In cazul in care obligatia de plata a onorariului de succes a fost angajata sub conditie suspensiva, pâna la indeplinirea conditiei, obligatia nu exista, desi este conturata sub toate elementele sale structurale, iar executarea sa nu este datorata efectiv, fiind indiferent daca, astfel asumata, obligatia ca atare isi are izvorul intr-un contract. A da eficienta conditiei suspensive in cadrul verificarii executarii conventiei inseamna, de fapt, a evalua obligatia sub conditie ca pe o obligatie pura si simpla care nu ar putea fi paralizata decât printr-o exceptie de neexecutare. De aceea, instanta de apel a facut o gresita aplicare a legii, determinata de o gresita evaluare a regimului obligatiei afectate de conditie suspensiva, aceasta neputând fi evaluata in functie de culpa managerului in executarea neconforma a contractului.
C. civ. din 1864, art. 993, art. 1004, art. 1017, art. 1092
1. Conditia suspensiva, inerenta raporturilor contractuale, este, potrivit art. 1004 si art. 1017 C. civ., un eveniment viitor si necert ca indeplinire de care depinde insasi perfectarea obligatiei astfel asumate.
In cazul in care obligatia de plata a onorariului de succes a fost angajata sub conditie suspensiva, pâna la indeplinirea conditiei obligatia nu exista, desi este conturata sub toate elementele sale structurale, si executarea sa nu este datorata efectiv, fiind indiferent daca, astfel asumata, obligatia ca atare isi are izvorul intr-un contract.
A da eficienta conditiei suspensive in cadrul verificarii executarii conventiei inseamna, de fapt, a evalua obligatia sub conditie ca pe o obligatie pura si simpla care nu ar putea fi paralizata decât printr-o exceptie de neexecutare. De aceea, instanta de apel a facut o gresita aplicare a legii, determinata de o gresita evaluare a regimului obligatiei afectate de conditie suspensiva, aceasta neputând fi evaluata in functie de culpa managerului in executarea neconforma a contractului.
2. De vreme ce orice plata presupune o datorie, potrivit art. 1092 C. civ., tot ceea ce s-a platit fara a fi datorat este supus repetitiunii ca efect al platii nedatorate, deoarece obligatia nefiind niciodata nascuta valabil, aceasta nu poate fi evaluata pe temei contractual.
Cât priveste cerinta ca plata sa fi fost facuta din eroare, conform unei solutii intemeiate pe dispozitiile art. 993 C. civ., desi cerinta erorii nu este de lege lata incorporata in textul legii, s-ar putea sustine, fara distinctie, ca eroarea in care se afla platitorul (solvensul) este intotdeauna o conditie necesara a platii nedatorate.
Totusi, având in vedere ca dispozitiile art. 993 C. civ. nu pot fi transferate fara nicio distinctie in materia platii nedatorate, dar si ca art. 1092 C. civ. nu preia in reglementarea specifica eroarea ca si conditie a restituirii platii nedatorate, este necesar a se distinge dupa cum inexistenta datoriei a fost doar relativa ori a fost absoluta la momentul platii, cum ar fi cazul in care obligatia care se intentiona platita nu a existat niciodata.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 1780 din 31 octombrie 2016
Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila a fost sesizat cu cererea reclamantei A. Oradea SRL, promovata impotriva pârâtei B. SRL solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 642.021,66 lei, reprezentând onorariu de succes incasat pe nedrept, la plata sumei de 350.826,28 lei, reprezentând onorariu aferent lunii mai 2009 incasat pe nedrept, si plata sumei de 200.000 de Euro reprezentând daune-interese pentru prejudiciul cauzat de pârâta prin executarea deficitara si cu intârziere a obligatiilor contractuale, plus cheltuieli de judecata.
