18 February 2018

Nelamurirea cadrului procesual dedus judecatii, in ceea ce priveste obiectul cererii de chemare in judecata, constituie o incalcare esentiala a legii si duce la casarea hotararii

In situatia formularii de catre apelantul-reclamant a unei cereri noi in apel, judecatorul cauzei trebuie sa se preocupe de lamurirea cadrului procesual in ceea ce priveste obiectul cererii de chemare in judecata, in caz contrar aceasta omisiune a instantei reprezinta o incalcare esentiala a legii si are ca efect casarea hotararii. Cererea este noua in apel cand difera prin obiect sau cauza de cererea initiala sau cand nu este prezentata in aceeasi calitate sau cand atribuie intimatului o alta calitate decat aceea pe care o avea la prima instanta.

 R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila

Decizia nr. 903/2017

Sedinta publica din 25 mai 2017

Decizia nr. 903/2017

Deliberand, in conditiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 119 din 25 februarie 2015 a Tribunalului Cluj s-a admis in parte, actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL, in contradictoriu cu paratul B. Cluj, prin C. Cluj, prin presedinte si, in consecinta:

S-a dispus anularea Hotararii nr. 12 din 04 octombrie 2012 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real, constituita in temeiul Legii nr. 218 din 22 iulie 2011, adoptata de C. Cluj.

S-a stabilit cuantumul despagubirilor pentru imobilul expropriat, in suprafata de 2.005 mp situat in municipiul Cluj-Napoca, inscris in C.F. Cluj-Napoca, la suma de 505.605 lei, echivalentul a 112.982 Euro si a fost obligat paratul sa achite reclamantei aceasta suma.

S-au respins restul pretentiilor formulate de reclamanta.

Paratul B. Cluj, prin C. Cluj, prin presedinte, a fost obligat sa achite reclamantei suma de 3.800 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Cluj a retinut urmatoarele:

Prin Hotararea nr. 12 din 04 octombrie 2012 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real, constituita in temeiul Legii nr. 218 din 22 iulie 2011, adoptata de C. Cluj s-a stabilit cuantumul despagubirilor pentru imobilul expropriat, in suprafata de 2.005 mp situat in municipiul Cluj-Napoca, inscris in C.F. Cluj-Napoca, la suma de 158.395 lei (filele 8, 9 din dosar).

Din economia dispozitiilor Legii nr. 255/2010, precum si a H.G. nr. 53/2011 care reprezinta normele metodologice de aplicare ale legii, rezulta ca persoana expropriata poate contesta in justitie cuantumul despagubirilor stabilite de comisie in conformitate cu dispozitiile art. 22 din Legea nr. 255/2010.

In aceste conditii, s-a administrat proba tehnica cu expertiza in evaluarea terenului expropriat (filele 235-255 din dosar) ale carei concluzii au relevat ca valoarea parcelei care face obiectul exproprierii este de 112.982 euro, respectiv 505 605 lei.

In speta s-a efectuat si un supliment la raportul de expertiza prin care s-a mentionat ca prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei prin expropriere este de 686.879 lei (filele 290-293 din dosar).

In conformitate cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite.

Insa, in prezenta speta, prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat in mod expres, neechivoc, doar obligarea paratului la contravaloarea imobilului expropriat in suprafata de 2.005 mp.

In aceste conditii, in virtutea principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, tribunalul s-a pronuntat in limitele investirii sale, respectiv doar in ceea ce priveste contestarea valorii terenului expropriat in suprafata de 2.005 mp.

Se impune a se proceda in acest sens, in pofida dispozitiilor legale anterior mentionate, raportat la modalitatea in care a inteles reclamanta sa promoveze prezentul demers judiciar.

Avand in vedere toate aceste considerente, prin raportare la concluziile raportului de expertiza privind evaluarea terenului expropriat, tribunalul, in temeiul art. 22 din Legea nr. 255/2010 a admis in parte actiunea civila formulata de catre reclamanta SC A. SRL, avand ca obiect despagubiri in urma exproprierii, si pe cale de consecinta:

A dispus anularea Hotararii nr. 12 din 04 octombrie 2012 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real, constituita in temeiul Legii nr. 218 din 22 iulie 2011, adoptata de C. Cluj.

