Invocarea nulitatii absolute a unui antecontract de vanzare-cumparare
Nulitatea este, in esenta, mijlocul juridic care isi propune sa restabileasca incalcarea cerintelor legale la momentul incheierii actului juridic. Argumentul ca elementele ulterioare incheierii actului juridic pot contura scopul ilicit urmarit de parti la incheierea acestuia contravine principiilor generale in materie de nulitate absoluta a contractelor care imprima particularitati de abordare in analiza. In speta, cauzele de nulitate absoluta a antecontractelor de vanzare-cumparare invocate precum neindeplinirea obligatiei asumate de catre promitentul vanzator, vanzarea aceluiasi bun la un pret inferior, incheierea in aceleasi conditii si a altor contracte straine de prezenta cauza, lipsa de diligenta a reprezentantului apelantei pentru recuperarea sumei achitate in temeiul antecontractului nu au putut fi retinute de instanta suprema.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia nr. 2143/2016
Sedinta publica de la 15 decembrie 2016
Decizia nr. 2143/2016
Din examinarea actelor si lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a civila, la data de 6 noiembrie 2014 sub nr. x/3/2014, reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consortiul format din B. Bucuresti si C. Bucuresti, a solicitat, in contradictoriu cu paratul D., constatarea nulitatii absolute a Antecontractului de vanzare-cumparare atestat din 3 aprilie 2009 si repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv restituirea sumei de 500.000 euro.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 948, 966 si 968 C. civ.
Paratul a formulat intampinare solicitand respingerea cererii ca neintemeiata.
Prin Sentinta civila nr. 3.053 din 2 iunie 2015 Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila, a respins actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consortiul format din B. si C. in contradictoriu cu paratul D. ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consortiul format din B. si C.
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila, prin Decizia nr. 1.981/A din 2 decembrie 2015 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, retinand, in esenta, legalitatea si temeinicia sentintei apelate din perspectiva criticilor formulate.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consortiul format din B. si C.
Recurenta-reclamanta solicita admiterea recursului formulat, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, invocand urmatoarele critici de nelegalitate subsumate motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C. proc. civ.
O prima critica vizeaza faptul ca instanta de apel a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 966 si art. 968 C. civ. apreciind, in mod nelegal, ca elementele ulterioare incheierii unui act juridic nu pot proba scopul urmarit de parti la momentul incheierii actului – art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Sub acest aspect, recurenta apreciaza ca instanta de apel face confuzie intre motivul de nulitate care trebuie sa fie contemporan incheierii actului juridic civil si elementele de fapt care dovedesc intentia partilor la incheierea actului si care pot avea loc ulterior incheierii actului juridic, insa in considerarea scopului initial prefigurat de parti.
Considera recurenta ca instanta de apel face o aplicare gresita a prevederilor art. 966 si art. 968 C. civ. si constatand, in mod nelegal, ca, in aprecierea motivului determinant la incheierea unui act juridic civil, nu pot fi avute in vedere decat elemente contemporane incheierii actului juridic, nu si elementele ulterioare, incheierea antecontractului pentru o cauza ilicita conducand la nulitatea absoluta a actului juridic astfel incheiat, elemente ulterioare putand contura scopul ilicit urmarit de parti la momentul incheierii acestuia.
A doua critica se refera la faptul ca hotararea recurata nu indeplineste cerintele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanta de apel neraspunzand criticilor deduse judecatii prin intermediul caii devolutive de atac, in raport de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Sub acest aspect, recurenta arata ca instanta de apel nu a analizat si nu a raspuns motivat criticilor formulate la cap. 2.2 din cererea de apel.
Subliniaza recurenta ca a invederat toate elementele privitoare la destinatia finala a sumelor de bani rezultate din incheierea antecontractului tocmai pentru a evidentia faptul ca intentia reala a partilor la incheierea antecontractului a fost aceea de a sustrage sumele de bani din patrimoniul societatii si a le transfera in contul personal al d-lui E.
Arata recurenta ca instanta de apel nu a analizat urmatoarele motive invocate in dovedirea cauzei ilicite, respectiv:
– calitatea partilor semnatare ale antecontractului;
– imprejurarea ca in antecontract nu a fost stipulata o clauza de dezicere, desi a fost achitat pretul integral al imobilului cu ocazia incheierii antecontractului;
– argumentele privind destinatia sumelor de bani;
– transferul dreptului de proprietate catre o terta persoana, desi era indeplinita conditia suspensiva a radierii ipotecii prevazuta in antecontract pentru a opera transmiterea proprietatii catre SC A. SRL;
– argumentele privind asumarea unui risc nerezonabil de catre promitentul-vanzator prin instrainarea imobilului la un pret mult mai mic catre o terta persoana;
– argumentul privind incheierea, in aceeasi zi, a patru antecontracte de vanzare-cumparare, fiecare pentru suma de 500.000 euro – pret achitat, de fiecare data, integral, cu ocazia semnarii antecontractelor, desi imobilele erau ipotecate cu ipoteca de rang I in favoarea bancii, toate antecontractele avand aceeasi finalitate.
Intimatul D. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Inalta Curte, examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, constata urmatoarele:
Potrivit art. 948 C. civ. conditiile de valabilitate a unei conventii sunt capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
In aplicarea art. 968 C. civ. o cauza este nelicita cand este prohibita de legi, contrarie bunelor moravuri ori ordinii publice, conform art. 966 C. civ. cauza nelicita neputand avea nici un efect.
Cauza actului juridic vizeaza obiectivul urmarit la momentul perfectarii actului, fiind in concret scopul mediat, motivul determinant al incheierii contractului.
Asadar, in aplicarea acestui principiu de drept, in aprecierea existentei unei cauze ilicite instantele au analizat care a fost intentia partilor la momentul incheierii actului.
Recurenta-reclamanta isi motiveaza demersul judiciar, de constatare a nulitatii Antecontractului de vanzare-cumparare din 3 aprilie 2009 si de repunere a partilor in situatia anterioara prin aceea ca la momentul incheierii actului partile ar fi avut in vedere o cauza ilicita.
Or, argumentatia adusa in sustinerea actiunii, respectiv a motivelor de apel si a primei critici in recurs se raporteaza la momente posterioare incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, opinia recurentei, conform careia elementele ulterioare incheierii actului juridic pot contura scopul ilicit urmarit de parti la incheierea acestuia, contravenind principiilor generale in materie de nulitate absoluta a contractelor care imprima particularitati de abordare in analiza, nulitatea fiind in esenta mijlocul juridic care isi propune sa restabileasca incalcarea cerintelor legale la momentul incheierii actului juridic, aceasta finalitate avuta in vedere de legiuitor si la edictarea art. 966 si art. 968 C. civ.
Astfel, recurenta-reclamanta invoca drept cauze de nulitate absoluta a antecontractelor de vanzare-cumparare „neindeplinirea obligatiei asumate de catre promitentul vanzator, vanzarea aceluiasi bun la un pret inferior, incheierea in aceleasi conditii si a altor contracte straine de prezenta cauza, lipsa de diligenta a reprezentantului apelantei pentru recuperarea sumei achitate in temeiul antecontractului”
Nici cea de-a doua critica nu poate fi primita.
Aceasta intrucat motivul existent la cap. 2.2 din cererea de apel a fost analizata, instanta de apel retinand ca apelanta, desi a criticat modalitatea in care administratorul ar fi actionat in contra societatii, constata ca acest aspect nu este ilustrat in contract, astfel ca nu se poate reprosa instantei de control judiciar incalcarea cerintelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Nici asertiunea recurentei potrivit careia instanta de apel nu a analizat motivele de apel in dezvoltarea cauzei ilicite enumerate in cadrul pct. ii din cadrul celei de-a doua critici din recurs nu poate fi primita in conditiile in care instanta, in analiza cauzelor de nulitate a antecontractului de vanzare-cumparare, a statuat anterior asupra obligativitatii existentei cerintei cauzelor de nulitate invocate la momentul incheierii actului.
In atare situatie o examinare a cauzelor de nulitate aparute ulterior incheierii actului nu se mai impunea, rationamentul instantei de apel fiind corect si din acest punct de vedere, decizia recurata fiind astfel pronuntata cu respectarea cerintelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanta analizand temeinic si coroborat criticile din cererea de apel.
In considerarea celor ce preced, Inalta Curte constatand ca decizia recurata nu este susceptibila de a fi cenzurata din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consortiul format din B. Bucuresti si C. Bucuresti impotriva Deciziei civile nr. 1.981/A din 2 decembrie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila, ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 15 decembrie 2016.
Procesat de GGC – N