S-a aratat in motivarea cererii ca partile au incheiat la 1 decembrie 2007 un contract de prestari servicii de management prin care pârâta se obliga sa asigure managementul, comunicarea si coordonarea proiectului „X Oradea” in schimbul unei remuneratii de 70.000 Euro pentru primele doua luni contractuale si 70.000 Euro lunar pentru urmatoarele 15 luni. Intrucât nu s-a respectat termenul initial de finalizare a proiectului, la 19 decembrie 2008 partile au incheiat actul aditional nr. 1 prin care au prelungit termenul de finalizare a Fazei I a proiectului pâna la data de 4 martie 2009, iar pentru motivarea managerului s-a prevazut plata onorariului de succes de 135.000 euro daca B. SRL si-ar fi indeplinit obligatiile la termenul convenit.
S-a aratat ca in aceste conditii pârâta a emis, inca din 30 decembrie 2008, factura pentru plata onorariului de succes, desi, la data emiterii acesteia, conditia realizarii fazei I a proiectului nu era indeplinita. Totusi, reclamanta a inregistrat in contabilitate factura si, din eroare, a efectuat plata desi la scadenta din 4 martie 2009 faza I de finantare a proiectului nu a fost realizata, iar la data deschiderii oficiale a obiectivelor, corespunzator acestei faze, 11 martie 2009, nu era asigurat accesul rutier pe drumul principal si intrarea secundara, iar parcarea nu era finalizata.
Cu privire la capetele succesive de cerere, reclamanta a aratat ca plata onorariului pentru luna mai 2009 a fost efectuata, desi aceasta nu era datorata, intrucât se integra fazei a II-a proiectului, cu privire la care partile au convenit sa nu continue colaborarea, iar in privinta cererii referitoare la daune-interese, s-a aratat ca pârâta datoreaza despagubiri intrucât nu si-a indeplinit corespunzator obligatiile contractuale.
Prin precizari reclamanta a indicat ca temei juridic dispozitiile legale incidente institutiei platii nedatorate, subsidiar a invocat principiul imbogatirii fara justa cauza.
Pârâta a formulat o cerere reconventionala, solicitând plata contravalorii serviciilor realizate si neachitate si a penalitatii aferente acestora, cerere care a fost suspendata si ulterior disjunsa de prima instanta.
Prin sentinta civila nr. 501 din 3 februarie 2015, tribunalul a admis doar in parte actiunea principala obligând pârâta la plata sumei de 642.021,66 lei cu titlu de plata nedatorata, respingând in rest actiunea ca neintemeiata, si a dispus restituirea catre reclamanta a sumei de 11.615 lei achitata ca taxa judiciara de timbru, precum si restituirea catre pârâta a onorariului de expert de 1.000 lei; a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata de 10.000 lei.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut ca intre reclamanta, in calitate de client, si pârâta in calitate de manager s-a incheiat la 1 decembrie 2007 contractul pentru prestarea de servicii de management de proiect, pârâtei revenindu-i obligatiile de a presta serviciile stabilite prin art. 6 al contractului si prin Planul proiectului.
In conditiile art. 3.1 al contractului, serviciile urmau sa fie prestate termen de 17 luni, incepând cu 1 decembrie 2007 si continuate pâna la finalizarea proiectului potrivit Planului sau revizuirii acestuia prin act aditional, in cazul in care contractul nu va fi fost reziliat potrivit art. 13 din contract.
In schimbul serviciilor prestate, managerul de proiect incasa un onorariu lunar, in plus, clientul s-a obligat managerului de proiect un onorariu de succes de 450.000 Euro, la finalizarea proiectului, in conditiile si termenele prevazute in planul proiectului, conform art. 9 pct. 1 si pct. 3 din contract.
La 19 decembrie 2008 partile au incheiat actul aditional nr. 1, convenind majorarea onorariului lunar si decalarea fazei I a proiectului, care a fost planificata a avea loc in martie 2009.
In privinta onorariului de succes, prin acelasi act aditional, s-a stabilit ca acesta avea sa fie platit in doua transe, respectiv 30% pentru faza I a proiectului in cuantum de 135.000 Euro, iar restul de 70% la finalizarea fazei a II-a. Plata primei transe a onorariului de succes urma sa fie facturata pâna la 24 decembrie 2008, urmând a fi platita in cazul inaugurarii cu succes a fazei I a proiectului la 4 martie 2009.
S-a retinut ca, desi partile nu au prevazut expres ca managerul nu avea dreptul la plata acestui onorariu daca faza I a proiectului nu era inaugurata pâna la data convenita, totusi aceasta reprezenta o conditie suspensiva care afecta executarea obligatiei de plata. In conditiile in care pârâta a remis reclamantei factura aferenta onorariului de succes in valoare de 642.021,66 lei, reclamanta a achitat-o anterior scadentei, cu ordinele de plata nr. 136 si nr. 139.
Prima instanta a retinut ca faza I a proiectului nu a fost inaugurata conform intelegerii partilor, deschiderea oficiala a obiectivului având loc la 11 martie 2009, in conditii necorespunzatoare si a inlaturat apararile pârâtei referitoare la forta majora determinata de conditiile meteo nefavorabile, aratând ca apararile acesteia reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere doar in masura in care obiectul litigiului se rezuma la angajarea raspunderii contractuale. In masura in care reclamanta a invocat ca temei al restituirii plata nedatorata, dispozitiile art. 1082 C. civ. nu sunt incidente, fiind evaluata doar neindeplinirea conditiei suspensive mentionate in actul aditional. Constatând conditia neindeplinita, prima instanta a conchis ca prestatiile executate anterior trebuie restituite, intrucât nu erau datorate, nefiind relevant motivul pentru care conditia nu s-a indeplinit.
In ceea ce priveste capetele ulterioare de cerere instanta a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile platii nedatorate ori celei a imbogatirii fara justa cauza si dat efect dispozitiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., retinând ca este obligata sa judece in limitele cauzei cererii, asa cum aceasta a fost precizata.
Nici in privinta daunelor-interese prima instanta nu a validat pretentia reclamantei, in temeiul acelorasi considerente.
2. Impotriva sentintei a declarat apel pârâta B. SRL. In esenta, apelanta a sustinut ca i-au fost ignorate apararile referitoare la inadmisibilitatea actiunii fondate pe plata nedatorata, atâta vreme cât contextul litigiului nu poate ignora premisa ca intre parti s-au derulat raporturi contractuale, iar plata a avut ca fundament executarea contractului. Temeiul restituirii fundamentat pe faptul juridic ilicit are intotdeauna un caracter subsidiar unei actiuni in raspundere contractuala, care trebuie sa reprezinte suportul pretentiilor, in caz contrar actiunea fiind inadmisibila. Chiar si daca s-ar admite ca fiind admisibil temeiul actiunii indicat de reclamanta, apelanta a sustinut ca, oricum, conditiile platii nedatorate nu erau intrunite.
Prin decizia civila nr. 1833/A din 10 octombrie 2015 a fost admis apelul declarat de pârâta B. SRL, schimbata in parte sentinta, respinsa in tot actiunea reclamantei A. Oradea SRL si obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta decizia, instanta de apel a retinut ca, desi nu se poate constata ignorarea de catre prima instanta de fond a apararilor pârâtei fondate pe inadmisibilitatea actiunii, totusi solutia instantei a avut la baza aplicarea gresita a legii.
Curtea de apel a stabilit ca pentru a se putea dispune restituirea platii nedatorate in conditiile art. 1092 C. civ. trebuiau indeplinite cumulativ 3 conditii: prestatia solvensului (reclamanta sa fi fost executata cu titlu de plata); datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe din punct de vedere juridic intre solvens si accipiens (pârâta); plata sa fi fost facuta din eroare.
Enumerând conditiile, in analiza acestora instanta de apel a constatat ca doua dintre acestea nu sunt indeplinite. Astfel, a retinut ca obligatia de plata a onorariului de succes a avut temei contractual, fiind consacrata in art. 9 pct. 3 din contract si in art. 4 din actul aditional nr. 1 din 19 decembrie 2008, subliniind ca este esential pentru existenta faptului juridic ilicit al platii nedatorate, lipsa acordului de vointa al partilor.
