rambursarea taxelor nationale percepute cu incalcarea dreptului Uniunii. Executarea deciziilor judecatoresti referitoare la astfel de drepturi la rambursare
HOTARAREA CURTII (Camera a doua)
30 iunie 2016(*)
„Trimitere preliminara – Principiul cooperarii loiale – Principiile echivalentei si efectivitatii – Reglementare nationala de stabilire a modalitatilor de rambursare cu dobanda a taxelor percepute fara a fi datorate – Executarea deciziilor judecatoresti referitoare la astfel de drepturi la rambursare conferite de ordinea juridica a Uniunii – Rambursare esalonata pe cinci ani – Conditionarea rambursarii de existenta unor fonduri percepute in temeiul unei taxe – Inexistenta posibilitatii executarii silite”
In cauza C?200/14,
avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (Romania), prin decizia din 20 martie 2014, primita de Curte la 22 aprilie 2014, in procedura
Silvia Georgiana Campean
impotriva
Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Medias, devenita Serviciul Fiscal Municipal Medias,
Administratiei Fondului pentru Mediu,
CURTEA (Camera a doua),
compusa din domnul M. Ileši? (raportor), presedinte de camera, doamna C. Toader, domnul A. Rosas, doamna A. Prechal si domnul E. Jaraši?nas, judecatori,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: doamna L. Carrasco Marco, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 22 octombrie 2015,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru doamna Campean, de D. Tarsia, avocat;
– pentru guvernul roman, de R.?H. Radu, in calitate de agent, asistat de V. Angelescu si de D. M. Bulancea, consilieri;
– pentru Comisia Europeana, de R. Lyal, de G.?D. Balan si de M. Wasmeier, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 18 februarie 2016,
pronunta prezenta
Hotarare
1 Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea articolului 6 TUE, a principiilor pe care trebuie sa le respecte rambursarea taxelor nationale percepute cu incalcarea dreptului Uniunii, precum si a articolelor 17 si 20, a articolului 21 alineatul (1) si a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumita in continuare „carta”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre doamna Silvia Georgiana Campean, pe de o parte, si Administratia Finantelor Publice a Municipiului Medias (Romania) si Administratia Fondului pentru Mediu (Romania), pe de alta parte, privind rambursarea unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii pe care doamna Campean a trebuit sa o achite cu ocazia inmatricularii in Romania a unui autovehicul provenit dintr?un alt stat membru, precum si plata dobanzilor aferente acesteia.
Cadrul juridic romanesc
3 Legea nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, denumita in continuare „Legea nr. 9/2012”) a instituit o taxa pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 si N1-N3. In temeiul articolului 4 alineatul (1) din aceasta lege, obligatia de plata a acestei taxe lua nastere, printre altele, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania.
4 Articolul XV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8 din 26 februarie 2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative si alte masuri fiscal?bugetare (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, denumita in continuare „OUG nr. 8/2014”) prevede:
„(1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20 % din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevazuti la alineatul (1) se solutioneaza, conform prevederilor [Ordonantei Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedura fiscala (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, denumita in continuare «OG nr. 92/2003»)], cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 45 de zile de la inregistrare, iar plata transelor anuale se efectueaza conform graficului stabilit de Administratia Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevazut la alineatul (1) curge de la data implinirii termenului prevazut la alineatul (2).
(4) In cursul termenului prevazut la alineatul (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
(5) Sumele prevazute la alineatul (1), platite in temeiul prezentei ordonante de urgenta, se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica.
(6) Procedura de efectuare a platii titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si schimbarilor climatice si al ministrului finantelor publice, cu respectarea termenelor prevazute la alineatul (1).
(7) Platile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectueaza cu respectarea prevederilor alineatelor (1)-(6).”
5 Potrivit expunerii de motive a OUG nr. 8/2014, adoptarea acesteia a fost justificata, printre altele, de „dificultatile intampinate pana in prezent in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect acordarea contravalorii taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, avand in vedere influenta negativa pe care o are executarea silita a titlurilor executorii, in conditiile dreptului comun, atat asupra bugetului Administratiei Fondului pentru Mediu, cat si asupra bugetului general consolidat, [si] avand in atentie necesitatea instituirii unor reglementari speciale, cu aplicabilitate limitata in timp, privind executarea silita a hotararilor judecatoresti prin care au fost acordate contravalorile taxei pe poluare pentru autovehicule si taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Intrucat lipsa acestor prevederi ar avea drept consecinta imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si, in mod implicit, atat nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administratia Fondului pentru Mediu, cat si neindeplinirea obligatiilor, in domeniul protectiei mediului, pe care Romania le are in calitate de stat membru al Uniunii Europene”.
6 Ordinul nr. 365/741 din 19 martie 2014 al ministrului mediului si schimbarilor climatice si al ministrului finantelor publice privind aprobarea Procedurii de efectuare a platilor sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule si a modelului si continutului unor formulare si pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului mediului si schimbarilor climatice si al viceprim?ministrului, ministrul finantelor publice, nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevazute la articolele 7, 9 si 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum si a sumelor stabilite de instantele de judecata prin hotarari definitive si irevocabile (denumit in continuare „Ordinul nr. 365/741/2014”) a fost adoptat in temeiul articolului XV alineatul (6) din OUG nr. 8/2014 si prevede modalitatile de aplicare a articolului XV mentionat.
7 Articolul 1 alineatele (2) si (3) din acest ordin prevede:
„(2) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20 % din valoarea acestora, potrivit prevederilor articolului XV din [OUG nr. 8/2014].