A stabilit cuantumul despagubirilor pentru imobilul expropriat, in suprafata de 2.005 mp situat in municipiul Cluj-Napoca, inscris in C.F. Cluj-Napoca, la suma de 505.605 lei, echivalentul a 112.982 euro, si a obligat paratul sa achite reclamantei aceasta suma, respingand restul pretentiilor acesteia.

In temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat paratul B. Cluj, prin C. Cluj, prin presedinte, sa achite reclamantei suma de 3.800 lei, cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel, in termen legal, pe de o parte, reclamanta SC A. SRL, iar pe de alta parte, paratul B. Cluj prin C. Cluj.

Prin Decizia nr. 186/A din 8 martie 2017, Curtea de Apel Cluj, sectia I civila, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A. SRL.

A admis, in parte, apelul declarat de paratul B. Cluj, prin C. Cluj, impotriva sentintei civile nr. 119 din 25 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca, stabileste cuantumul despagubirilor pentru terenul expropriat, in suprafata de 2.005 mp, inscris in C.F. Cluj-Napoca, la suma de 48.120 euro, in echivalent in lei la cursul Bancii Nationale a Romaniei la data efectuarii platii, in loc de 112.982 euro.

S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei atacate.

A fost obligata reclamanta sa plateasca suma de 250 lei pentru D. si 1.300 lei pentru E., iar paratul, suma de 500 lei pentru F. si 250 lei pentru D., cu titlu de diferenta onorariu experti.

In ceea ce priveste limitele investirii instantei, curtea de apel a retinut ca prin cererea introductiva de instanta, inregistrata pe rolul Tribunalului Cluj la data de 13 februarie 2013, reclamanta SC A. SRL, in contradictoriu cu paratul B. Cluj, prin C. Cluj, a solicitat instantei „obligarea (paratului) la plata catre subscrisa a sumei de 300.000 euro echivalent in lei la cursul Bancii Nationale a Romaniei din ziua platii, reprezentand contravaloarea imobilului expropriat prin Hotararea nr. 12 din 04 octombrie 2012, avand ca anexa procesul-verbal din 03 octombrie 2012, in suprafata de 2005 mp, inscris in C.F. Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecata.

Nicaieri in fata primei instante, printr-o precizare ulterioara cererii de chemare in judecata, formulata in conditii procedurale, prin raportare la art. 132 si art. 134 C. proc. civ., reclamanta nu si-a precizat petitul cererii de chemare in judecata in sensul de a solicita acordarea de despagubiri pentru terenul ramas neexpropriat, pentru prejudiciul cauzat terenului ramas neexpropriat, prin faptul exproprierii, pentru pierderea de valoare a terenului ramas neexpropriat, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei cu suprafata expropriata, ori prin care sa fi solicitat sa se stabileasca valoarea de circulatie actuala a terenului expropriat, in suprafata de 2005 mp, prin raportare la incadrarea acestui teren in PUG – ul actual al Municipiului Cluj-Napoca.

Este stiut faptul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. final C. proc. civ., in toate cazurile judecatorii hotarasc doar asupra obiectului cererii deduse judecatii, dispozitiile art. 129 alin. final C. proc. civ. reprezentand, practic, in reglementarea V.C.P.C., aplicabil in speta, consacrarea legislativa a principiului disponibilitatii, care guverneaza procesul civil.

 Prin urmare, in conformitate cu art. 129 alin. final C. proc. civ., instanta era obligata sa se pronunte strict asupra obiectului cererii de chemare in judecata cu care instanta a fost legal investita, astfel cum acest obiect a fost stabilit de reclamanta prin petitul cererii introductive de instanta, respectiv, „obligarea la plata catre subscrisa a sumei de 300.000 euro echivalent in lei la cursul Bancii Nationale a Romaniei din ziua platii, reprezentand contravaloarea imobilului expropriat prin Hotararea nr. 12 din 04 octombrie 2012, avand ca anexa procesul din 03 octombrie 2012, in suprafata de 2.005 mp, inscris in C.F. Cluj-Napoca.

