Refuzul administratorului societar de convocare a adunarii ordinare sau extraordinare. Solutii

 

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 2057/2013Dosar nr. 16067/118/2011/a1

Sedinta publica de la 23 mai 2013

Asupra recursului de fata;

Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Reclamanta E.D. (E.) GmbH prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, astfel cum a fost precizata, a solicitat in contradictoriu cu paratul D.C. – asociat si unic administrator al SC E.D.S. SRL Constanta autorizarea convocarii Adunarii Generale a Asociatilor societatii, avand drept ordine de zi revocarea paratului din functie si inlocuirea acestuia cu domnul C.B.K., ce urmeaza a prezida sedinta si a administra pe viitor societatea.

Prin incheierea interlocutorie din data de 20 februarie 2012 instanta a respins ca nefondate exceptiile lipsei dovezii calitatii de reprezentat si a admisibilitatii cererii, motivat de faptul ca din certificatul constatator emis de Oficiul registrului comertului al cantonului Schwyz din Elvetia din data de 16 decembrie 2011 rezulta ca E.D. (S.) GmbH are ca administrator social pe E.D. (S.) AG si K.C. din Basel, Küsnacht, asociat si administrator avand semnatura unica in cadrul firmei.

Prin Sentinta civila nr. 1466 din 9 aprilie 2012 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata exceptia abuzului de drept procesual invocata de paratul D.C. in calitate de administrator al SC E.D.S. SRL.

A respins ca nefondata actiunea si a respins ca nefondata cererea paratului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca reclamanta, in calitate de actionar care detine un procent de 95% din totalul partilor sociale, apare ca titular al dreptului procesual de a sesiza instanta de judecata si are capacitatea de a exercita dreptul in limitele in care a investit instanta de judecata.

Instanta de fond a mai retinut ca paratul, desi a invocat exceptia in mod repetat nu a precizat care este scopul ilicit urmarit de reclamanta, motivele sale vizand de fapt inexistenta acordului tuturor societatilor care fac parte din structura reclamantei, aspecte care au fost analizate de instanta de judecata, cu ocazia solutionarii exceptiei lipsei calitatii de reprezentant.

In ce priveste exercitarea relei-credinte, s-a observat ca parata, autoare a exceptiei nu indica elementele de natura sa contureze reaua-credinta, din actele aflate la dosarul cauzei o astfel de atitudine subiectiva nefiind evidenta.

Prin urmare, constatand ca nu sunt intrunite conditiile necesare existentei unui abuz de drept procesual care sa fie sanctionat, instanta a respins ca nefondata aceasta exceptie.

Pe fond instanta a constatat ca, fata de obiectul cererii si de temeiul de drept material invocat, cererea de autorizare a convocarii Adunarii Generale a unei societati comerciale cu raspundere limitata este nefondata.

Astfel potrivit actului constitutiv al SC E.D.S. SRL capitalul social este repartizat astfel, 19 parti sociale E.D. (S.) GmbH, corespunzator unui procent de 95% de participare la beneficii si pierderi si 1 parte sociala pentru D.C., corespunzator unui procent de 5% de participare la beneficii si pierderi. Conform art. 2 din acelasi act constitutiv SC E.D.S. SRL este persoana juridica romana, avand forma de organizare societate cu raspundere limitata.

Ori, conform art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1991, un asociat sau un numar de asociati ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunarii generale, aratand scopul acestei convocari. Prin acest text se instituie o prerogativa in favoarea asociatilor care detin mai mult de o patrime din capitalul social de a convoca adunarea generala, oricand si neconditionat decat de aratarea scopului convocarii fara a mai stabili necesitatea interventiei instantei de judecata pentru a autoriza aceasta convocare.

Prin urmare, avand in vedere prevederile actului constitutiv al SC E.D.S. SRL, asociatul este abilitat sa convoace adunarea generala, motiv pentru care prezenta cerere de chemare in judecata a fost respinsa ca nefondata.

Apelul astfel cum a fost calificat de instanta, declarat de reclamanta SC E.D. GmbH impotriva acestei sentinte a fost admis de Curtea de Apel Constanta, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal prin Decizia civila nr. 112 din 11 iulie 2012.

S-a schimbat in tot hotararea in sensul ca s-a admis actiunea si a fost autorizata reclamanta sa convoace Adunarea Generala a Asociatilor SC E.D.S. SRL Constanta, cu urmatoarea ordine de zi:

„1. Revocarea din functie a domnului D.C. domiciliat in Constanta, str. S., mun. Constanta, judetul Constanta si inlocuirea acestuia cu domnul C.B.K. cu domiciliul in Allmendstrasse, Elvetia si posesor al pasaportului elvetian eliberat de autoritatile din Zurich la data de 23 septembrie 2003.

