Malpraxis. Raspunderea asiguratorului institutiei medicale. Conditii si efecte

 Malpraxis. Raspunderea asiguratorului institutiei medicale. Conditii si efecte

Din economia dispozitiilor art. 656 din Legea nr. 95/2006 reiese faptul ca personalul medical are obligatia incheierii unei asigurari de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical, conditie obligatorie pentru angajare.

Atata vreme cat legea romana reglementeaza in mod expres asigurarea de malpraxis a personalului medical ca o forma de asigurare distincta in sarcina acestuia, incheiata in mod individual, distincta de orice forma de asigurare incheiata de catre institutia medicala angajatoare – care vizeaza prejudiciile produse ca urmare a unor evenimente care au legatura cu activitatea desfasurata de institutie si a carei raspundere civila poate fi angajata in oricare dintre formele prevazute de art. 1000 C. civ. -, este evident ca in obiectul contractului de asigurare incheiat intre unitatea medicala si asigurator nu este inclusa si asigurarea pentru malpraxis si, ca atare, asiguratorul institutiei medicale nu raspunde pentru prejudiciile cauzate de medici in indeplinirea actului medical.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2658 din 24 septembrie 2014

 Prin decizia nr. 64/C/26 septembrie 2013 pronuntata de Curtea de Apel Oradea a fost admis apelul declarat de apelanta-parata SC G.R. Asigurare Reasigurare SA in contradictoriu cu intimatul-reclamant Spitalul municipal „E.N.P.” B. impotriva sentintei nr. 580/COM/18 decembrie 2012 pronuntata de catre Tribunalul Bihor, pe care o schimba in totalitate, in sensul ca respinge actiunea formulata de reclamant.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Reclamantul Spitalul municipal „E.N.P.” B. a chemat in judecata pe parata SC G.R. SA, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 170.000 euro si 20.100 lei, precum si a dobanzilor legale pana la data platii efective, sume la care a fost obligata, in calitate de parte responsabila civilmente, in solidar cu inculpatii T.V. si S.R.L., alaturi de asiguratul acestora, SC O. SA, catre partea civila G.M.D.

Prin sentinta nr. 580/COM/18 decembrie 2012, Tribunalul Bihor a admis actiunea reclamantei si a obligat parata sa plateasca suma de 170.000 euro si 20.100 lei cu titlu de despagubiri in baza politei de asigurare RCSN nr. 266 din 11 ianuarie 2006, precum si dobanda legala de la data pronuntarii hotararii pana la data platii efective.

In esenta, instanta de fond a retinut ca prin polita de asigurare pentru unitati medicale seria RCSN nr. 266 din 11 ianuarie 2006 societatea de asigurare s-a obligat sa raspunda in limita sumei asigurate de 250.000 euro pentru „prejudicii produse tertelor persoane ca urmare a producerii unor evenimente care au legatura cu activitatea desfasurata de asigurat”.

Instanta de fond a inlaturat sustinerea paratei ca polita de asigurare nu acopera prejudicii cauzate de neglijenta ori eroare in desfasurarea activitatii profesionale a medicilor, prejudicii ce nu pot fi acoperite decat de o asigurare distincta de raspundere profesionala de malpraxis.

Curtea de apel, contrar celor retinute de catre instanta de fond, a constatat ca, potrivit art. 4 lit. a) din Conditiile speciale privind asigurarea de raspundere civila a unitatilor sanitare, parte integranta a contractului de asigurare RCSN nr. 0000266 din 11 ianuarie 2006 incheiat de catre parti, evenimentul asigurat consta in prejudiciile cauzate de medicii angajati, in calitate de prepusi, atunci cand se pune in discutie neindeplinirea unor indatoriri de serviciu, independente de actul medical, cum ar fi: efectuarea vizitelor si contravizitelor, respectarea programului de garda, nesupravegherea pacientilor.

