Pentru a se dispune revocarea ordinului de protectie nu trebuie intocmita de catre serviciul de probatiune o evaluare a riscului de recidiva, conform art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003

Posted on Updated on by alinCategorii:comercial, decizii de intepretare, practica judiciara

Decizia 50/2020 [A] privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare


COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Dosar nr. 3.199/1/2019

Laura-Mihaela Ivanovici – presedintele Sectiei I civile – presedintele completului

Andreia Liana Constanda    – judecator la Sectia I civila

Elena Carmen Popoiag    – judecator la Sectia I civila

Mirela Visan                     – judecator la Sectia I civila

Valentin Mitea                 – judecator la Sectia I civila

Eugenia Puscasiu             – judecator la Sectia I civila

Alina Iuliana Tuca           – judecator la Sectia I civila

Mihaela Paraschiv            – judecator la Sectia I civila

Mari Ilie                            – judecator la Sectia I civila

Georgeta Stegaru              – judecator la Sectia I civila

Cristina Petronela Valeanu  – judecator la Sectia I civila

Carmen Georgeta Negrila    – judecator la Sectia I civila

Mihaela Tabarca              – judecator la Sectia I civila

 

  1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formeaza obiectul Dosarului nr. 3.199/1/2019 a fost constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila raportat la art. XIX din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare (Legea nr. 2/2013), si ale art. 36 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat (Regulamentul).
  2. Sedinta este prezidata de doamna judecator Laura-Mihaela Ivanovici, presedintele Sectiei I civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
  3. La sedinta de judecata participa doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 38 din Regulament.
  4. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Tribunalul Timis – Sectia I civila, in Dosarul nr. 24.956/325/2019, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.
  5. Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la dosar s-au depus raportul, precum si suplimentul la raport intocmite de judecatorul-raportor, ce au fost comunicate partilor, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila; partile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
  6. In urma deliberarilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

  1. Titularul si obiectul sesizarii
  2. Tribunalul Timis – Sectia I civila a dispus, prin Incheierea din 22 noiembrie 2019, in Dosarul nr. 24.956/325/2019, aflat pe rolul acestei instante, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: 1. Daca dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 217/2003), se interpreteaza in sensul ca, pentru a se dispune revocarea unui ordin de protectie, in toate cazurile, trebuie indeplinite cumulativ cele trei conditii prevazute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003? 2. In situatia in care evaluarea riscului de recidiva prevazuta de art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003 nu trebuie efectuata decat atunci cand agresorul este fie inculpat, fie in supravegherea serviciului de probatiune, care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca agresorii care nu sunt nici inculpati si nici in supravegherea serviciului de probatiune, in vederea revocarii ordinului de protectie emis impotriva lor, in contextul modificarii legislative intervenite prin Legea nr. 174/2018 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie (Legea nr. 174/2018)?
  3. Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 4 decembrie 2019 cu nr. 3.199/1/2019.
  4. Norma de drept intern ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile
  5. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare – forma de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 174/2018 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie

Articolul 34:

„(1) Persoana impotriva careia s-a dispus o masura prin ordinul de protectie pe durata maxima poate solicita revocarea ordinului sau inlocuirea masurii dispuse.”

(2) Revocarea se poate dispune daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

  1. a) agresorul a respectat interdictiile sau obligatiile impuse;
  2. b) agresorul a urmat consiliere psihologica, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice alta forma de consiliere sau terapie care a fost stabilita in sarcina sa ori care i-a fost recomandata sau a respectat masurile de siguranta, daca asemenea masuri s-au luat, potrivit legii;
  3. c) daca exista o evaluare a riscului de recidiva realizata potrivit competentelor de catre un serviciu de probatiune, care indica un grad de risc suficient de scazut si faptul ca agresorul nu mai prezinta un real pericol pentru victima violentei domestice sau pentru familia acesteia, astfel cum este definita potrivit prevederilor art. 5. (…)
  4. Legea nr. 217/2003, in forma republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012

Articolul 34:

„(1) Persoana impotriva careia s-a dispus o masura prin ordinul de protectie pe durata maxima poate solicita revocarea ordinului sau inlocuirea masurii dispuse.”

