Revendicare. Cerere de restituire a imobilului, fondata pe dreptul comun, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 suspendata.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA I CIVILA
Decizia nr. 1108/2012 Dosar nr. 4489/63/2006
Sedinta publica din 21 februarie 2012
Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea formulata la 5 octombrie 2000, T.R. (in nume propriu dar si in calitate de mostenitoare a sotului sau T.A.) a solicitat instantei, in contradictoriu cu Statul Roman prin M.F.P. – D.G.F.P.D., Municipiul Craiova prin Primar si R.A.A.D.P.F.L. Dolj, sa oblige paratii, a-i lasa in deplina proprietate imobilul din Craiova (format din teren in suprafata de 174 m.p. si casa de locuit) iar in subsidiar, in situatia cand bunul nu mai exista sau este afectat altor constructii, sa fie obligati paratii, la plata contravalorii imobilului.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat ca impreuna cu sotul sau a stapanit nemiscatorul care a fost dobandit prin act autentic de vanzare-cumparare, iar in anul 1959, urmare unei vizite in zona a unui demnitar comunist, imobilul, situat intr-o zona ultracentrala, a fost expropriat in vederea construirii unui bloc de locuinte.
Prin precizarea formulata la 8 aprilie 2009, reclamanta a aratat ca intelege sa extinda cadrul procesual fixat initial, prin introducerea in cauza in calitate de parati a Consiliului Judetean Dolj si SC P.T. SA, cu motivarea ca terenul, in suprafata de 505 m.p. pe care l-a primit in schimbul celui expropriat, este ocupat de acesti parati.
Prin sentinta civila nr. 6716 din 20 iunie 2003 a Judecatoriei Craiova a fost perimata actiunea promovata de reclamanta, sentinta care a fost desfiintata de Tribunalul Dolj, in recursul acesteia.
Reclamanta a precizat obiectul actiunii, aratand ca imobilul revendicat se afla in Craiova, ca o parte din teren este ocupata de blocuri, iar o parte are destinatia de spatiu verde, precum si curtea unui bloc.
Prin sentinta civila nr. 1844 din 9 martie 2006, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. 27355/2000, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta.
Impotriva acestei sentinte, cea in cauza a declarat apel criticand-o pentru nelegalitate si motivand ca instanta de fond in mod gresit a respins actiunea ca inadmisibila, desi procesul a inceput anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civila nr. 1138 din 6 septembrie 2006, pronuntata de Tribunalul Dolj, sectia civila, in dosarul nr. 2754/CIV/2006, a fost admis apelul declarat de reclamanta T.R., impotriva sentintei civile mai sus mentionate, in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin M.F.P. Bucuresti, D.G.F.P. Dolj, Primaria Municipiului Craiova si R.A.A.D.P.F.L. Craiova, a fost anulata sentinta, cauza fiind retinuta pentru judecare in prima instanta, la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca in raport de normele de competenta in vigoare la data introducerii actiunii (5 octombrie 2000), competenta judecarii cauzei revenea Judecatoriei daca obiectul avea o valoare mai mica de 1 miliard lei (ROL), iar din probele administrate in cauza, in raport de cursul dolarului la momentul introducerii actiunii, a rezultat ca valoarea litigiului depasea un miliard lei, competenta materiala revenindu-i Tribunalului, in prima instanta.
Solutia a fost mentinuta de Curtea de Apel Craiova, sectia civila care, prin decizia nr. 68 din 18 ianuarie 2007, a respins ca nefondat recursul declarat de parata R.A.A.D.P.F.L. Craiova.
In rejudecare, Tribunalul Dolj, sectia civila, prin sentinta nr. 148 din 31 martie 2010, a respins exceptia netimbrarii actiunii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia prescriptiei dreptului la actiune si exceptia inadmisibilitatii actiunii invocate de paratul C.J.D.
A respins actiunea formulata impotriva paratilor Municipiul Craiova prin Primar, R.A.A.D.P.F.L. Craiova si SC. P.T. SA Craiova.
A omologat rapoartele de expertiza intocmite in cauza de expertii N.G., specialitatea constructii, M.I. si C.V. specialitatea topo.
A admis actiunea precizata formulata de reclamanta T.R. – decedata si continuata de mostenitorii G.I. si B.L. impotriva paratilor Statul Roman prin M.F.P. – D.G.F.P. Dolj, C.J.D. si Judetul Dolj prin P.C.J.D. si a obligat paratii la plata sumei de 1.946.254,85 lei reprezentand contravaloarea terenului in suprafata de 505 mp situat in Craiova.