S-a retinut, de asemenea, ca la capitolul Excluderi – art. 14 lit. k) se prevede ca nu se acorda despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin savarsirea de catre medici sau cadre medicale a unor fapte/acte de imprudenta, neglijenta, eroare sau omisiune in desfasurarea activitatii profesionale, prejudicii ce fac obiectul unei asigurari de raspundere civila profesionala.

Curtea de apel a concluzionat ca prejudiciile cauzate de medici vizand indeplinirea actului medical nu sunt acoperite de polita de asigurare invocata de catre reclamant, ci aceste prejudicii fac obiectul unei asigurari de raspundere civila profesionala pentru caz de malpraxis, asigurare care a si existat pentru anul 2006 in privinta medicului T.V., in baza contractului incheiat cu SC O.V.I.G. SA Bucuresti, aspect retinut in decizia penala nr. 16/A/6 iulie 2011 a Tribunalului Bihor prin care inculpatii T.V. si S.R.L., medici angajati ai reclamantei, au fost gasiti vinovati pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa in urma efectuarii necorespunzatoare a actului medical, fiind obligati pe latura civila, in solidar cu partea responsabila civilmente Spitalul municipal B. si alaturi de tertul asigurator SC O.V.I.G. SA la plata de daune morale si daune materiale in favoarea partilor civile.

Impotriva deciziei instantei de apel a formulat recurs reclamantul Spitalul municipal „E.N.P.” B., solicitand admiterea recursului, modificarea in totalitate a deciziei, in sensul respingerii apelului si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii instantei de fond, cu cheltuieli de judecata.

Recurenta si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 C. proc. civ., dupa cum urmeaza.

1. Instanta de apel a interpretat gresit actul dedus judecatii, schimband intelesul lamurit si vadit neindoielnic, respectiv al contractului de asigurare RCSN nr. 266 din 11 ianuarie 2006 incheiat de catre reclamanta cu intimata in calitate de asigurator.

Recurenta a sustinut ca instanta de apel a luat in considerare inscrisuri care nu emana de la ambele parti contractante, prevalandu-se in acest sens de nesemnarea si necomunicarea catre aceasta a Conditiilor speciale ale asigurarii, apreciind ca solutionarea litigiului se impune a fi facuta prin analiza contractului de asigurare, ale carui „Conditii speciale” nu reprezinta de fapt decat o anexa.

 In opinia recurentei exista o contradictie flagranta intre obiectul contractului de asigurare de care aceasta se prevaleaza si „Conditiile speciale” de care se prevaleaza intimata si care au fost retinute de catre instanta.

Recurenta considera ca exista clauze neclare si echivoce pe care instanta trebuia sa le clarifice potrivit regulilor de interpretare a dispozitiilor art. 977 – 985 C. civ. in sensul stabilirii vointei reale a partilor.

Astfel, recurenta considera ca in politia de asigurare incheiata cu intimata este inclusa si asigurarea de malpraxis in considerarea careia a si incheiat respectiva polita si nu pentru a asigura eventualele prejudicii cauzate de medicii sai pentru activitati independente de actul medical.

S-a invocat si obligatia de informare contractuala, natura acestei obligatii fiind legata de urmarile pe care legea le atribuie unui contract.

2. Hotararea instantei de apel nu are temei legal in sensul ca aceasta isi fundamenteaza solutia exclusiv pe un inscris care emana de la intimata, nepurtand semnatura ori stampila recurentei.

In cauza a formulat cerere de interventie in interesul recurentei intervenientul T.V., unul dintre cei doi medici obligati, in solidar, cu recurenta la plata despagubirilor, solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei atacate si mentinerea sentintei primei instante.

Asemenea recurentei si intervenientul au invocat o interpretare gresita facuta de catre instanta de apel a clauzelor contractului de asigurare in sensul ca este acoperit si riscul de malpraxis, contestand continutul conditiilor speciale ale asigurarii.

Prin intampinarea depusa intimata solicita respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Primul motiv de recurs  intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care se sustine ca instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia este nefondat.

Sustinerea recurentei in sensul ca polita de asigurare nr. 0000266 din 11 ianuarie 2006 incheiata cu asiguratorul acopera si riscul de malpraxis nu poate fi retinuta.

Inalta Curte constata ca respectivul contract de asigurare incheiat de catre parti, in ceea ce priveste obiectul asigurarii, nu cuprinde o clauza indoielnica, ori neclara, redactarea acesteia fiind neechivoca: „raspunderea civila a asiguratului pentru prejudicii produse tertelor persoane ca urmare a producerii unor evenimente care au legatura cu activitatea desfasurata de asigurat”.

Contractul de asigurare a fost incheiat de catre unitatea spitaliceasca si vizeaza evenimentele care au legatura cu activitatea desfasurata de catre aceasta, pe cand asigurarile de malpraxis se incheie individual de catre personalul medical si vizeaza activitatea desfasurata de catre acestia in legatura cu actul medical pe care il presteaza.

 Art. 656 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii instituie obligativitatea incheierii unei asigurari de malpraxis in sarcina personalului medical si nu a institutiei angajatoare, asigurare pentru cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical.

Potrivit art. 656 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 este o conditie obligatorie pentru angajarea personalului medical prezentarea unei polite de asigurare de malpraxis.

Ca atare, atata vreme cat legea romana reglementeaza in mod expres asigurarea de malpraxis a personalului medical ca o forma de asigurare distincta in sarcina acestuia, incheiata in mod individual, distincta de orice forma de asigurare incheiata de catre institutia medicala si care vizeaza prejudiciile produse ca urmare a unor evenimente care au legatura cu activitatea desfasurata de institutie si a carei raspundere civila poate fi angajata in oricare dintre formele prevazute de art. 1000 C. civ., este evident ca in obiectul contractului de asigurare incheiat de catre parti nu este inclusa si asigurarea pentru malpraxis.

Desi suficienta argumentatia in constatarea caracterului nefondat al sustinerilor recurentei, Inalta Curte va analiza si cealalta sustinere a recurentei referitoare la inopozabilitatea Conditiilor Speciale ale asigurarii intrucat nu i-au fost comunicate, neavand cunostinta de existenta si cuprinsul acestora.

Recurenta nu contesta faptul incheierii contractului de asigurare nr. 0000266 din 11 ianuarie 2006, situatie in care trebuia sa observe faptul ca a declarat ca a primit, a luat cunostinta si este de acord cu Conditiile de asigurare care fac parte integranta in prezentul contract.

Recurenta, prin personalul juridic de specialitate existent, nu si-a pus problema conditiilor concrete in care urmeaza a fi angajata raspunderea pentru care a fost incheiat contractul, unde sunt prevazute aceste conditii, stiind insa cu certitudine ca polita include si raspunderea pentru malpraxis, ignoranta care excede sfera regulilor de interpretare prevazuta de art. 977 C. civ.

Potrivit art. 4 din conditiile speciale ale asigurarii, evenimentul asigurat ce face obiectul contractului consta in prejudiciile cauzate de medicii angajati in calitate de prepusi, atunci cand se pune in discutie neindeplinirea unor obligatii de serviciu, independente de actul medical, precum: efectuarea vizitelor si contravizitelor, respectarea programului de garda, etc.

Contractul de asigurare cuprinde si clauze de excludere, printre care si prejudiciile cauzate prin savarsirea de catre medici a unor fapte/acte de imprudenta, neglijenta, eroare sau omisiune in desfasurarea activitatii profesionale, prejudicii  care fac obiectul unei asigurari de raspundere civila profesionala.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, hotararea instantei de apel avand temei legal potrivit considerentelor retinute mai sus.

In consecinta, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte a respins recursul ca nefondat.

Pe cale de consecinta si cererea de interventie in interesul recurentei urmeaza a fi respinsa.