(2) Revocarea se poate dispune daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

  1. a) agresorul a respectat interdictiile sau obligatiile impuse;
  2. b) agresorul a urmat consiliere psihologica, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice alta forma de consiliere sau terapie care a fost stabilita in sarcina sa ori care i-a fost recomandata sau a respectat masurile de siguranta, daca asemenea masuri s-au luat, potrivit legii;
  3. c) daca exista indicii temeinice ca agresorul nu mai prezinta un real pericol pentru victima violentei sau pentru familia acesteia. (…)
  4. Alte norme de drept incidente

Legea nr. 252/2013 privind organizarea si functionarea serviciului de probatiune, cu modificarile si completarile ulterioare

Articolul 32:

„(1) In desfasurarea activitatii de probatiune, consilierii de probatiune:

  1. a) realizeaza evaluarea inculpatilor, a minorilor aflati in executarea unei masuri educative, respectiv a persoanelor supravegheate, din oficiu sau la solicitarea organelor judiciare, potrivit legii;
  2. b) sprijina instanta de judecata in procesul de individualizare a pedepselor si masurilor educative;
  3. c) coordoneaza procesul de supraveghere a respectarii masurilor si executarii obligatiilor stabilite in sarcina persoanelor supravegheate fata de care instanta a dispus: amanarea aplicarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, liberarea conditionata;
  4. d) coordoneaza procesul de supraveghere a respectarii uneia dintre urmatoarele masuri educative neprivative de libertate: stagiul de formare civica, supravegherea, consemnarea la sfarsit de saptamana, asistarea zilnica;
  5. e) coordoneaza executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii;
  6. f) deruleaza activitati specifice in legatura cu persoanele private de libertate;
  7. g) indeplinesc alte atributii, conform legii. (…) „

