Pretentii. Insolventa. Reclamanta a chemat in judecata pe parati pentru ca prin hotarare judecatoreasca, sa fie obligati la plata debitului principal penalitati de intarziere.
Reclamanta SC A. SRL (fosta SC B. SRL) a chemat in judecata pe paratii C. si D., pentru ca prin hotarare judecatoreasca, sa fie obligati la plata sumei de 169.980,81 RON, debit principal neachitat aferent Contractului de prestari servicii din 2 aprilie 2007, penalitati de intarziere de 0,2% pe zi intarziere, calculate la debitul principal de la data de 8 noiembrie 2007 si pana la data achitarii integrale a debitului restant si a cheltuielilor de judecata.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia nr. 152/2017
sedinta publica de la 1 februarie 2017
Decizia nr. 152/2017
Prin cererea inregistrata la data de 22 aprilie 2010 la Tribunalul Bacau, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, sub nr. x/110/2010, reclamanta SC A. SRL (fosta SC B. SRL) a chemat in judecata pe paratii C. si D., pentru ca prin hotarare judecatoreasca, sa fie obligati la plata sumei de 169.980,81 RON, debit principal neachitat aferent Contractului de prestari servicii din 2 aprilie 2007, penalitati de intarziere de 0,2% pe zi intarziere, calculate la debitul principal de la data de 8 noiembrie 2007 si pana la data achitarii integrale a debitului restant si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamanta a incheiat cu paratii Contractul de prestari servicii din 2 aprilie 2007, avand ca obiect edificarea unei locuinte in regim P+1 si constructii anexe.
Valoarea totala a contractului a fost de 367.480,81 RON, din care paratii au facut o plata partiala de 197,500 RON ramanand o diferenta de 169.980 RON, pe care paratii refuza sa o plateasca.
Pentru intarzierea la plata pretului, au prevazut in contract, la art. 7 pct. 3, penalitati de 0,2% pe zi intarzieri calculate la valoarea platii neefectuate.
La solicitarea instantei de a cuantifica penalitatile si de a achita taxa de timbru la valoarea pretentiilor, reclamanta a depus, la primul termen de judecata, precizari la actiune, aratand ca solicita obligarea paratilor la plata sumei de 169.980,81 RON debit principal, 320.923,77 RON, penalitati de intarziere, conform calcului anexat, pentru perioada 8 noiembrie 2007 – 9 iunie 2010 si penalitati de 0,2% pe zi intarziere, de la data de 9 iunie 2010, pana la achitarea integrala a debitului.
Prin Sentinta civila nr. 360 din 4 mai 2011 pronuntata de Tribunalul Bacau s-a admis exceptia insuficientei timbrari si s-a anulat, ca insuficient timbrata, actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL (fosta SC B. SRL) Bacau in contradictoriu cu paratii C. si D., astfel cum a fost precizata.
Prin Decizia civila nr. 78 din 14 octombrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, s-a admis apelul promovat de SC A. SRL s-a anulat sentinta civila apelata si s-a trimis cauza spre rejudecare, retinandu-se in decizie ca prin cererea de chemare in judecata societatea reclamanta a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 169.980,81 RON, reprezentand debit principal si a penalitatilor de intarziere de 0,2% pe zi de intarziere la plata debitului principal, calculate de la data de 8 noiembrie 2007 si pana la achitarea integrala a debitului restant, penalitati ce urmeaza a fi calculate de executorul judecatoresc in temeiul art. 3712 alin. (2) C. proc. civ.
Cauza a fost inregistrata in rejudecare, la data de 29 noiembrie 2012 sub nr. x/110/2012.
La primul termen de judecata s-a depus, pentru reclamata certificat de solutie din care rezulta ca fata de SC A. SRL s-a deschis procedura insolventei, fiind desemnat administrator judiciar CPI E., aceasta insusindu-si actiunea.
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2012 instanta a respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bacau, raportat la dispozitiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., avand in vedere ca actiunea a fost inregistrata la data de 22 aprilie 2010.
Prin Incheierea din data de 27 februarie 2013 instanta a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant al SC A. SRL, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D., exceptia prematuritatii.
Prin Sentinta civila nr. 309 din 8 octombrie 2014 a Tribunalului Bacau, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, s-a respins, ca nefondata, actiunea avand ca obiect „pretentii” formulata de reclamanta SC A. SRL, societate in faliment, reprezenta de lichidator judiciar „Cabinet de Insolventa E.” in contradictoriu cu C. si D.
