17 October 2018

Necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica. RIL Decizia 17/2018

Necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica. RIL Decizia 17/2018 

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) si (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila si ale art. 35 alin. (2) si art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica.

  

DECIZIE nr. 17 din 17 septembrie 2018 referitoare la examinarea recursului in interesul legii privind interpretarea dispozitiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) si (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII

Dosar nr. 1.244/1/2018

Gabriela Elena Bogasiu    – vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie – presedintele completului

Lavinia Curelea                   – presedintele delegat al Sectiei I civile

Eugenia Voicheci                – presedintele Sectiei a II-a civile

Corina Alina Corbu            – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Mirela Sorina Popescu     – presedintele Sectiei penale

Sorinela Alina Macavei     – judecator la Sectia I civila

Romanita Ecaterina Vrinceanu          – judecator la Sectia I civila

Alina Iuliana Juca               – judecator la Sectia I civila

Carmen Elena Popoiag     – judecator la Sectia I civila

Florentin Sorin Dragut     – judecator la Sectia I civila

Andreia Liana Constanda         – judecator la Sectia I civila

Ileana Izabela Dolache Bogdan          – judecator la Sectia a II-a civila

Petronela Iulia Nitu           – judecator la Sectia a II-a civila

Minodora Condoiu            – judecator la Sectia a II-a civila

Nicoleta Jandareanu         – judecator la Sectia a II-a civila

George Bogdan Florescu – judecator la Sectia a II-a civila

Carmen Tranica Teau       – judecator la Sectia a II-a civila

Florentina Dinu                  – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Veronica Nastasie              – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Laura Mihaela Ivanovici  – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Mariana Constantinescu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Adriana Elena Gherasim – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Andreea Marchidan          – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Aurel Gheorghe Ilie           – judecator la Sectia penala

Stefan Pistol                         – judecator la Sectia penala

Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila raportat la art. 272 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Diana Berlic, procuror sef birou al Sectiei judiciare.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava privind interpretarea dispozitiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) si (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila, in sensul de a stabili daca necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este o exceptie de ordine publica sau privata.

Magistratul-asistent invedereaza legala constituire a completului competent sa judece recursul in interesul legii, precum si faptul ca, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul intocmit de judecatorii-raportori si punctul de vedere al Ministerului Public.

Presedintele completului, doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei hotarâri prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, apreciind ca, in interpretarea art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) si (3), art. 131, art. 136 alin. (1) si art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila, necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica.

In acest sens, s-a invederat ca specializarea instantelor nu este o chestiune de ordine privata, ci o problema de organizare si administrare a justitiei, iar, in ceea ce priveste invocarea necompetentei specializate, art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila prevede expres ca este posibila chiar in etapa verificarii cererii de chemare in judecata si a regularizarii acesteia, trimiterea dosarului operând doar in favoarea completului specializat competent sau, dupa caz, a sectiei specializate competente din cadrul aceleiasi instante, putându-se ajunge la conflict negativ de competenta.

Presedintele completului, doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, constatând ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

 

INALTA CURTE,

 

deliberând asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:

I. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie

1. La data de 8 mai 2018, in conformitate cu dispozitiile art. 514 din Codul de procedura civila, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea solutionarii recursului in interesul legii având ca obiect problema de drept anterior mentionata.

2. Recursul a fost inregistrat la Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 10 mai 2018, formându-se Dosarul nr. 1.244/1/2018, cu termen de solutionare la data de 17 septembrie 2018.

II. Prevederile legale incidente

3. Codul de procedura civila

“Art. 129 […] (2) Necompetenta este de ordine publica: (…)

2. in cazul incalcarii competentei materiale, când procesul este de competenta unei instante de alt grad; (…)

(3) In toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privata.”

“Art. 130 […] (2) Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.

(3) Necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre pârât prin intâmpinare sau, daca intâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.

(4) Daca necompetenta nu este de ordine publica, partea care a facut cererea la o instanta necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.”

“Art. 131

(1) La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnând in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate. Incheierea are caracter interlocutoriu.

(2) In mod exceptional, in cazul in care pentru stabilirea competentei sunt necesare lamuriri ori probe suplimentare, judecatorul va pune aceasta chestiune in discutia partilor si va acorda un singur termen in acest scop.”

