R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia Penala

Decizia nr. 49/RC/2019

Sedinta publica din data de 13 februarie 2019

Asupra recursului in casatie de fata;

In baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin Sentinta penala nr. 1733 din 2 noiembrie 2017 pronuntata de Judecatoria Bacau in Dosarul nr. x/2016 in temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat inculpata A., sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 192 alin. (1) si (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. proc. pen.

In temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b), teza a II-a C. proc. pen., a achitat inculpatul B., sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 192 alin. (1) si (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. proc. pen.

In temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b), teza a II -a C. proc. pen., a achitat inculpatul C., sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 192 alin. (1) si (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. proc. pen.

In baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. proc. pen. a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri oficiale fapta prev. de art. 320 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 374 C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

In baza art. 83 alin. (1), (3) C. proc. pen. s-a amanat aplicarea pedepsei inchisorii si a pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 84 C. proc. pen. de 2 ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

In baza art. 85 alin. (1) C. proc. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-au impus inculpatului sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:

a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Bacau la datele fixate de acesta;

b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;

c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;

d) sa comunice schimbarea locului de munca;

e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. (1) lit. c) – e) s-a dispus comunicarea Serviciului de Probatiune Bacau.

In baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.

Au fost respinse, ca nefondate pretentiile civile formulate de partile civile.

In temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiintarea partiala a fisei UPU intocmita la data de 17 decembrie 2011 pe numele minorei D., respectiv a mentiunilor completate in fals de catre inculpata A.

Impotriva acestei hotarari au declarat apel, Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau si apelantii – parti civile E. si F.

Prin Decizia penala nr. 775 din 6 iunie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, in baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau si apelantii – parti civile E. si F. impotriva Sentintei penale nr. 1733 din data de 2 noiembrie 2017 pronuntata de Judecatoria Bacau in Dosarul nr. x/2016.

A fost desfiintata, in parte, sentinta apelata, respectiv latura penala cu privire la inculpatii A. si B., precum si latura civila, a fost retinuta cauza spre rejudecare si, in fond:

In temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatei A. din art. 192 alin. (1), (2) C. pen. si art. 320 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. in art. 178 alin. (1), (2) C. pen. (1969) si art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969) si art. 5 C. pen.

A condamnat inculpata A., pentru savarsirea urmatoarelor infractiuni:

– Ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. (1), (2) C. pen..(1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

– Fals material in inscrisuri oficiale prevazuta de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969) si art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni inchisoare.

In temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969) si art. 34 lit. b) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele aplicate urmand ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare.

Au fost interzise inculpatei drepturile prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II si b) C. pen. (1969) in conditiile si pe durata art. 71 alin. (2) C. pen. (1969).

In temeiul art. 81 C. pen. (1969) a fost dispusa suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

In temeiul art. 82 C. pen. (1969) s-a stabilite termen de incercare de 4 ani.

S-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

In temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare.

In temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului B. din art. 192 alin. (1), (2) C. pen. in art. 178 alin. (1), (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

A condamnat inculpatul B., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si b) C. pen. (1969) in conditiile si pe durata art. 71 alin. (2) C. pen. (1969).

In temeiul art. 81 C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

In temeiul art. 82 C. pen. (1969) s-a stabilit termen de incercare de 4 ani.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

In temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare.

In temeiul art. 1349, 1373 si 1382 C. civ.:

– s-au admis, in parte, actiunile civile exercitate de partile civile F. si E., si a obligat partea responsabila civilmente SC G. SA sa plateasca partilor civile 30.000 RON cu titlu de daune materiale si cate 80.000 RON pentru fiecare dintre partile civile cu titlu de daune morale;

– s-a admis actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Boli Infectioase Sf. Paraschiva – Iasi si a obligat partea responsabila civilmente SC G. SA sa plateasca acesteia 396,21 RON contravaloarea cheltuielilor de spitalizare;

In conformitate cu dispozitiile art. 275 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. sa plateasca statului 500 RON cheltuieli judiciare.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

In conformitate cu dispozitiile art. 276 C. proc. pen. a fost obligata partea responsabila civilmente SC G. SA sa plateasca partilor civile suma de 9.000 RON cheltuieli judiciare, reprezentand onorariu avocat fond si apel.

Impotriva hotararii instantei de apel a formulat cerere de recurs in casatie, la data de 27 august 2018, inculpatul B., prin care a invocat cazul de recurs in casatie prevazut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. – inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala.

Prin incheierea din 31 octombrie 2018, pronuntata in Dosarul nr. x/2016 a fost admisa, in principiu, cererea de recurs in casatie formulata de inculpatul B. impotriva Deciziei penale nr. 775 din 6 iunie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie.