Or, in cauza, acordul de vointa este materializat atât in contractul incheiat la 1 decembrie 2006, cât si in actul aditional din 19 decembrie 2008, acte prin care partile au prevazut obligatia de plata a clientului in privinta onorariului de succes. Invocându-se de catre reclamanta neindeplinirea conditiei convenite contractual pentru plata onorariului de succes, reclamanta a invocat, practic, o neexecutare a contractului, ceea ce nu poate reprezenta fundamentul concluziei ca obligatia nu a existat din punct de vedere juridic intr-un raport contractual.
A subliniat curtea de apel ca indeplinirea sau nu a conditiilor in care intimata avea obligatia de plata a onorariului de succes se analizeaza exclusiv prin prisma clauzelor contractuale agreate de parti. Astfel, obligatia de plata a onorariului de succes are izvor contractual, fiind corelativa obligatiei pârâtei de a finaliza faza I a proiectului pâna la 4 martie 2009. Fara a ignora caracterul de conditie suspensiva a obligatiei corelative a reclamantei, instanta a subliniat ca indeplinirea conditiei priveste cadrul contractual, inclusiv evaluarea fortei majore invocata de catre pârâta.
S-a concluzionat ca nu se poate retine ca obligatia de plata a fost o obligatie lipsita de cauza si ca nu a existat din punct de vedere juridic.
Curtea a mai constatat ca nici conditia ca plata fi fost efectuata din eroare, nu a fost indeplinita, in cauza nefiind administrata nicio proba in acest sens. Plata a fost facuta la 7 aprilie 2009 si 9 noiembrie 2009 ulterior datei de 11 martie 2009 cât faza I a proiectului trebuia sa fie finalizata, reclamanta neputând invoca imprejurarea ca personalul de specialitate din departamentul sau financiar contabil a efectuat plata din eroare, fara a cunoaste neindeplinirea conditiei care perfecta obligatia de plata. Contextual, instanta a aratat ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii societatii comerciale revine administratorului societatii potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii, prin urmare, reclamanta isi invoca propria culpa, in mod nepermis, pentru recuperarea sumelor.
3. Impotriva deciziei pronuntate de instanta de apel a declarat recurs reclamanta A. Oradea SRL solicitând, in principal, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei la instanta de apel pentru o noua judecata in fond, in subsidiar, modificarea acesteia in sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat.
Premergator dezvoltarii motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5, pct. 7 si pct. 9 C. proc. civ. recurenta a subliniat ca nu face obiectul recursului si intra in puterea lucrului judecat cu interpretarea pe care instanta de apel a dat-o pct. 4 din actul aditional nr. 1 din 19 decembrie 2008, respectiv ca finalizarea fazei I a proiectului pâna la 4 martie 2009, reprezinta o conditie suspensiva in relatia de obligatie de plata a onorariului de succes.
Primul motiv de recurs fundamentat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 si pct. 9 C. proc. civ. deduce instantei de recurs critica referitoare la neanalizarea actiunii promovata de catre reclamanta si pe temeiul subsidiar invocat, imbogatirea fara justa cauza.
Desi instanta de apel a retinut ca reclamanta a indicat acest temei juridic al cererii, constând in lipsa fundamentului platii nedatorate, a respins actiunea fara a proceda la analiza temeiului subsidiar al acesteia, in conditiile in care niciun considerent nu a fost exprimat referitor la imbogatirea fara justa cauza.
Al doilea motiv de recurs vizeaza insuficienta motivare a deciziei, precum si contradictorialitatea unora dintre considerente.
In dezvoltarea acestui motiv, recurenta a aratat ca la pag. 14 a deciziei instanta de apel a concluzionat ca se impune admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei, in sensul respingerii in tot a actiunii, nefiind prezentat niciun considerent referitor la netemeinicia fundamentului acesteia bazat pe imbogatirea fara justa cauza.
In ceea ce priveste existenta motivelor contradictorii recurenta a aratat ca o parte a considerentelor deciziei conchid in sensul ca indeplinirea sau nu a conditiilor in care reclamanta avea obligatia de plata a onorariului de succes se analizeaza prin prisma clauzelor contractuale agreate de parti, aceasta fiind o obligatie asumata contractual de catre A. Oradea SRL. Contrar concluziei proprii, in considerente ulterioare, instanta de apel a stabilit ca obligatia contractuala a pârâtei reprezinta, intr-adevar, si o conditie suspensiva a obligatiei corelative a intimatei-reclamante de plata a onorariului de succes.