“Art. 136

(1) Dispozitiile prezentei sectiuni privitoare la exceptia de necompetenta si la conflictul de competenta se aplica prin asemanare si in cazul sectiilor specializate ale aceleiasi instante judecatoresti, care se pronunta prin incheiere. […]”

“Art. 200 […] (2) In cazul in care cauza nu este de competenta sa, completul caruia i-a fost repartizata cererea dispune, prin incheiere data fara citarea partilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, dupa caz, sectiei specializate competente din cadrul instantei sesizate. Dispozitiile privitoare la necompetenta si conflictele de competenta se aplica prin asemanare. […]”

4. Legea nr. 304/2004 (modificata prin Legea nr. 207/2018, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018)

“Art. 35 […] (2) In cadrul curtilor de apel functioneaza, in raport cu complexitatea si numarul cauzelor, sectii sau, dupa caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionisti, cauze penale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, insolventa, concurenta neloiala sau pentru alte materii, precum si completuri specializate pentru cauze maritime si fluviale.”

“Art. 36 […] (3) In cadrul tribunalelor functioneaza, in raport cu complexitatea si numarul cauzelor, sectii sau, dupa caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionisti, cauze penale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, insolventa, concurenta neloiala sau pentru alte materii, precum si completuri specializate pentru cauze maritime si fluviale.”

“Art. 37

(1) In domeniile prevazute de art. 36 alin. (3) se pot infiinta tribunale specializate.

[…] (3) Tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care functioneaza.”

III. Orientarile jurisprudentiale divergente

5. Instantele judecatoresti au interpretat si aplicat in mod diferit normele legale care reglementeaza competenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat.

A. Potrivit primei opinii, se are in vedere ca dispozitiile art. 35 alin. (2) si ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara sunt nu doar norme de organizare, ci si norme de competenta, respectiv norme de competenta material-procesuala, reglementând competenta unei sectii sau a alteia (respectiv a unui complet specializat) de la nivelul unei instante (in sens functional, adica – judecatorie, tribunal, curte de apel), in functie de natura litigiului dedus judecatii.

Prin urmare, daca la nivelul instantei exista o sectie sau un complet specializat intr-o anumita materie, un litigiu de o anumita natura trebuie repartizat la sectia (sau completul specializat) corespunzatoare naturii litigiului dedus judecatii. Problema repartizarii intre sectiile unei instante nu este una administrativa. Dimpotriva, fiecare complet de judecata, atunci când este investit cu solutionarea unei cauze, este obligat sa isi examineze propria competenta si sa actioneze in consecinta.

Asadar, competenta materiala (fara a distinge intre cele doua tipuri, functionala sau procesuala) este una de ordine publica, fiind reglementata prin norme imperative, cu caracter absolut, interesul stabilirii acestora fiind dat de asigurarea principiului specializarii, mentinerea unui volum de munca echilibrat intre instante si in cadrul acestora, intre judecatori, astfel incât trebuie respectate si ocrotite inclusiv prin recunoasterea beneficiului invocarii exceptiei necompetentei materiale procesuale atât din oficiu, de catre instanta, cât si de catre parti (inclusiv de reclamantul care a inteles sa sesizeze instanta, iar nu sectia sau completul specializat, reclamant caruia nu ii pot fi imputabile eventualele erori de calificare ori de repartizare), atât in procedura reglementata de art. 200 din Codul de procedura civila, cât si la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, conform art. 130 si 131 din Codul de procedura civila.

In caz contrar, s-ar ajunge la judecarea cauzelor civile de catre completuri specializate in materie penala si invers, ceea ce nu poate fi primit.

Aceasta solutie a fost imbratisata de Curtea de Apel Constanta, Tribunalul Constanta, Tribunalul Tulcea, Curtea de Apel Galati, Sectia I civila a Tribunalului Galati, Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Cluj – Sectiile I si a II-a civile, respectiv Sectia de contencios administrativ si fiscal, Curtea de Apel Târgu Mures, Tribunalul Specializat Mures, Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila, Tribunalul Arges – Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia I civila (Decizia nr. 720 din 9 mai 2017).

B. Intr-o a doua opinie, s-a aratat ca potrivit art. 129 si 130 din Codul de procedura civila numai necompetenta materiala functionala este de ordine publica (“când procesul este de competenta unei instante de alt grad”). Per a contrario, conform art. 129 alin. (3) din Codul procedura civila, necompetenta materiala procesuala (a sectiilor sau completurilor specializate) este de ordine privata.

Aceasta inseamna ca poate fi invocata in conditiile art. 130 alin. (3) din Codul de procedura civila, respectiv doar de catre pârât, prin intâmpinare sau, daca intâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, alin. (4) al aceluiasi articol opunându-se expres ca aceasta sa poata fi invocata de reclamant.