(3) Cererile de restituire a sumelor prevazute la alineatul (2), depuse de contribuabili, se solutioneaza conform prevederilor [OG nr. 92/2003] in termen de 45 de zile de la inregistrare, iar plata transelor anuale se efectueaza conform graficului transelor anuale aprobate la restituire […].”
8 Articolul 3 din ordinul mentionat prevede:
„Sumele prevazute la articolul 1 alineatul (2), inclusiv diferentele rezultate ca urmare a actualizarii acestora la data efectuarii platii, se suporta din sumele incasate, cu titlu de timbru [de mediu], din bugetul Fondului pentru mediu.”
9 Anexa 1 la Ordinul nr. 365/741/2014 instituie, in capitolul I, procedura de restituire a sumelor prevazute la articolul XV alineatul (1) din OUG nr. 8/2014, prevazute prin hotararile judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
10 Potrivit punctelor 7 si 19 din capitolul I din aceasta anexa 1:
„7. La cererea de restituire se anexeaza, in vederea verificarii acestora, urmatoarele documente:
1. a) hotararea judecatoreasca executorie, in copie legalizata;
2. b) actul de identitate al persoanei fizice/al reprezentantului persoanei juridice, impreuna cu imputernicirea data acestuia, in copie;
[…]
19. Pentru plata fiecarei transe anuale, astfel cum au fost stabilite prin graficul prevazut la punctul 11, a sumelor actualizate si a dobanzilor, organul fiscal competent constata si opereaza eventualele compensari cu obligatii fiscale restante existente in evidenta pe platitor pana la data platii fiecarei transe […].”
11 Ordonanta Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002), in versiunea aplicabila faptelor in discutie in litigiul principal (denumita in continuare „OG nr. 22/2002”), prevede la articolul 1:
„(1) Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinatie prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
(2) Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale pentru care au fost infiintate.”
12 Articolul 2 din ordonanta mentionata prevede:
„Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a?si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
13 Potrivit articolului 3 din OG nr. 22/2002:
„In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la articolul 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.”
14 Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2336 din 19 iulie 2011 pentru aprobarea Procedurii de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza carora se solicita infiintarea popririi conturilor autoritatilor si institutiilor publice deschise la nivelul unitatilor Trezoreriei Statului, cu modificarile si completarile ulterioare (denumit in continuare „Ordinul nr. 2336/2011”), prevede la articolul 101:
„(1) In situatiile in care instantele au validat masura popririi, executarea va avea ca obiect numai sumele detinute sau datorate debitorului de tertul poprit din care pot fi achitate creantele stabilite in sarcina institutiilor si autoritatilor publice, cu limitarile instituite prevazute de dispozitiile articolului 1 alineatul (2) din [OG] nr. 22/2002, aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Pentru situatiile mentionate la alineatul (1) se aplica in mod corespunzator procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii prevazuta la articolele 1-10.”
15 Procedura fiscala este reglementata de OG nr. 92/2003.
16 Articolul 116 din aceasta ordonanta, intitulat „Compensarea”, prevede la alineatele (1), (2), (4) si (6):
„(1) Prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ?teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica, inclusiv unitatile subordonate acesteia.
(2) Creantele fiscale ale debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional, cu respectarea conditiilor prevazute la alineatul (1).
[…]
(4) Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.
[…]
(6) Compensarea se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. […]”
17 Articolul 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004 (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004), cu modificarile ulterioare, intitulat „Obligatia executarii”, prevede la alineatul (1):
„Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive se face de bunavoie in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in termen de cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.”
Litigiul principal si intrebarile preliminare
18 Doamna Campean a inmatriculat in Romania un autovehicul rulat cumparat in Germania. Pentru a efectua aceasta inmatriculare, doamna Campean a platit, la 18 ianuarie 2012, suma de 2 737 de lei romanesti (RON) (aproximativ 615 euro) cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevazuta de Legea nr. 9/2012.
19 Printr?o cerere introductiva depusa la 21 februarie 2012 la Tribunalul Sibiu (Romania), doamna Campean a solicitat rambursarea acestei sume, precum si plata dobanzilor aferente acesteia, calculate pana la data rambursarii efective, pentru motivul ca aceasta taxa este incompatibila cu dreptul Uniunii.
20 Instanta de trimitere, avand indoieli in legatura cu compatibilitatea taxei mentionate cu dreptul Uniunii, a hotarat, prin decizia din 15 noiembrie 2012, sa suspende judecarea cauzei si sa sesizeze Curtea cu o cerere de decizie preliminara.
21 Prin Ordonanta din 3 februarie 2014, Campean si Ciocoiu (C?97/13 si C?214/13, nepublicata, EU:C:2014:229), Curtea a declarat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei taxe precum cea pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevazuta de Legea nr. 9/2012. Curtea nu a limitat efectele in timp ale deciziei sale.
22 In cadrul aceluiasi litigiu, instanta de trimitere a exprimat, pe de alta parte, indoieli cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii, precum si cu anumite instrumente adoptate de Consiliul Europei a reglementarii nationale adoptate ulterior acestei ordonante a Curtii, referitoare la modalitatile de restituire a taxelor percepute fara a fi datorate, in special a articolului XV din OUG nr. 8/2014.
23 Aceasta reglementare prevede printre altele ca suma perceputa fara a fi datorata se ramburseaza esalonat pe cinci ani in transe anuale de 20 % din suma totala solicitata, precum si din dobanzi si din cheltuielile de judecata. Potrivit instantei de trimitere, o astfel de reglementare, intrucat nu permite executarea deciziilor judecatoresti intr?un termen rezonabil, ar aduce atingere in special dreptului la o rambursare efectiva a taxelor percepute fara a fi datorate, dreptului de proprietate, precum si dreptului la un proces echitabil.
24 In aceste conditii, Tribunalul Sibiu a hotarat, la 22 aprilie 2014, sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii o prima intrebare preliminara.
25 In continuare, instanta mentionata a redeschis procedura orala in litigiul aflat pe rolul sau. Cu aceasta ocazie, reclamanta din litigiul principal a aratat ca, tinand seama, pe de o parte, de intrarea in vigoare a actelor de punere in aplicare a articolului XV din OUG nr. 8/2014, precum si, pe de alta parte, de actele aplicabile procedurii de executare silita impotriva statului in lipsa acestui articol XV, ar fi necesar ca instanta de trimitere sa isi completeze cererea de decizie preliminara. Considerand ca aceste acte vor avea drept consecinta intarzierea rambursarii catre particulari a taxelor platite fara a fi datorate, acestia nedispunand in schimb de posibilitatea de a solicita executarea silita a deciziilor prin care sunt constatate creantele lor, instanta de trimitere a completat prima sa intrebare preliminara cu alte cinci intrebari.
26 Ca urmare a celor prezentate mai sus, Curtea este in prezent sesizata de Tribunalul Sibiu cu urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Articolul 6 TUE, articolele 17 si 20, articolul 21 alineatul (1) si articolul 47 din [carta], principiul restituirii taxelor prohibite de dreptul Uniunii tras din jurisprudenta Curtii, Recomandarea 16/2003 a Comitetului Ministrilor din cadrul Consiliului Europei si Rezolutia nr. 1787/2011 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei pot fi interpretate ca opunandu?se unei reglementari precum articolul XV din [OUG nr. 8/2014]?
2) Dreptul Uniunii la care s?a facut referire in [prima intrebare], precum si Recomandarea 16/2003 a Comitetului Ministrilor din cadrul Consiliului Europei, Rezolutia nr. 1787/2011 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei si Recomandarea nr. (80)2 a Comitetului Ministrilor pot fi interpretate ca opunandu?se unei reglementari precum [Ordinul nr. 365/741/2014], articolele 1, 2 si 3 din [OG nr. 22/2002] si [Ordinul nr. 2336/2011]?
3) Dreptul Uniunii prementionat si jurisprudenta Curtii [Hotararea din 22 iunie 1989, Costanzo, 103/88, EU:C:1989:256] pot fi interpretate in sensul ca organele administratiei interne (fiscale si de mediu – in speta de fata) trebuie sa execute din oficiu si de indata hotararile judecatoresti pronuntate in materia administrativ?fiscala fara ca beneficiarul restituirii sa fie nevoit a mai apela la executare silita sau formalitati suplimentare impuse de paratele debitoare?
4) Care este termenul «de indata» conform dreptului Uniunii in care organele administratiei interne trebuie sa execute hotararile judecatoresti administrativ?fiscale sau sa compenseze drepturile beneficiarilor restituirii cu alte obligatii reciproce ale acestora catre stat?
5) Dreptul Uniunii poate fi interpretat in sensul ca sanctiunile de tipul celor prevazute in capitolul II punctul 1 litera b din Recomandarea 16/2003 a Comitetului Ministrilor din cadrul Consiliului Europei (corelative in amenda prevazuta de articolul 24 alineatul (3) din [Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ]) pot fi aplicate si in ipoteza neexecutarii obligatiilor de ordin pecuniar stabilite in sarcina administratiei prin hotarari judecatoresti?
6) In ipoteza executarii silite a hotararilor judecatoresti date impotriva administratiei publice, care sunt bunurile ce pot fi supuse confiscarii conform capitolului II punctul 2 litera d din Recomandarea 16/2003 a Comitetului Ministrilor din cadrul Consiliului Europei?”
Cu privire la competenta Curtii si cu privire la admisibilitatea cererii de decizie preliminara
27 Guvernul roman invoca inadmisibilitatea cererii de decizie preliminara in integralitatea sa, in masura in care raspunsul la intrebarile adresate nu ar fi util pentru solutionarea litigiului principal. Guvernul mentionat considera ca intrebarile respective vizeaza modalitatile de executare a unei decizii judecatoresti pe care instanta de trimitere o va pronunta in acest litigiu, al carui obiect il constituie exclusiv cererea unui particular de rambursare a unei taxe percepute de stat fara a fi datorata. Din moment ce faza contencioasa nu ar fi inca incheiata si in lipsa unor elemente care sa demonstreze ca doamna Campean ar fi solicitat instantei de trimitere sa adopte masuri asiguratorii referitoare la executarea deciziei judecatoresti pe care aceasta o va pronunta, nu ar fi necesar ca respectiva instanta sa isi puna problema modalitatilor de executare a deciziei amintite.
28 In subsidiar, guvernul mentionat invoca inadmisibilitatea in parte a cererii de decizie preliminara, in masura in care anumite intrebari preliminare privesc instrumentele Consiliului Europei, acestea din urma nefacand parte din dreptul Uniunii.
29 Trebuie amintit in primul rand ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, intrebarile referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanta nationala in cadrul normativ si factual pe care il defineste sub raspunderea sa si a carui exactitate Curtea nu are competenta sa o verifice beneficiaza de o prezumtie de pertinenta. In special, in cadrul sistemului de cooperare judiciara stabilit de articolul 267 TFUE, Curtea nu are sarcina de a verifica sau de a pune in discutie exactitatea interpretarii dreptului national facuta de instanta nationala, intrucat aceasta interpretare intra in competenta exclusiva a acesteia din urma. De aceea, atunci cand este sesizata de o instanta nationala cu o intrebare preliminara, Curtea trebuie sa se limiteze la a lua in considerare interpretarea dreptului national astfel cum a fost prezentata de instanta mentionata (a se vedea in special Hotararea din 6 octombrie 2015, Tarsia, C?69/14, EU:C:2015:662, punctele 12 si 13, precum si jurisprudenta citata).
30 Pe de alta parte, refuzul Curtii de a se pronunta asupra unei cereri formulate de o instanta nationala este posibil numai daca este evident ca interpretarea solicitata a dreptului Uniunii nu are nicio legatura cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci cand problema este de natura ipotetica ori cand Curtea nu dispune de elementele de fapt si de drept necesare pentru a raspunde in mod util la intrebarile care i?au fost adresate (Hotararea din 21 mai 2015, Verder LabTec, C?657/13, EU:C:2015:331, punctul 29, precum si Hotararea din 6 octombrie 2015, Tarsia, C?69/14, EU:C:2015:662, punctul 14 si jurisprudenta citata).
31 In speta, admiterea argumentatiei guvernului roman potrivit careia instanta de trimitere nu ar putea, in cadrul litigiului principal, sa statueze cu privire la modalitatile de executare a deciziei pe care o va pronunta in urma cererii de rambursare formulate de doamna Campean ar echivala cu o interpretare a dreptului national, care intra in competenta exclusiva a instantei de trimitere.
32 Astfel, din decizia de trimitere, precum si din suplimentul la aceasta reiese cu claritate ca instanta de trimitere se considera competenta sa aplice reglementarea referitoare la modalitatile de executare a deciziei pe care o va pronunta cu privire la fondul cauzei, in faza procedurala in care se afla litigiul pendinte in fata sa. Pe de alta parte, doamna Campean sustine in observatiile sale ca a solicitat acestei instante ca deciziei cu privire la fond care va fi pronuntata sa i se confere caracter executoriu imediat si neconditionat si ca articolul XV din OUG nr. 8/2014 sa nu se aplice executarii acesteia.
33 In aceste imprejurari si in lipsa altor elemente care sa permita sa se considere ca raspunsurile Curtii la intrebarile preliminare nu vor fi utile pentru solutionarea litigiului principal, prezumtia de pertinenta de care beneficiaza aceste intrebari, amintita la punctul 29 din prezenta hotarare, nu poate fi rasturnata in speta.
34 Referitor, in al doilea rand, la argumentul prin care guvernul roman invoca inadmisibilitatea cererii de decizie preliminara in ceea ce priveste interpretarea instrumentelor Consiliului Europei vizate de intrebarile preliminare, trebuie amintit ca competenta Curtii de a efectua interpretari cu titlu preliminar, astfel cum rezulta din articolul 267 TFUE, nu priveste decat normele care fac parte din dreptul Uniunii (Hotararea din 4 mai 2010, TNT Express Nederland, C?533/08, EU:C:2010:243, punctul 59 si jurisprudenta citata), situatie in care nu se regasesc instrumentele Consiliului Europei la care face referire instanta de trimitere in prima, in a doua, in a cincea si in a sasea intrebare preliminara. Prin urmare, Curtea nu este competenta sa se pronunte cu privire la aceste intrebari in masura in care ele privesc in mod direct interpretarea unor asemenea instrumente.
35 Sub rezerva precizarii efectuate la punctul anterior, se impune sa se declare ca Curtea este competenta sa raspunda la intrebarile preliminare si ca cererea de decizie preliminara este admisibila.
Cu privire la intrebarile preliminare
36 Prin intermediul intrebarilor formulate, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de rambursare cu dobanda a taxelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii al caror cuantum a fost constatat prin decizii judecatoresti executorii precum sistemul prevazut la articolul XV din OUG nr. 8/2014 si de Ordinul nr. 365/741/2014 sau, in subsidiar, la articolele 1-3 din OG nr. 22/2002 si la articolul 101 din Ordinul nr. 2336/2011.
37 In aceasta privinta, rezulta dintr?o jurisprudenta constanta ca dreptul de a obtine rambursarea taxelor percepute de un stat membru cu incalcarea normelor dreptului Uniunii reprezinta consecinta si completarea drepturilor conferite justitiabililor de dispozitiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe, dupa cum au fost acestea interpretate de Curte. Statele membre sunt, asadar, obligate sa ramburseze, in principiu, cu dobanda impozitele percepute cu incalcarea dreptului Uniunii (a se vedea Hotararea din 6 octombrie 2015, Tarsia, C?69/14, EU:C:2015:662, punctele 24 si 25, precum si jurisprudenta citata).
38 In lipsa unei reglementari a Uniunii in materie de restituire a unor impozite nationale percepute fara sa fi fost datorate, revine fiecarui stat membru, in temeiul principiului autonomiei procedurale, atributia de a desemna instantele competente si de a stabili modalitatile procedurale aplicabile actiunilor in justitie destinate sa asigure protectia drepturilor conferite contribuabililor de dreptul Uniunii (a se vedea in special Hotararea din 6 octombrie 2015, Tarsia, C?69/14, EU:C:2015:662, punctul 26 si jurisprudenta citata).
39 Modalitatile procedurale referitoare la actiunile destinate sa asigure protectia drepturilor conferite justitiabililor de dreptul Uniunii nu trebuie, cu toate acestea, sa fie mai putin favorabile decat cele aplicabile actiunilor similare de drept intern (principiul echivalentei) si nici sa fie concepute astfel incat sa faca imposibila in practica sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii (principiul efectivitatii) (a se vedea in special Hotararea din 6 octombrie 2015, Tarsia, C?69/14, EU:C:2015:662, punctul 27 si jurisprudenta citata).