Recurenta apreciaza ca aceste considerente sunt contradictorii de vreme ce instanta de apel a stabilit concomitent chestiuni antagonice in logica juridica care nu pot, deopotriva, sa reprezinte suportul rational al deciziei.
In fine, ultimul motiv de recurs deduce instantei gresita aplicare a legii, respectiv a dispozitiilor art. 1017 C. civ., precum si ale art. 992, art. 993 si art. 1092 C. civ.
S-a aratat ca, desi in esenta instanta de apel a stabilit ca obligatia de plata a onorariului de succes era afectata de conditie suspensiva a ignorat dispozitiile art. 1017 C. civ. care, definind conditia, statueaza ca obligatia conditionata suspensiv devine perfecta numai dupa indeplinirea acesteia, fapt care lipseste de relevanta apararile pârâtei legate de justa cauza a neexecutarii contractului.
Recurenta a subliniat ca obligatia sa de plata a onorariului de succes a fost asumata sub modalitatea conditiei suspensive, astfel incât neindeplinirea conditiei afecteaza insasi existenta obligatiei din punct de vedere juridic, fiind evident, ca nu se poate pretinde executarea unei obligatii in legatura cu care conditia care o afecteaza nu s-a indeplinit. Recurenta a subliniat ca s-a certificat in doctrina si jurisprudenta ca in cazul conditiei suspensive in continutul raportului juridic nu exista decât posibilitatea nasterii si manifestarii retroactive ale unui drept subiectiv simplu si a unei obligatii corelative simple. Aceasta facultate este, pendente conditione, un drept subiectiv distinct recunoscut creditorului care are dreptul sa spere si o obligatie negativa corelativa ce revine debitorului, de a nu intreprinde nimic de natura a afecta posibilitatea manifestarii evenimentului viitor, conditia. In stadiul anterior conditiei obligatia prefigurata de partile raportului juridic nu exista, ceea ce implica concluzia ca obiectul raportului juridic presupune o conduita subsumata specificului continutului aratat.
Asadar, pendente conditione obligatia nu exista, iar raportul juridic angajat sub conditie nu are aptitudinea sa produca niciun efect.
Astfel, daca debitorul plateste anterior conditiei suspensive a carui indeplinire nu mai este posibila, cum este cazul in speta, acesta a facut o plata fara temei contractual si poate cere restituirea acesteia pe temeiul platii nedatorate.
In fine, recurenta a aratat ca au fost gresit aplicate dispozitiile art. 992, art. 993 si art. 1092 C. civ., in masura in care instanta de apel a retinut ca nu este indeplinita conditia ca plata pretins nedatorata sa fi fost facuta din eroare, in masura in care nu exista probe in acest sens.
Recurenta a aratat ca de lege lata conditia erorii sub care s-a facut plata nu exista, dar chiar daca in doctrina este impusa, ca principiu, aceleasi studii subliniaza ca eroarea solvensului nu este necesara in cazul unei plati efectuate pentru o obligatie afectata de conditie suspensiva, daca aceasta conditie nu se indeplineste. Mai mult, in literatura s-a subliniat ca cerinta erorii este cu atât mai mult estompata daca accipiensul a fost de rea-credinta, in cauza intimata având stiinta exacta ca nu i se cuvine onorariul de succes promis in conditiile contractului si ale actului aditional.
Impotriva recursului intimata B. SRL a formulat intâmpinare, solicitând pe fond respingerea recursului.