In ceea ce priveste instanta de judecata, s-a apreciat ca verificarea competentei de catre aceasta la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, in conformitate cu prevederile art. 131 si 132 din Codul de procedura civila, trebuie sa se realizeze numai in conditiile si cu respectarea prevederilor art. 130 din actul normativ anterior mentionat. Asadar, necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat, fiind de ordine privata, nu va putea fi invocata din oficiu de catre instanta decât in cadrul procedurii de verificare si regularizare a cererii, in conditiile art. 200 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe [art. 200 alin. (2) reprezinta o exceptie in ceea ce priveste regulile de invocare din art. 130 alin. (3), necompetenta materiala procesuala pastrându-si caracterul privat].

Aceasta solutie a fost adoptata de Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Galati – Sectia a Il-a civila, Curtea de Apel Brasov – Sectia civila, respectiv sectia de contencios administrativ si fiscal, Curtea de Apel Cluj – complete specializate in litigii de munca si asigurari sociale (Decizia nr. 125/A/2018), Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Sibiu – Sectia de contencios administrativ si fiscal, Tribunalul Vâlcea, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia I civila (Decizia nr. 274 din 14.02.2017).

C. In cadrul intâlnirii reprezentantilor Consiliului Superior al Magistraturii cu presedintii sectiilor civile ale curtilor de apel si ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a fost agreata solutia expusa in opinia Institutului National al Magistraturii, in sensul ca este un caz de necompetenta de ordine publica, apreciindu-se ca verificarea competentei prevazute de art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila va fi facuta din oficiu si cu prioritate fata de cerintele prevazute de art. 194-197 din acelasi act normativ, deci chiar inainte de a proceda la verificarea cererii de chemare in judecata (http://www.inm-lex.ro/fisiere/d-1713/Minuta intâlnire presedinte sectii civile Bacau iunie 2016/pct. 69 pdf).

IV. Punctul de vedere al Colegiului de conducere al Curtii de Apel Suceava

6. Titularul sesizarii nu a exprimat un punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs in interesul legii. Insa, din cuprinsul sesizarii rezulta ca la Curtea de Apel Suceava a fost adoptata cea de-a doua opinie, potrivit careia necompetenta materiala procesuala (a sectiilor sau completurilor specializate) este de ordine privata.

V. Punctul de vedere al procurorului general

7. Prin punctul de vedere inregistrat la Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 16 iulie 2018, rezumând cele doua orientari jurisprudentiale conturate in practica instantelor nationale, procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) si (3), art. 131, art. 136 alin. (1) si art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila, necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica.

In sustinerea acestui punct de vedere, s-a aratat ca specializarea instantelor nu este o chestiune de ordine privata, ci o problema de organizare si administrare a justitiei asupra careia este chemat sa vegheze judecatorul cauzei, iar normele prin care se stabilesc sectiile ori completurile specializate sunt norme de organizare judecatoreasca, cu caracter de ordine publica.

VI. Raportul asupra recursului in interesul legii

8. Prin raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) si (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila si ale art. 35 alin. (2) si art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica.

VII. Inalta Curte de Casatie si Justitie

A. Analiza conditiilor de admisibilitate a recursului in interesul legii

9. Completul competent sa judece recursul in interesul legii a fost legal sesizat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava care, potrivit dispozitiilor art. 514 din Codul de procedura civila, are calitatea procesuala de a declansa acest mecanism de unificare a practicii in scopul interpretarii si aplicarii unitare a legii de catre toate instantele judecatoresti.

10. Potrivit dispozitiilor art. 515 din Codul de procedura civila, “Recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarâri judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii”.

11. Din cuprinsul textului de lege mentionat rezulta urmatoarele conditii care trebuie indeplinite pentru ca recursul in interesul legii sa fie admisibil: sesizarea sa aiba ca obiect o problema de drept; aceasta problema de drept sa fi fost dezlegata diferit de instantele judecatoresti; dovada solutionarii diferite sa se faca prin hotarâri judecatoresti definitive, iar hotarârile judecatoresti sa fie anexate cererii.

12. Primele doua conditii de admisibilitate sunt indeplinite intrucât, in practica instantelor judecatoresti, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la caracterul de ordine publica sau privata al necompetentei materiale procesuale a sectiei/completului specializat din cadrul aceleiasi instante.

13. De asemenea, este indeplinita si cea de-a treia conditie de admisibilitate, prevazuta de art. 515 din Codul de procedura civila, care impune ca dovada solutionarii diferite a problemei de drept care face obiectul sesizarii sa se faca prin hotarâri definitive.