40 Pe de alta parte, trebuie amintit ca Curtea a statuat deja ca, in temeiul principiului cooperarii loiale, un stat membru nu poate adopta dispozitii care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr?o hotarare a Curtii sau a carui incompatibilitate cu acest drept rezulta dintr?o astfel de hotarare unor conditii care privesc in mod specific acest impozit si care sunt mai putin favorabile decat cele care s?ar fi aplicat, in lipsa lor, unei asemenea rambursari (a se vedea in acest sens Hotararea din 10 septembrie 2002, Prisco si CASER, C?216/99 si C?222/99, EU:C:2002:472, punctul 77 si jurisprudenta citata, precum si Hotararea din 2 octombrie 2003, Weber?s Wine World si altii, C?147/01, EU:C:2003:533, punctul 87).
41 Acestea sunt principiile in lumina carora trebuie examinate intrebarile instantei de trimitere.
Cu privire la principiul cooperarii loiale
42 Din decizia de trimitere reiese ca articolul XV din OUG nr. 8/2014 si Ordinul nr. 365/741/2014, acesta din urma prevazand normele de aplicare a articolului XV mentionat, sunt ulterioare Ordonantei din 3 februarie 2014, Campean si Ciocoiu (C?97/13 si C?214/13, nepublicata, EU:C:2014:229), in care Curtea a declarat ca articolul 110 TFUE se opune unei taxe precum taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, si ca aceasta reglementare a fost adoptata, printre altele, din cauza dificultatilor intampinate in executarea deciziilor judecatoresti avand ca obiect rambursarea cuantumului taxelor astfel percepute fara a fi datorate. Reglementarea mentionata urmareste, in aceasta privinta, sa instituie modalitati procedurale aplicabile in mod specific executarii deciziilor judecatoresti care au un asemenea obiect.
43 In aceste conditii si avand in vedere jurisprudenta amintita la punctul 40 din prezenta hotarare, instantei de trimitere ii va reveni sarcina sa verifice daca aceste modalitati procedurale sunt mai putin favorabile decat cele care s?ar fi aplicat, in lipsa lor, unei rambursari precum cea in discutie in litigiul principal.
44 Principiul cooperarii loiale trebuie, prin urmare, sa fie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa adopte dispozitii care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr?o hotarare a Curtii sau a carui incompatibilitate cu acest drept rezulta dintr?o astfel de hotarare unor conditii care privesc in mod specific acest impozit si care sunt mai putin favorabile decat cele care s?ar fi aplicat, in lipsa lor, unei asemenea rambursari, sarcina verificarii acestui aspect revenind in speta instantei de trimitere.
Cu privire la principiul echivalentei
45 Rezulta dintr?o jurisprudenta constanta ca respectarea principiului echivalentei presupune ca statele membre sa nu prevada modalitati procedurale mai putin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt intemeiate pe o incalcare a dreptului Uniunii decat cele care sunt aplicabile actiunilor similare, din punctul de vedere al obiectului, al cauzei si al elementelor lor esentiale, intemeiate pe o incalcare a dreptului intern (a se vedea in acest sens Hotararea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail si altii, C?591/10, EU:C:2012:478, punctul 31, precum si jurisprudenta citata).
46 Instanta nationala, care cunoaste direct modalitatile procedurale destinate sa asigure in dreptul intern protectia drepturilor conferite justitiabililor de dreptul Uniunii, este cea careia ii revine, in principiu, sarcina de a verifica daca acestea sunt conforme cu principiul echivalentei. Curtea poate insa, in vederea aprecierii pe care instanta nationala va trebui sa o efectueze, sa ii furnizeze acesteia anumite elemente legate de interpretarea dreptului Uniunii (a se vedea Hotararea din 1 decembrie 1998, Levez, C?326/96, EU:C:1998:577, punctele 39 si 40, precum si Hotararea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail si altii, C?591/10, EU:C:2012:478, punctul 31).
47 Din cuprinsul articolului XV alineatul (1) din OUG nr. 8/2014 reiese ca aceasta dispozitie urmareste sa reglementeze modalitatile de plata a sumelor stabilite prin deciziile judecatoresti care au ca obiect restituirea taxelor percepute fara a fi datorate, dobanzile calculate pana la data platii integrale a acestor sume si cheltuielile de judecata aferente, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti. Acest articol XV prevede la alineatele (1)-(4) ca plata sumelor respective este esalonata pe o perioada de 5 ani prin plata in fiecare an a 20 % din cuantumul total al acestora, ca cererile de restituire se solutioneaza in termen de 45 de zile de la depunere si ca orice procedura de executare silita se suspenda in cursul termenului de 5 ani prevazut la alineatul (1) al acestei dispozitii.
48 Articolul 3 din Ordinul nr. 365/741/2014 precizeaza ca sumele datorate se suporta din sumele incasate cu titlu de timbru de mediu, din bugetul Fondului pentru mediu. Pe de alta parte, potrivit punctului 7 din anexa 1 la Ordinul nr. 365/741/2014, la cererea de restituire se anexeaza, in vederea verificarii acestora, anumite documente, cum sunt hotararea judecatoreasca executorie, in copie legalizata, si actul de identitate al persoanei fizice. Punctul 19 din aceasta anexa 1 prevede ca, pentru plata fiecarei transe anuale, organul fiscal competent constata si opereaza eventualele compensari cu obligatii fiscale restante existente in evidenta pe platitor pana la data platii fiecarei transe.
49 Pentru a demonstra ca aceste modalitati procedurale sunt analoage celor care sunt aplicabile actiunilor similare intemeiate pe incalcarea dreptului national, guvernul roman a expus in observatiile sale scrise mecanismul de plata esalonata pe o perioada de cinci ani a drepturilor salariale datorate particularilor, in temeiul dreptului intern, de administratia publica.
50 Acest guvern a aratat de asemenea ca termenul de 45 de zile in care trebuie solutionata o cerere de executare a unei decizii judecatoresti privind rambursarea unor taxe percepute fara a fi datorate corespunde termenului de 45 de zile care se aplica in general solutionarii cererilor de rambursare a sumelor percepute din bugetul national.
51 Astfel, pentru a determina daca cerintele principiului echivalentei sunt respectate in cauza principala, instantei de trimitere ii va reveni sarcina sa verifice, intr?o prima etapa, daca actiunile carora li se aplica modalitatile procedurale pe care guvernul roman le considera ca fiind analoage celor prevazute la articolul XV din OUG nr. 8/2014 si de Ordinul nr. 365/741/2014 sunt, din punctul de vedere al cauzei lor, al obiectului lor, precum si al elementelor lor esentiale, similare cu o actiune intemeiata pe incalcarea dreptului Uniunii precum actiunea principala.
52 Se pare ca nu aceasta este situatia, astfel cum a aratat si avocatul general la punctul 34 din concluzii, in ceea ce priveste actiunile avand ca obiect rambursarea restantelor salariale datorate de administratia publica, aspect a carui verificare revine insa instantei de trimitere.
53 Odata identificate actiunea sau actiunile nationale similare actiunii principale, care se intemeiaza pe dreptul Uniunii, instantei de trimitere ii va reveni sarcina sa stabileasca, intr?o a doua etapa, daca modalitatile procedurale aplicabile unor astfel de actiuni nationale nu sunt in realitate mai favorabile decat cele aplicabile in cauza principala in temeiul articolului XV din OUG nr. 8/2014 si al Ordinului nr. 365/741/2014.
54 In sfarsit, in ceea ce priveste reglementarea nationala care ar fi, potrivit instantei de trimitere, aplicabila in cauza aflata pe rolul sau in situatia in care aceasta instanta ar urma sa constate ca principiul echivalentei se opune articolului XV din OUG nr. 8/2014 si Ordinului nr. 365/741/2014, si anume articolele 1-3 din OG nr. 22/2002 si articolul 101 din Ordinul nr. 2366/2011, niciun element din dosarul aflat la dispozitia Curtii nu permite sa se considere ca aceasta reglementare s?ar aplica diferit litigiilor intemeiate pe dreptul Uniunii si celor similare intemeiate pe dreptul national, din moment ce aceasta reglementare pare sa constituie o reglementare general aplicabila contenciosului administrativ, aspect care a fost confirmat si de reclamanta din litigiul principal cu ocazia sedintei.
55 De altfel, avand in vedere unele dintre argumentele invocate de reclamanta din litigiul principal in observatiile sale scrise, care ar putea fi intelese in sensul ca modalitatile de executare a deciziilor judecatoresti privind drepturi conferite de ordinea juridica a Uniunii trebuie sa fie identice oricare ar fi natura contenciosului, trebuie sa se sublinieze ca respectarea principiului echivalentei implica un tratament egal al actiunilor intemeiate pe o incalcare a dreptului national si al celor similare intemeiate pe o incalcare a dreptului Uniunii, iar nu echivalenta normelor procedurale nationale aplicabile unor litigii de natura diferita sau care apartin unor ramuri ale dreptului diferite (a se vedea in acest sens Hotararea din 6 octombrie 2015, Orizzonte Salute, C?61/14, EU:C:2015:655, punctul 67, precum si Hotararea din 6 octombrie 2015, Tarsia, C?69/14, EU:C:2015:662, punctul 34 si jurisprudenta citata).
56 Principiul echivalentei trebuie, prin urmare, sa fie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa prevada modalitati procedurale mai putin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt intemeiate pe o incalcare a dreptului Uniunii decat cele aplicabile actiunilor similare intemeiate pe o incalcare a dreptului intern. Instantei de trimitere ii revine sarcina sa efectueze verificarile necesare pentru a garanta respectarea acestui principiu in ceea ce priveste reglementarea aplicabila litigiului aflat pe rolul sau.
Cu privire la principiul efectivitatii
57 In ceea ce priveste cerintele principiului efectivitatii, trebuie sa se examineze, in primul rand, daca un sistem de rambursare a unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii precum sistemul instituit prin normele prevazute la articolul XV din OUG nr. 8/2014 si de Ordinul nr. 365/741/2014 face excesiv de dificila sau imposibila in practica exercitarea drepturilor intemeiate pe ordinea juridica a Uniunii, tinand seama de locul pe care aceste norme il ocupa in ansamblul procedurii, de modul in care aceasta din urma se deruleaza si de particularitatile respectivelor norme in fata instantelor nationale (a se vedea in acest sens Hotararea din 27 iunie 2013, Agrokonsulting?04, C?93/12, EU:C:2013:432, punctul 48, precum si Hotararea din 6 octombrie 2015, Tarsia, C?69/14, EU:C:2015:662, punctele 36 si 37).
58 Este necesar sa se arate in aceasta privinta ca, in aplicarea acestei reglementari, justitiabilul caruia i s?a recunoscut printr?o decizie judecatoreasca un drept la rambursarea taxei in litigiu trebuie sa se adreseze autoritatii publice competente pentru a depune o cerere de rambursare a sumei platite cu titlu de taxa, insotita de documentele necesare pentru executarea obligatiilor care revin respectivei autoritati in temeiul acestui titlu executoriu. Contrar a ceea ce pare sa considere reclamanta din litigiul principal, o asemenea cerinta nu pare, in sine si in lipsa unui indiciu referitor, printre altele, la existenta unor eventuale obstacole privind, de exemplu, costurile exorbitante ale unei asemenea proceduri, sa faca rambursarea unor astfel de taxe excesiv de dificila, dupa cum a indicat si avocatul general la punctele 44 si 45 din concluzii.
59 Situatia este diferita in cazul in care unui justitiabil care a obtinut un astfel de titlu executoriu in urma unei proceduri judecatoresti si care a cerut executarea acestuia in fata autoritatii publice competente i se opune, in aplicarea reglementarii in discutie in litigiul principal, un termen de cinci ani inainte de a obtine rambursarea integrala a sumelor datorate, ceea ce are drept consecinta mentinerea situatiei de nelegalitate in loc de a o indrepta in cel mai scurt timp.
60 Pe de alta parte, rambursarea sumelor datorate depinde, conform articolului 3 din Ordinul nr. 365/741/2014 si astfel cum au aratat persoanele interesate in sedinta, de disponibilitatea fondurilor incasate in temeiul unei taxe pe autovehicule, si anume timbrul de mediu. Justitiabilul nu dispune in aceasta privinta de niciun mijloc care sa ii permita sa constranga autoritatea publica competenta sa isi indeplineasca obligatiile atunci cand aceasta inceteaza sa le execute de bunavoie, din moment ce executarea silita de drept comun este, in aplicarea aceleiasi reglementari, exclusa in cursul acestui termen de cinci ani.
61 In aceste imprejurari, trebuie sa se considere ca un asemenea sistem de rambursare a sumelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii impreuna cu dobanzile aferente, al caror cuantum a fost constatat printr?o decizie judecatoreasca executorie, privit in ansamblul sau, il plaseaza pe justitiabil intr?o situatie de incertitudine prelungita cu privire la data la care va obtine rambursarea integrala a cuantumului taxei platite fara a fi datorate, fara a dispune de mijloace care sa ii permita sa constranga autoritatea publica sa isi execute obligatia daca aceasta nu procedeaza de bunavoie la executare, indiferent daca din motive legate de lipsa fondurilor sau din alte motive.
62 In consecinta, un sistem de rambursare a taxelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii precum cel prevazut la articolul XV din OUG nr. 8/2014 si de Ordinul nr. 365/741/2014 face exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii excesiv de dificila si nu indeplineste obligatia care revine statelor membre de a garanta acordarea unui efect deplin unor astfel de drepturi.
63 Guvernul roman se limiteaza la a justifica instituirea unui asemenea sistem, in esenta, prin existenta unor dificultati economice si prin blocajul institutional referitoare la executarea prompta a deciziilor judecatoresti executorii privind rambursarea taxelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii.
64 Or, este suficient sa se aminteasca in aceasta privinta ca statele membre care au perceput taxe cu incalcarea dreptului Uniunii sunt obligate, avand in vedere jurisprudenta amintita la punctul 37 din prezenta hotarare, sa le ramburseze cu dobanda. In acest sens, nu se poate admite, astfel cum a aratat in esenta si avocatul general la punctul 47 din concluzii, ca un stat membru, in calitatea sa de debitor intr?un litigiu precum litigiul principal, sa se poata prevala de o insuficienta a fondurilor pentru a justifica imposibilitatea executarii unei decizii judecatoresti care ii recunoaste justitiabilului un drept conferit de ordinea juridica a Uniunii.
65 In plus, autonomia procedurala recunoscuta statelor membre in ceea ce priveste adoptarea modalitatilor procedurale care guverneaza rambursarea, cu dobanzile aferente, a taxelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii nu poate merge pana la a le permite sa faca imposibila in practica sau excesiv de dificila, din motive care tin de dificultatile punerii in aplicare sau din motive pur economice, exercitarea unor astfel de drepturi.
66 Rezulta ca principiul efectivitatii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de rambursare cu dobanda a taxelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii al caror cuantum a fost constatat prin decizii judecatoresti executorii precum sistemul in discutie in litigiul principal, care prevede o esalonare pe cinci ani a rambursarii acestor taxe si care conditioneaza executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor incasate in temeiul unei alte taxe, fara ca justitiabilul sa dispuna de posibilitatea de a constrange autoritatile publice sa isi indeplineasca obligatiile daca acestea nu si le indeplinesc de bunavoie.
67 In ceea ce priveste, in al doilea rand, articolele 1-3 din OG nr. 22/2002 si articolul 101 din Ordinul nr. 2336/2011, cu alte cuvinte, reglementarea care ar fi, potrivit instantei de trimitere, aplicabila in cauza aflata pe rolul sau in ipoteza in care articolul XV din OUG nr. 8/2014 si Ordinul nr. 365/741/2014 nu ar fi aplicabile, aceasta instanta arata, fara alte precizari, ca aplicarea acestei reglementari ar intarzia sau ar impiedica restituirea efectiva a sumelor datorate de administratia publica.
68 Cu toate acestea, nu pare ca un termen de sase luni, precum cel prevazut la articolele 2 si 3 din OG nr. 22/2002, acordat autoritatii publice pentru a?si indeplini de bunavoie obligatiile in temeiul unui titlu executoriu face, prin el insusi, excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite justitiabililor de dreptul Uniunii. Pe de alta parte, acesti justitiabili au posibilitatea sa declanseze, dupa implinirea acestui termen, o procedura de executare silita impotriva autoritatii publice debitoare daca aceasta din urma nu isi indeplineste obligatiile in termenul acordat pentru executarea de bunavoie.
69 Or, in cazul in care, astfel cum a sustinut reclamanta din litigiul principal, o reglementare nationala, precum articolele 1-3 din OG nr. 22/2002 si articolul 101 din Ordinul nr. 2336/2011, prelungeste executarea unei decizii judecatoresti privind drepturi conferite de ordinea juridica a Uniunii dincolo de termenul de sase luni prevazut la articolele 2 si 3 din OG nr. 22/2002 prin simplul fapt al lipsei fondurilor in bugetul prevazut pentru restituirea unor astfel de sume, fara ca justitiabilul sa dispuna de posibilitatea de a constrange autoritatile publice sa isi indeplineasca obligatiile, indiferent daca printr?o cerere de aplicare a masurii popririi sau prin alte mijloace destinate sa garanteze executarea obligatiilor autoritatilor publice prevazute de ordinea juridica nationala, o astfel de reglementare nu poate indeplini cerintele principiului efectivitatii, din moment ce aceasta ar face rambursarea excesiv de dificila sau chiar imposibila in practica. Instantei de trimitere ii revine sarcina de a verifica daca aceasta este situatia in cauza principala.
70 In pofida aplicabilitatii dispozitiilor cartei intr?o situatie juridica precum cea in discutie in litigiul principal, care intra in domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, in masura in care obiectul litigiului principal priveste rambursarea unei taxe percepute cu incalcarea articolului 110 TFUE si intrucat statele membre sunt obligate, in temeiul jurisprudentei amintite la punctul 37 din prezenta hotarare, sa ramburseze cu dobanda o asemenea taxa, nu este necesara examinarea intrebarilor instantei de trimitere in raport cu dispozitiile cartei, din moment ce elementele care preceda ii permit acestei instante sa solutioneze litigiul principal.
71 Rezulta din tot ceea ce preceda ca:
– Principiul cooperarii loiale trebuie sa fie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa adopte dispozitii care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr?o hotarare a Curtii sau a carui incompatibilitate cu acest drept rezulta dintr?o astfel de hotarare unor conditii care privesc in mod specific acest impozit si care sunt mai putin favorabile decat cele care s?ar fi aplicat, in lipsa lor, unei asemenea rambursari, respectarea acestui principiu trebuind sa fie verificata in speta de instanta de trimitere.
– Principiul echivalentei trebuie sa fie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa prevada modalitati procedurale mai putin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt intemeiate pe o incalcare a dreptului Uniunii decat cele aplicabile actiunilor similare intemeiate pe o incalcare a dreptului intern. Instantei de trimitere ii revine sarcina sa efectueze verificarile necesare pentru a garanta respectarea acestui principiu in ceea ce priveste reglementarea aplicabila litigiului aflat pe rolul sau.
– Principiul efectivitatii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de rambursare cu dobanda a taxelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii al caror cuantum a fost constatat prin decizii judecatoresti executorii precum sistemul in discutie in litigiul principal, care prevede o esalonare pe cinci ani a rambursarii acestor taxe si care conditioneaza executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor incasate in temeiul unei alte taxe, fara ca justitiabilul sa dispuna de posibilitatea de a constrange autoritatile publice sa isi indeplineasca obligatiile daca acestea nu si le indeplinesc de bunavoie. Instantei de trimitere ii revine sarcina de a verifica daca o reglementare precum cea care ar fi aplicabila in cauza principala in lipsa unui astfel de sistem de rambursare indeplineste cerintele principiului efectivitatii.
Cu privire la cheltuielile de judecata
72 Intrucat, in privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:
Principiul cooperarii loiale trebuie sa fie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa adopte dispozitii care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr?o hotarare a Curtii sau a carui incompatibilitate cu acest drept rezulta dintr?o astfel de hotarare unor conditii care privesc in mod specific acest impozit si care sunt mai putin favorabile decat cele care s?ar fi aplicat, in lipsa lor, unei asemenea rambursari, respectarea acestui principiu trebuind sa fie verificata in speta de instanta de trimitere.
Principiul echivalentei trebuie sa fie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa prevada modalitati procedurale mai putin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt intemeiate pe o incalcare a dreptului Uniunii decat cele aplicabile actiunilor similare intemeiate pe o incalcare a dreptului intern. Instantei de trimitere ii revine sarcina sa efectueze verificarile necesare pentru a garanta respectarea acestui principiu in ceea ce priveste reglementarea aplicabila litigiului aflat pe rolul sau.
Principiul efectivitatii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de rambursare cu dobanda a taxelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii al caror cuantum a fost constatat prin decizii judecatoresti executorii precum sistemul in discutie in litigiul principal, care prevede o esalonare pe cinci ani a rambursarii acestor taxe si care conditioneaza executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor incasate in temeiul unei alte taxe, fara ca justitiabilul sa dispuna de posibilitatea de a constrange autoritatile publice sa isi indeplineasca obligatiile daca acestea nu si le indeplinesc de bunavoie. Instantei de trimitere ii revine sarcina de a verifica daca o reglementare precum cea care ar fi aplicabila in cauza principala in lipsa unui astfel de sistem de rambursare indeplineste cerintele principiului efectivitatii.