Asadar, se constata de catre Curte, ca instanta de fond nu a fost legal investita de catre reclamanta cu vreo alta solicitare de acordare de despagubiri.

Imprejurarea ca prin scriptul depus la fila 214 dosar fond, vol. I, la data de 28 mai 2015, intitulat „Obiective la expertiza de evaluare”, reclamanta a formulat ca obiective la expertiza de evaluare: „stabilirea prin expertiza a contravalorii de circulatie a terenului supus exproprierii, in suprafata de 2.005 mp; stabilirea prejudiciului cauzat ca urmare a diminuarii parcelei cu suprafata expropriata; stabilirea prejudiciului cauzat ca urmare a efectuarii lucrarii de utilitate publica Aeroportul Cluj-Napoca, in sensul daca pe suprafata ramasa in proprietatea reclamantei se poate obtine autorizatie de constructie astfel cum a avut parcela initiala pentru aceeasi categorie de imobil cum a fost prevazut in contractul de vanzare-cumparare notarial”, in nici un caz nu instituia in sarcina instantei vreo obligatie concreta in legatura cu aceste obiective, cata vreme, nici prin cererea de chemare in judecata si nici prin vreo precizare ulterioara a acestei cereri, formulata in mod procedural in conditiile art. 132 raportat la art. 134 C. proc. civ., reclamanta nu a investit legal instanta cu acordarea de despagubiri pentru terenul ramas neexpropriat, pentru prejudiciul cauzat terenului ramas neexpropriat prin faptul exproprierii, pentru pierderea de valoare a terenului ramas neexpropriat, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei cu suprafata expropriata, ori prin care sa fi solicitat sa se stabileasca valoarea de circulatie actuala a terenului expropriat, in suprafata de 2.005 mp, prin raportare la incadrarea acestui teren in PUG – ul actual al Municipiului Cluj-Napoca.

Pe cale de consecinta, Curtea a constatat ca cererea formulata pentru prima data prin memoriul de apel, de a i se acorda reclamantei – careia „i s-a produs un prejudiciu semnificativ, cuantificat la suma de 686.879 lei, suma care i se cuvine” -, alaturi de despagubirile pentru terenul expropriat, si aceasta suma de 686.879 lei, reprezinta o cerere noua, formulata pentru prima data in apel si circumscrisa dispozitiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Tot astfel, si solicitarea formulata de reclamanta pentru prima data in apel, de a i se acorda „in conformitate cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despagubirea ce se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite”, reprezinta o cerere noua in apel, intrand, deci, sub incidenta art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Independent de modalitatea in care art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 reglementeaza continutul notiunii de despagubire pentru imobilul expropriat – art. 26 alin. (1) prevazand ca „despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite” -, aplicarea efectiva a acestui text de catre instanta de judecata este conditionata de necesitatea ca reclamantul sa fi investit in mod expres instanta cu un petit in acest sens, petit care sa reprezinte tocmai reproducerea fidela a acestui text legal.

Or, reclamanta nu a solicitat instantei obligarea paratului la o despagubire compusa „din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite”, ci a cerut doar obligarea paratului la despagubiri de 300.000 de euro, pentru terenul expropriat de 2.005 mp.

Asa fiind, Curtea a constatat ca cererea reclamantei, formulata pentru prima data prin memoriul de apel, de a i se acorda alaturi de despagubirile pentru terenul expropriat si aceasta suma de 686.879 lei, reprezinta o cerere noua, formulata pentru prima data in apel si circumscrisa dispozitiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., fiind deci inadmisibila.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea de apel a retinut ca prin Hotararea de expropriere nr. 12 din 04 octombrie 2012 s-au stabilit in favoarea reclamantei SC A. SRL despagubiri in suma de 158.395 lei, pentru terenul expropriat in suprafata de 2.005 mp, situat in municipiul Cluj-Napoca, inscris in C.F. Cluj-Napoca, cu trimitere la Legea nr. 255/2010 (filele 8 – 10 dosar fond).