14. In acest sens se constata ca au fost atasate actului de sesizare hotarâri judecatoresti cuprinzând solutiile jurisprudentiale neunitare, pronuntate atât in cuprinsul unor sentinte de declinare a competentei, care, potrivit art. 132 alin. (3) din Codul de procedura civila, nu sunt supuse niciunei cai de atac, cât si in regulatoare de competenta, care, potrivit dispozitiilor art. 135 alin. (4) din Codul de procedura civila, sunt definitive.

Anexele care insotesc actul de sesizare fac dovada indeplinirii conditiei formale ca hotarârile judecatoresti sa fie anexate cererii.

15. Prin urmare, se apreciaza ca recursul in interesul legii este admisibil.

B. Asupra problemei de drept care a generat practica neunitara, analizând recursul in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori, precum si problema de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:

16. Astfel cum s-a retinut in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, in cadrul competentei jurisdictionale trebuie distins intre competenta materiala (de atributie) si competenta teritoriala, iar in cadrul competentei materiale se distinge intre competenta materiala functionala, stabilita dupa felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecarei categorii de instante (de exemplu, judecata in prima instanta, judecata in apel, judecata in recurs) si competenta materiala procesuala, care se stabileste in raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecatii (a se vedea paragraful 155 din Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6.04.2017 si paragraful 29 din Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24.11.2017).

17. Competentei materiale procesuale i se subsumeaza si competenta specializata, care este reglementata in cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum si in cuprinsul unor legi speciale.

18. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 35 alin. (2) si ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificata prin Legea nr. 207/2018 publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018), in cadrul curtilor de apel si al tribunalelor, functioneaza sectii sau, dupa caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionisti, cauze penale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, insolventa, concurenta neloiala sau pentru alte materii, precum si completuri specializate pentru cauze maritime si fluviale. De asemenea, potrivit art. 37 alin. (1) din aceeasi lege, in domeniile prevazute de art. 36 alin. (3) se pot infiinta tribunale specializate.

In consecinta, daca la nivelul unei instante exista sectii sau completuri specializate, o cauza de o anumita natura trebuie repartizata la sectia sau completul specializat corespunzatoare naturii litigiului dedus judecatii.

19. O prima concluzie care se impune este ca aceste dispozitii legale sunt in primul rând norme de organizare judiciara, iar abia in al doilea rând norme de competenta de ordine publica, care reglementeaza competenta unei sectii sau a alteia (respectiv complet specializat) de la nivelul unei instante (in sens functional – judecatorie, tribunal, curte de apel), in functie de natura litigiului dedus judecatii.

Asadar, normele care reglementeaza instantele/completurile specializate au o natura duala, ce determina un tratament juridic specific in cazul incalcarii acestora.

20. Este posibil ca, ca urmare a gresitei calificari a naturii juridice a litigiului, acesta sa fie solutionat de un complet necompetent si, totodata, nelegal compus, gresita alcatuire a completului fiind in strânsa legatura cu necompetenta.

Prin “compunerea instantei” se intelege, in sens restrâns (aspectul cantitativ), alcatuirea instantei cu numarul de judecatori prevazut de lege, iar in sens larg, alcatuirea instantei cu judecatorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instantei/completului nu se limiteaza la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat ca exista situatii in care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind si cazul când, in conditiile legii, anumite categorii de litigii trebuie sa fie solutionate de completurile/sectiile specializate, dupa obiectul sau natura litigiului.

21. Dupa cum s-a aratat, de lege lata, specializarea judecatorilor si sectiilor instantelor nu este reglementata in Codul de procedura civila, ci in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, având caracter de ordine publica. In aceasta materie, regimul de invocare a exceptiei de necompetenta nu poate anihila natura primordiala a normelor de organizare judiciara, in sensul ignorarii aspectului alcatuirii instantei din perspectiva specializarii judecatorilor.

22. Normele care reglementeaza competenta materiala procesuala (specializata) sunt in mod evident de ordine publica intrucât ocrotesc un interes public – buna administrare a actului de justitie, prin specializarea judecatorilor, necesara in raport cu complexitatea si numarul cauzelor.

Specializarea instantelor/sectiilor si judecatorilor nu este o chestiune de ordine privata, ci una ce tine de organizarea si administrarea justitiei. Nu poate fi primita interpretarea potrivit careia competenta specializata este reglementata de norme de ordine privata, intrucât acestea din urma ocrotesc intereselor partilor. Or nu poate fi lasat la latitudinea partilor ca, spre exemplu, o instanta civila sa solutioneze un litigiu in materie penala sau sa anuleze un act administrativ.

