la suprafata terenului in litigiu si, de asemenea, instanta trebuia sa stabileasca, administrand tot probatoriul necesar, daca exista o suprapunere faptica sau scriptica, rezultata din actele de proprietate sau o simpla ocupare a acestui teren si sa verifice din punct de vedere juridic ce titlu este mai caracterizat. A concluziona ca actiunea este neintemeiata doar pentru ca expertiza, care, desi, constata ca terenul reclamantilor este ocupat in parte de constructia edificata de parata, nu are valoare probatorie intrucat nu a fost avizata de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, nu reprezinta o dezlegare judicioasa a problemei litigioase pentru ca nu elucideaza situatia de fapt careia sa-i aplice norma de drept incidenta.

 In conditiile in care instanta de apel nu a raspuns criticilor reclamantilor cu privire la prezumtia dreptului de proprietate intemeiata pe titlul exhibat si nici nu a lamurit deplin situatia de fapt, nu se poate determina daca norma juridica a fost corect aplicata.  

Sectia I civila, decizia nr. 1860 din 22 noiembrie 2017      

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati, Sectia I civila la data de 24.09.2013, reclamantii A. si B. au solicitat, in temeiul art. 563 si urm. C.civ., in contradictoriu cu parata UAT Municipiul Galati, sa se constate calitatea lor de proprietari asupra imobilului teren situat in Galati, tarlaua T-x0, parcela P-x2 si pe cale de consecinta sa fie obligata parata la a lasa in deplina proprietate si posesie respectivul imobil. In subsidiar, reclamantii au solicitat ca, dupa recunoasterea dreptului de proprietate, in cazul in care lasarea in proprietate a terenului nu este posibila, parata sa fie obligata la plata unor daune interese in valoare de 543.099,69 euro reprezentand 2.428.307,33 lei.

Prin cererea conexa formulata la data de 28.11.2013 si inregistrata pe rolul Tribunalului Galati, reclamanta UAT Municipiul Galati a solicitat, in temeiul dispozitiilor art. 1310 C.civ., art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 136 alin. 4 din Constitutie, Legea nr. 26/1996 si O.G. nr. 96/1998, in contradictoriu cu paratii A., B., Regia Nationala a Padurilor Romsilva si Statul Roman prin Regia Nationala a Padurilor Romsilva, constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb autentificat sub nr. x din 30.03.2006 de BNPA C., incheiat intre sotii A. si B. si Regia Nationala a Padurilor Romsilva SA Directia Silvica Galati, solicitand si restabilirea situatiei anterioare schimbului, cu rectificarea corespunzatoare a cartilor funciare.

Prin incheierea de sedinta din 16.04.2015 s-a admis exceptia de conexitate invocata in dosarul nr. x/121/2013 si s-a dispus conexarea cauzei ce formeaza obiectul acestui dosar la cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. x/121/2013.

Prin incheierea de sedinta din 21.01.2015 a fost anulata, ca netimbrata, cererea modificatoare formulata de reclamanti.

 Prin incheierea de sedinta din 05.05.2015, a fost respinsa exceptia lipsei de interes a cererii conexe, invocata de reclamantii A. si B., iar prin incheierea din 11.06.2015, a fost respinsa, ca nefondata, exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Romsilva pentru Statul Roman.

Prin sentinta nr. 829 din 22.07.2015 Tribunalul Galati, Sectia I civila a respins, ca nefondata, atat cererea principala formulata de reclamantii A. si B., in contradictoriu cu parata UAT Municipiul Galati, avand ca obiect „revendicare imobiliara” cat si cererea conexa, avand ca obiect „actiunea in constatare a nulitatii absolute a contractului de schimb” autentificat sub nr. x din 30.03.2006 de BNPA C., incheiat intre reclamantii A. si B. si Regia Nationala Silvica Galati.

 Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii A. si B. si parata UAT a Municipiului Galati.

Reclamantii A. si B. au inteles sa  atace si incheierea din sedinta din 05.05.2015 prin care s-a respins, ca nefondata, exceptia lipsei de interes, vizand cererea conexa.

Prin decizia nr. 118/A din 3.05.2017 Curtea de Apel Galati, Sectia I civila a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamantii, cat si parata UAT a Municipiului Galati.

Recurentii-reclamanti au invocat dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C.proc.civ., formuland urmatoarele critici:

I. Hotararea pronuntata este nemotivata (art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.) intrucat nu cuprinde situatia de fapt retinuta de catre instanta de apel pe baza probelor administrate si nici argumentele pentru care au fost inlaturate apararile partilor. In considerentele hotararii judecatoresti atacate se regasesc doar obiectul cererilor, sustinerile pe scurt ale partilor si cele doua idei retinute de instanta de apel in fundamentarea solutiei recurate care nu pot avea semnificatia juridica a veritabilelor motive de fapt si de drept la care face referire legiuitorul in art. 425 alin.(1) lit. b)  C.proc.civ.

Referitor la exceptia lipsei de interes a paratei UAT Galati, in motivarea solutiei aferente exceptiei in discutie a fost reluat argumentul instantei de fond pe care instanta de apel l-a redat in considerentele deciziei atacate, fara alte precizari suplimentare, iar pe fondul cauzei, instanta de apel s-a rezumat la a sustine ca nu poate retine concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza, despre care a aratat ca nu delimiteaza si identifica terenurile partilor, dar a omis sa analizeze celelalte probe ce ar fi demonstrat contrariul acestei concluzii.

Sustin recurentii ca, atat timp cat in considerentele hotararii nu sunt analizate coroborat probele administrate in cauza, nu sunt stabilite imprejurarile de fapt esentiale, nu sunt evocate normele substantiale si procedurale incidente si aplicarea lor in speta, solutia exprimata in dispozitiv ramane nesustinuta. O astfel de hotarare devine arbitrara si nu permite exercitarea controlului judiciar, impunand solutia casarii cu trimitere, chiar daca, strict teoretic, instanta s-a pronuntat pe fond, respingand actiunea ca „neintemeiata/nefondata”.

II. Hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.).

a) Asa cum s-a aratat anterior, situatia de fapt ce ar fi trebuit sa fie retinuta de catre instanta de apel lipseste cu desavarsire, in considerentele hotararii recurate fiind prezentate doar sustinerile partilor cu privire la situatia de fapt, din perspectiva exclusiva a acestora.

Determinarea si aplicarea corecta a normelor de drept material presupun, cu necesitate, premisa stabilirii, de catre instanta, a unei situatii de fapt, calificata corect juridic, la care sa se raporteze in procesul de aplicare a dispozitiilor de drept substantial aferente calificarii juridice a situatiei de fapt.

b) Raportat la solutia pronuntata in privinta fondului cauzei, invedereaza faptul ca principalul capat de cerere al actiunii formulate de reclamanti a fost calificat juridic drept o actiune in revendicare, imprejurare care atrage incidenta, in speta, a dispozitiilor 1169 Cod civil anterior, fata de momentul dobandirii dreptului de proprietate (anul 2006). Aceeasi concluzie rezulta si din prevederile art. 565 din noul Cod civil, conform carora proba dreptului de proprietate asupra imobilelor inscrise in cartea funciara in cadrul unei actiuni in revendicare se face cu extrasul de carte funciara numai dupa finalizarea lucrarilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala si deschiderea cartii funciare pentru imobilul respectiv.

In cauza dedusa judecatii, nefiind finalizate lucrarile de cadastru, efectul/scopul inscrierii in cartea funciara a imobilului consta doar in opozabilitatea dreptului de proprietate fata de terti, regulile consacrate de Codul civil anterior si de doctrina ramanand, in continuare, aplicabile.

Asadar, intrucat dreptul de proprietate a fost dobandit in temeiul unui act juridic avand o valoarea mai mare de 250 lei, reclamantii au probat dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren in litigiu, in principal, cu inscrisuri si cu expertiza de specialitate.

Deoarece concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza nu au fost retinute de instanta de apel (motivat de lipsa avizarii OCPI), in aceasta ipoteza se impunea ca, in vederea determinarii dreptului de proprietate al reclamantilor si a suprafetei in litigiu, instanta de apel sa aiba in vedere inscrisurile depuse de partile litigante.

Reclamantii sustin ca, potrivit titlului de proprietate, detin o suprafata totala de 77.585,67 mp, teren situat in Galati, tarlaua x0, parcela x2, pe care l-au dobandit ca urmare a parcurgerii si finalizarii procedurii speciale a ocuparii definitive reglementata de O.G. nr. 96/1998, procedura concretizata in incheierea contractului de schimb autentificat sub nr. x/2006. Identificarea/delimitarea imobilului a fost facuta prin planul topografic/schita cadastrala aferenta terenului, intocmita odata cu intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara, moment incepand cu care atat dreptul de proprietate al reclamantilor, cat si localizarea exacta a terenului au devenit opozabile U.A.T. Galati.