S-a dispus emiterea adresei catre Biroul Local de expertize in vederea eliberarii onorariilor de experti astfel:
– 1.850 RON catre expert ing. F., achitat cu Chitanta CEC din 11 decembrie 2013;
– 1.500 RON catre expert G. achitat cu Chitanta CEC din 11 decembrie 2013;
– 1.400 RON catre expert G. achitat cu Chitanta CEC din 10 decembrie 2013.
S-a dispus darea in debit a reclamantei SC A. SRL, societate in faliment, reprezenta de lichidator judiciar „Cabinet de Insolventa E.”, cu suma de 500 RON reprezentand diferenta onorariu expert constructii (expert F.).
A fost obligata reclamanta sa plateasca paratilor suma de 1.400 RON cheltuieli de judecata reprezentand onorariu expert.
S-a respins cererea paratilor privind obligarea reclamantei la plata onorariului avocat, ca nedovedita.
Tribunalul a retinut, in esenta, ca intre parti s-au stabilit raporturi comerciale, ceea ce inseamna ca pentru a face dovada executarii prestatiilor invocate, reclamanta avea obligatia sa depuna la dosar sau sa prezinte expertului facturi acceptate, asa cum prevad dispozitiile art. 46 alin. (3) C. com.
Din examinarea actelor, instanta a constatat ca intre parti s-a incheiat un contract de prestari servicii, insa, pentru eventuale lucrari ce au fost executate, si care au depasit suma initiala de 200.000 RON nu a existat un acord scris intre parti, nu s-a incheiat un act aditional cu privire la ajustarea pretului.
Pretentiile reclamantei s-au intemeiat pe raspunderea contractuala, executarea obligatiilor contractuale trebuind sa aiba la baza acordul de vointa al ambelor parti, exprimat in forma scrisa (forma impusa in mod expres de lege, fata de caracterul public al contractului de achizitie publica). Instanta nu neaga posibilitatea efectuarii de lucrari suplimentare, dar acestea au fost executate in lipsa acordului scris al beneficiarului si nu au facut obiectul unui act aditional, pentru inlaturarea dezechilibrului creat intre patrimoniul executantului si cel al beneficiarului, putand fi formulata o actiune bazata pe imbogatirea fara just temei a paratilor in dauna reclamantei. Fata de principiul disponibilitatii si fata de precizarea expresa a reclamantei in sensul intemeierii actiunii pe contractul partilor instanta nu poate schimba cauza juridica a dosarului.
Instanta a retinut ca dreptul creditorului de a obtine indeplinirea exacta a obligatiei, in conformitate cu dispozitiile art. 1073 C. civ., insa a considerat netemeinica actiunea reclamantei cu privire la obligarea paratei la achitarea debitului.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratii la plata penalitatilor de intarziere, instanta, din analiza contractului incheiat intre parti, a retinut faptul ca paratii au achitat suma de 197.500 RON, insa, avand in vedere situatia expusa mai sus, a respins cererea de obligare a paratilor la plata penalitatilor de intarziere.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel E. SPRL in calitate de administrator judiciar al reclamantei SC A. SRL si SC A. SRL reprezentata prin administrator special – H.
Prin Decizia nr. 1.327 din 7 decembrie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia I civila, s-au admis cererile de apel promovate de E. SPRL – administrator judiciar SC A. SRL si de SC A. SRL – prin adm. H. impotriva Sentintei civile nr. 309 din 8 octombrie 2014 pronuntata de Tribunalul Bacau, s-a desfiintat sentinta apelata si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacau, retinandu-se ca asupra cheltuielilor de judecata efectuate de parti in prezentul apel se va pronunta instanta care va rejudeca actiunea.
In motivarea deciziei s-a aratat ca Tribunalul si-a motivat solutia de respingere a actiunii exclusiv pe considerentul ca reclamanta putea formula o actiune bazata pe imbogatirea fara justa cauza.
Prin raportare la cele retinute de prima instanta, in sustinerea respingerii actiunii, instanta de apel a constatat ca o actiune intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza (actio de in rem verso) poate fi declansata doar in absenta oricarui alt mijloc de recuperare a pagubei suferite de catre reclamant. Altfel spus, aceasta actiune este una subsidiara, creditorul investind instanta numai daca nu a avut si nu are nicio alta cale de a-si valorifica dreptul sau.
Or, in speta, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe Contractul de prestari servicii din 2 aprilie 2007.