Cauza a fost trimisa in vederea judecarii recursului in casatie la Completul 8 si s-a fixat termen la data de 12 decembrie 2018, cu citarea partilor.

Pentru a dispune astfel, Inalta Curte a constatat ca cererea de recurs in casatie formulata de inculpatul B. indeplineste cerintele de forma prevazute de art. 440 alin. (1) Cod procedura este admisibila, motivele invocate incadrandu-se in cazul de recurs in casatie prevazut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Analizand recursul in casatie formulat de inculpatul B. impotriva Deciziei penale nr. 775 din 6 iunie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

In intentia de a raspunde cerintelor jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si de a se conforma prevederilor Conventiei, in privinta asigurarii celeritatii procesului penal prin desfasurarea acestuia intr-un termen rezonabil, actualul legiuitor roman a reconfigurat sistemul cailor de atac, reducand numarul gradelor de jurisdictie.

In acest context, noua legislatie procesual penala prevede o singura cale de atac ordinara, si anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinara de atac, sub denumirea de „recurs in casatie, exercitat doar in cazuri anume prevazute de lege si numai pentru motive de nelegalitate.

Asa cum reiese chiar din Expunerea de motive la proiectul noului C. proc. pen., recursul in casatie este o cale extraordinara de atac ce urmareste verificarea legalitatii hotararilor judecatoresti definitive pronuntate de catre curtea de apel.

Prin recursul in casatie este analizata conformitatea hotararilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul in casatie vizeaza, asadar, exclusiv legalitatea hotararilor definitive. Scopul acestei cai extraordinare de atac este respectarea principiului legalitatii, ceea ce presupune ca intreaga activitate procesuala sa se desfasoare in conformitate cu dispozitiile legale. Cu alte cuvinte, scopul recursului in casatie este de a indrepta erorile de drept comise de curtile de apel, ca instante de apel legiuitorul prevazand expres si limitativ in disp. art. 438 alin. (1) C. proc. pen. cazurile in care poate fi declarat recursul in casatie.

Potrivit dispozitiilor art. 447 C. proc. pen., instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cazurilor de recurs in casatie invocate prin cerere de procuror sau de parti, verificand exclusiv legalitatea hotararii atacate.

In sustinerea caii extraordinare de atac, inculpatul B. a invocat cazul de recurs in casatie prevazut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., in sensul ca a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala.

Astfel, in dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs in casatie anterior mentionat, recurentul inculpat B. a sustinut ca, in cauza, se impune pronuntarea unei solutii de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

In esenta, a aratat ca, in mod incorect, Curtea de Apel Bacau a apreciat, faptul ca inculpatii au incercat pe parcursul intregii desfasurari a cauzei penale sa „paseze culpa, intre ei.

Dimpotriva, inculpatul a aratat ca a incercat lamurirea cauzei pentru stabilirea persoanei, a medicului din spital, care in data de 17 decembrie 2011 avea obligatia de examinare a pacientei D. si a stabilirii tratamentului de urmat al acesteia.

Totodata, s-a precizat ca este intemeiat cazul de recurs in casatie prevazut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. in sensul ca acesta a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala, in conditiile in care nu ii revenea acestuia obligatia de a stabili tratamentul medical al pacientei, astfel ca nu se poate retine realizarea elementului material al infractiunii prin omisiune, lipsind deopotriva culpa acestuia in realizarea actului medical.

De asemenea, s-a subliniat faptul ca, potrivit dispozitiilor legale si a modalitatii de desfasurare a activitatii in cadrul Spitalului Judetean Bacau, incluzand Unitatea de Primiri Urgente, pacienta D. trebuia sa fie examinata si trebuia sa ii fie stabilit un tratament de urmat de catre medicul de garda de la Unitatea Primiri Urgente din data de 17 decembrie 2011.

Faptul ca, din lipsa medicilor carora le reveneau aceste atributii de serviciu, inculpatul B. i-a acordat pacientei un prim consult, pentru inlaturarea urmelor vizibile la nivel facial, cu indicarea de a se adresa unui medic oftalmolog pediatru pentru salvarea globului ocular, nu transfera raspunderea penala asupra acestuia.

Asadar, a aratat ca fiecare medic isi indeplineste atributiile in limita specializarii pe care o are si cu respectarea organizarii activitatii din spital, existand un anumit parcurs al pacientului de la momentul prezentarii la Unitatea Primiri Urgente si pana la parasirea spitalului.

In aceste conditii, a mentionat ca medicul de garda de la Unitatea Primiri Urgente este cel care examineaza pacientul si ii stabileste tratamentul, urmand a directiona pacientul catre medicii de garda din spital din sectiile specializate.

Faptul ca medicul de garda de la Unitatea Primiri Urgente – A. nu si-a indeplinit obligatiile de serviciu in data de 17 noiembrie 2011, nu transfera aceste obligatii catre ceilalti medici din spital, care aveau obligatia doar de a aplica tratamentul stabilit de catre A.

In acelasi sens a precizat ca faptul ca pacienta a fost consultata de catre inculpatul B. a fost rezultatul unui concurs de imprejurari, si anume lipsa indicatiilor medicului de garda de la Unitatea Primiri Urgente si lipsa medicului pediatru oftalmolog au facut necesara interventia inculpatului, fara a exista obligatia acestuia potrivit specializarii sale.

A mai subliniat faptul ca mamei pacientei i-a fost recomandat de catre acesta ca este necesara internarea in spital in vederea continuarii investigatiilor, lucru refuzat de catre aceasta.

Drept urmare, a solicitat admiterea cererii de recurs in casatie impotriva Deciziei Curtii de Apel Bacau nr. 775 din 6 iunie 2018, casarea hotararii atacate, achitarea inculpatului si respingerea pretentiilor civile fata de acesta.

Inalta Curte retine ca, recursul in casatie este conceput ca o cale extraordinara de atac in care partile isi pot apara drepturile lor, inlaturand efectele hotararilor definitive pronuntate in conditiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevazute de art. 438 C. proc. pen. si nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalitatii hotararii atacate, respectiv al concordantei acesteia cu dispozitiile legii materiale si procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalitatii avute in vedere, recursul in casatie nu are drept scop solutionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor si stabilirea vinovatiei, ci doar sanctionarea deciziilor neconforme cu legea materiala si procesuala.

Inalta Curte raportat la cazul de casare prevazut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocat de inculpatul B. constata ca recursul in casatie este nefondat, drept pentru care il va respinge pentru urmatoarele motive:

Sfera controlului judiciar a fost limitata, astfel ca nu pot fi examinate decat chestiunile ce privesc aspecte de drept, in limita cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fara a putea examina si netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului in casatie impus prin dispozitiile art. 433 C. proc. pen., potrivit caruia examinarea cauzei in recurs in casatie se limiteaza doar la verificarea respectarii legii de catre instanta a carei hotarare a fost atacata sub aspectul solutionarii cauzei prin aplicarea si interpretarea corecta a legii, Inalta Curte nu poate cenzura situatia de fapt.

Astfel, pentru a verifica daca inculpatul B. a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala, Inalta Curte are in vedere situatia de fapt deja stabilita de instanta de apel, care nu poate fi schimbata, avand caracter definitiv.

In ipoteza in care situatia de fapt retinuta de instanta de apel nu se suprapune pe tipicitatea infractiunii, astfel cum aceasta este prevazuta de lege, pot deveni incidente dispozitiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. – fapta nu este prevazuta de legea penala.

Prin decizia recurata, instanta de apel a retinut in sarcina inculpatului B. ca, la data de 17 decembrie 2011, a procedat la examinarea pacientei D., in Unitatea de Primiri Urgente a S.J.U. Bacau si desi a constatat mecanismul de aparitie al plagii, nu a recomandat un consult si un tratament de specialitate Boli Infectioase, pentru protectia antirabica, nu a contactat medicul de garda Unitatea de Primiri Urgente, caruia sa-i aduca la cunostinta despre diagnosticul stabilit si despre faptul ca pacienta minora a fost trimisa din Unitatea de Primiri Urgente la un consult oftalmologic la un cabinet privat, omisiuni ce au condus la decesul pacientei D. din data de 27 februarie 2012, cu diagnosticul de Rabie, fara profilaxie postexpunere, confirmata prin imunoinflorescenta – fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. (1) si (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.. Situatie de fapt care rezulta din actele medicale existente in cauza, respectiv rapoartele de constatare medico legala, certificatul medico legal constatator al decesului, avizele comisiei de avizare si control al actelor medico-legale.

Analizand criticile inculpatului din perspectiva cazului de casare invocat, Inalta Curte retine ca potrivit art. 75 alin. (1) si (2) din Ordinul nr. 1706/2007, rezulta ca obligatiile privitoare la externarea pacientului si la asigurarea informarii cu privire la afectiunea lui si la tratamentul ce se impune revin, in principal, medicului de garda din cadrul Unitatii de Primiri Urgente dar si unui alt medic de garda din spital.