Intimata-parata U.A.T. Galati a dobandit in proprietate (in domeniul public), in vederea „realizarii obiectivului de investitii – reabilitarea si modernizarea sistemelor de apa si canalizare si realizarea statiei de epurare a apelor uzate in municipiul Galati”, conform inscrisurilor pe care le-a depus la dosarul cauzei (H.G. nr. 1009 din 01.09.2005), o suprafata de 24 ha teren situata in tarlaua x1/1 parcela x1/1. Ulterior, in temeiul unui schimb (aprobat prin HCL) realizat cu D., U.A.T. Galati a dobandit in proprietate suprafata totala de 36.9201 mp amplasata in tarlalele x0, x3, x5 si x6, din care suprafata de 7.332 mp este situata in tarlaua x0, alta parcela.

Din analiza schitelor cadastrale ale celor doua terenuri alaturate, astfel cum a rezultat si din expertiza de specialitate efectuata in cauza, doar o suprafata de 43 mp din terenul dobandit ulterior de U.A.T. Galati se suprapune cu terenul reclamantilor, suprapunerea fiind cauzata de gresita incadrare in planul cadastral a suprafetei apartinand U.A.T. Galati.

Prin urmare, motivul „lipsei unei identificari si delimitari corecte a suprafetei de teren detinute de fiecare parte”, care a fost retinut de Curtea de Apel Galati, in justificarea solutiei de respingere a actiunii principale, nu este valabil pentru intreaga suprafata de teren revendicata, ci doar exclusiv in privinta suprafetei de 43 mp pe care exista suprapunerea terenurilor celor doua parti in discutie, astfel cum rezulta din suprapunerea schitelor cadastrale ale celor doua terenuri relevata in anexa la raportul de expertiza topografica intocmit in cauza.

Asa fiind, instanta de apel putea, cel  mult, respinge in parte actiunea in revendicare, respectiv in limita suprafetei de 43 mp.

In orice caz, nici in privinta suprafetei de 43 mp teren instanta de apel nu a aplicat regulile care guverneaza compararea titlurilor de proprietate ale partilor litigante, analiza in urma careia sa determine dreptul de proprietate al carei parti litigante are prioritate in speta.

In concluzie, considera ca instanta de apel nu a facut aplicarea prevederilor legale ce reglementeaza actiunea in revendicare (respectiv aspectul privind proba dreptului de proprietate pretins de reclamanti  – dispozitii de drept material), in cuprinsul considerentelor hotararii recurate neexistand o analiza a titlurilor de proprietate.

c) In mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei de interes a UAT Galati prin incheierea de sedinta din 05.05.2015, intrucat aceasta parte nu a dovedit ca are un interes determinat, legitim, personal, nascut si actual in prezenta cauza, iar din formularea cererii de chemare in judecata nu rezulta ca UAT Galati ar urmari prevenirea incalcarii vreunui drept sau evitarea unei pagube iminente, ce altfel nu ar putea fi reparata.

Daca s-ar admite cererea de chemare in judecata, ar fi anulat contractul de schimb nr. x din 30.03.2006 iar partile ar fi repuse in situatia anterioara, terenul in litigiu ar reintra in fondul forestier national si nicidecum in domeniul public sau privat al UAT Galati care ar continua sa detina, tot cu incalcarea dreptului de proprietate, de aceasta data al statului, statia de pompare edificata pe terenul altuia.

Astfel fiind, prin promovarea demersului juridic constand in actiunea in nulitatea contractului de schimb, reclamanta-parata-intimata Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiului Galati nu va dobandi niciun folos material, personal intrucat aceasta parte nu a facut dovada detinerii vreunui drept de proprietate, concesiune, administrare, folosinta gratuita avand ca obiect terenul in discutie.

Recurenta-parata Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiului Galati a invocat dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., formuland urmatoarele critici in ceea ce priveste

cererea conexa:

I. In mod gresit instanta de apel a retinut ca prin Ordinul MAPDR nr. 107 din 24.02.2006 terenul ar fi fost scos din domeniul public al statului, astfel incat putea face obiectul unei tranzactii, fiind in circuitul civil. Motivul de nulitate absoluta vizeaza nevalabilitatea contractului de schimb datorita caracterului inalienabil al terenului care avea destinatia de fond forestier, categoria de folosinta padure, se afla in domeniul public al statului si era administrat de Romsilva.

Prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr. 107 din 24.02.2006, la art. 1 al. 2 se mentioneaza ca ”Terenul (din cauza) face parte din fondul forestier proprietate publica a statului si este administrat de RNP- Romsilva, prin Directia Silvica Galati, Ocolul Silvic X”. Rezulta ca, la data emiterii Ordinului anterior mentionat (24.02.2006), se atesta de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale ca terenul vizat apartine Statului Roman, facand parte din domeniul public. Prin ordinul anterior mentionat a fost aprobata, de principiu, scoaterea din circuitul forestier a terenului prin ocupare definitiva pentru realizarea scopului: dezvoltare «Complex social-sportiv».

Prin acest Ordin s-a initiat procedura pentru scoatere din fondul forestier national prin ocupare definitiva cu compensare echivalenta a terenului vizat. Pentru a fi finalizata procedura, trebuia urmate etapele prevazute de H.G. nr. 796/2002 pentru aprobarea Metodologiei de achizitionare, prin cumparare, schimb sau donatie, de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, prin Regia Nationala a Padurilor, a terenurilor ce pot fi incluse in fondul forestier proprietate publica a statului.

Procedura legala ce trebuie urmata pentru realizarea de schimburi de terenuri este reglementata in Capitolul IV – art. 25 – 35 din H.G. nr. 796/2002 (art. 25 prevede ca „Terenurile forestiere proprietate publica a statului, administrate de Regia Nationala a Padurilor, pot face obiectul schimbului, cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, numai in situatia in care lipsesc din fondurile prevazute la art. 5 sumele disponibile necesare cumpararii terenurilor”). Mai mult, art. 26 al. (3) din H.G. nr. 796/2002: „Pentru efectuarea schimbului, terenurile pentru care exista aprobare in vederea schimbului se trec din domeniul public al statului in domeniul privat al statului prin hotarare a Guvernului, la initiativa Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei si al Ministerului Apelor si Protectiei Mediului. In aceeasi hotarare a Guvernului va fi mentionata si suprafata de teren ce urmeaza sa fie achizitionata de Regia Nationala a Padurilor prin schimb cu terenul trecut in domeniul privat al statului.”

Prin urmare, sustine recurenta, prin ordinul mai sus aratat s-a schimbat doar destinatia terenului, iar nu apartenenta la domeniul public. Intrucat procedura prealabila nu este constitutiva de drepturi, in cauza nu exista o hotarare de guvern prin care sa se realizeze trecerea din domeniul public in cel privat.

In cuprinsul acestui ordin sunt mentionate etapele ulterioare necesare si obligatorii a fi parcurse anterior incheierii contractului de schimb. Nu exista identitate intre destinatia terenurilor si regimul juridic propriu al terenurilor.

II.  Instanta de apel nu a analizat motivul de nulitate privind vanzarea lucrului altuia.

Instanta de fond a retinut dispozitiile legale ce reglementeaza calitatea de administrator a paratei Romsilva, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) si art. 6 lit. a) din H.G. nr. 1105/2005 si dispozitiile art. 38 din H.G. nr. 798/2002.

Prin incheierea de rectificare prezentata de intimatii-parati, prin care se mentioneaza ca „Statul Roman – prin Romsilva are calitatea de copermutant si nu parata Romsilva SA, in nume propriu”, cum era mentionat in contract, considerandu-se de catre partile semnatare ca simpla modificare ulterioara prin mentionarea proprietarului real (Statul Roman), dar fara participarea acestuia, ar fi de natura sa acopere si aceasta nulitate generata de notiunea de vanzare a lucrului altuia (art. 1409 Cod civil in „toate celelalte reguli prescrise pentru vanzare, se aplica si in contractul de schimb”). Instantele de fond nu au analizat efectele juridice produse de incheierea de rectificare inregistrata in cauza de catre reclamantii A. si B., incheiere a carei legalitate este mai mult decat indoielnica.

Conditia esentiala si necesara pentru validitatea contractului de schimb este ca cei doi copermutanti sa fie proprietarii bunurilor ce fac obiectul contractului, or, in speta, Romsilva este administrator al bunurilor proprietate publica ale Statului Roman, lucru ce rezulta din insusi contractul de schimb.

Temeiurile de drept retinute doar de catre instanta de fond reglementeaza calitatea Romsilva de administrator al terenurilor forestiere aflate in domeniul public al Statului Roman, avand aptitudinea concreta de a incheia acte de administrare, nu si acte de dispozitie, situatie fata de care parte in contract este proprietarul terenului, nu administratorul acestuia in nume propriu.

III. Instanta de apel nu a analizat motivul de nulitate privind fraudarea dispozitiilor O.U.G. nr. 96/1998.

Prin intampinare, reclamantii A. si B. si parata Romsilva au formulat o aparare comuna, dar neprobata, conform careia ar fi realizat procedura de scoatere definitiva din circuitul forestier, prin echivalent, in baza dispozitiilor O.U.G. nr. 96/1998.

Chiar daca, teoretic, s-ar fi realizat aceasta procedura, recurenta sustine ca este evidenta fraudarea legii la momentul incheierii contractului de schimb, avand in vedere ca paratii A. si B. au initiat procedura de scoatere definitiva din fondul forestier a terenului de 7 ha cu motivarea ca scopul urmarit este construirea unui „Complex social-sportiv”, desi, in realitate, intentia lor a fost de a construi un centru comercial, un mall, obiectiv de interes privat.

Acest lucru este confirmat chiar de faptele paratilor care, impreuna cu proprietarii loturilor invecinate au solicitat Primariei municipiului Galati eliberarea unui certificat de urbanism pentru obtinerea autorizatiei de construire centru comercial.

Aceasta in conditiile in care art. 24 lit. d) din O.U.G. nr. 96/1998, de care se prevaleaza paratii, reglementeaza realizarea de investitii cu caracter social, cultural, sportiv, medical si de cult, iar teza principala a art. 24 prevede, cu valoare de principiu, ca reducerea suprafetei padurilor din fondul forestier national este interzisa, cu exceptia anumitor situatii. De asemenea, art. 54 din Legea nr. 26/1996 privind Codul silvic (in vigoare la data incheierii contractului de schimb) prevede ca „Reducerea suprafetei fondului forestier proprietate publica este interzisa.”

Intentia de fraudare rezulta din certificatul de urbanism emis ca urmare a solicitarii formulate de catre intimatii-parati, neavand relevanta ca mall-ul nu a mai fost construit sau ca certificatul de urbanism nu mai este valabil, atata vreme cat acesta face dovada pozitiei subiective a paratilor, si anume aceea de a dezvolta un mall, iar nu un centru sportiv.

Avand in vedere faptul ca instanta de apel nu a analizat decat un singur motiv de nulitate, din cele trei invocate, avand in vedere ca, la analiza acelui motiv de nulitate, nu au fost indicate normele de drept material aferente, solicita casarea in parte a deciziei civile recurate si trimiterea cauzei in rejudecare la Curtea de Apel Galati, in privinta cererii conexe avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb.

La data de 17.08.2017, in termen legal, intimata-parata Regia Nationala a Padurilor Romsilva-Directia Silvica Galati, a formulat intampinare prin care a invocat exceptia nulitatii recursului paratei Unitatea Administrativ Teritoriala a municipiului Galati pentru neincadrarea in motivele expres prevazute de art. 488 C.proc.civ. iar, in subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Pe fondul recursului, intimata-parata a aratat ca toate etapele procedurale specifice schimbului de terenuri din cauza au fost respectate si ca sustinerea privind vanzarea lucrului altuia este infirmata de faptul ca prin Ordinul MAPDR nr. 107 din 24.02.2006 Regia Nationala a Padurilor Romsilva a fost imputernicita cu ducerea la indeplinire a procedurilor privind scoaterea din fondul forestier national prin ocupare definitiva cu compensare echivalenta finalizate prin contractul de schimb.

Recurenta UAT Galati nu a facut dovada ca partile semnatare ale contractului de schimb au actionat cu intentia de a frauda legea si nici nu a aratat procedeul fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii.

Dovada respectarii dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii contractului de schimb o constituie si Rezolutia din 30.09.2009 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de mai multi functionari publici si fata de reclamantul-parat A.

La data de 22.08.2017, in termen legal, recurentii-reclamanti A., B. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului paratei Unitatea Administrativ Teritoriala a municipiului Galati si acordarea cheltuielilor de judecata.

Sustin reclamantii ca HG nr. 796/2002 nu este aplicabila in cauza, terenul in discutie intrand in patrimoniul reclamantilor A. si B. urmare a aprobarii solicitarii de initiere a procedurii de scoatere definitiva a terenurilor din fondul forestier national cu compensare terenuri echivalente, procedura reglementata de O.G. nr. 96/1998 si de Codul silvic anterior.

Cele doua proceduri au finalitati si conditii diferite, sens in care nu pot fi confundate.

Referitor la pretinsa lipsa a calitatii de proprietar a RNP Romsilva, care, potrivit legislatiei in vigoare, avea doar calitatea de administrator al terenurilor ce fac parte din fondul forestier national, recurentii-reclamanti arata ca Regia Nationala a Padurilor Romsilva reprezinta o unitate aflata in subordinea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin intermediul careia sunt exercitate atributii specifice domeniului silviculturii, iar mentionarea, de catre notarul public, in cuprinsul contractului de schimb, a cuvantului „proprietar” in loc de „administrator” a fost rezultatul unei simple erori materiale, rectificata in prezent.

Referitor la pretinsa frauda la lege, recurentii-reclamanti arata ca recurenta UAT Galati este in eroare cu privire la intentia reclamantilor de a edifica un mall pe terenul in discutie, nicaieri in certificatul de urbanism nr. x din 24.04.2007, nefiind mentionata o asemenea situatie. Reclamantii au intentionat realizarea unui obiectiv denumit Complex social sportiv, asa cum de altfel rezulta si din actele dosarului.

Inalta Curte, inregistrand dosarul ca recurs, a procedat, la data de 18.09.2017, la intocmirea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului.

            Completul de filtru, constatand ca raportul intruneste conditiile art. 493 alin. (3) C.proc.civ., a dispus, prin rezolutia de la aceeasi data, comunicarea raportului partilor, pentru ca acestea sa depuna puncte de vedere conform dispozitiilor art. 493 alin. (4) C.proc.civ.

            In cauza nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Prin incheierea din Camera de Consiliu din data de 18.10.2017, au fost admise, in principiu, recursurile.

            Analizand cauza, Inalta Curte constata urmatoarele:

In esenta, recursul reclamantilor A. si B. vizeaza nemotivarea hotararii de respingere a actiunii principale, faptul ca instanta de apel nu a aplicat regulile de analiza comparativa a titlurilor de proprietate specifice actiunii in revendicare, precum si gresita respingere a exceptiei lipsei de interes a paratei UAT Galati, motivele fiind incadrabile in dispozitiile art. 488 C.proc.civ.

Recursul paratei UAT Galati priveste gresita calificare a regimului juridic al terenului care nu ar fi fost scos din domeniul public al statului prin Ordinul MAPDR nr. 107 din 24.02.2006, neanalizarea motivelor de nulitate absoluta privind vanzarea lucrului altuia si fraudarea dispozitiilor OUG nr. 96/1998, aspecte care, contrar sustinerilor intimatei Romsilva,  pot fi incadrate in dispozitiile art. 488 C.proc.civ.

Criticile referitoare la neanalizarea tuturor aspectelor ce tin de legalitatea si temeinicia sentintei si nemotivarea solutiei de mentinere a acestei hotarari, intr-o maniera care sa permita efectuarea controlului judiciar in recurs,  invederate de fiecare parte, pot fi incadrate in motivul de recurs reglementat de art. 488 pct.6 C.proc.civ.

Se mai reproseaza instantei de apel ca a efectuat o verificare incompleta a situatiei litigioase, ceea ce a determinat o incorecta aplicare a textelor de lege incidente in cauza.

1. In ceea ce priveste recursul reclamantilor, acestia au sustinut ca instanta de apel nu a analizat exceptia lipsei de interes a Unitatii administrativ teritoriale in a formula cererea conexa, preluand de la instanta de fond o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor art. 32 alin.(1) lit. d) rap. la art. 33 C.proc.civ., iar in privinta actiunii principale, ca a incalcat normele de drept material referitoare la analiza comparativa a drepturilor de proprietate.

Inalta Curte retine ca instanta de apel a validat concluzia primei instante in sensul ca interesul paratei de a investi instanta cu o actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb, fata de care este tert, este justificat „prin prisma prefigurarii solutiei de admitere a actiunii principale”, adica a actiunii in revendicare promovata de reclamanti impotriva sa. Asertiunea este corecta cata vreme sensul acestei statuari a instantei este acela ca parata, prefigurand o eventuala solutie de admitere a actiunii in revendicare, nu s-a limitat la formularea unei simple aparari in actiunea principala, ci a adoptat cea mai energica pozitie procesuala, prin formularea actiunii conexe, prin care tinde la a lipsi de eficienta juridica titlul de care se prevaleaza reclamantii in actiunea in revendicare, ceea ce-i justifica, deci, interesul in formularea actiunii in nulitate.

In ceea ce priveste imprejurarea ca, in apel, nu s-a procedat la o comparare de titluri pentru terenul in litigiu, intr-adevar, se constata ca, mentinand solutia de respingere a actiunii in revendicare, instanta a notat, in considerentele deciziei atacate, ca a administrat la cererea partilor probe suplimentare despre care a afirmat ca sunt nerelevante sub aspectul pretins de reclamanti, acela ca pe terenul lor s-ar fi edificat statia de epurare, inlaturand concluziile raportului de expertiza pentru lipsa avizului OCPI si pentru incertitudinea exprimata, in concluzii, de catre expert.

Instanta de apel nu a raspuns criticilor reclamantilor cu privire la prezumtia dreptului de proprietate intemeiata pe titlul exhibat si nici a lamurit deplin situatia de fapt. Or, in conditiile in care situatia de fapt nu a fost pe deplin stabilita, nu se poate determina daca norma juridica a fost corect aplicata.

In cauza, solutionarea unei actiuni in revendicare presupunea, in baza principiului rolului activ al instantei, principiu ce guverneaza procesul civil, conform art. 22 alin. (2) C.proc.civ., a se verifica titlurile partilor cu privire la suprafata terenului in litigiu, sa se stabileasca, administrand tot probatoriul necesar, daca exista o suprapunere faptica sau scriptica, rezultata din actele de proprietate sau o simpla ocupare a acestui teren si sa se verifice din punct de vedere juridic ce titlu este mai caracterizat. A concluziona ca actiunea este neintemeiata doar pentru ca expertiza care, desi constata ca terenul reclamantilor este ocupat in parte de constructia edificata de parata, nu primeste, din partea instantei, valoare probatorie pentru ca nu a fost avizata de OCPI, nu reprezinta o dezlegare judicioasa a problemei litigioase pentru ca nu elucideaza situatia de fapt careia sa-i aplice norma de drept incidenta.

Din acest punct de vedere sunt incidente dispozitiile art.488 pct.8 C.proc.civ., dispozitiile art. 565 C.civ. nefiind corect aplicate.

2. In ceea ce priveste recursul declarat de UAT Galati, si aceasta parte sustine ca instanta de apel nu a raspuns tuturor criticilor, neanalizand toate motivele de nulitate a contractului de schimb cu care a fost investita si a interpretat gresit dispozitiile legale atunci cand a apreciat ca  terenul a fost scos din domeniul public anterior incheierii contractului de schimb.

Inalta Curte apreciaza ca aceste critici sunt intemeiate.

Astfel, se constata ca in cererea conexa au fost indicate drept cauze de nulitate a contractului de schimb apartenenta terenului la domeniul public al statului, ceea ce atrage caracterul inalienabil al acestuia, instrainarea in nume propriu de catre Romsilva a unui bun aflat in proprietatea statului si nu a sa (deci, a bunului altuia), precum si fraudarea dispozitiilor O.G. nr.96/1998 care reglementeaza, in mod restrictiv, situatiile in care poate fi schimbata categoria de folosinta a terenurilor forestiere. De asemenea, in acest context, a fost invocata incidenta H.G. nr.796/2002 pentru aprobarea Metodologiei de achizitionare, prin cumparare, schimb sau donatie, de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, prin Regia Nationala a Padurilor, a terenurilor ce pot fi incluse in fondul forestier proprietate publica a statului.

Analizand prima cauza de nulitate a contractului de schimb, instanta de apel a apreciat doar ca Ordinul MAPDR nr.107/2006 prin care terenul iesea din domeniul public al statului nu a fost contestat. In baza acestui rationament, instanta de apel nu a mai analizat celelalte argumente ale reclamantei din cererea conexa, considerand ca sunt aspecte ce tin de legalitatea emiterii respectivului act administrativ.

Este gresita aceasta premisa, in conditiile in care UAT Galati nu a invocat aspecte de nelegalitate a ordinului emis, ci interpretarea eronata a efectelor pe care acesta le-a produs in raporturile juridice dintre parti, ce au afectat valabilitatea contractului de schimb incheiat ulterior.

Instanta de apel a preluat considerentele hotararii de fond referitoare la necontestarea ordinului, fara a raspunde sustinerilor paratei reclamante in sensul ca, in ordin, nu este indicat actul juridic in baza caruia terenul a fost scos din domeniul public, motiv pentru care acest ordin a avut doar rolul de a aproba schimbarea destinatiei terenului si a initia  procedura de scoatere a acestuia din domeniul public al statului, procedura ce se impunea a fi continuata cu derularea etapelor administrative reglementate de H.G. nr.796/2002, avand ca finalitate emiterea unei hotarari de guvern care sa aprobe schimbarea regimului juridic al terenului. Paratii din cererea conexa au combatut aceasta afirmatie, sustinand ca ordinul a fost emis cu respectarea O.G. nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national si a avut ca efect direct si imediat scoaterea terenului din domeniul public. Au aratat ca cele doua acte normative contin proceduri aplicabile in situatii diferite, astfel ca H.G. 796/2002 nu este incidenta in cauza.