In acest context si fata de probele administrate, Tribunalul trebuia sa solutioneze cauza in baza temeiului invocat – raspunderea civila contractuala, neavand posibilitatea sa indrume partile sa promoveze o noua actiune. Daca este sau nu fondata cererea formulata, instanta trebuia sa verifice in baza amplului material probator, motivandu-si solutia in raport de investire.
In temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. 1865 – forma in vigoare la 22 aprilie 2010, data investirii instantei cu cererea de chemare in judecata -, constatand ca prima instanta a solutionat practic cauza pe o exceptie, neintrand in cercetarea fondului si pentru garantarea drepturilor efective si nu iluzorii – art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului – Curtea de Apel a admis apelul, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii C. si D., intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., solicitand admiterea recursului, retinerea cauzei spre rejudecare si pe fond mentinerea sentintei pronuntata de Tribunal ca fiind temeinica si legala.
Recurentii-parati arata ca, in conformitate cu dispozitiile art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., in cazul in care prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare, o singura data, primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare.
In speta, insa, prin cererile lor, partile nu s-au manifestat in sensul cerut de text, astfel ca, dupa ce admitea apelul, instanta trebuia sa retina cauza pentru judecata procesului, evocand fondul.
Neprocedand in acest mod si trimitand cauza spre rejudecare, instanta de apel a pronuntat o solutie nelegala, ce decurge din nesocotirea cerintelor unui text procedural, astfel incat, fiind intrunite cerintele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta.
Mai mult, recurentii considera ca instanta de fond nu avea posibilitatea sa invoce din oficiu eventuale motive de apel care nu au fost invocate de parti prin cererea de apel sau intampinare. Astfel se poate observa ca nici una din parti nu a invocat faptul ca hotararea instantei de fond s-a pronuntat pe o exceptie, ca nu a fost temeinic motivata si nici nu s-a solicitat trimiterea spre rejudecare. In speta, Curtea de Apel Bacau a mai trimis odata cauza spre rejudecare.
Recurentii mai sustin si ca instanta de apel nu a analizat si interpretat in mod corect situatia de fapt si probele administrate in cauza si a dat o interpretare eronata hotararii instantei de fond, retinand in mod netemeinic si nelegal ca instanta de fond a solutionat practic cauza pe o exceptie.
Pornind de la petitul actiunii, recurentii arata ca actiunea pendinte este actiune in raspundere contractuala astfel incat trebuie analizat daca reclamanta a executat obligatia contractuala, respectiv ca a edificat, finalizat si predat la cheie catre beneficiar a unei constructii casa regim P+1, imprejmuiri si constructii anexe si daca beneficiarul a achitat suma prevazuta in acest contract-respectiv 200.000 RON.
In acest context, considera ca instanta urma sa se pronunte doar din perspectiva dispozitiilor art. 969 C. civ., avand in vedere ca conventia scrisa este „legea partilor” nimeni neputand aduce atingere acestei conventii care poate fi completata sau modificata doar prin acte scrise, semnate, acceptate si insusite fara niciun dubiu de ambele parti asa cum de altfel este prevazut in mod expres art. 4 pct. 2 si pct. 7 din contract. Prin urmare, in lipsa unui acord scris partile contractante sunt obligate sa respecte obligatiile din contract neputand invoca alte obligatii, orice alta proba nefiind admisibila conform art. 1191 C. civ.
Instanta de fond s-a pronuntat si a argumentat hotararea tocmai din perspectiva celor invocate si solicitate de reclamanta prin cererea de chemare in judecata, retinand in mod corect ca pe taramul raspunderii contractuale, valoarea lucrarilor suplimentare solicitate trebuie sa aiba la baza un raport juridic obligational, respectiv un contract sau un act aditional care sa exceada obligatiilor din contractul initial. Pretul contractului si obligatia de predare a casei la cheie stabilite in mod imperativ de parti nu poate fi modificat nici de parti, nici de experti si nici de catre instanta, contractul indicand limitele judecatii si competenta cu care a fost investita instanta.
Referitor la fondul cauzei, recurentii arata ca obligatia reclamantei era de a executa pentru beneficiar o casa P+1, imprejmuiri si constructii anexe pe care trebuia sa o predea „la cheie”, mai exact o cladire complet finisata in interior si exterior cu anexele acesteia precum si imprejmuire si alei. De asemenea, dovada efectuarii lucrarilor se face conform dispozitiilor contractuale completate cu dispozitiile legale in vigoare in materie de lucrari constructie, respectiv printr-un act de receptie finala prevazut de art. 1 din H.G. nr. 940/2006.