III. Expunerea succinta a procesului

  1. Prin Cererea formulata la data de 9 septembrie 2019 reclamantul a solicitat, in temeiul dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 217/2003, revocarea ordinului de protectie emis impotriva sa prin Sentinta civila nr. 7.096 din 24 mai 2019, pronuntata de Judecatoria Timisoara – Sectia a II-a civila, ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 53/CC din 30 iulie 2017, pronuntata de Tribunalul Timis – Sectia I civila.
  2. Prin Sentinta civila nr. 11.972 din 8 noiembrie 2019, pronuntata de Judecatoria Timisoara – Sectia a II-a civila, a fost respinsa cererea de revocare a ordinului de protectie, cu motivarea ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, pentru a se dispune revocarea ordinului de protectie emis impotriva reclamantului.
  3. Reclamantul a depus in probatiune inscrisuri emanand de la diverse cabinete de terapie psihologica, cu scopul de a face dovada indeplinirii benevole a conditiei prevazute in textul legii la lit. b), aratand concluziile favorabile ale psihoterapeutilor.
  4. In ceea ce priveste evaluarea riscului de recidiva, dat fiind raspunsul Serviciului de Probatiune Timis, care a apreciat ca, fata de dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 coroborat cu art. 32 alin. (1) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea si functionarea sistemului de probatiune, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 252/2013), nu are competenta de a intocmi referatul de evaluare in prezenta cauza, s-a retinut ca nu a fost indeplinita conditia prevazuta la lit. c) a textului citat.
  5. Instanta a constatat ca reclamantul nu a depus la dosar o evaluare a riscului de recidiva realizata de un serviciu de probatiune, astfel cum prevede art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003, iar, conform art. 249 din Codul de procedura civila, reclamantului ii revenea sarcina probei in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor pentru revocarea ordinului de protectie.
  6. Instanta a dispus audierea minorilor Z si W in camera de consiliu, declaratiile acestora fiind atasate in dosar. In urma audierii minorilor, instanta a desprins concluzia ca ambii copii se tem de tata, de reactiile acestuia cand sunt singuri cu el, retraiesc activ starea de temere din perioada in care locuiau impreuna, cand tatal lor ii lovea, ca masura educativa sau ca refulare a starii sale de nervozitate ori ca reactie la nazbatiile lor, astfel ca minorii resimt ca pe o trauma aceste amintiri, dorinta lor expresa fiind de a nu se intalni curand cu reclamantul.
  7. Instanta este obligata, inainte de orice evaluare a conditiilor de analiza a temeiniciei cererii reclamantului, sa se aplece asupra interesului copiilor si asupra sigurantei starii lor fizice si psihice.
  8. Aceasta conditie a lipsei starii de pericol pentru victima si a temerii acesteia fata de agresor trebuie indeplinita cumulativ cu restul conditiilor pentru a se putea dispune revocarea ordinului de protectie.
  9. Astfel, instanta a constatat ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003, respingand ca neintemeiata cererea formulata de reclamant avand ca obiect revocarea ordinului de protectie.
  10. Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate si revocarea ordinului de protectie, apreciind ca sunt indeplinite toate conditiile legale.
  11. La termenul de judecata din data de 20 noiembrie 2019, instanta a pus in discutie sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile privind interpretarea dispozitiilor art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003.
  12. Prin Incheierea pronuntata la 22 noiembrie 2019, Tribunalul Timis – Sectia I civila a dispus sesizarea instantei supreme si, in temeiul dispozitiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedura civila, suspendarea judecatii.
  13. Motivele retinute de titularul sesizarii care sustin admisibilitatea procedurii
  14. Prin Incheierea pronuntata la 22 noiembrie 2019, Tribunalul Timis – Sectia I civila a constatat indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila.
  15. Astfel, tribunalul este investit cu solutionarea unei cauze in ultima instanta, respectiv cu calea de atac a apelului intr-o cauza avand ca obiect revocarea unui ordin de protectie.
  16. De lamurirea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 depinde solutionarea pe fond a cauzei. Fiind solicitata de catre instanta de fond efectuarea evaluarii riscului de recidiva, Serviciul de Probatiune Timis a trimis la dosarul cauzei Adresa cu nr. xxxxx/SPTM din 2 octombrie 2019, prin care a aratat ca, potrivit dispozitiilor Legii nr. 252/2013, nu este de competenta sa efectuarea evaluarii riscului de recidiva decat in conditiile in care agresorul este fie inculpat, fie in supravegherea serviciului de probatiune, ca urmare a aplicarii unei sanctiuni penale, fie liberat conditionat. Or, in cazul reclamantului nu exista un referat de evaluare intocmit de catre Serviciul de Probatiune Timis.
  17. In aceste conditii, problema de drept care se ridica este daca, pentru a se dispune revocarea ordinului de protectie, este necesar sa fie indeplinite cumulativ toate cele trei conditii prevazute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.
  18. In cazul in care evaluarea riscului de recidiva nu este necesara decat pentru agresorii care sunt fie inculpati, fie in supravegherea serviciului de probatiune, ca urmare a aplicarii unei sanctiuni penale, fie liberati conditionat, se ridica intrebarea, pentru ceilalti agresori, impotriva carora s-a emis ordin de protectie si care nu fac obiectul evaluarii riscului de recidiva, ce conditii trebuie verificate pentru revocarea ordinului de protectie?
  19. Se impune a se interpreta dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, in conditiile in care, anterior modificarii acestei dispozitii legale prin Legea nr. 174/2018, dispozitiile art. 34 alin. (2) lit. c) aveau urmatorul continut: „c) daca exista indicii temeinice ca agresorul nu mai prezinta un real pericol pentru victima violentei sau pentru familia acesteia”, instanta de judecata avand astfel posibilitatea efectuarii propriei evaluari pe baza probelor de la dosar.
  20. Problema de drept este noua in sensul ca nu a facut obiectul niciunui recurs in interesul legii si nici nu s-a mai statuat asupra acesteia anterior de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
  21. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
  22. Apelantul-reclamant a apreciat ca nu este obligatorie indeplinirea cumulativa a celor trei conditii, atat timp cat dispozitiile art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003 prevad ca acest raport se realizeaza potrivit competentelor. De aceea, obligativitatea depunerii raportului exista doar in cazul in care serviciul de probatiune este competent.
  23. Intimata-parata apreciaza ca, in interpretarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 217/2003, aceste conditii trebuie indeplinite cumulativ, iar raportul intocmit de serviciul de probatiune este o conditie pentru revocarea ordinului de protectie.
  24. Dupa comunicarea raportului si a suplimentului de raport intocmite de judecatorul-raportor, in conditiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, partile nu si-au exprimat punctul de vedere asupra chestiunii de drept.
  25. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
  26. Completul de judecata investit cu solutionarea apelului in Dosarul nr. 24.956/325/2019 a apreciat ca fiind necesara sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, redand dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, care prevad ca revocarea unui ordin de protectie se poate dispune daca sunt indeplinite cumulativ o serie de conditii si a constatat ca Serviciul de Probatiune Timis refuza efectuarea evaluarii riscului de recidiva intrucat, potrivit dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 252/2013, nu este de competenta sa efectuarea acestei evaluari in afara cadrului procesual penal sau de executare a sanctiunilor penale.
  27. De asemenea, a redat dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 252/2013 si a retinut ca dispozitiile art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003 au fost modificate prin Legea nr. 174/2018, anterior acestei modificari nefiind prevazuta necesitatea efectuarii unei evaluari de catre serviciul de probatiune, ci doar indeplinirea conditiei de a exista indicii temeinice ca agresorul nu mai prezinta un real pericol pentru victima violentei sau pentru familia acesteia.

VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

  1. La solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instantele nationale au comunicat hotarari judecatoresti relevante, precum si puncte de vedere teoretice ale magistratilor, care releva existenta a doua orientari jurisprudentiale.
  2. Astfel, unele instante au exprimat opinia ca toate cele trei conditii prevazute la alin. (2) al art. 34 din Legea nr. 217/2003 trebuie indeplinite, iar in lipsa unui raport de evaluare emis de serviciul de probatiune nu se poate dispune revocarea ordinului de protectie, iar alte instante au exprimat opinia ca nu este necesar sa fie indeplinita a treia conditie, fiind suficient sa fie indeplinite primele doua cerinte ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003. S-a aratat ca, in situatia reclamantilor care nu sunt implicati intr-un proces penal, trebuie dovedita situatia de pericol in care se afla minorul sau un alt membru al familiei, prin orice mijloc de proba, nu neaparat prin raportul intocmit de serviciul de probatiune.
  3. Instantele nationale au comunicat si practica judiciara care ilustreaza cele doua orientari jurisprudentiale, dupa cum urmeaza: pentru prima orientare – Sentinta civila nr. 1.525 din 20 martie 2019, pronuntata de Judecatoria Sibiu – Sectia civila; sentintele civile nr. 307 din 10 aprilie 2019 si nr. 1.150 din 13 decembrie 2019, pronuntate de Judecatoria Vaslui; Sentinta civila nr. 1.020 din 23 iulie 2019, pronuntata de Judecatoria Beius; Decizia civila nr. 252 din 16 decembrie 2019, pronuntata de Tribunalul Buzau – Sectia I civila, definitiva.
  4. In acest sens sunt si opiniile teoretice exprimate de magistratii Judecatoriei Moinesti, Tribunalului Neamt – Sectia I civila, Judecatoriei Roman, Tribunalului Giurgiu, judecatoriilor Giurgiu, Alexandria, Rosiori de Vede, Videle, Turnu Magurele, Zimnicea, Dej, Baia Mare, Drobeta-Turnu Severin, Pascani, Tribunalului Vaslui, judecatoriilor Buzau, Brasov, Galati, Braila, Pascani, Targu Mures, Timisoara, Tribunalului Buzau.
  5. Cea de-a doua orientare este ilustrata de sentintele civile nr. 479 din 25 iulie 2018, respectiv nr. 885/C din 23 septembrie 2019, pronuntate de Judecatoria Vaslui, sentintele civile nr. 1.302 din 23 decembrie 2019, nr. 990 din 21 octombrie 2019, nr. 1.159 din 25 noiembrie 2019, nr. 1.242 din 11 decembrie 2019, pronuntate de Judecatoria Botosani – Sectia civila, Decizia civila nr. 33/A din 7 februarie 2019, pronuntata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov.
  6. In acelasi sens sunt si opiniile exprimate de magistratii de pe raza Curtii de Apel Craiova, Curtii de Apel Constanta, Judecatoriei Piatra-Neamt, opinia majoritara in cadrul sectiilor a III-a – a V-a civile ale Tribunalului Bucuresti si judecatoriilor din circumscriptia acestuia, Tribunalului Ialomita, Judecatoriei Cornetu, Judecatoriei Bolintin-Vale, Tribunalului Teleorman, judecatoriilor Turnu Magurele, Sighetu Marmatiei, Zalau, Drobeta-Turnu Severin, Targu Jiu, Botosani, Tulcea.
  7. Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca la nivelul Sectiei judiciare – Serviciului judiciar civil nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

VIII. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului

  1. Problema de drept ce face obiectul intrebarii prealabile este de natura sa afecteze dreptul la viata privata si familiala a persoanei care solicita ridicarea ordinului de protectie, in sensul ca art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia) include, printre altele, legatura dintre tatal biologic si copiii sai.
  2. Or, acest aspect trebuie raportat la protejarea interesului superior al copilului in ceea ce priveste ocrotirea integritatii fizice si psihologice impotriva actelor de violenta de natura fizica sau psihologica, ce poate fi subsumat dispozitiilor art. 8 coroborate insa cu dispozitiile art. 2 si 3 din Conventie.
  3. In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a retinut ca exista o abordare consacrata in dreptul international care sustine ideea potrivit careia, in toate deciziile referitoare la copii, trebuie sa primeze interesul superior al acestora (Cauza Neulinger si Shuruk impotriva Elvetiei – Cererea nr. 41.615/07, Hotararea din 6 iulie 2010, paragraful 135; Cauza X contra Letoniei – Cererea nr. 27.853/09, Hotararea din 26 noiembrie 2013, paragraful 96 etc.). Totusi, trebuie avut in vedere ca interesele parintilor, in special cel de a avea o relatie constanta cu copilul lor, raman de o importanta deosebita in contextul protejarii vietii de familie si ca acestea pot fi limitate numai in cazurile cand atmosfera de familie s-a dovedit deosebit de inadecvata, deci in circumstante exceptionale, astfel incat autoritatile nationale trebuie, in practica, sa depuna toate eforturile pentru pastrarea relatiilor personale (Cauza Gnahore impotriva Frantei – Cererea nr. 40.031/98, Hotararea din 17 ianuarie 2001, paragraful 59, si Cauza Jansen impotriva Norvegiei – Cererea nr. 2.822/16, Hotararea din 6 decembrie 2018, paragrafele 88-93).
  4. In ceea ce priveste protejarea integritatii fizice si psihologice a unei persoane impotriva actelor savarsite de alte persoane, Curtea a statuat ca exista obligatia pozitiva in sarcina autoritatilor din statele membre de a mentine si a aplica in practica un cadru juridic adecvat care sa ofere protectie impotriva actelor de violenta savarsite de persoanele fizice (Cauza Soderman impotriva Suediei – Cererea nr. 5.786/08, Hotararea din 12 noiembrie 2013, paragraful 80, Cauza Wetjen si altii impotriva Germaniei – cererile nr. 68.125/14 si nr. 72.204/14, paragraful 74, Cauza Tlapak si altii impotriva Germaniei – cererile nr. 11.308/16 si nr. 11.344/16, Hotararea din 22 martie 2018, paragraful 89).
  5. In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a retinut, ca principiu general, ca, atunci cand trebuie sa asigure respectarea adecvata a intereselor unei persoane, garantate de art. 8 din Conventie, instantele au obligatia: „sa efectueze o analiza detaliata a intregii situatii de familie si a unei intregi serii de factori, in special de natura factuala, emotionala si psihologica, materiala si medicala si sa realizeze o evaluare echilibrata si rezonabila a respectivelor interese ale fiecarei persoane, cu preocuparea constanta de a gasi cea mai buna solutie pentru copil” (Cauza Petrov si X impotriva Rusiei – Cererea nr. 23.608/16, Hotararea din 4 februarie 2019, paragrafele 98-102, Cauza Neulinger si Shuruk impotriva Elvetiei – Cererea nr. 41.615/07, Hotararea din 6 iulie 2010, paragraful 139).
  6. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
  7. Din verificarile efectuate rezulta ca instanta de contencios constitutional nu s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.
  8. Raportul asupra chestiunii de drept
  9. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, judecatorul-raportor, referitor la fondul sesizarii, a apreciat ca, in situatia in care instanta trebuie sa verifice indeplinirea cerintelor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 in vederea revocarii unui ordin de protectie, iar reclamantul nu este implicat intr-un proces penal, nu se impune ca serviciul de probatiune sa emita un raport de evaluare asupra riscului de recidiva. In consecinta, desi serviciul de probatiune nu va emite un raport asupra riscului de recidiva, instantei de judecata ii revine obligatia de a efectua evaluarea riscului real pentru victima violentei domestice din partea persoanei impotriva careia s-a emis ordinul de protectie, evaluare intemeiata pe probele dosarului, pentru a asigura un echilibru intre protectia interesului superior al copilului sau, dupa caz, dreptul la viata, integritate corporala fizica si psihica al celorlalti membri ai familiei si dreptul la respectarea vietii private si de familie al reclamantului.
  10. Inalta Curte de Casatie si Justitie
  11. Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:

Asupra admisibilitatii sesizarii

  1. Potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila: „Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.”
  2. Din cuprinsul prevederilor legale enuntate anterior se desprind conditiile de admisibilitate pentru declansarea procedurii de sesizare in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, conditii care trebuie sa fie intrunite cumulativ, respectiv: existenta unei cauze aflate in curs de judecata; instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie sa judece cauza in ultima instanta; cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului; solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere; chestiunea de drept a carei lamurire se cere sa fie noua; chestiunea de drept sa nu fi facut obiectul statuarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
  3. Primele trei conditii de admisibilitate sunt indeplinite, intrucat litigiul in legatura cu care s-a formulat sesizarea este in curs de judecata si se afla in competenta legala a unui complet de judecata al tribunalului investit sa solutioneze cauza. Tribunalul investit cu solutionarea apelului judeca in ultima instanta, potrivit dispozitiilor art. 95 pct. 2, art. 483 alin. (2) si art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila.
  4. Este indeplinita si conditia de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata, intrucat intre problemele de drept care fac obiectul sesizarii si solutionarea cauzei exista un raport de dependenta. Astfel, elementul central al litigiului vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, referitoare la indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru a revoca un ordin de protectie, acest aspect constituind una dintre criticile formulate in apel.
  5. In ceea ce priveste noutatea chestiunii de drept, in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie se arata ca, in absenta unei definitii legale a notiunii de „noutate”, verificarea acestei conditii tine de exercitarea atributului de apreciere a completului investit cu solutionarea unei astfel de sesizari (a se vedea in acest sens deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1 din 17 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; nr. 6 din 23 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; nr. 13 din 8 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; nr. 14 din 8 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015; nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019; nr. 46 din 14 octombrie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 900 din 7 noiembrie 2019, etc.).
  6. S-a statuat deja ca cerinta noutatii este indeplinita atunci cand problema de drept isi are izvorul in reglementari recent intrate in vigoare, iar instantele inca nu au dat acesteia o anumita interpretare si aplicare la nivel jurisprudential, de o anumita intindere sau consistenta. Totodata, cerinta noutatii ar putea fi retinuta ca indeplinita in cazul in care s-ar impune anumite clarificari, intr-un context legislativ nou, ale unei norme mai vechi (ipoteza asa-zisei reevaluari a interpretarii normei).
  7. In egala masura, noutatea se poate raporta si la o norma mai veche, dar a carei aplicare frecventa a devenit actuala mult ulterior intrarii ei in vigoare (a se vedea Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014).
  8. In sesizarea de fata, problema de drept a carei dezlegare se solicita este generata de modificarile aduse art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003 prin Legea nr. 174/2018, lege intrata in vigoare la data de 21 iulie 2018. Din verificarea jurisprudentei instantelor a rezultat existenta unui numar mic de hotarari judecatoresti pronuntate de la aceasta data, solutiile pronuntate nefiind insa unitare.
  9. Pentru aceste argumente, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constata ca, in cauza, este indeplinita conditia noutatii.

Asupra fondului sesizarii

  1. Problema de drept pe care o are de rezolvat instanta de judecata rezulta din modificarea dispozitiilor legale incidente in cauza si necorelarea lor cu alte acte normative, astfel incat interpretarea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 releva potentialul de a genera practica neunitara, chestiune care transpare din hotararile trimise de instantele din tara, dar si din opiniile divergente exprimate de acestea.
  2. Litigiul ce face obiectul judecatii in fata instantei de fond vizeaza revocarea unui ordin de protectie emis impotriva reclamantului, care apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru revocarea masurii luate impotriva sa. Dispozitiile de drept incidente in cauza sunt cele ale art. 34 din Legea nr. 217/2003, iar instanta trebuie sa verifice daca sunt indeplinite cerintele prevazute de actul normativ aratat pentru a revoca ordinul de protectie.
  3. Problema de drept ce face obiectul sesizarii isi are originea, pe de o parte, in faptul ca una dintre cele trei conditii prevazute de lege, in forma sa actuala, nu mai poate fi indeplinita, iar pe de alta parte, instanta trebuie sa aprecieze daca se impune evaluarea riscului de recidiva si pentru reclamantul care nu este implicat intr-un proces penal.
  4. Pentru a lamuri chestiunea de drept este necesar a se prezenta configuratia succesiva a dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 217/2003, atat in forma sa initiala, cat si dupa modificarea intervenita prin Legea nr. 174/2018, corelarea textului mentionat cu dispozitiile Legii nr. 252/2013, principiile de drept aplicabile in cauza, asa cum rezulta acestea din dreptul intern, dar si din legislatia internationala si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
  5. Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003, in forma sa republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012: „c) daca exista indicii temeinice ca agresorul nu mai prezinta un real pericol pentru victima violentei sau pentru familia acesteia.”
  6. Dupa aparitia Legii nr. 174/2018, care a modificat Legea nr. 217/2003, textul prevede urmatoarele: „c) daca exista o evaluare a riscului de recidiva realizata potrivit competentelor de catre un serviciu de probatiune, care indica un grad de risc suficient de scazut si faptul ca agresorul nu mai prezinta un real pericol pentru victima violentei domestice sau pentru familia acesteia, astfel cum este definita potrivit prevederilor art. 5.”
  7. Aceasta modificare a textului este necorelata cu dispozitiile art. 32 din Legea nr. 252/2013, in sensul ca serviciul de probatiune poate efectua o evaluare a riscului de recidiva numai daca persoana in cauza are calitatea de inculpat intr-o cauza penala sau se afla in executarea unei condamnari sau a unei alte masuri prevazute de lege. Cu alte cuvinte, serviciul de probatiune nu are competenta legala de a efectua o evaluare a riscului daca persoana impotriva careia s-a emis un ordin de protectie nu este implicata intr-o cauza penala sau nu se afla in executarea unei sanctiuni penale.
  8. Asa fiind, instantele s-au confruntat cu problema de a stabili care sunt conditiile ce trebuie verificate in temeiul dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 217/2003 pentru revocarea unui ordin de protectie, de vreme ce este evident ca serviciul de probatiune nu va efectua o evaluare a riscului in afara existentei unui proces penal.
  9. Statul roman functioneaza cu respectarea principiilor legalitatii si al separatiei puterilor in stat, pentru fiecare functiune a sa existand institutii si organisme infiintate potrivit legii. Acestea pun in aplicare, in virtutea normelor ce le guverneaza activitatea si scopului prevazut de lege, mecanismele necesare functionarii societatii in ansamblul sau, conform principiilor statuate in Constitutie [art. 1 alin. (5) ].
  10. Respectarea ordinii de drept, a dispozitiilor de drept constitutional si a legilor de functionare a institutiilor publice presupune, printre altele, ca fiecare institutie a statului sa fie infiintata prin lege, sa functioneze conform actului normativ de infiintare si sa isi exercite competentele prevazute de normele de drept.
  11. Asa fiind, nu se poate pretinde serviciului de probatiune sa efectueze o procedura sau sa intocmeasca un act juridic ce excedeaza competentei sale prevazute de lege – un asemenea act ar incalca principiul legalitatii, iar actul in sine ar fi lovit de nulitate pentru lipsa temeiului juridic al emiterii sale de catre institutia in cauza.
  12. Aceasta inseamna ca in situatia in care instanta trebuie sa verifice indeplinirea cerintelor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 in vederea revocarii unui ordin de protectie, iar reclamantul nu este implicat intr-un proces penal, nu se impune ca serviciul de probatiune sa emita un raport de evaluare asupra riscului de recidiva.
  13. Trebuie subliniat ca, desi serviciul de probatiune nu va emite un raport asupra riscului de recidiva, instanta nu este scutita de a efectua evaluarea riscului real pentru victima violentei domestice din partea persoanei impotriva careia s-a emis ordinul de protectie, evaluare intemeiata pe probele dosarului, pentru a asigura protectia interesului superior al copilului sau, dupa caz, dreptul la viata, integritate corporala fizica si psihica al celorlalti membri ai familiei, precum si dreptul la respectarea vietii private si de familie al reclamantului.
  14. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 217/2003, protectia si promovarea drepturilor victimelor violentei domestice se realizeaza, printre altele, in conformitate cu principiul legalitatii si principiul respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Emiterea unui ordin de protectie impune mentinerea unui echilibru intre drepturile persoanei careia ii sunt imputate actele de violenta (emiterea ordinului de protectie vizand restrangerea dreptului la viata privata si a libertatii de miscare) si drepturile persoanei asupra careia au fost exercitate actele de violenta.
  15. Din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, asa cum a fost mentionata anterior, rezulta in mod neindoielnic ca instantele, in aplicarea dispozitiilor art. 8 din Conventie, au obligatia „sa efectueze o analiza detaliata a intregii situatii de familie si a unei intregi serii de factori, in special de natura factuala, emotionala si psihologica, materiala si medicala, si sa realizeze o evaluare echilibrata si rezonabila a respectivelor interese ale fiecarei persoane, cu preocupare constanta de a gasi cea mai buna solutie pentru copil” (Cauza Petrov si X impotriva Rusiei, paragraful 98, Cauza Neulinger si Shuruk impotriva Elvetiei, paragraful 139 etc.)
  16. Asadar, intr-un proces care are ca obiect revocarea unui ordin de protectie, instanta poate verifica indeplinirea tuturor cerintelor prevazute de dispozitiile art. 34 din Legea nr. 217/2003, numai daca persoana impotriva careia s-a emis

ordinul este implicata intr-un proces penal sau se afla in executarea unei sanctiuni penale.

  1. In situatia in care persoana impotriva careia s-a emis un ordin de protectie nu este implicata intr-un proces penal, principiul legalitatii se opune aplicarii dispozitiilor art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003, astfel incat instanta nu va solicita un referat de evaluare a riscului de recidiva serviciului de probatiune.
  2. Ocrotirea drepturilor membrilor familiei impune instantei sa evalueze daca exista un pericol real pentru victimele violentei domestice, in sensul ca protectia la care acestea sunt indreptatite include obligatia autoritatilor de a analiza detaliat situatia pentru a lua o masura care sa corespunda standardului de protectie impus atat de normele de drept intern, cat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
  3. Lipsa efectuarii unei evaluari proprii a instantei asupra situatiei de risc la care este expusa victima violentei domestice ar constitui o incalcare a obligatiei pozitive a statului de ocrotire a dreptului prevazut de art. 8 in conjunctie cu protejarea art. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
  4. Interpretarea sistematica si teleologica a dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 217/2003 si ale art. 32 din Legea nr. 252/2013, coroborate cu aplicarea principiilor generale de drept, dar si a prevalentei dispozitiilor din tratatele internationale relative la protectia drepturilor omului, permite urmatoarea concluzie:
  5. In situatia in care instanta trebuie sa verifice indeplinirea cerintelor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 in vederea revocarii unui ordin de protectie, iar reclamantul nu este implicat intr-un proces penal, nu se impune ca serviciul de probatiune sa emita un raport de evaluare asupra riscului de recidiva.
  6. In consecinta, desi serviciul de probatiune nu va emite un raport asupra riscului de recidiva, instantei de judecata ii revine obligatia de a efectua evaluarea riscului real pentru victima violentei domestice sau pentru familia acesteia din partea persoanei impotriva careia s-a emis ordinul de protectie, evaluare intemeiata pe probele dosarului, pentru a asigura un echilibru intre protectia interesului superior al copilului sau, dupa caz, dreptul la viata, integritate corporala fizica si psihica al celorlalti membri ai familiei si dreptul la respectarea vietii private si de familie al reclamantului.
  7. Pentru toate aceste considerente,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Tribunalul Timis – Sectia I civila, in Dosarul nr. 24.956/325/2019, privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

In situatia in care persoana impotriva careia s-a emis ordinul de protectie nu este implicata intr-un dosar penal, pentru a se dispune revocarea ordinului nu trebuie intocmita de catre serviciul de probatiune o evaluare a riscului de recidiva, conform art. 34 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003. In acest caz, instanta va efectua o evaluare proprie a existentei unui risc real pentru victima violentei domestice sau pentru familia acesteia din partea persoanei impotriva careia s-a emis ordinul de protectie.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 22 iunie 2020.

-****-

PRESEDINTELE SECTIEI I CIVILE

LAURA-MIHAELA IVANOVICI

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 665 din data de 27 iulie 2020

alin