Din prevederile mentionate rezulta ca, inculpatul B., la data de 17 decembrie 2011 era medic de garda in cadrul Spitalului de pediatrie Bacau, sectia Chirurgie si Ortopedie Pediatrica, s-a substituit medicului de garda din cadrul Unitatii de Primiri Urgente, a examinat victima i-a recomandat doar tratament oftalmologic, nu si tratament antirabic, astfel cum impuneau normele Ordinului nr. 1706/2007 iar, ulterior a permis pacientei sa paraseasca unitatea de primiri – urgente fara acordul final al medicului responsabil de tura din cadrul Unitatii de Primiri Urgente si, fara asigurarea unui tratament specific pentru boli infectioase.

In acest sens sunt si declaratiile martorului H., care a aratat ca procedura standard la vremea respectiva era ca in cazul pacientilor minori sa fie instiintat medicul pediatru de garda, in speta acesta fiind chiar inculpatul B..

Se retine astfel ca, lipsa de diligenta a medicului de garda de la Spitalul de Pediatrie, inculpatul B., conjugata cu neexercitarea atributiilor de serviciu de catre inculpata A., care ar fi trebuit sa prescrie tratamentul antirabic fata de minora D. a condus la infectarea acesteia cu virusul rabie si, in final decesul minorei.

Totodata, lipsa de diligenta a inculpatului B. ar fi putut fi suplinita de informarea medicului de garda, potrivit dispozitiilor continute in cap. VI si VII din ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1706/2007, obligatii neindeplinite de catre inculpat care contrar apararilor sale, trebuia sa le indeplineasca avand in vedere ca a examinat victima, substituindu-se medicului de garda din cadrul Unitatii de Primiri Urgente.

Ca atare, conduita ilicita a inculpatului, materializata in incalcarea obligatiilor prevazute de actele normative care reglementeaza conduita actului medical la Serviciul de primiri urgente a avut drept rezultat decesul victimei D. si se circumscriu elementelor de tipicitate ale infractiunii de ucidere din culpa.

Astfel, Inalta Curte, retine ca actiunea imputata inculpatului B., in sensul ca a incalcat dispozitiile legale la care s-a facut referire anterior, constituie o incalcare a masurilor de prevedere pentru exercitiul functiei de medic si intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. (1) si (2) C. pen..(1969).

Inalta Curte constata in raport de celelalte argumente ce sustin recursul in casatie invocate ca, in realitate, ele nu vizeaza nelegalitatea hotararii, ci se solicita o rejudecare in fond a cauzei prin reaprecierea si cenzurarea probelor din perspectiva incadrarii juridice a faptei, cu consecinta pronuntarii unei solutii de achitare in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Or, potrivit C. proc. pen. in vigoare, aceasta prerogativa este atributul exclusiv al instantelor care administreaza in mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente sa devolueze cauza in fapt si in drept, respectiv, instanta de fond si instanta de apel.

Prin urmare, solicitarea inculpatului B. de a se dispune achitarea sub aspectul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata si condamnat de instanta de apel are la baza reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurentul urmarind, in realitate, o rejudecare a cauzei in cadrul procedurii recursului in casatie ca al treilea grad de jurisdictie.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate in cauza cu influente asupra situatiilor faptice constatate si retinute de cele doua instante inferioare, constituie o analiza ce excedeaza verificarilor de legalitate ce pot face obiectul judecarii caii extraordinare a recursului in casatie.

Scopul recursului in casatie este acela de a indrepta erorile de drept comise de curtile de apel, ca instante de control judiciar, iar argumentele invocate de catre inculpat nu sustin niciunul dintre cazurile de casare expres si limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind doar formal circumscrise de catre recurent cazului de casare prevazut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Spre deosebire de contestatia in anulare, care vizeaza indreptarea erorilor de procedura, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmareste indreptarea erorilor de judecata, recursul in casatie are ca scop verificarea conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul sau fiind acela de a indrepta erorile de drept comise de curtile de apel, ca instante de apel, prin raportare la cazurile de casare expres si limitativ prevazute de lege.

Sub aspectul laturii civile, avand in vedere fapta comisa de inculpatul B., in mod corect, prin decizia recurata, inculpatul a fost obligat la plata despagubirilor civile.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie va respinge, ca nefondat, recursul in casatie formulat de inculpatul B. impotriva deciziei penale nr. 775 din 6 iunie 2018 a Curtii de Apel Bacau, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie.

In temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

In temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, in suma de 65 RON, va ramane in sarcina statului, precum si onorariile cuvenite aparatorilor desemnati din oficiu pentru intimatii inculpati, in suma de cate 260 RON, vor ramane in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul in casatie formulat de inculpatul B. impotriva Deciziei penale nr. 775 din 6 iunie 2018 a Curtii de Apel Bacau, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie.

Obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, in suma de 65 RON, ramane in sarcina statului.

Onorariile cuvenite aparatorilor desemnati din oficiu pentru intimatii inculpati, in suma de cate 260 RON, raman in sarcina statului.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC – LM