A admis actiunea precizata formulata impotriva paratului Statul Roman prin M.F.P. – D.G.F.P. Dolj si a obligat paratul la plata sumelor de 276.400 lei, reprezentand contravaloarea imobilului constructie demolat, situat in Craiova si 38.745 lei reprezentand contravaloarea terenului in suprafata de 287 m.p. situat in Craiova, cartier Nisipului, jud. Dolj.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut in esenta ca terenul din Municipiul Craiova, str. Bibescu, conform constatarilor rapoartelor de expertiza intocmite in cauza, este inglobat in imobilul din str. str. Bibescu, apartinand C.J.D. si reprezinta lot infundat, neavand iesire la calea publica.
Cat priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, s-a retinut ca imprejurarea ca pe parcursul solutionarii cauzei a intrat in vigoare Legea nr. 10/2001, a carei procedura prealabila a fost urmata de cei in cauza, fiind emisa dispozitia nr. 7126 din 23 februarie 2007, nu justifica respingerea actiunii in revendicare, instanta “neputand abdica” de la temeiul juridic al actiunii cu care a fost investita, respectiv art. 480 si 998 C. civ., pentru a aplica litigiului in curs de judecata, procedura speciala reparatorie instituita prin Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 59 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, sectia I civila si pentru cauze cu minori si de familie a respins apelul declarat in cauza de reclamantii mostenitori B.L. si G.I.
A admis apelul formulat de parati, impotriva aceleiasi sentinte pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a respins actiunea fata de parata D.G.F.P. Dolj, pentru lipsa calitatii procesuale pasive, inlaturand obligarea acesteia la plata sumei de 276.400 lei reprezentand contravaloarea imobilului constructie demolat, situat in Craiova, str. Vasile Roaita, judetul Dolj.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de control judiciar a retinut in esenta ca in schimbul imobilului expropriat initial, sotii T., au primit drept despagubire terenul de 505 m.p. situat in str. 7 noiembrie si terenul in suprafata de 287 m.p. din str. Nisipului, inclusiv materialele din demolarea imobilului – constructie dobandit de acestia, prin vanzare-cumparare la 11 iulie 1947, situat in str. Vasile Roaita.
Autoarea T.R., a folosit terenul din str. 7 Noiembrie pana in anul 1965, cand a fost expropriat prin Decizia nr. 102/1965, acesta figurand pe tabelul cuprinzand imobilele expropriate din Craiova.
Chiar daca, se mai arata, in acest tabel apare consemnat T.A.I. in loc de T.R., amplasamentul terenului expropriat si domiciliul persoanei expropriate, sunt elemente care conduc la concluzia ca este vorba de o eroare materiala si ca exproprierea s-a facut de la autoarea reclamantilor.
In consecinta, facandu-se dovada calitatii procesuale active a reclamantilor, a existentei in patrimoniul autoarei a unor imobile expropriate succesiv, se impune clarificarea problemei reparatiei de care urmeaza sa beneficieze reclamantii. Atata vreme cat pentru imobilul din str. V. Roaita s-au primit doua terenuri cu titlu de despagubire, precum si materialele rezultate din demolarea acestui imobil, este clar ca iese din discutie problema reparatiei pentru imobilul din str. Oltet (fosta Vasile Roaita), astfel ca nu poate fi primita critica reclamantilor in ceea ce priveste restituirea in natura a suprafetei de 340 m.p. situati la adresa mai sus mentionata.
Cu aceeasi motivare, instanta de control judiciar a apreciat ca intemeiata critica paratului Statul Roman prin M.F.P. privind obligarea sa gresita la plata sumei de 276.400 lei, reprezentand contravaloarea imobilului – constructie situat in str. Vasile Roaita, demolat si a inlaturat aceasta obligatie.
Cat priveste critica privind respingerea gresita a cererii de restituire in natura a suprafetei de 505 m.p., s-a retinut ca, tribunalul a apreciat corect ca aceasta suprafata este inglobata in imobilul din str. Bibescu, apartinand C.J.D. si ca acest teren face parte dintr-o suprafata mai mare pe care este situat atat C.C.E. (fost V.J.), cat si Hotelul P., astfel ca nu poate fi restituit in natura.
Solutia aleasa de tribunal de acordare a despagubirilor pentru cele doua terenuri, a fost apreciata ca fiind corecta si justificata de faptul ca reclamantii si-au pierdut proprietatea si sunt indreptatiti sa primeasca o despagubire corespunzatoare fata de faptul ca nu se poate obtine repararea in natura.
Obligatia de despagubire a Statului Roman rezulta din faptul ca prin exproprierile dispuse, terenurile au intrat in patrimoniul acestuia, fiind intemeiata critica paratei D.G.F.P. Dolj pentru lipsa calitatii sale procesuale pasive, intrucat acestei parate nu-i incumba nicio obligatie de despagubire.
Cat priveste critica paratilor Statul Roman prin M.F.P., C.J.D. si Judetul Dolj prin P.C.J.D. referitoare la faptul ca prezenta cauza trebuia solutionata exclusiv in raport de Legea nr. 10/2001 aceasta nu a fost primita, cu motivarea ca reclamantii au investit instanta cu o actiune in revendicare, intemeiata pe art. 480 C. civ., anterior aparitiei Legii nr. 10/2001, astfel ca instanta este tinuta de temeiul cu care a fost investita.
Relatia dintre actiunea in revendicare si procedura legala speciala de reparatie trebuie analizata in raport de momentul introducerii actiunii si nu in raport de modificarile legislative.
In speta, instanta a fost sesizata la 5 octombrie 2000 cu actiunea in revendicare si faptul ca pe parcursul solutionarii cauzei a intrat in vigoare Legea nr. 10/2001 nu justifica respingerea actiunii in revendicare.
Aplicarea imediata a legii noi in privinta cauzelor in curs de judecata, se putea face, numai in conditiile prevazute de art. 47 din Legea nr. 10/2001, optiunea persoanei indreptatite la una din procedurile prevazute de aceasta lege, concretizandu-se fie prin renuntarea la judecata actiunii in revendicare, fie prin solicitarea acesteia de suspendare a cauzei.
In cauza, impotriva deciziei data in apel, au declarat recurs in termen legal, atat reclamantii – mostenitori B.L. si G.I., cat si paratii M.F.P., A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj precum si Judetul Dolj, prin P.C.J.D. si C.J.D.
In recursul lor, reclamantii redau istoricul cauzei si evidentiaza aspecte legate de fondul acesteia, ce nu vizeaza nelegalitatea hotararii care trebuie analizata in aceasta cale extraordinara de atac.
Sustinerea de fapte si afirmatii din cuprinsul cererii de recurs, nu este structurata din punct de vedere juridic, in asa fel incat sa se poata retine, cel putin din oficiu, o critica susceptibila de a fi incadrata intr-unul din cazurile de casare sau de modificare, prevazute de art. 304 C. proc. civ., in limita carora sa se poata exercita controlul judiciar in recurs.
Recursul reclamantilor se priveste ca fiind nul.
Cauza recursului consta in nelegalitatea sau netemeinicia hotararii ce se ataca pe aceasta cale, care trebuie sa imbrace una din formele prevazute de art. 304 C. proc. civ. Asadar, simpla nemultumire a partii de hotararea pronuntata nu este suficienta, dupa cum nu este suficienta nici afirmatia generala ca hotararea atacata este nelegala sau netemeinica, recurentul fiind obligat sa isi sprijine recursul pe cel putin unul din motivele prevazute limitativ de lege.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie sa cuprinda motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt aratate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede ca recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu exceptia cazurilor prevazute la alin. (1), care se refera la motivele de ordine publica.
A motiva recursul inseamna, pe de o parte, aratarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevazute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de alta parte, dezvoltarea acestuia, in sensul formularii unor critici privind modul de judecata al instantei, raportat la solutia pronuntata si la motivul de recurs invocat.
In prezenta cauza, recurentii nu s-au conformat exigentelor cerute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Acestia au declarat recurs in termenul prevazut de lege si au invocat motivele prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ., dar nu au formulat critici care sa faca posibila incadrarea in textele invocate.
Or, instanta investita cu judecarea recursului poate exercita un control judecatoresc eficient, numai in masura in care astfel de motive sunt indicate si dezvoltate intr-o forma explicita, ceea ce nu s-a realizat in cauza.
Ca atare, in acord cu dispozitiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamanti.
Cat priveste recursurile declarate de parati, acestia, invocand temeiurile prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 C. proc. civ., critica hotararea data in apel, dupa cum urmeaza:
– exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare a fost gresit respinsa, in conditiile in care, desi litigiul a fost „pornit” initial pe dreptul comun, ulterior, reclamantii si-au manifestat clar optiunea de a urma procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001 si de a suspenda cauza.