Desi instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor art. 27 alin. (2) si 28 din H.G. nr.796/2002, atunci cand a analizat regimul juridic dobandit de terenurile schimbate, instanta de apel nu a validat, dar nici nu a infirmat acest rationament si nu a raspuns argumentelor partilor cu privire la aplicabilitatea, in cauza, a respectivei hotarari de guvern. In acest sens, trebuia lamurit raportul dintre cele doua reglementari si, prin prisma textului de lege identificat ca fiind aplicabil,  care a fost efectul produs de Ordinul MAPDR asupra regimului juridic al terenului in litigiu la data incheierii contractului de schimb.

In conditiile in care aceste dezlegari, ce tin de aplicarea corecta si coroborata a normelor juridice invocate de parti, erau esentiale pentru a se stabili daca terenul, mai era, la momentul schimbului, in domeniul public al statului, instanta de apel s-a rezumat la a aprecia ca ordinul, necontestat fiind, nu mai poate fi cenzurat intr-un litigiu de drept comun, desi, astfel cum s-a aratat, aspectele deduse judecatii nu vizau legalitatea acestuia, ci erau menite a lamuri efectele pe care emiterea sa le-a produs asupra regimului juridic al terenului. Aspectele de nelegalitate invocate de catre recurenta in motivele de apel nu puteau fi inlaturate fara o examinare efectiva, necesara pentru ca rationamentul judiciar al instantei de apel sa poata constitui obiect al controlului de legalitate.

In plus, instanta de apel nu a analizat celelalte doua motive de nulitate ale contractului de schimb, invocate in mod distinct de parata reclamanta.

Unul dintre motive se refera la vanzarea lucrului altuia, dispozitie aplicabila si contractului de schimb, parata reclamanta apreciind ca,  in cauza, nu s-a lamurit daca Romsilva avea calitatea de proprietar asupra terenului ce a constituit obiect al contractului de schimb sau de administrator, terenul ramanand in proprietatea statului, cu atat mai mult cu cat instantelor de fond li s-a adus la cunostinta existenta unei incheieri de rectificare a contractului de schimb din 18.02.2014 in privinta calitatii acestui copermutant,  in care se prevede ca titularul terenului dobandit in urma schimbului este Statul Roman si nu Regia Nationala a Padurilor care are doar calitatea de administrator al fondului forestier proprietate publica a statului din care provine imobilul dobandit de sotii A. si B.

Instanta de fond a apreciat ca, odata scos din domeniul public, terenul a fost atribuit Romsilva cu destinatie speciala in vederea incheierii contractului de schimb, asertiune combatuta in calea de atac,  insa instanta nu a inteles sa raspunda acestei critici.

Prin urmare, se impunea a fi analizat daca o astfel de imprejurare are consecinte juridice cu privire la proprietarul bunului instrainat si sa se stabileasca in ce calitate Regia Nationala a Padurilor prin Directia Silvica Galati a semnat contractul de schimb si daca textele de lege aplicabile la acea data ii permiteau efectuarea acestui act de dispozitie in conditiile in care s-a incheiat actul juridic dedus judecatii.

Referitor la fraudarea dispozitiilor O.G. nr.96/1998, de asemenea nu s-a analizat in ce modalitate acest text de lege este aplicabil, daca au fost incalcate norme juridice imperative cuprinse in acest act normativ ce conditioneaza  incheierea valabila a actului sau daca acestea tin de executarea lui. Desi aceste critici au fost formulate in apel, cu argumente neechivoce de nelegalitate si netemeinicie referitoare la solutia de fond in care s-a apreciat ca nu exista dovada intentiei de frauda, instanta de apel nu a raspuns acestora, neputandu-se efectua, astfel, in recurs, un control judiciar asupra rationamentului care a condus la mentinerea solutiei cu privire la cauzele de nulitate ale contractului de schimb.

In consecinta, retinand incidenta atat a dispozitiilor art. 488 pct.6 cat si a art.488 pct.8 C.proc.civ., Inalta Curte a admis recursurile, a casat decizia recurata in conformitate cu dispozitiile art.497 C.proc.civ. si a trimis cauza, spre rejudecarea cererilor, aceleiasi instante de apel, in vederea  unei corecte stabiliri a situatiei de fapt si a raporturilor juridice intre partile din actiunea principala prin aplicarea dispozitiilor art. 563 C.civ., precum si a verificarii legalitatii contractului de schimb ce constituie titlul reclamantilor, in actiunea conexa.  

Fata de solutia de casare pronuntata, instanta de apel va aprecia si asupra relevantei in ceea ce priveste solutionarea cauzei a imprejurarilor noi, survenite in timpul derularii litigiului, ce au fost invederate in faza dezbaterilor recursului, referitoare la adjudecarea imobilului, obiect al litigiului, in procesul de executare silita.