Prin hotararea fondului s-au stabilit despagubiri in suma de 112.982 euro, in echivalent in lei suma de 505.605 lei, instanta de fond raportandu-se la expertiza de evaluare intocmita de expertii G., H. si I. (fila 237 dosar fond).

In apel, la termenul de judecata din 29 noiembrie 2016, Curtea, din oficiu, a apreciat necesar sa se clarifice anumite aspecte din expertiza initiala, sens in care a dispus o comisie de experti compusa din expertii E., D. si F., experti evaluatori.

Prin Nota intocmita de expertii D. si F., intitulata Raspuns la obiectiuni, depusa la dosar la data de 12 decembrie 2016 (fila 40), s-a aratat ca in anul 2012, la data exproprierii terenului de 2.005 mp, valoarea reala de circulatie a terenului expropriat era de 24 euro/mp, in total 48.120 euro, in echivalent in lei la cursul Bancii Nationale a Romaniei din 04 decembrie 2012, de 4,54 lei/1 euro, rezultand suma de 218.465 lei, practic, expertii mentinandu-si pozitia expusa si prin lucrarea depusa la dosar la data de 07 ianuarie 2016 (filele 164 – 166).

Prin aceeasi Nota expertii au aratat ca terenul in suprafata de 2.795 mp, ramas neexpropriat, face parte, potrivit actualului PUG din zona UTRE3, zona de mica productie, servicii de tip industrial sau cvasi industrial, comert en-gros, nesuferind niciun prejudiciu ca urmare a exproprierii, in timp ce potrivit PUG – ului din 1999, acelasi teren era situat in zona V5, zona verde cu restrictii severe de construire.

Ulterior, acelasi raspuns la obiectiuni a fost depus la dosarul cauzei la data de 27 februarie 2017, semnat de toti cei trei experti, D., F. si E. (fila 65), expertul E. precizand insa ca are de facut anumite completari (fila 66), completari care vizau insa despagubirile pentru terenul ramas neexpropriat, in suprafata de 2.795 mp, opinia expertului E. in aceasta privinta fiind inlaturata de catre Curte, intrucat vizeaza despagubiri pentru un teren care excede limitelor investirii instantei, conform celor anterior expuse.

Prin urmare, in raport de Nota depusa la fila 65, semnata de toti trei expertii, Curtea a constatat ca opinia Comisiei de experti a fost in sensul ca 1mp de teren, din terenul expropriat, in suprafata de 2.005 mp, valora la data exproprierii, 04 octombrie 2012, 24 de euro.

Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 380 din 26 mai 2015, intrata in vigoare la 15 iulie 2015, s-a constatat ca prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, raportat la sintagma „la data intocmirii raportului de expertiza”, cuprinsa in dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, sunt neconstitutionale.

Din considerentele acestei decizii a Curtii Constitutionale rezulta faptul ca despagubirile trebuie stabilite la momentul exproprierii, „contemporan transferului dreptului de proprietate”.

Or, in cauza despagubirile in cuantum de 24 euro/mp, pentru terenul expropriat de 2.005 mp au fost stabilite prin raportare la data de 04 octombrie 2012, care este tocmai data exproprierii imobilului litigios, deci in deplin acord cu Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 380/2015.

In ceea ce priveste criticile din apeluri referitoare la stabilirea valorii terenului litigios prin raportare la actualul PUG ori la O.U.G. nr. 195/2005, Curtea a constatat ca acestea nu sunt conforme cu cele statuate de Curtea Constitutionala, actualul PUG nefiind nici macar in vigoare la momentul exproprierii terenului in litigiu.

Asa fiind, in temeiul tuturor considerentelor expuse si a prevederilor art. 295, art. 296 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul reclamantei si a admis in parte apelul paratului, conform dispozitivului prezentei decizii.

Impotriva acestei decizii si a tuturor incheierilor pronuntate in dosar a declarat recurs reclamanta SC A. SRL solicitand, in principal, casarea in tot a deciziei recurate cu consecinta trimiterii dosarului spre rejudecare, iar in subsidiar, sa se retina cauza spre rejudecare cu consecinta modificarii in tot a hotararii recurate prin admiterea apelului formulat de reclamanta si respingerea apelului formulat de paratul B. Cluj, prin C. Cluj.