– imprejurarea ca, pe parcursul desfasurarii procesului, reclamanta si ulterior mostenitorii acesteia, au manifestat o pozitie indecisa in ceea ce priveste posibilitatea de a solutiona litigiul pe dreptul comun sau parcurgand procedura speciala, nu vine decat sa confirme intentia acestora de a urma procedura legii speciale, procedura care asigura, sub toate aspectele accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil.
– s-a respins gresit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin M.F.P., in conditiile in care Judetului Dolj ii apartine calitatea de titular al dreptului de proprietate.
– desi s-au formulat obiectiuni la expertiza tehnica M.I., in dosarul de fond, acestea nu au fost analizate de catre instanta, netinandu-se cont de criticile vizand evaluarea excesiva a terenului in litigiu, care depaseste cu mult pretul de piata al unui imobil similar ca valoare.
– s-a dispus obligarea paratilor la acordarea unor despagubiri de 38.745 lei, pentru terenul situat in str. Nisipului, desi reclamantii nu si-au pierdut niciodata proprietatea asupra acestei suprafete de teren.
– s-au ignorat pur si simplu, statuarile dispozitiei nr. 7126 din 23 februarie 2007 emisa de P.M.C. in procedura Legii nr. 10/2001, prin care s-a propus in favoarea R.T., acordarea despagubirilor, in conditiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat in Craiova, str. Vasile Roaita, compus din teren si constructia demolata.
Or, atat instanta de fond cat si cea de apel au apreciat fara niciun temei, ca acest act administrativ, nu are nicio relevanta in cauza.
Recursurile declarate de parati, se privesc ca fondate, urmand a fi admise, in considerarea argumentelor ce succed.
In solutionarea unor cereri in care atat reclamantul cat si paratul invoca existenta unui titlu preferabil, trebuie sa se tina seama de particularitatile fiecarui caz in parte, necesitate afirmata atat prin decizia nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cat si de C.E.D.O., la a carei practica se face referire.
In consecinta, cauza de fata nu poate fi solutionata fara a se avea in vedere, urmatoarele elemente particulare ale spetei:
– imobilul ce a apartinut reclamantei T.R. si sotului sau T.A. (decedat la data de 26 octombrie 1964) situat in Craiova, str. Vasile Roaita a fost trecut in proprietatea Statului, fiind expropriat prin Decretul nr. 397/1959, in vederea realizarii unor obiective de utilitate publica.
In schimbul acestui imobil compus din cota de 2/3 din suprafata de 260,30 m.p. si doua constructii, sotii T. au primit drept despagubire alte doua terenuri situate in Craiova, str. 7 Noiembrie (505 m.p.) si str. Nisipului (287 m.p.), inclusiv materialele rezultate din demolarea constructiilor expropriate.
Prin Decretul nr. 102/1965, a fost expropriat si terenul situat in str. 7 Noiembrie, pe numele reclamantei T.R., ramasa unic proprietar dupa decesul sotului sau T.A., la 26 octombrie 1964.
– la 2 octombrie 2000, T.R., formuleaza o actiune in revendicare, fondata pe dreptul comun, prin care solicita obligarea paratilor de a-i lasa in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Craiova, str. Oltet, fosta Vasile Roaita (teren de 174 m.p. si casa de locuit) achizitionat prin contractul de vanzare-cumparare din 30 noiembrie.1955, ce a facut obiectul Decretului de expropriere nr. 397/1959.
– odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta a inteles sa urmeze procedura administrativa prealabila prevazuta de acest act normativ cu caracter special, comunicand prin executor judecatoresc, Primariei Municipiului Craiova, notificarile inregistrate, prin care a solicitat restituirea in natura a aceluiasi imobil, teren intravilan in suprafata de 173 m.p. si despagubiri pentru constructia in suprafata de 121,2 m.p. situate in Craiova, str. Vasile Roaita, judetul Dolj.
– ca o consecinta a acestui demers, reclamanta, prin avocat, a solicitat primei instante, la termenul din 14 martie 2002, suspendarea judecarii actiunii fondata pe dreptul comun, in baza dispozitiilor art. 47 ale Legii nr. 10/2001.
– in solutionarea notificarilor mai sus aratate, P.M.C. a emis dispozitia nr. 7126 din 23 februarie 2007 prin care, luand act de imprejurarea ca imobilul solicitat nu poate fi restituit in natura, intrucat este ocupat de utilitati publice, a propus acordarea despagubirilor in favoarea notificatoarei, in conditiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul (teren de 173,54 m.p. si constructie) in legatura cu care s-a formulat notificarea.