Mai arata ca, in conformitate cu art. 4 pct. 5 din Contractul de Prestari Servicii din 2 aprilie 2007, valoarea lucrarilor prevazuta in contract a fost stabilita la 200.000 RON din care beneficiarul a platit in avans 197.500 RON, iar dupa incheierea contractului si inainte de inceperea lucrarilor prestatorul avea obligatia sa prezinte spre aprobare devizele de lucrari ce urmau a fi negociate si acceptate de beneficiar, pentru a putea face parte integranta din contract insa acest lucru nu s-a intamplat, in speta neexistand niciun deviz, situatie de lucrari sau alt inscris acceptat sau insusit de beneficiar.
Conform art. 5 pct. 1 din contract termenul limita pentru incheierea si predarea integrala a lucrarilor „la cheie” a fost data de 31 octombrie 2007. Dupa semnarea contractului reclamanta nu a mai prezentat niciun deviz de lucrari pentru a fi insusit si acceptat de beneficiar si fara a avea acceptul investitorului a inceput lucrarile in lipsa ordinului de incepere a lucrarilor din partea beneficiarului asa cum prevede art. 5 pct. 1 din contract. Ulterior, executia lucrarilor a incetat in faza incipienta, reclamanta neexecutand lucrarea conform standardelor de calitate si fara a prezenta devize pentru a fi negociate si acceptate de beneficiar, iau paratii au continuat construirea imobilului in regie proprie solicitand totodata restituirea sumei de bani platita suplimentar ca urmare a neexecutarii contractului.
Prin urmare, solicita instantei sa observe ca solicitarile reclamantei cu privire la debitul pretins sunt nefondate intrucat contractul nu a fost respectat de catre prestator, sens in care paratii-recurenti au invocat exceptia neexecutarii contractului de catre reclamanta.
Astfel, invedereaza instantei atat faptul ca reclamanta si reprezentatul acesteia intr-o prima faza, inainte de repunerea pe rol, nu s-au prezentat la interogatoriu, sens in care trebuia sa se dea eficacitate dispozitiilor art. 225 C. proc. civ., cat si reaua-credinta a reclamantei in procedura de administrare a probelor respectiv amanari succesive, neplata onorariu expert, nedepunere obiective, nedepunerea inscrisurilor solicitate de parati etc.
In ceea ce priveste inscrisurile depuse de reclamanta in sustinerea actiunii, arata ca din facturi si devize se poate deduce fara echivoc ca lucrarea nu a fost executata si finalizata de reclamanta si ca sustinerile reclamantei nu sunt intemeiate. Considera ca din documentatia atasata nu rezulta ca materialele invocate ar fi fost primite de beneficiar neexistand nicio proba in acest sens, ceea ce denota ca documentele sunt pro causa, iar conform avizelor de insotire a marfii depuse de reclamanta rezulta ca acestea ar fi fost transportate in alte locatii decat locul efectuarii constructiei.
Recurentii apreciaza ca pentru a putea retine astfel de documente este necesar ca acestea sa fie documente contabile justificative in sensul legii si care pot sta la baza unei analize judiciare contabile conform Legii nr. 82/1991 si O.M.F. nr. 2.226 din 27 decembrie 2006 care reglementeaza conditiile in care un document poate avea calitate de document justificativ. Sustin ca niciunul dintre avizele de insotire a marfii nu indeplineste conditiile de forma pentru a putea sta la baza analizei judiciare, neavand elemente de identificare a beneficiarului, semnatura de primire, marfa transportata si predata efectiv, cantitatea, denumire, marca acestuia, locatia exacta si destinatia transportului, valoarea marfii, factura, etc., iar la dosarul cauzei si nici in cazul expertizei nu s-au depus si nici identificat avizele care indeplinesc calitatea de document justificativ in sensul legilor invederate. Astfel, in facturile si inscrisurile depuse nu se regasesc materialele folosite in stadiul de finisaje, lipsind atat lucrarile de manopera cat si materialele aferente. De asemenea, desi se face referire la o piscina o asemenea lucrare nu este cuprinsa nici in proiectul casei, nici in devize si nici in contract sau alta situatie de lucrari.