Se invoca, in esenta, ca hotararea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, prezinta motive contradictorii, straine de natura pricinii, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motive de recurs ce se regasesc in reglementarea art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ.

Pentru acuratetea prezentului recurs s-a invocat, pe de o parte, nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul admiterii apelului paratului B. Cluj, prin C. Cluj, iar pe de alta parte, nelegalitatea hotararii recurate sub aspectul respingerii apelului reclamantei.

Prin apelul declarat de paratul B. Cluj, prin C. Cluj, s-au formulat critici care la data la care a fost acest apel depus la dosarul cauzei, dispozitiile legale invocate erau declarate neconstitutionale aspect care a fost aratat instantei prin intampinarea formulata.

Data la care s-a depus apelul paratului este 23 aprilie 2015, data la care Decizia Curtii Constitutionale nr. 12/2015 era obligatorie, prin urmare intreg apelul declarat era motivat pe un text de lege declarat neconstitutional si pe cale de consecinta, in mod corect judecatorii din apel trebuiau sa il respinga in totalitate.

O alta critica de apel, formulata de paratul B. Cluj, prin C. Cluj, a fost aceea ca raportul de expertiza pe care s-a bazat judecatorul fondului cand a admis actiunea s-a facut pe baza ofertelor, fara sa se tina cont de contracte de vanzare-cumparare reale, fiind necesar sa se solicite PUG-ul Municipiului Cluj-Napoca in vigoare la data intocmirii raportului de expertiza.

Instanta de apel a dispus in mod nelegal refacerea probei cu expertiza tehnica, motivand ca aceasta a tinut seama de un certificat de urbanism din anul 2014 emis pentru un teren in suprafata de 4.770 mp.

Acest al doilea certificat de urbanism a fost depus la dosar la solicitarea comisiei de experti pentru a raspunde la cel de-al doilea obiectiv incuviintat si anume, care este valoarea prejudiciului suferit ca urmare a exproprierii.

In cauza, nu este vorba daca Hotararea Consiliului Local nr. 184/2007 aduce sau nu atingere/prejudiciu terenului ramas in urma exproprierii, ci care este prejudiciul suferit de reclamanta recurenta in urma exproprierii avand in vedere faptul ca terenul era construibil, iar in prezent nu mai este construibil, deoarece prin CU din anul 2011 si din anul 2014 se arata ca pentru a fi construibile parcelele de teren trebuie sa aiba o suprafata minima de 3.000 mp, or terenul ramas in urma exproprierii este de 2.769 mp.

Se sustine, in continuare, ca decizia atacata incalca prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. si ale art. 6 parag. 1 si 3 din Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ce reglementeaza dreptul la un proces echitabil, prin nemotivarea hotararii in mod corect si neexaminarea in mod efectiv a argumentelor si a mijloacelor de proba administrate.

Instanta de control judiciar nu a efectuat in speta o cercetare judecatoreasca efectiva, de natura a asigura partilor dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat de art. 6 parag. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Mai mult, instanta de apel a incalcat prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind judecarea cauzei intr-un termen rezonabil, prin faptul ca a tergiversat solutionarea procesului prin incuviintarea unei noi expertize care nu era necesara.

Printr-o alta critica de recurs se sustine ca, atat hotararea instantei de fond cat si decizia din apel sunt date cu incalcarea prevederilor imperative ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind stabilirea despagubirilor cuvenite pentru prejudiciul cauzat in urma exproprierii.

Reclamanta recurenta prin actiunea cu care a investit instanta de fond, motivarea in fapt si in drept a acesteia raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, a solicitat sa fie despagubita pentru terenul expropriat, despagubire care se compune din contravaloarea imobilului expropriat, cat si din prejudiciul suferit ca urmare a exproprierii.

Reclamanta a dobandit prin contract autentic de vanzare-cumparare imobilul in suprafata totala de 4.774 mp, teren intravilan, construibil si ca urmare a exproprierii suprafetei de 2.005 mp, acesteia i-a ramas suprafata de 2.769 mp.