– aceasta dispozitie nu a fost contestata, de catre cei in cauza care au solicitat repunerea pe rol a cererii fondata pe dreptul comun, in solutionarea careia au fost parcurse etapele procedurale mai sus expuse.
Din parcurgerea intregului istoric al cauzei rezulta asadar, ca abordarea din decizia atacata, in sensul admisibilitatii actiunii in revendicare, pe temeiul dreptului reclamantilor de acces la o instanta, este gresita in conditiile in care desi acestia au avut acces la instantele nationale, dupa parcurgerea procedurii prealabile instituita prin dispozitiile Legii nr. 10/2001, s-au dezinteresat in a formula contestatie impotriva dispozitiei, emisa in baza acestui act normativ, desi optiunea lor exprimata prin solicitarea formulata in baza art. 47 alin. (1) din lege se concretizase in emiterea unui act administrativ, situatie in care regula “electa una via” a devenit pe deplin aplicabila.
Practica instantelor a invederat ca, doar cateva ipoteze, ce nu se regasesc in speta, permit a se da curs cererilor de restituire fundamentate fie pe dreptul comun, fie pe alte acte normative, anterioare intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv cand actiunea a fost introdusa inainte de aparitia acestui act normativ iar persoana indreptatita nu a inteles sa se prevaleze de dispozitiile legii speciale (art. 46), cand imobilul ce se solicita a fi retrocedat nu este detinut de una din entitatile specificate in art. 21 din lege, sau, in situatia particulara a preluarilor in forma exproprierii, in cazul vizat prin dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, cand preluarea a operat ulterior anului 1994.
In vederea aplicarii unitare a legii, Inalta Curte a stabilit (a se vedea decizia nr. 33 din 9 iunie 2008) ca legea speciala inlatura aplicarea dreptului comun fara ca pentru aceasta sa fie nevoie ca principiul sa fie incorporat in textul legii speciale si ca aplicarea unor dispozitii ale legii speciale poate fi inlaturata doar daca acestea contravin C.E.D.O.
In interpretarea, din aceasta perspectiva, a dispozitiilor din dreptul intern, C.E.D.O. a statuat ca dreptul de acces la instante (astfel cum acesta este recunoscut prin art. 6 § 1 din Conventie) nu este absolut, el pretandu-se la limitari implicit admise, deoarece prin natura sa stabileste o reglementare din partea statului care, se bucura in aceasta materie, de o anumita marja de apreciere.
Tot astfel, in practica sa recenta instanta europeana a retinut ca respingerea actiunii in revendicare, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, motivata de necesitatea asigurarii unei aplicari coerente a legilor de reparatie, nu dezvaluie prin ea insasi o problema „sub unghiul dreptului de acces la o instanta” garantat de art. 6 § 1 din Conventie, sub conditia ca procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 sa se prezinte ca o cale de drept efectiv.
Or, din aceasta perspectiva, este relevanta in ansamblul circumstantelor cauzei, imprejurarea mai sus aratata si anume ca, desi initial reclamantii au formulat o cerere de restituire a imobilului, fondata pe dreptul comun, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, ulterior au optat pentru suspendarea acestei cauze in temeiul dispozitiilor art. 47 alin. (1) din acest act normativ si parcurgerea procedurii prealabile instituita prin dispozitiile legii speciale, procedura finalizata prin emiterea unei dispozitii de catre entitatea investita cu solutionarea notificarilor, dispozitie care insa nu a fost contestata de catre cei in cauza.
Apare cu evidenta in acest context, optiunea reclamantilor, (carora de altfel, asa cum s-a aratat, li s-a recunoscut calitatea de persoane indreptatite), de a ocoli procedura prevazuta de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 si a solicita in mod direct instantei, obligarea paratilor la plata contravalorii imobilului, in legatura cu care s-au formulat notificarile.
Asa fiind, in considerarea celor ce preced recursurile formulate de parati urmeaza a se admite cu consecinta casarii ambelor hotarari date in cauza iar pe fond, a respingerii actiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constata nul recursul declarat de reclamantii B.L. si G.I., impotriva deciziei nr. 59 din 31 ianuarie 2011 a Curtii de Apel Craiova, sectia I civila si pentru cauze cu minori si de familie.
Admite recursurile declarate de paratii Statul Roman prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Dolj si Judetul Dolj prin P.C.J.D. si C.J.D. impotriva aceleiasi decizii.
Caseaza decizia recurata, precum si sentinta nr. 148 din 31 martie 2010 a Tribunalului Dolj, sectia civila si, in fond, respinge actiunea formulata de reclamanti.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 21 februarie 2012.