In plus, a permite conventia partilor asupra jurisdictiei competente sub aspectul specializarii ar insemna ca, indirect, sa fie afectat principiul legalitatii cailor de atac si sa fie incalcate normele imperative de procedura specifice materiei respective, stiut fiind ca, in functie de jurisdictia specializata, exista diferente importante in ceea ce priveste caile de atac, termenele in care pot fi formulate, procedura de judecata, taxele judiciare de timbru datorate etc.

23. Reglementând exceptia de necompetenta si delimitând necompetenta de ordine publica de cea de ordine privata, art. 129 din Codul de procedura civila in vigoare nu se refera si la competenta materiala procesuala (specializata). Astfel, trebuie observat ca necompetenta unui complet/sectii specializate nu poate fi incadrata in clasificarea cuprinsa in art. 129. Desi este o “necompetenta de ordine publica”, elementele definitorii ale acesteia nu se regasesc la art. 129 alin. (2) pct. 1-3 din Codul de procedura civila, ci in Legea nr. 304/2004.

24. Ca urmare, sintagma “in toate celelalte cazuri” in care necompetenta este de ordine privata, potrivit art. 129 alin. (3) din Codul de procedura civila, nu priveste alte cazuri de necompetenta generala sau materiala, interpretarea fireasca fiind aceea ca legiuitorul a avut in vedere doar competenta teritoriala neexclusiva.

In acest sens, calificarea normelor de competenta teritoriala ca fiind de ordine privata este in concordanta cu prevederile art. 126 alin. (1) din Codul de procedura civila care, in scopul ocrotirii intereselor private ale partilor, permit acestora sa convina asupra instantei competente sa judece procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care pot dispune, cu exceptia cazurilor de competenta exclusiva.

25. Este gresit argumentul de interpretare logica per a contrario utilizat in cea de-a doua opinie cu referire la dispozitiile art. 129 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila, pentru a se ajunge la concluzia ca necompetenta materiala procesuala a sectiilor/completurilor specializate este de ordine privata, deoarece ignora faptul ca norme de competenta de ordine publica sunt reglementate si in alte acte normative.

Or, este evident ca sintagma “in toate celelalte cazuri” nu se poate referi decât la competenta reglementata in Codul de procedura civila.

26. In sprijinul interpretarii potrivit careia necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica poate fi adus si argumentul de ordin teleologic, in sensul deducerii intentiei legiuitorului pe baza ultimelor modificari legislative preconizate a intra in vigoare in perioada imediat urmatoare.

Astfel, la art. I pct. 15 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 (PL-x nr. 346/2018), se prevede modificarea art. 129 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedura civila in sensul ca necompetenta este de ordine publica “in cazul incalcarii competentei materiale, când procesul este de competenta unei instante de alt grad sau de competenta unei alte sectii sau altui complet specializat”.

Obiectiunile de neconstitutionalitate admise de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 454 din 4.07.2018 nu privesc dispozitiile modificatoare anterior mentionate.

27. Un alt argument in sprijinul interpretarii ca este un caz de necompetenta de ordine publica se intemeiaza pe dispozitiile art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila, conform carora:

“In cazul in care cauza nu este de competenta sa, completul caruia i-a fost repartizata cererea dispune, prin incheiere data fara citarea partilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, dupa caz, sectiei specializate competente din cadrul instantei sesizate. Dispozitiile privitoare la necompetenta si conflictele de competenta se aplica prin asemanare.”

In primul rând, prevazând ca verificarea competentei se face de catre completul de judecata de indata, prioritar verificarii cerintelor prevazute la art. 194-197 din Codul de procedura civila, si ca trimiterea dosarului completului/sectiei specializate competente se face fara citarea partilor, legiuitorul a statuat asupra unui aspect specific exceptiei absolute, acela de a fi invocata din oficiu, de catre instanta.

In al doilea rând, posibilitatea instantei de a invoca necompetenta specializata anterior verificarii cererii de chemare in judecata si primului termen la care partile sunt legal citate, in conditii derogatorii de la dispozitiile art. 130 alin. (2)-(4) din Codul de procedura civila, fara contradictorialitate, plaseaza necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat in sfera unui regim juridic diferit de cel al necompetentei materiale functionale sau procesuale “când procesul este de competenta unei instante de alt grad” si de cel al necompetentei de ordine privata (teritoriala neexclusiva).

28. Bineinteles ca, in situatia in care judecatorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila, necompetenta materiala procesuala (specializata) va putea fi invocata de parti ori de instanta inclusiv la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

 

Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) si (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila si ale art. 35 alin. (2) si art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 17 septembrie 2018.

-****-

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

 


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed