Raspundere civila delictuala ca urmare a refuzului de reintegrare in munca. Daune morale. Revizuire.

Pct. 9 al art. 322 C.proc.civ. deschide calea revizuirii unei hotarari in situatia in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ale omului prin hotararea judecatoreasca atacata, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.

Prin urmare, nu sunt intrunite cerintele cumulative de admisibilitate ale cazului de revizuire prevazut de textul de lege sus-mentionat, in conditiile in care printr-o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a constatat incalcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a neexecutarii/executarii cu intarziere a unei hotarari judecatoresti interne, nefiind retinute incalcari ale altor drepturi sau libertati fundamentale ale revizuentului de catre instanta nationala.

Sectia I civila, decizia nr. 2426 din  29 octombrie 2015

Prin cererea initiala inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala la data de 13 octombrie 2010, revizuentul C.R.D. a solicitat revizuirea „hotararilor de mai jos” pronuntate in contradictoriu cu Garda Financiara, SC T. SA si SC R.H. SA.

In motivarea cererii s-a aratat, in esenta, faptul ca prin decizia din 14 septembrie 2010 Statul Roman a fost condamnat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in temeiul art. 6 par. 1 ca urmare a neexecutarii integrale a hotararilor din 9 noiembrie 1992 si, respectiv 14 decembrie 1995. S-a aratat de catre revizuent ca a fost lipsit de drepturile salariale cu consecinte grave ale caror efecte continua si in prezent, dar si cu consecinte viitoare cum ar fi drepturile de pensie, cat si cariera profesionala.

In drept, cererea a fost fundamentata pe dispozitiile art. 322 pct. 9 C.proc.civ.

Prin decizia nr. 1933 din 3 martie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala a dispus declinarea competentei materiale de solutionare a cererii de revizuire in favoarea Tribunalului Bucuresti avand in vedere ca decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului a fost data in legatura cu o hotarare a Tribunalului Bucuresti.

Cererea de revizuire a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti si, ulterior precizarilor formulate in scris si oral de catre revizuent in legatura cu hotararile judecatoresti a caror revizuire o solicita, tribunalul, a dispus disjungerea cererii in raport de individualitatea fiecarei hotarari supusa revizuirii. Astfel, in urma disjungerii, cererea de revizuire relativ la decizia civila nr. 4666/2002 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie a fost inregistrata sub nr. xxx67/3/2015 in privinta careia, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr. 6992 din 26 iunie 2015, a dispus declinarea competentei materiale de solutionare a cauzei, in

favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Prin intampinarea formulata de intimata SC R.G. SA a fost invocata exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire, sustinandu-se, pe de o parte, ca cererea a fost indreptata impotriva unei hotarari care nu evoca fondul, iar, pe de alta parte, s-a argumentat ca prin hotararea CEDO evocata in cauza nu s-a constatat imprejurarea ca prin decizia supusa revizuirii ar fi fost incalcate drepturi sau libertati fundamentale ale petentului. In subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neintemeiata.

M.A.E. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat nu a fost parte litiganta in dosarul in care s-a pronuntat decizia ce face obiectul revizuirii si exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neintrunirea conditiilor prevazute de art. 322 pct. 9 C.proc.civ.

 Analizand cu prioritate exceptiile invocate, in raport de aspectele de fond ale cererii de revizuire, fata de caracterul lor peremptoriu, Inalta Curte retine urmatoarele considerente:

Prin sentinta civila nr.1592 din 22 octombrie 1999 pronuntata de Tribunalul Bucuresti a fost admisa actiunea formulata de reclamantul C.R. in contradictoriu cu paratii C.O. – directorul SC C. SA si SC C. SA, paratii fiind obligati in solidar la plata sumei de 200.000.000 lei (rol) cu titlu de daune morale. In pronuntarea solutiei s-a retinut indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale ca urmare a refuzului de reintegrare in munca a reclamantului dispusa prin sentinta civila nr. 2964/1992 a Judecatoriei Sectorului Agricol Ilfov.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, prin decizia civila nr. 141 din 13 martie 2001, a mentinut sentinta primei instante prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de paratii C.O. si SC C. SA.