2. Avand in vedere propunerea de revocare din functie a domnului D.C., urmeaza ca dispozitiile art. 9 din Actul Constitutiv al SC E.D.S. SRL sa fie de asemenea modificat cu privire la persoana administratorului societatii dupa cum urmeaza:

„Art. 9 – Administrarea societatii se face de catre domnul C.B.K. cu domiciliul in Allmendstrasse, Elvetia, acesta avand puteri nelimitate in exercitarea mandatului sau.

3. Avand in vedere revocarea din functie a asociatului si administratorului D.C., se va pune in vedere actualului administrator sa prezinte toate actele si registrele societatii, documentele contabile, situatiile financiare si contractele in derulare in vederea predarii acestora noului administrator si a semnarii procesului-verbal de predare-primire a tuturor documentelor de gestiune si care sunt proprietatea SC E.D.S. SRL.”

A fost stabilita data tinerii adunarii generale ca fiind 11 august 2012 ce va fi prezidata de dl. C.B.K., administrator al SC E.D. (E.) GmbH.

In argumentarea acestei decizii, instanta de apel a retinut, in esenta, ca titularul dreptului de a convoca adunarea asociatilor este administratorul social care, potrivit art. 195 alin. (1) din lege, este obligat sa convoace adunarea asociatilor la sediul social, cel putin o data pe an sau de cate ori este necesar, incluzand in aceasta din urma situatie si pe aceea in care convocarea adunarii este solicitata in conditiile prevazute la alin. (2) de asociatii care detin cel putin o patrime din capitalul social.

Incalcarea acestei obligatii legale justifica dreptul asociatilor de a obtine, prin intermediul instantei de judecata, fie obligarea administratorului la indeplinirea obligatiei, fie autorizarea de a aduce la indeplinire obligatia chiar de catre asociati.

S-a apreciat ca posibilitatea reglementata expres de art. 119 din Legea nr. 31/1990 de a solicita autorizarea convocarii adunarii generale a actionarilor in cazul societatilor pe actiuni nu poate fi interpretata in niciun caz ca ar exclude, pentru societatile cu raspundere limitata, posibilitatea de a apela la interventia instantei pentru situatia in care administratorul societatii refuza sa dea curs cererii de convocare.

S-a mai retinut ca desi art. 195 alin. (2) nu precizeaza nici cui se cere aceasta convocare si nici ce se intampla daca asociatul/asociatii intampina refuzul convocarii, este evident ca cererea de convocare se adreseaza titularului principal al dreptului de convocare a adunarii generale, adica administratorului social, iar in caz de refuz al convocarii, asociatii in cauza vor putea cere tribunalului, in temeiul art. 1528 C. civ., sa fie autorizati sa execute ei insisi ori sa faca sa fie executata obligatia.

Instanta de apel a considerat ca dat fiind refuzul expres manifestat de catre administratorul parat de a proceda la convocarea adunarii si fiind vorba de o obligatie de a face ce poate fi adusa la indeplinire chiar de catre creditor, actiunea acestuia este perfect admisibila si intemeiata.

Impotriva acestei decizii paratii D.C. a declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si 304¹ C. proc. civ.

In sustinerea motivelor de recurs indicate recurentul a aratat, in esenta, ca in vederea propunerii ordinii de zi pentru Adunarea Generala a Actionarilor a SC E.D.S. SRL Constanta, dl. C.B.K., in numele SC E.D. (S.) AG Elvetia si SC E.D. Gmbh Elvetia, avea nevoie de hotararile adunarilor generale ale actionarilor, respectiv mandate exprese.

In ceea ce priveste temeiul de drept al cererii – art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, recurentul apreciaza ca aceasta cerere pe acest temei este inadmisibila intrucat SC E.D.S. SRL Constanta este societate cu raspundere limitata, iar reglementarile legale privind acest tip de societate sunt cuprinse in Cap. VI – Societati cu raspundere limitata din Legea nr. 31/1990, iar in cuprinsul art. 191 – 199 din Cap. VI nu se face trimitere la prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990, de aplicare si pentru societatile comerciale cu raspundere limitata,

In sustinerea art. 304¹ C. proc. civ., recurentul a aratat, in esenta, ca dl. C.B.K. nu se poate erija in mandatarul legal al actionarilor subsidiarei SC E.D.S. SRL Constanta si totodata nu poate sa se autopropuna si sa se autovoteze. Instanta de judecata trebuie sa analizeze legitimitatea si legalitatea ordinii de zi pentru A.G.A. in conditiile actului constitutiv si a Legii nr. 31/1990

Recurentul sustine ca, prin actiune nu se precizeaza ce fel de Adunare Generala a Actionarilor se convoaca – ordinara sau extraordinara lasand la aprecierea instantei, fapt ce conduce la incalcarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Totodata, recurentul sustine ca in contextul in care este si administrator statutar si asociat, revocarea sa din functia de administrator constituie modificarea Actului constitutiv.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate, respingerea apelului ca nefondat, rejudecarea in fond a apelului si mentinerea ca legala a sentintei instantei de fond.

Recursul este nefondat si va fi respins pentru urmatoarele considerente:

In primul rand trebuie subliniat ca vor forma obiect al analizei instantei de recurs doar motivele care vizeaza nelegalitatea deciziei recurate deoarece, in actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotarari in recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu si de netemeinicie, astfel ca instanta de recurs nu mai are competenta de a cenzura situatia de fapt stabilita prin hotararea atacata si de a reevalua in acest scop probele.

Modul in care instanta de fond a interpretat probele administrate si a stabilit pe baza acestora o anumita situatie de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs in actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ.

Asa fiind, criticile care vizeaza situatia de fapt sau aprecierea probelor nu vor fi supuse analizei acestei instante.

Totodata, recurentul a invocat in drept si dispozitiile art. 304¹ C. proc. civ., dar decizia atacata este o hotarare pronuntata in apel, prin urmare, susceptibila de apel, ce nu poate fi examinata din perspectiva acestui text legal.

Motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. invocat de recurent vizeaza lipsa temeiului legal sau incalcarea legii. Dintre aceste ipoteze, recurentul a invocat gresita aplicare a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 si incalcarea dispozitiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Din perspectiva aplicarii gresite a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990, recurentul sustine ca mentionatele dispozitii legale nu sunt aplicabile societatilor comerciale cu raspundere limitata.

Sustinerea recurentului este nefondata.

Dreptul actionarilor unei societati pe actiuni de a se adresa instantei de la sediul societatii parate cu o cerere de autorizare a convocarii adunarii generale le este recunoscut prin analogie si asociatilor unei societati cu raspundere limitata, cata vreme intre cele doua forme de societati exista numeroase asemanari iar legiuitorul a inteles sa precizeze in mod expres care anume sunt dispozitiile de la societatile pe actiuni care nu se aplica si societatilor cu raspundere limitata. Spre exemplu in art. 196¹ alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicata s-a prevazut ca dispozitiile privitoare la administrarea societatilor pe actiuni nu sunt aplicabile societatilor cu raspundere limitata, indiferent daca sunt sau nu supuse obligatiei de auditare.

De altfel, a aprecia in sensul ca dispozitiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 se aplica numai la societatile pe actiuni inseamna a lipsi de consistenta prevederile art. 195 din lege si a recunoaste administratorilor unui SRL un drept discretionar si unic in sensul de a da sau nu curs cererii pe care o formuleaza asociatii interesati in convocarea unei A.G.A.

Inalta Curte constata ca argumentatia retinuta de instanta de apel corespunde cerintelor impuse de legiuitor, fiind astfel aplicate in mod judicios dispozitiile legale incidente cauzei, retinand in mod corect ca dat fiind refuzul manifestat de catre administratorul parat de a proceda la convocarea adunarii si fiind vorba de o obligatie de a face ce poate fi adusa la indeplinire chiar de catre creditor actiunea acestuia este perfect admisibila si intemeiata.

Respectand dispozitiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanta a hotarat numai asupra obiectului cererii deduse judecatii si in apel nu a schimbat calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu a permis partilor sa faca cereri noi. Din continutul cererii de chemare in judecata, rezulta ca reclamanta SC E.D. (E.) GmbH a solicitat autorizarea convocarii A.G.A. societatii, avand drept ordine de zi revocarea din functie si inlocuirea acestuia cu domnul C.B.K., ce urmeaza a prezida sedinta si a administra pe viitor societatea.

Ori potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., dand expresie principiului disponibilitatii procesului civil, instanta s-a pronuntat in limitele investirii, limite stabilite de reclamanta prin cererea de chemare in judecata.

Nu se poate sustine culpa instantei de apel in sensul neexercitarii de catre aceasta a unui rol activ, deoarece nu poate fi instituita in sarcina sa indicarea tipului de adunare generala, intrucat instanta de apel s-a raportat strict la obiectul cererii chemare in judecata respectiv autorizarea convocarii adunarii generale.

Asa fiind, se constata ca decizia recurata este temeinica si legala si potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de paratul D.C. impotriva Deciziei civile nr. 112 din 11 iulie 2012 a Curtii de Apel Constanta, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 23 mai 2013.

Procesat de GGC – AS