Conform certificatului de urbanism din anul 2011, a certificatului de urbanism din anul 2014 (an obtinut la solicitarea comisiei de experti din faza de fond) suprafata minima construibila trebuie sa fie de 3.000 mp, or in conditiile in care a ramas suprafata de 2.769 mp este evident ca acest teren din construibil a devenit neconstruibil, prejudiciu care a fost in mod corect cuantificat de comisia care a intocmit raportul de expertiza in faza de fond si in mod gresit, atat judecatorul fondului cat st magistratii din apel au respins acordarea acestor despagubiri.

Judecatorul fondului a considerat in mod eronat faptul ca despagubirile acordate pentru daunele aduse proprietarului nu au fost solicitate prin actiunea introductiva de instanta, respingandu-le, iar magistratii din apel au considerat ca aceste despagubiri sunt o cerere noua in apel, motiv pentru care au respins in mod gresit apelul reclamantei ca nefondat.

Reclamanta recurenta sustine ca a solicitat despagubiri reprezentand contravaloarea imobilului expropriat, a motivat actiunea in drept prin prisma prevederilor Legii nr. 33/1994, astfel incat nu se poate retine ca instanta nu a fost investita cu un asemenea capat de cerere sau ca nu a inteles ori nu a putut incadra in fapt si in drept solicitarile din actiunea introductiva, ca referindu-se si la aceste despagubiri, ex lege judecatorul fiind investit si cu prejudiciul cauzat.

Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia civila nr. 4074 din 26 septembrie 2013 arata in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea prevederilor art. 26 alin. (1) „.textul consacra atat criteriile de determinare a despagubirii, acestea fiind compuse din valoarea reala a bunului si prejudiciul creat expropriatului, cat si momentul, respectiv data de referinta”.

Asadar, practica judiciara grevata in mod corect pe textul de lege califica faptul ca despagubirea are la baza pentru stabilirea ei doua componente: valoarea reala a bunului efectiv expropriat si prejudiciul creat ca urmare a exproprierii.

Pe cale de consecinta, un petit separat este superfluu, atata vreme cat in conformitate cu prevederile legale invocate aflate in vigoare si practica unitara a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie se stabileste in mod neechivoc din ce este compusa despagubirea solicitata.

Examinand recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, in raport de criticile formulate, Inalta Curte retine urmatoarele:

In ceea ce priveste recursul declarat impotriva tuturor incheierilor pronuntate in dosarul de apel, Inalta Curte constata ca recurenta reclamanta nu a indicat incheierile si nu a dezvoltat motivele pentru care intelege sa recureze fiecare incheiere in parte, recursul impotriva acestora fiind, astfel, formal declarat.

In analiza ce urmeaza a fi efectuata in continuare, instanta de recurs porneste de la critica de nelegalitate vizand incalcarea dispozitiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, in ceea ce priveste stabilirea si acordarea despagubirilor cuvenite pentru prejudiciul cauzat prin expropriere si a dispozitiilor art. 129 alin. final si 294 alin. (1) C. proc. civ., privind calificarea data de judecatorul cauzei acestei solicitari, inclusiv aceea de cerere noua, formulata pentru prima data in apel si deci, inadmisibila.

In acest sens, recurenta – reclamanta sustine ca prin actiunea cu care a investit instanta de fond, motivarea in fapt si in drept a acesteia, raportat la dispozitiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, a solicitat sa fie despagubita pentru terenul expropriat, despagubire care se compune din contravaloarea imobilului expropriat, cat si din prejudiciul creat proprietarului ca urmare a exproprierii.

Instanta de fond, in temeiul art. 22 din Legea nr. 255/2010, a admis in parte actiunea civila formulata de catre reclamanta, avand ca obiect despagubiri in urma exproprierii, si pe cale de consecinta a dispus anularea Hotararii nr. 12 din 04 octombrie 2012 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real, constituita in temeiul Legii nr. 218 din 22 iulie 2011, adoptata de C. Cluj; a stabilit cuantumul despagubirilor pentru imobilul expropriat, in suprafata de 2.005 mp, situat in municipiul Cluj-Napoca, inscris in C.F. Cluj-Napoca, la suma de 505.605 lei, echivalentul a 112.982 euro, si a obligat paratul sa achite reclamantei aceasta suma, respingand restul pretentiilor acesteia.