In ceea ce priveste gresita aplicare a legii, intimata a aratat ca recurenta este in eroare, deoarece conditia care afecta obligatia de plata s-a indeplinit. In acest sens recurenta a omis sa precizeze ca a existat o cauza exoneratoare de raspundere care a generat intârzierea cu 7 zile a finalizarii fazei I a proiectului, cauza invocata de catre pârâta, dovedita cu acte, recunoscuta si acceptata de catre A. Oradea SRL la momentul respectiv. De altfel, intimata a aratat ca numai sub aceste auspicii s-a efectuat plata de catre adevaratul debitor, in baza unei obligatii perfecte, astfel incât este exclusa incidenta faptului juridic ilicit ca izvor de obligatii. Practic reclamanta a acceptat plata onorariului de succes cunoscând ca intârzierea cu 7 zile a finalizarii fazei I a proiectului a fost determinata de o forta majora, asumata si acceptata ca atare de parti. S-au invocat si dispozitiile art. 8 pct. 4 din contract, potrivit carora B. SRL este exonerat de raspundere in eventualitatea in care intervine o situatie independenta de vointa partilor care face imposibila realizarea totala sau partiala a obligatiilor de catre managerul de proiect.
Intimata a aratat ca de vreme ce plata onorariului de succes a fost efectuat anterior inaugurarii, 11 martie 2009, este evident ca reclamanta a acceptat toate aceste consecinte facând o plata in executarea contractului, iar nu in afara efectelor sale.
Analizând recursul, Inalta Curte l-a admis, cu consecinta casarii deciziei atacate si trimiterii cauzei la instanta de apel pentru rejudecare.
Premergator dezvoltarii considerentelor, având in vedere succesiunea motivelor de recurs expuse prin memoriul reclamantei, aceasta instanta va analiza prevalent motivele care au stat la baza respingerii cererii, motive fundamentate pe neincidenta in cauza a institutiei platii nedatorate, iar, succesiv, pe cele referitoare la temeiul subsidiar al actiunii referitoare la imbogatirea fara justa cauza.
Astfel, se retine ca intr-un prim motiv al recursului A. Oradea SRL invoca contradictorialitatea considerentelor care, conjugate, nu pot justifica solutia adoptata prin dispozitiv.
Recurenta a subliniat ca instanta de apel a stabilit ca in baza acordului de vointa, contractul, partile au prevazut obligatia de plata a onorariului de succes si conditiile in care se plateste acesta si ca, invocându-se neindeplinirea acestor conditii convenite contractual (o neexecutare contractuala), aceasta nu poate fi analizata decât prin prisma clauzelor contractuale agreate de parti, deoarece obligatia de plata a onorariului de succes fiind corelativa obligatiei contractuale a pârâtei de finalizare a fazei I a proiectului la 4 martie 2009. Totodata, a statuat si ca obligatia reclamantei a fost asumata sub conditie suspensiva, insa analiza privind indeplinirea sau nu a acesteia priveste cadrul contractual, cu luarea in considerare a relatiilor dintre parti si a apararilor invocate, inclusiv a fortei majore invocate de pârâta.
Intr-adevar, in planul unui rationament juridic abstract, curtea de apel a statuat doua principii cu valoare juridica exacta, dar care sunt necongruente in speta.
Altfel spus, intr-o prima idee, curtea de apel a statuat ca in cadrul unui contract sinalagmatic, cum este contractul pentru prestarea de servicii de management de proiect dintre partile cauzei, obligatia uneia dintre parti isi are cauza in executarea obligatiei corelative, apartinând celeilalte parti. Acest principiu obliga, insa, instanta a verifica intre care dintre obligatiile generate contractual exista aceasta conditie bivalenta, prestatie contra prestatie, in special in acele contracte in care partile isi asuma mai multe seturi de obligatii in care relatia cauzala dintre acestea nu este unica. Examinând contractul pentru prestarea de servicii de management de proiect si actul aditional la acesta, rezulta ca obligatiile aflate in aceasta relatie cauzala sunt cele stabilite in art. 6 si art. 9.1 din contract care definesc obiectul contractului, mai exact, obligatia de realizare a serviciilor de management, comunicare si coordonare proiect si cea referitoare la plata onorariului pentru aceste servicii.
Transgresarea acestui principiu la o obligatie distincta, aceea a platii onorariului de succes care isi are cauza in conditia suspensiva a succesului proiectului in termenii stabiliti prin contract si actul aditional la acesta, precum si evaluarea sa sub auspiciile de mai sus, concomitent cu concluzia ca aceasta obligatie nu este pura si simpla, plaseaza, intr-adevar, considerentele in neconcordanta.
Aceasta neconcordanta deriva, insa, din distinctia specifica dintre onorariu, privit ca pret al serviciilor, si onorariul de succes in legatura cu care chiar instanta de apel a stabilit ca este afectat de o conditie suspensiva si caruia i-a aplicat un efect gresit, determinat de o gresita aplicare a legii.
Validând asertiunile recurentei care a aratat ca in masura in care nu formuleaza recurs contra dezlegarilor date in legatura cu evaluarea ca plata onorariului de succes este pentru reclamanta o obligatie afectata de conditie suspensiva – in conditiile pct. 4 din actul aditional nr. 1 din 19 decembrie 2008 – acestea intra in puterea lucrului judecat, Inalta Curte va analiza in continuare critica referitoare la gresita aplicare a legii.
Conditia suspensiva, inerenta raporturilor contractuale, este, potrivit art. 1004 si art. 1017 C. civ., un eveniment viitor si necert ca indeplinire de care depinde insasi perfectarea obligatiei astfel asumate.
In cauza, clientul A. Oradea SRL s-a obligat, in conditiile art. 9.3 din contract si art. 4 din actul aditional nr. 1 la acesta, la plata unei prime transe a onorariului de succes daca managerul B. SRL finaliza, in conditiile stabilite, faza I a proiectului la 4 martie 2009. Asadar, obligatia clientului a fost asumata sub conditie suspensiva potestativa a creditorului onorariului de succes, depinzând de executarea proiectului pâna la o anumita data, fiind indiferent daca managerul de proiect vrea, poate, ori nu poate, in orice circumstante, sa atinga acest obiectiv.
A transpune conditia astfel stipulata in planul contractului si a-i da eficienta in cadrul verificarii executarii conventiei – inclusiv prin evaluarea fortei majore opuse de catre pârâta – inseamna, de fapt, a evalua obligatia sub conditie ca pe o obligatie pura si simpla care nu ar putea fi paralizata decât printr-o exceptie de neexecutare, ceea ce intra in contradictie cu cele stabilite deja prin chiar dezlegarea statuata in apel.
Din acest punct de vedere, instanta de apel a facut o gresita aplicare a legii, determinata de o gresita evaluare a regimului obligatiei afectate de conditie suspensiva, aceasta neputând fi evaluata in functie de culpa pârâtei in executarea neconforma a contractului.
Având totusi in vedere si apararile intimatei care a aratat ca intârzierea de 7 zile in finalizarea fazei I a proiectului a fost acceptata de reclamanta, fiind dovedita cu acte, recunoscuta si acceptata de catre A. la momentul respectiv, Inalta Curte considera ca nu este epuizata cercetarea judecatoreasca, respectiv, daca prin actele depuse la dosar intimata dovedeste, de fapt, o reconfigurare a termenilor in care conditia suspensiva a platii onorariului de succes a fost stabilita, aceste aspecte urmând a fi verificate in rejudecarea cauzei.
O a doua critica legata de gresita aplicare a legii consta in evaluarea conditiilor platii nedatorate, institutie juridica ce a intemeiat, in principal, pretentia reclamantei.
Din acest punct de vedere, Inalta Curte retine ca instanta de apel a considerat neindeplinite doua dintre conditiile de admisibilitate a actiunii, statuând, in primul rând, ca datoria reclamantei a existat din punct de vedere juridic, in cauza existând un contract, act cu caracter bilateral, incheiat la 1 decembrie 2007 si modificat prin actul aditional nr. 1 din 19 decembrie 2008 prin care partile au prevazut obligatia onorariului de succes, iar in final, ca plata solvensului, reclamanta, nu a fost facuta din eroare.
Fara a relua considerentele anterioare, Inalta Curte, revenind la dispozitiile art. 1017, aminteste ca obligatia angajata sub conditie suspensiva, acea a platii onorariului de succes se perfecteaza numai la indeplinirea conditiei.
Astfel, desi obligatia este conturata sub toate elementele sale structurale, pâna la indeplinirea conditiei aceasta nu exista si executarea sa nu este datorata efectiv, fiind indiferent daca, astfel asumata, obligatia ca atare isi are izvorul intr-un contract. Mai mult, daca respectiva conditie nu se va fi indeplinit, astfel cum sustine reclamanta, obligatia nu se naste si este considerata a nu fi fost conceputa niciodata, cu toate efectele implicate, partile fiind considerate in situatia in care nu ar fi asumat niciodata obligatia respectiva.
Din acest punct de vedere, de vreme ce orice plata presupune o datorie, potrivit art. 1092, tot ceea ce s-a platit fara a fi datorat este supus repetitiunii ca efect al platii nedatorate, deoarece obligatia nefiind niciodata nascuta valabil, aceasta nu poate fi evaluata pe temei contractual.
De aceea, Inalta Curte arata ca sunt rezultatul gresitei aplicari a legii acele dezlegari ale instantei de apel care arata ca restituirea onorariului de succes poate fi ceruta pe temei contractual, in ipoteza data fiind indiferent daca contractul incheiat de parti este inca in fiinta, nefiind reziliat ori anulat total sau partial, excluzând ca temei plata nedatorata.
Cât priveste cerinta ca plata sa fi fost facuta din eroare, ca ultima conditie de evaluare a temeiului restituirii, Inalta Curte arata ca cerinta erorii nu este de lege lata incorporata in textul legii, in conditiile in care plata nedatorata isi gaseste o reglementare relativ sumara in codul civil.
Conform unei solutii intemeiate pe dispozitiile art. 993 C. civ., s-a putut sustine, fara distinctie, ca eroarea in care se afla platitorul (solvensul) este intotdeauna o conditie necesara a platii nedatorate.
Totusi, nu trebuie ignorat ca eroarea este strâns legata de intentia de a plati o datorie, fara a se identifica cu aceasta; eroarea afecteaza credinta ca exista o datorie, adica o obligatie valida care se urmareste stinsa prin acea plata.
De aceea, având in vedere ca dispozitiile art. 993 C. civ. nu pot fi transferate fara nicio distinctie in materia platii nedatorate, dar si ca art. 1092 C. civ. nu preia in reglementarea specifica eroarea ca si conditie a restituirii platii nedatorate, este necesar a se distinge dupa cum inexistenta datoriei a fost doar relativa ori a fost absoluta la momentul platii, cum ar fi cazul in care obligatia care se intentiona platita nu a existat niciodata.
Asadar, aprecierea erorii in care solvensul s-a aflat la momentul efectuarii platii trebuie evaluata, de principiu, cazual, având in vedere toate aceste circumstante, pentru a stabili daca solvens a platit datoria crezând ca este debitor al lui accipiens, desi nu era.
In conditiile in care instanta de apel a apreciat ca lipsa cerintei erorii se justifica pe imprejurarea ca nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a se apara de raspundere, instanta de recurs arata ca analiza erorii nu s-a grefat pe aceste cerinte care, in conditiile rejudecarii cauzei in apel, vor fi reanalizate.
Cât priveste setul de critici referitor la lipsa analizei temeiniciei cererii raportat la cauza actiunii subsidiar invocate, Inalta Curte retine motivele de recurs ca fiind intemeiate, câta vreme instanta de apel, respingând actiunea fondata pe institutia platii nedatorate, nu a solutionat cererea pe fundamentul imbogatirii fara justa cauza.
Criticile formulate se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., in masura in care se constata ca instanta de apel nu s-a conformat obligatiei de a solutiona cauza in limitele exclusive ale sesizarii, ceea ce a avut implicit drept consecinta lipsa oricaror analize referitoare la temeiul imbogatirii fara justa cauza al pretentiei. De aceea, in rejudecare, urmeaza a fi avut in vedere si acest temei subsidiar invocat de catre reclamanta.
Astfel, in baza tuturor celor dezlegate prin aceasta decizie, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. (5) si art. 315 alin. (3) C. proc. civ., hotarârea atacata va fi casata, iar cauza trimisa instantei de apel pentru o noua judecata. Cu acelasi prilej, vor fi analizate si cererile accesorii formulate de parti având ca obiect plata cheltuielilor de judecata solicitate, inclusiv a celor efectuate in recurs.