Prin decizia nr. 4666 din 17 decembrie 2002, Curtea Suprema de Justitie, Sectia civila a admis recursul declarat de SC C. SA si C.O. impotriva deciziei 141 din 13 martie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti, a casat decizia recurata, precum si sentinta civila nr. 1592 din 22 octombrie 1999 a Tribunalului Bucuresti si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

In pronuntarea acestei solutii, instanta de recurs a retinut, in esenta, ca raportat la temeiul juridic al cererii, insusit de instante – art. 998, 999 C.civ., imprejurarile de fapt din care sa se poata desprinde concluzia existentei faptei ilicite si a raspunderii pentru fapta proprie, in sarcina fiecaruia dintre parati, nu au fost pe deplin stabilite. S-a apreciat, in temeiul art. 314 C.proc.civ., ca se impune astfel trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca, prin completarea probatoriului, sa fie stabilita pe deplin situatia de fapt privind existenta faptei ilicite.

In contextul in care instanta a fost investita in prezenta cauza cu judecarea unei cai extraordinare de atac, de retractare, respectiv cea a revizuirii, judecata trebuie sa se desfasoare in contradictoriu cu partile care au figurat in procesul in care a fost pronuntata hotararea supusa revizuirii.

Prin urmare, Inalta Curte constata ca Ministerul Afacerilor Externe nu a figurat ca parte litiganta in dosarul in care a fost pronuntata decizia a carei revizuire se solicita, imprejurare in raport cu care se va retine ca aceasta nu are calitate de parte litiganta in prezenta cauza.

In cauza, intimata SC R.G. SA a sustinut ca cererea revizuentului nu este admisibila in raport de dispozitiile art. 322 alin. (1) C.proc.civ., intrucat hotararea instantei de recurs ce face obiectul revizuirii nu evoca fondul.

Inadmisibilitatea cererii de revizuire nu poate fi primita pentru argumentul care vizeaza nerespectarea cerintei impuse de art. 322 alin. (1) C.proc.civ., ca urmare a nesolutionarii fondului litigiului prin hotararea a carei retractare se solicita.

In conformitate cu dispozitiile art. 322 alin. (1) C.proc.civ. se poate cere revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul. Aspectul privitor la faptul daca conditia evocarii fondului la care face mentiune textul de lege se refera doar la hotararile instantei de recurs sau si la celelalte hotarari pronuntate in fond sau in apel a fost transata fara echivoc de catre Curtea Constitutionala prin decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 340 din 17 mai2011.

Instanta de control constitutional a retinut ca dispozitiile art. 322 pct. 9 C.proc.civ. sunt neconstitutionale in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Cum, potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicata, de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, interpretarea pct. 9 al art. 322 C.proc.civ. nu se poate realiza decat prin prisma deciziei Curtii Constitutionale, in sensul ca revizuirea intemeiata pe respectivul text de lege poate fi ceruta si atunci cand hotararea atacata pe aceasta cale nu evoca fondul pretentiilor deduse judecatii, fiind deci admisibila din perspectiva hotararii care poate forma obiectul revizuirii.

In consecinta, potrivit art. 326 alin. (3) C.proc.civ., aspectul care intereseaza in speta, ce va fi analizat in cele ce urmeaza, este cel al verificarii admisibilitatii revizuirii din perspectiva conditiilor cumulative ce le impune art. 322 pct. 9 C.proc.civ.

Astfel, pct. 9 al art. 322 C.proc.civ. deschide calea revizuirii unei hotarari in situatia in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ale omului prin hotararea judecatoreasca atacata, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.

Textul legal evocat impune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: sa existe o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a constatat ca hotararea nationala incalca anumite drepturi sau libertati fundamentale ale omului pentru una din partile procesului; incalcarea, prin hotararea nationala, a drepturilor sau libertatilor fundamentale ale omului sa aiba consecinte grave pentru parti; consecintele grave ale incalcarii in discutie sa nu poata fi inlaturate prin alte cai procedurale.

Neindeplinirea cumulativa a conditiilor imperative prezentate atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire.

 In cauza de fata, la data de 14 septembrie 2010, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a declarat cererea reclamantului admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 6 par. 1 din Conventie referitor la executarea cu intarziere a hotararilor judecatoresti definitive si, inadmisibila in rest.

Astfel, prin decizia pronuntata, Curtea europeana a constatat incalcarea art. 6 par. 1 din Conventie, retinand executarea cu intarziere a hotararii din 9 noiembrie 1992 a Tribunalului Ilfov si neexecutarea hotararii din 14 decembrie 1995 a Tribunalului Bucuresti.

Curtea a observat ca reclamantul a primit salariul prevazut in sentinta din 9 noiembrie 1992. In privinta solicitarii reclamantului relativ la obtinerea sumelor pretinse ca daune morale, daca autoritatile nationale ar fi executat sentintele pronuntate in favoarea sa, Curtea a statuat ca solicitarea este o chestiune speculativa in circumstantele cauzei, astfel incat cererea privind acordarea de daune materiale a fost respinsa.

In consecinta, Statul Roman a fost obligat sa asigure, prin mijloace adecvate, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, executarea sentintei din 14 decembrie 1995 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti. Totodata, Statul Roman a fost obligat sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni, echivalentul in lei a sumei de 4800 euro, cu titlu de daune morale, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru daune morale. In ceea ce priveste cererea de reparatie echitabila in rest, aceasta a fost respinsa.

Invocand hotararea Curtii Europene din 14 septembrie 2010, revizuentul C.R.D. a solicitat, in temeiul art. 322 pct. 9 C.proc.civ., revizuirea deciziei civile nr. 4666/2002 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, prin care a fost admis recursului declarat de paratii SC C. SA si C.O., a fost casata decizia nr. 141 din 13 martie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti si sentinta civila nr. 1592 din 22 octombrie 1999 a Tribunalului Bucuresti, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

Observand continutul si dispozitivul hotararii Curtii europene evocata in cauza, se constata ca instanta de contencios european a retinut incalcarea dreptului la un proces echitabil pe motiv ca cele doua sentinte pronuntate in favoarea reclamantului, respectiv hotararea din 9 noiembrie 1992 si cea din 14 decembrie 1995, nu au fost executate integral si in timp util.

Cu toate acestea, insa, in cadrul procedurii declansata la instanta europeana, Curtea nu a constatat incalcari ale unor drepturi sau libertati fundamentale ale revizuentului de catre instanta nationala in litigiul derulat intre parti in care s-a pronuntat decizia civila nr. 4666/2002 a Curtii Supreme de Justitie ce face obiectul revizuirii de fata, litigiu ce are un obiect diferit de cel al cauzelor finalizate prin hotararile analizate de Curtea Europeana.

Totodata, Inalta Curte constata ca decizia supusa revizuirii nu produce efecte juridice pentru a caror continuitate s-ar impune, ca modalitate de stopare a acestora, revizuirea respectivei hotarari.

 Reiese astfel ca nu sunt intrunite cerintele cumulative de admisibilitate prevazute de art. 322 pct. 9 C.proc.civ. referitoare atat la constatarea incalcarii de catre Curtea europeana a drepturilor sau libertatilor fundamentale ale omului prin hotararea judecatoreasca atacata, cat si a celorlalte conditii cumulative referitoare la continuarea producerii consecintelor grave ale incalcarilor constatate si, cea consecutiva, a necesitatii remedierii acestora doar prin intermediul revizuirii hotararii pronuntate.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Inalta Curte a respins cererea de revizuire, in aplicarea dispozitiilor art. 326 alin.(3) raportat la art. 322 pct. 9 C.proc.civ.