Apreciind ca prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat in mod expres, neechivoc, doar obligarea paratului la contravaloarea imobilului expropriat in suprafata de 2.005 mp, tribunalul, in pofida dispozitiilor legale mentionate, constatand ca aceasta este modalitatea in care a inteles reclamanta sa promoveze actiunea, s-a pronuntat in limitele investirii sale, respectiv doar in ceea ce priveste contestarea valorii terenului expropriat in suprafata de 2.005 mp.

In acest context trebuie amintit ca, tribunalul a incuviintat in cauza efectuarea unui raport de expertiza tehnica judiciara avand ca obiective, pe langa evaluarea imobilului teren expropriat in suprafata de 2.005 mp si sa se stabileasca prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei cu suprafata expropriata; sa se stabileasca prejudiciul cauzat ca urmare a efectuarii lucrarii de utilitate publica „Aeroportul Cluj-Napoca”, in sensul daca pe suprafata ramasa in proprietatea reclamantei se poate obtine autorizatie de constructie, astfel cum a avut parcela initiala pentru aceeasi categorie de imobil cum a fost prevazut in contractul notarial.

De asemenea, a incuviintat efectuarea unui supliment la raportul de expertiza tehnica judiciara avand ca obiectiv – sa se stabileasca prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei cu suprafata expropriata.

Impotriva solutiei de admitere in parte a actiunii, reclamanta a formulat apel, solicitand admiterea in tot a actiunii si acordarea si a cuantumului de 686.879 lei despagubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei de teren cu suprafata expropriata, astfel cum a fost acesta calculat prin expertizele judiciare dispuse si efectuate in cauza.

Respingand apelul reclamantei si invocand art. 129 alin. final C. proc. civ., care consacra principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, instanta de apel a considerat ca tribunalul nu a fost legal investit de catre reclamanta cu vreo solicitare de acordare de despagubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei de teren cu suprafata expropriata. Imprejurarea ca prin obiectivele la expertiza de evaluare sau suplimentul la raportul de expertiza tehnica judiciara au fost formulate si incuviintate si obiective referitoare la prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei cu suprafata expropriata, apreciaza curtea de apel, „in nici un caz nu instituia in sarcina instantei nicio obligatie concreta in legatura cu aceste obiective.”

Pe cale de consecinta, curtea de apel a constatat ca solicitarea formulata de reclamanta pentru prima data in apel, de a i se acorda in conformitate cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, alaturi de despagubirile pentru terenul expropriat si suma de 686.879 lei pentru prejudiciul suferit prin expropriere, reprezinta o cerere noua in apel, inadmisibila din perspectiva dispozitiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Trebuie amintit, de asemenea, ca si in apel, prin incheierea din 3 iunie 2015, curtea a incuviintat efectuarea unui raport de expertiza avand ca obiective, atat stabilirea valorii de circulatie a terenului expropriat, in suprafata de 2.005 mp, la data exproprierii, cat si stabilirea prejudiciului pentru terenul ramas neexpropriat in suprafata de 2.769 mp.

Structurand si sintetizand aceste considerente din hotararea recurata, care sunt necesare pentru a raspunde motivului de critica analizat, Inalta Curte constata ca s-a facut o interpretare si aplicare gresita a dispozitiilor art. 129 alin. final C. proc. civ., care reprezinta consacrarea legislativa a principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, cat si a dispozitiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., relativ la continutul notiunii de cerere noua formulata direct in apel.

Conform art. 129 alin. final C. proc. civ., instanta este tinuta de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare in judecata. Cum in speta, prin actiunea dedusa judecatii, reclamanta recurenta a solicitat sa fie despagubita pentru terenul expropriat, avand in vedere motivarea in fapt si in drept a acesteia raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, in mod corect instantele fondului au incuviintat ca si obiectiv la rapoartele de expertiza dispuse si efectuate in cauza, sa se stabileasca si prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere, astfel cum s-a retinut in considerentele ce preced.