In acest sens, recurentii solicita instantei sa constate ca reclamanta nu a facut in niciun fel dovada efectuarii lucrarilor la care s-a obligat prin contract, cu atat mai mult cu cat in speta nu exista niciun inscris care sa ateste un acord de vointa a partilor cu privire la valorile solicitate, un act aditional la contract prin care sa se fi majorat valoarea lucrarii sau suplimentarea lucrarilor si niciun alt inscris privind acceptarea de catre beneficiar a costurilor invocate in deviz sau o dovada ca reclamanta a efectuat lucrarile pretins executate.
In ceea ce priveste respectarea de catre prestator a clauzelor Contractului de prestari servicii din 2 aprilie 2007 si respectiv buna-credinta a acestuia in promovarea actiunii invedereaza faptul ca prestatorul nu a respectat art. 3 pct. 1 si pct. 3, precum si art. 3 alin. (II) pct. 6 si art. 4 pct. 1 din contract. Totodata, in temeiul art. 5 pct. 6 din contract, prestatorul daca ajungea la finalizarea lucrarii avea obligatia sa incheie cu beneficiarul un proces-verbal de receptie, inscris care nu exista tocmai datorita faptului ca lucrarile nu au fost executate si finalizate. Totodata, in conformitate cu art. 4 pct. 2 si pct. 7 din contract, lucrarile suplimentare se vor face la solicitarea beneficiarului cu acceptul si cu avizul acestuia si in baza unui acord de vointa al ambelor parti – negociat inainte de inceperea lucrarilor, ori in speta reclamanta nu a facut dovada ca a executat aceste lucrari si nici faptul ca acestea au fost solicitate, acceptate si avizate de beneficiar, sau acceptate de ambele parti printr-un inscris (act aditional la contract). In ceea ce priveste plata lucrarilor art. 4 pct. 4 din contract prevede in mod clar ca plata se va face dupa prezentarea de catre beneficiar a situatiilor de lucrari, dupa acceptarea acestor situatii de catre beneficiar si dupa emiterea facturilor fiscale, ori reclamanta nu a efectuat lucrarile invocate, aceasta nu a prezentat o situatie de lucrari care sa fie acceptata de beneficiar si nu a emis facturi pentru serviciile pentru care se solicita plata.
Cu privire la apararile si inscrisurile invocate de reclamanta in actiunea principala, arata ca desi a fost depus la dosarul cauzei un inscris intitulat Borderou Realizari Casa Dumbrava, care in opinia reclamantei atesta faptul ca suma incasata de prestator este 197.500 RON, iar datoria pretins neonorata prin plata de catre parat este de 169.980,81 RON, acest inscris nu este semnat de beneficiarul C., ori expertul desemnat in cauza penala ce a avut ca obiect falsificarea semnaturii acestuia a stabilit prin expertiza grafologica ca semnatura din dreptul rubricii beneficiar nu este a paratului. Mai mult, inscrisul nu indeplineste conditiile de forma pentru a produce efecte juridice in sensul ca nu contine numele partilor semnatare, numele beneficiarului, data semnarii, locul semnarii, martori etc. De asemenea, in ceea ce priveste „devizele oferta” depuse de reclamanta la dosar, acestea nu sunt semnate si nici acceptate de beneficiar, iar o parte din aceste „devize oferta” au fost emise dupa termenul la care trebuia finalizata lucrarea.
Recurentii mai sustin si faptul ca, in speta, reclamanta desi sustine ca a efectuat lucrarile, nu a emis facturi fiscale pentru aceste servicii si nici nu a depus la dosar vreo situatie de lucrari acceptata de beneficiar asa cum prevede art. 4 pct. 4 din contract si cum rezulta din dispozitiile imperative prevazute de art. 1341 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. civ., Legea nr. 50/1991, Legea nr. 82/1990 si Ordinul nr. 1.943/2001.
In ceea ce priveste „proforma” din data de 15 iunie 2009, recurentii arata ca nu au cunostinta de acest inscris, intrucat nu a fost acceptat si nici comunicat, acesta fiind comunicat prin posta, dar nu la adresa de domiciliu a paratilor, iar delegatul mentionat pe acest inscris este I., persoana care nu este una si aceiasi cu paratul C.
In ceea ce priveste expertiza contabila, aceasta proba se refera doar la inscrisuri care nu au legatura cu cauza, fiind precostituite in acest sens. Mai mult decat atat, contabilitatea reclamantei nu le este opozabila si nu poate produce efecte fata de parati, intrucat acestia nu pot fi vinovati sau sa raspunda de unele lipsuri in gestiunea reclamantei sau de neinregistrarea unor operatiuni. Operatiunile contabile sunt facute de reclamanta si nu reprezinta un temei de opozabilitate avand in vedere ca pot exista lipsuri si greseli care nu pot cadea in sarcina recurentilor, cu atat mai mult cu cat inscrisurile depuse de reclamanta contrazic atat expertiza cat si situatia contabila.
Astfel, cu ocazia efectuarii expertizei reprezentantii acestei societati si expertii desemnati au analizat si retinut inscrisuri care nu aveau legatura cu cauza si nu reprezentau documente justificative conform legii.
Invoca ca nelegalitati atat luarea in evidenta a Facturii din 15 iunie 2009, precum si faptul ca in contabilitatea societatii paratul figureaza ca debitor, desi din fisa analitica a clientului (analizata de experti) rezulta in mod clar ca la sfarsitul anului 2007 debitul clientului C. este 0 RON.
Desi aveau obligatia legala sa retina in cadrul constatarilor doar documente justificativ contabile, expertii pentru a sustine concluziile fac referire la alte acte, expertul avand obligatia sa faca referire la documentele contabile justificative in sensul legii si care pot sta la baza unei analize judiciare contabile conform Legii nr. 82/1991 si O.M.F. nr. 2.226 din 27 decembrie 2006 care reglementeaza conditiile in care un document poate avea calitate de document justificativ.
Recurentii considera ca sustinerile expertilor sunt contradictorii cu inscrisurile existente la dosarul cauzei, deoarece desi din inscrisurile depuse la dosar (cerere de chemare in judecata, precizari, borderou/chitanta) rezulta ca societatea a incasat de la beneficiar suma de 197.500 RON, expertii fac abstractie in mod voit de aceste acte si arata ca in contabilitatea societatii nu se gaseste inregistrata aceasta suma, desi inscrisurile certificate de aceasta societate constata incasarea sumei respective. In mod paradoxal, cei doi experti au constatat ca plata paratului catre societatea SC B. SRL este doar in cuantum de 99.960 RON, fara a justifica de ce nu a retinut plata recunoscuta chiar de SC B. SRL prin inscrisurile care au fost comunicate in vederea efectuarii expertizei. Astfel, apreciaza ca se impune indepartarea acestei expertize din ansamblul probator.
In ceea ce priveste expertiza constructii, arata ca, expertul a constatat ca sustinerile paratilor sunt intemeiate in ceea ce priveste neexecutarea lucrarilor de catre reclamanta si a lamurit obligatiile contractuale ale reclamantei. Un aspect important il reprezinta faptul ca lucrarile in domeniul constructiei se efectueaza in conformitate cu Regulamentul nr. 1.406/1994, H.G. nr. 273/1994, H.G. nr. 940/2006, acte normative care reglementeaza lucrarile de constructii si care stabilesc ce acte trebuie intocmite pe parcursul lucrarilor precum si faptul ca actul constatator al efectuarii lucrarii partial sau total il reprezinta actul de receptie finala sau partiala dupa caz, acte care lipsesc in prezenta cauza.
De asemenea, arata ca pretul contractului nu poate fi stabilit de catre experti ci este atributul exclusiv al partilor contractante, pretul, contractual nefiind unul si acelasi cu valoarea lucrarii in functie de standarde, valoare care nu poate fi retinuta in sarcina beneficiarului in lipsa conventiei dintre parti.
Prin urmare, cu privire la inscrisurile depuse la dosar, sustin ca acestea nu sunt insusite prin semnatura de beneficiar, iar inscrisurile (semnate doar de reclamanta) depuse la dosar nu sunt relevante in cauza, deoarece nu rezulta din continutul lor care sunt debitele sau facturile fiscale restante, iar un alt inscris insusit de parata care sa recunoasca debitul pretins de reclamanta nu exista la dosarul cauzei. Contractul, singurul inscris semnat de parti se refera doar la valoarea de 200.000 RON, valoare pe care paratul a achitat-o in avans, asa cum recunoaste reclamanta si rezulta din inscrisurile semnate de aceasta.
Referitor la criticile ce privesc penalitatile, recurentii considera ca in mod temeinic si legal instanta de fond si-a argumentat hotararea. Pretul contractului a fost achitat de parati desi executantul nu si-a respectat obligatiile contractuale. Pe langa faptul ca acestea depasesc valoarea debitului, atata timp cat debitul nu exista nu se poate discuta de calculul unor eventuale penalitati. Conform dispozitiilor legale aplicabile la data semnarii contractului, penalitatile nu pot depasi valoarea debitului, ceea ce este nelegal atata timp cat contractul nu prevede in mod expres ca penalitatile pot depasi valoarea debitului. Scadenta debitului si calcularea penalitatilor de intarziere nu poate fi pusa in discutie atata vreme cat reclamanta nu a eliberat o factura fiscala care sa fie comunicata sau acceptata de beneficiar.
Intimata-reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar E. SPRL si intimata-parata H. in calitate de administrator special al SC A. SRL au depus intampinari prin care au invocat exceptia nulitatii recursului, sustinand ca nu cuprinde indicarea motivelor de nelegalitate pe care se intemeiaza si care sunt prevazute in mod limitative de art. 304 C. proc. civ., iar in subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele pe larg expuse in continutul acestei cereri.
Luand in examinare, cu prioritate, exceptia nulitatii recursului invocata de intimate, Inalta Curte constata ca prin motivele de recurs, formulate in termenul legal, recurentii parati au aratat, in concret, in ce constau greselile savarsite de instanta de apel, incadrand unele dintre motivele scrise in cazul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Din motivele de recurs, Inalta Curte constata ca acestea se afla in stransa legatura cu hotararea atacata, constituindu-se intr-o critica totala a acesteia si tinzand la a afirma nelegalitatea ei, de unde rezulta ca permit incadrarea lor in motivul de nelegalitate expres reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Drept consecinta, Inalta Curte va respinge exceptia nulitatii recursului invocata de intimata-reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar E. SPRL si intimata-parata H. in calitate de administrator special al SC A. SRL.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate, Inalta Curte constata ca este fondat, urmand sa il admita pentru considerentele ce succed:
Cererea dedusa judecatii, formulata la data de 22 aprilie 2010, are ca obiect pretentii, constand in obligarea paratilor C. si D. la plata sumei de 169.980,81 RON debit principal neachitat aferent Contractului de prestari servicii din 2 aprilie 2007 si penalitati de intarziere de 0,2% pe zi, calculate la debitul principal de la data de 8 noiembrie 2007 si pana la data achitarii integrale a debitului restant.
Prin Sentinta civila nr. 309 din 8 octombrie 2014, Tribunalul Bacau, in rejudecare, a respins, ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL, societate in faliment, reprezentata de lichidator judiciar Cabinet de Insolventa E., in contradictoriu cu paratii C. si D.
In motivarea acestei hotarari, prima instanta a aratat ca intre parti s-a incheiat un contract de prestari servicii, insa pentru eventualele lucrari ce au fost executate si care au depasit suma initiala de 200.000 RON nu a existat un acord scris intre parti, nu s-a incheiat un act aditional cu privire la ajustarea pretului.
Astfel, s-a retinut ca pretentiile reclamantei s-au intemeiat pe raspunderea contractuala, insa lucrarile suplimentare au fost executate in lipsa acordului scris al beneficiarului si nu au facut obiectul unui act aditional. De aceea, pentru inlaturarea dezechilibrului creat intre patrimoniul executantului si cel al beneficiarului, putea fi formulata o actiune bazata pe imbogatirea fara just temei a paratilor in dauna reclamantei, insa fata de principiul disponibilitatii si fata de precizarea expresa a reclamantei in sensul intemeierii actiunii pe contractul partilor instanta nu poate schimba cauza juridica a dosarului.
Prin Decizia civila nr. 1.327 din 7 decembrie 2015, Curtea de Apel Bacau, sectia I civila, a admis apelurile promovate de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar E. SPRL si de parata H. in calitate de administrator special al SC A. SRL, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacau cu indrumarea de a solutiona cauza in baza temeiului invocat de reclamanta si anume, raspunderea civila contractuala, intrucat, in mod gresit, Tribunalul si-a motivat solutia de respingere a actiunii exclusiv pe considerentul ca reclamanta putea formula o actiune bazata pe imbogatirea fara justa cauza.
Avand in vedere ca prima instanta a fost investita cu cererea de chemare in judecata inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanta de apel va desfiinta hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante, in cazul in care constata ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata.
Ipoteza avuta in vedere de legiuitor vizeaza doua situatii stricte si prevazute limitativ, prima dintre ele facand posibila desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, daca prima instanta, solutionand cauza, nu a intrat in cercetarea fondului, pentru ca partile sa nu fie lipsite de un grad de jurisdictie.
Este de observat ca, ipotezele prevazute de textul legal enuntat nu se regasesc in prezenta speta, deoarece Tribunalul a analizat fondul cauzei, pronuntandu-se cu privire la cererea de chemare in judecata promovata si, constatand netemeinicia actiunii reclamantei cu privire la obligarea paratilor la achitarea debitului si a penalitatilor de intarziere, a respins-o ca nefondata.
Tribunalul, pe baza probatoriului administrat (martori, interogatorii, expertize de specialitate) a retinut ca, desi reclamanta a recunoscut initial ca s-a achitat suma de 197.500 RON, in casierie nu a inregistrat decat suma de 99.960 RON si, totodata, nu a inregistrat nici factura in suma de 367.480 RON.
Prin urmare, se constata ca prima instanta a stabilit ca intre parti s-au stabilit raporturi comerciale, ceea ce inseamna ca pentru a face dovada executarii prestatiilor invocate, reclamanta avea obligatia sa depuna la dosar sau sa prezinte expertului facturi acceptate asa cum prevad dispozitiile art. 46 alin. (3) C. com.
De asemenea, Tribunalul a mai aratat si faptul ca paratii nu au recunoscut ca valoarea lucrarilor executate de reclamanta s-a ridicat peste suma stabilita initial, de 200.000 RON, iar reclamanta nu recunoaste ca nu a realizat in totalitate obiectivul.
Fata de toate aceste considerente, Inalta Curte constata contrariul celor retinute de instanta de apel, in sensul ca Tribunalul, pentru pronuntarea solutiei adoptate a evocat fondul.
Cu privire la a doua conditie prevazuta de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., ce face posibila desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, este de remarcat faptul ca judecata pricinii in fata primei instante s-a facut in conditii de procedura legal indeplinita.
Asadar, in cauza de fata nu sunt aplicabile prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu se regaseste niciuna din cele doua situatii expres si limitativ prevazute de lege pentru care instanta de apel urmeaza sa trimita cauza spre rejudecare primei instante, ca urmare a desfiintarii hotararii atacate.
In aceasta situatie, instanta de apel in mod nelegal a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Bacau, cu motivarea ca pricina a fost solutionata exclusiv pe considerentul ca reclamanta putea formula o actiune bazata pe imbogatirea fara justa cauza.
Cum Tribunalul s-a pronuntat pe fondul pricinii, in urma analizarii temeiniciei actiunii raportata la probele administrate si la dispozitiile legale aplicabile, transand problema din perspectiva temeiului juridic invocat de reclamanta, respectiv raspunderea civila contractuala, aprofundarea cercetarii pe acest aspect poate fi facuta si in apel, in lumina dispozitiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., daca acest lucru se impune.
Curtea de Apel, avand in vedere caracterul devolutiv al apelului, nu avea motive sa procedeze la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, ci in calitate de instanta de apel avea obligatia legala de a verifica „in limitele cererii de apel stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta” si totodata, facultatea de a „incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi”, potrivit dispozitiilor art. 295 C. proc. civ.
Instanta de apel poate incuviinta completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea altor probe, daca le considera necesare pentru solutionarea cauzei. De aceea, este nelegala solutia instantei de a desfiinta hotararea primei instante si a trimite cauza spre rejudecare primei instante.
Fata de cele anterior aratate, Inalta Curte constata fondat primul motiv de recurs sustinut de recurenta parata – gresita aplicarea a dispozitiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. si, drept urmare, intrunita teza de nelegalitate prevazuta la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ceea ce a condus la nelegala trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanta; in consecinta, raportand aceasta constatare la decizia recurata, rezulta ca devin incidente dispozitiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., intrucat instanta de apel nu a analizat criticile reclamantei din cuprinsul motivelor de apel ce vizeaza fondul cauzei si dezlegarile date de tribunal prin sentinta apelata diferitelor aspecte litigioase ale pricinii.
In consecinta, Inalta Curte in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. (1), (3) si (5) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul si va casa decizia recurata cu trimiterea cauzei aceleiasi instante spre rejudecarea apelului reclamantei.
Cu ocazia rejudecarii pricinii vor fi avute in vedere si celelalte critici formulate prin motivele de recurs, a caror examinare nu se mai impune fata de solutia pronuntata si se va tine seama de toate mijloacele de aparare invocate de parti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge exceptia nulitatii recursului invocata de intimata-reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar E. SPRL si de intimata-parata H. in calitate de administrator special al SC A. SRL.
Admite recursul declarat de paratii C. si D. impotriva Deciziei nr. 1.327 din 7 decembrie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia I civila.
Caseaza decizia recurata si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante de apel.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 1 februarie 2017.