Stabilirea unui obiectiv clar in acest sens, prin expertizele ordonate si administrate in cursul procesului, corespunde din punct de vedere juridic unei solicitari a partii si avute in vedere de judecatorul cauzei.

Asadar, din motivarea in fapt si in drept a cererii de chemare in judecata rezulta fara echivoc ca reclamanta doreste sa fie despagubita atat pentru terenul expropriat, cat si pentru prejudiciul cauzat ca urmare a diminuarii parcelei de teren cu suprafata expropriata.

Daca formularile reclamantei, in ceea ce priveste despagubirile solicitate, ar fi fost considerate neclare si confuze, fiind de natura sa nu permita determinarea clara a obiectului cererii de chemare in judecata, instanta fondului avea indatorirea de a cere lamuriri si precizari, respectand regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili cadrul procesual dedus judecatii, privitor la obiectul actiunii, aspecte care ar fi permis exercitarea controlului judiciar.

Avand in vedere limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare in judecata, instanta era indreptatita si chiar obligata, in exercitarea rolului activ si pentru a ajuta efectiv partile in ocrotirea intereselor lor legitime, sa dea actiunii calificarea juridica exacta si sa stabileasca ce anume solicita reclamanta in proces.

Asadar, in privinta rolului activ, judecatorul nu se substituie vointei partilor, fiind insa obligat sa descopere adevarul judiciar si sa dea partilor ajutor activ in apararea drepturilor si intereselor legitime. Aceasta obligatie este prevazuta in sarcina instantei, in scopul de a nu surprinde partile, abia cu ocazia citirii hotararii, cu privire la lipsa unei cerinte, pe care, in mod normal, daca ar fi cunoscut ca instanta o socoteste absolut necesara solutionarii cauzei, ar fi formulat-o/precizat-o ca atare in timpul procesului.

Cererea de chemare in judecata determina cadrul procesual in care se desfasoara judecata, inclusiv din punctul de vedere al obiectului actiunii, astfel incat, in virtutea rolului sau activ, judecatorul cauzei, avand in vedere importanta unui aspect in solutionarea dosarului, importanta recunoscuta in considerentele sentintei, avea obligatia de a pune in discutia partilor, urmand ca in functie de pozitia acestora sa dispuna.

Cum in speta, litigiul a fost solutionat in sensul admiterii in parte a actiunii (doar in ceea ce priveste contravaloarea terenului expropriat in suprafata de 2.005 mp), fiind respinse restul pretentiilor reclamantei cu motivarea ca instanta nu a fost legal investita cu vreo solicitare de acordare de despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, instanta, chiar daca a ordonat si administrat probe cu privire la prejudiciu, s-a pronuntat direct prin sentinta in acest sens, nesocotind prevederile art. 129 C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecatorului.

Mai mult, statuand ca cererea reclamantei, formulata prin memoriul de apel, de a i se acorda contravaloarea prejudiciului cuantificat prin expertizele efectuate la suma de 686.879 lei, reprezinta o cerere noua, formulata pentru prima data in apel si, deci, inadmisibila, curtea de apel a facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, cererea este noua in apel cand difera prin obiect sau cauza de cererea initiala sau cand nu este prezentata in aceeasi calitate sau cand atribuie intimatului o alta calitate decat aceea pe care o avea la prima instanta, cerinte care nu se regasesc in cazul de speta.

Avand in vedere considerentele ce preced, Inalta Curte constata ca judecatorul cauzei nu s-a preocupat de lamurirea cadrului procesual dedus judecatii, in ceea ce priveste obiectul cererii de chemare in judecata. O asemenea omisiune constituie o incalcare esentiala a legii si duce la casarea hotararii.

Drept consecinta, Inalta Curte va admite recursul, va casa hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi curte de apel, care va rejudeca apelurile tinand seama de toate celelalte critici formulate prin motivele de recurs si a caror analiza este de prisos in contextul considerentelor retinute de instanta de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL impotriva Deciziei civile nr. 186/A din data de 08 martie 2017 a Curtii de Apel Cluj, sectia I civila.

Caseaza decizia atacata si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi curti de apel.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 25 mai 2017.


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed