Executare silita. Poprire. Veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executare

Executare silita. Poprire. Veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executare

DECIZIE nr. 3 din 4 aprilie 2016 referitoare la examinarea recursului in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 62 din Legea nr. 275/2006, actual art. 87 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal in ceea ce priveste posibilitatea infiintarii popririi asupra veniturilor realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate pentru executarea unor creante fiscale, altele decat despagubirile civile, la care au fost obligate prin hotararile de condamnare”

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII

Dosar nr. 1/2016

Ionut Mihai Matei                                       – vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie – presedintele completului

Lavinia Curelea                                          – presedintele Sectiei I civile

Roxana Popa                                              – presedintele delegat al Sectiei a II-a civile

Ionel Barba                                                 – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal

Mirela Sorina Popescu                                – presedintele Sectiei penale

Carmen Elena Popoiag                                – judecator la Sectia I civila

Alina Iuliana Juca                                       – judecator la Sectia I civila

Viorica Cosma                                            – judecator la Sectia I civila

Mihaela Tabarca                                         – judecator la Sectia I civila

Dragu Cretu                                                – judecator la Sectia I civila

Cosmin Horia Mihaianu                             – judecator la Sectia a II-a civila

Constantin Branzan                                    – judecator la Sectia a II-a civila

Ileana Izabela Dolache                                – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Dorin                                              – judecator la Sectia a II-a civila

Nela Petrisor                                               – judecator la Sectia a II-a civila

Carmen Maria Ilie                                       – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Eugenia Marin                                            – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Iuliana Maiereanu                                       – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Dana Iarina Vartires                                   – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Adriana Elena Gherasim                             – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Silvia Cerbu                                                – judecator la Sectia penala

Angela Dragne                                            – judecator la Sectia penala

Simona Daniela Encean                              – judecator la Sectia penala

Rodica Cosma                                            – judecator la Sectia penala

Cristina Rotaru Radu                                  – judecator la Sectia penala

Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila raportat la art. 27² alin. (2) lit. c) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de domnul judecator Ionut Mihai Matei, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de domnul Liviu Daniel Arcer, procuror sef birou din cadrul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 27³ din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 62 din Legea nr.275/2006, actual art. 87 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal in ceea ce priveste posibilitatea infiintarii popririi asupra veniturilor realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate pentru executarea unor creante fiscale, altele decat despagubirile civile, la care au fost obligate prin hotararile de condamnare”.

Dupa prezentarea referatului cauzei, constatand ca nu mai sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, presedintele completului, domnul judecator Ionut Mihai Matei, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a acordat cuvantul domnului Liviu Daniel Arcer, procuror sef birou din cadrul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Reprezentantul procurorului general a formulat concluzii de admitere a recursului in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii. Presedintele completului, domnul judecator Ionut Mihai Matei, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
2. Prin memoriul de recurs in interesul legii formulat de autorul sesizarii a fost indicata urmatoarea problema de drept ca fiind solutionata diferit de instantele judecatoresti: „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 62 din Legea nr.275/2006, actual art. 87 din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal in ceea ce priveste posibilitatea infiintarii popririi asupra veniturilor realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate pentru executarea unor creante fiscale, altele decat despagubirile civile, la care au fost obligate prin hotararile de condamnare”.
3. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
4. Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost investita de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin memoriul emis sub nr. 1.415/C/1779/III-5/2014, ce a fost inregistrat la Inalta Curte de Casatie si Justitie sub nr. 85 din 27 ianuarie 2016, legitimarea procesuala a titularului sesizarii fiind expres prevazuta de art. 514 dinCodul de procedura civila.

III. Temeiul juridic al recursului in interesul legii

3. Potrivit art. 514 dinCodul de procedura civila, „pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti”.
4. Normele de drept intern care formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unui recurs in interesul legii
5. Art. 62 din Legea nr.275/2006privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 275/2006:

„(1) Veniturile prevazute in art. 61 se incaseaza de catre administratia penitenciarului in care persoana condamnata executa pedeapsa privativa de libertate si se repartizeaza dupa cum urmeaza:

1. a) 40% din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executarii pedepsei 75% din acesta, iar 25% se consemneaza pe numele sau, urmand sa fie incasat, impreuna cu dobanda aferenta, in momentul punerii in libertate;
2. b) 60% din venit revin Administratiei Nationale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se incaseaza, se contabilizeaza si se utilizeaza potrivit dispozitiilor legale privind finantele publice;
3. c) administratia penitenciarului are obligatia de a aduce la cunostinta persoanei private de libertate posibilitatea incheierii unui contract de asigurare privind contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestata, pe perioada executarii pedepsei.

(2) In cazul in care persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate a fost obligata la plata de despagubiri civile, care nu au fost achitate pana la data primirii in penitenciar, o cota de 50% din procentul prevazut la alin. (1) lit. a) se utilizeaza pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile.”

5. Art. 87 din Legea nr.254/2013privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 254/2013:

„(1) Veniturile prevazute la art. 86 se incaseaza de catre administratia penitenciarului in care se afla persoana condamnata si se repartizeaza dupa cum urmeaza:

1. a) 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executarii pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemneaza pe numele sau, la Trezoreria Statului, urmand sa fie incasat in momentul punerii in libertate;
2. b) 60% din venit revine administratiei penitenciarului, constituind venituri proprii care se incaseaza, se contabilizeaza si se utilizeaza potrivit dispozitiilor legale privind finantele publice.

(2) Administratia penitenciarului are obligatia de a aduce la cunostinta persoanei condamnate posibilitatea incheierii unui contract de asigurare privind contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestata, pe perioada executarii pedepsei privative de libertate. Plata contributiei la bugetul asigurarilor sociale de stat se poate face din cota de 90% prevazuta la alin. (1) lit. a), repartizata pe numele persoanei condamnate.

(3) In cazul in care persoana condamnata a fost obligata la plata de despagubiri civile, care nu au fost achitate pana la data primirii in penitenciar, o cota de 50% din procentul prevazut la alin. (1) lit. a) se utilizeaza pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile.”

1. Orientarile jurisprudentiale divergente

Practica judiciara neunitara care a generat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentul recurs in interesul legii s-a conturat astfel:

6. Unele instante au admis cererile de mentinere a popririi formulate de administratiile financiare si au dispus mentinerea popririi, apreciind ca poate face obiectul executarii silite o cota procentuala de 1/3 din veniturile realizate de debitor, procent ce se calculeaza in raport de cota cu 40% din veniturile nete incasate de acesta, legiuitorul intelegand ca pentru diferenta de 60% sa stabileasca o alta destinatie a acestor venituri, directionandu-le tertului poprit.

S-a argumentat de catre aceste instante ca in mod gresit s-a apreciat ca sumele restante provenite din cheltuieli de judecata si amenzi, pentru care s-a inceput executarea silita, nu reprezinta despagubiri civile pentru a putea fi urmarite, returnand adresa de infiintare a popririi.

Prevederile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 instituie doar o limita – cea de 50% din veniturile ce ii revin persoanei condamnate, potrivit art. 62 alin. (1) lit. a) din acelasi act normativ -, care ar putea fi utilizata pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile, interpretare in sprijinul careia sunt si dispozitiile art. 63 din aceeasi lege.

O alta argumentare a fost aceea ca, daca veniturile persoanei care executa o pedeapsa privativa de libertate nu sunt utilizate pentru repararea unui prejudiciu si nici pentru repararea vreunei pagube cauzate la locul de munca, nu exista temeiuri pentru a nu putea fi utilizate pentru indeplinirea altor obligatii, mai ales ca mijloacele de existenta (cazare, hrana) sunt asigurate.

7. Alte instante de judecata au respins cererile formulate de administratiile finantelor publice de mentinere a popririi asupra sumelor de bani pe care tertii popriti – penitenciarele – le datorau debitorilor aflati in executarea unor pedepse privative de libertate, pentru recuperarea debitelor reprezentand cheltuieli judiciare, altele decat despagubirile civile datorate partilor civile.

Aceste instante au retinut ca nu sunt indeplinite conditiile pentru mentinerea popririi, avand in vedere dispozitiile art. 61 si 62 din Legea nr. 275/2006, in prezent abrogata, precum si dispozitiile art. 86 si 87 din Legea nr. 254/2013, potrivit carora veniturile realizate de catre persoanele condamnate pentru munca prestata nu constituie venituri salariale. In aceasta situatie, aceste venituri nu pot fi urmarite si executate silit. Mai mult, textul art. 452 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura civila de la 1865 se refera la sumele de bani ce nu pot fi supuse executarii silite prin poprire, respectiv cele care au o afectatiune speciala. Astfel, Legea nr. 275/2006, la art. 49 alin. (4), se refera la o situatie speciala, si anume la sumele de bani cuvenite persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestata, care pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petitionare, a dreptului la corespondenta, convorbiri telefonice, examinari medicale, cumpararea de bunuri, sprijinirea familiei si repararea pagubelor aduse bunurilor puse la dispozitie de penitenciar.

Argumentului ca legiuitorul nu limiteaza expres scopurile in care aceste sume pot fi folosite – care ar deschide posibilitatea popririi lor -, aceste instante i-au raspuns prin aceea ca legea limiteaza clar destinatiile acestor sume de bani, deoarece, in caz contrar, ar fi fost folosita sintagma „precum si in alte scopuri” sau, mai precis, s-ar fi mentionat expres cazul achitarii amenzilor penale sau a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul catre stat.

1. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului
2. Prin Decizia nr. 4 din 21 septembrie 1998, pronuntata in Dosarul nr. 2/1998, Curtea Suprema de Justitie, constituita in Sectii Unite, a statuat ca poprirea poate fi validata chiar si in cazul in care debitorul nu are disponibil banesc in contul deschis la tertul poprit, executarea popririi urmand sa aiba loc in masura alimentarii contului.

Avand in vedere dispozitiile art. 1718 din Codul civil de la 1864, potrivit carora „oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare”, instanta suprema a retinut ca, pentru ca o poprire sa produca efecte fata de tertul poprit, prin art. 452 din Codul de procedura civila de la 1865 se cere ca, in momentul infiintarii popririi, tertul poprit sa fie dator fata de debitorul creditorului urmaritor. Iar prin sume datorate de tertul poprit trebuie intelese nu numai sumele exigibile in momentul infiintarii popririi, ci si acelea care se vor datora, cum sunt sumele care fac obiectul unei datorii existente in momentul infiintarii popririi, dar care va deveni exigibila ulterior, precum si sumele facand obiectul unei datorii ce se va naste dupa data infiintarii popririi, dar care provin dintr-un raport juridic existent la acea data intre tertul poprit si creditorul debitorului urmarit.

Caracterul mixt de procedura de urmarire silita si de act de conservare pe care il are poprirea impune validarea ei si pentru sumele ce se vor datora in viitor.

Aceasta conditionare nu poate opri insa validarea popririi in cazul in care, la un moment dat, debitorul poprit nu are disponibil banesc in contul deschis la tertul poprit, atat timp cat executarea popririi poate sa aiba loc pe masura completarii contului cu noi sume de bani.

9. In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, in cazul executarii silite a unei sentinte sau decizii, executarea trebuie sa fie considerata ca facand parte integranta din proces in sensul art. 6 paragraful 1 dinConventie, neexecutarea angajand responsabilitatea statului, deoarece actele sau omisiunile administratiei nu pot avea drept consecinta nici impiedicarea executarii, nici, cu atat mai putin, repunerea in discutie a fondului deciziei.

De aici rezulta ca autoritatile potential responsabile trebuie sa ia masurile adecvate si suficiente pentru a asista creditorul, chiar daca acesta este statul, in recuperarea efectiva a prejudiciului cauzat, intrucat altfel protejarea drepturilor creditorului ar deveni teoretica sau iluzorie, iar nu concreta si efectiva.

10. Curtea Constitutionala, prin deciziile nr.798 din 27 septembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 13 noiembrie 2007, si nr.1.226 din 18 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, iar prin Decizia nr. 436 din 9 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 626 din 18 august 2015, a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 254/2013.

VII. Punctul de vedere al procurorului general

Pornind de la jurisprudenta expusa anterior, titularul sesizarii a expus urmatorul punct de vedere:

11. In cazul persoanei condamnate care obtine venituri periodice din munca prestata, in baza unui contract de prestari de servicii, s-a retinut ca o conditie ar fi aceea a existentei unui contract intre persoana condamnata si administratia penitenciarului, la momentul solicitarii infiintarii popririi de catre administratia finantelor publice, sau existenta unor sume de bani provenite dintr-un astfel de contract, cu titlu de disponibil banesc, in fisa contabila a persoanei condamnate, chiar daca aceasta, din diferite motive, nu mai presteaza munca remunerata. Din aceasta perspectiva, a apreciat ca poate face obiectul popririi cota din suma de bani cuvenita persoanei condamnate pentru munca prestata, abordare care respecta pe deplin toate drepturile si libertatile persoanelor condamnate, inclusiv dreptul de proprietate privata, drept analizat in materia executarii silite de catre Curtea Constitutionala, care a retinut ca finalitatea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a II-a din Constitutia Romaniei, republicata, consta in asigurarea realizarii dreptului de proprietate ca drept subiectiv fundamental intr-o dimensiune rezonabila, de natura a asigura respectarea drepturilor si intereselor legitime ale altor subiecte de drept carora statul este tinut, in egala masura, sa le acorde ocrotire. In conditiile in care participarea la circuitul civil, componenta esentiala a vietii sociale, cu corolarul sau – dobandirea de drepturi si asumarea de obligatii – constituie insasi ratiunea de a fi a oricarui subiect de drept, Curtea Constitutionala a apreciat ca ar fi fost un nonsens ca din acest circuit sa fie exclus dreptul de proprietate. A accepta un atare punct de vedere ar insemna a institui o clauza de neraspundere pentru titularul obligatiei asumate (debitor), pus astfel la adapost impotriva valorificarii silite a creantei de catre creditorul sau. Realizarea dreptului acestuia din urma ar deveni dependenta exclusiv de bunul plac al debitorului, ceea ce ar afecta esential securitatea circuitului civil.
12. Cu privire la raportul dintre persoana condamnata si administratia penitenciarului in legatura cu sumele de bani cuvenite pentru munca prestata, astfel cum rezulta din actele normative, titularul sesizarii a aratat ca, potrivit art. 57-63 din Legea nr.275/2006, munca prestata de catre persoana condamnata este remunerata, cu anumite exceptii, ea fiind realizata in regim de prestari de servicii; repartizarea veniturilor, dupa incasarea lor de catre penitenciar, urma a se face conform prevederilor art. 62, care se completau cu dispozitiile art. 49, in sensul ca totalitatea sumelor de bani apartinand persoanei condamnate era contabilizata in fisa contabila nominala, iar, in cazul cotelor, legea stipula ca „pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petitionare, a dreptului la corespondenta si a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical prevazut in art. 51 alin. (4), pentru cumpararea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispozitie de administratia penitenciarului si pentru plata transportului pana la domiciliu la punerea in libertate”. Titularul sesizarii a precizat ca aceste dispozitii au fost preluate in art. 70 si 83-88 din Legea nr.254/2013, noua lege de executare a pedepselor, conform prevederilor art. 188, care contin dispozitii tranzitorii. Alt act normativ incident este Ordinul ministrului justitiei nr. 2.055/C/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind primirea, pastrarea si restituirea bunurilor, obiectelor de valoare si valorilor, proprietate personala, ale persoanelor private de libertate, care, in art. 1 din anexa, defineste valorile proprietate personala ca fiind inclusiv sumele de bani in lei sau valuta alaturi de instrumente de valoare, cec-uri, carduri, actiuni, obligatiuni, recipise, iar in art. 3, prevede ca evidenta acestora este tinuta de compartimentul financiar. Gestionarea sumelor de bani cuvenite si folosite de persoana condamnata se face de catre penitenciar prin intocmirea fisei contabile nominale, in care se consemneaza disponibilul banesc, dupa incunostintarea persoanei despre primirea acestora sub semnatura data pe borderoul de incasare, intr-un cont de disponibil pentru sume de mandat si sume in depozit. Administratia penitenciarului are obligatia de a verifica lunar concordanta dintre soldurile fisei contabile nominale cu soldul de cont centralizatoare „creditori”.

Asadar, documentele de evidenta care reflecta miscarea bunurilor, a obiectelor de valoare si a valorilor, care includ si sumele de bani cuvenite pentru munca prestata, sunt fisele contabile nominale, borderoul de incasare si bonul de primire.

In raport cu dispozitiile legale mentionate, titularul sesizarii a subliniat ca sumele de bani cuvenite persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestata, alaturi de alte sume primite sau de sumele aflate asupra lor in momentul incarcerarii, sunt incluse de legiuitor in notiunea de valori, indiferent de modul in care sunt gestionate ori subgestionate de administratia penitenciarului, si sunt proprietatea personala a acestora. Aceste sume de bani sunt la dispozitia persoanei condamnate fie in timpul executarii pedepsei, fie la momentul liberarii.

In schimb, un procent de 60% din suma de bani datorata pentru munca prestata nu apartine persoanei condamnate, deoarece constituie venituri proprii ale Administratiei Nationale a Penitenciarelor, care se incaseaza, se contabilizeaza si se utilizeaza potrivit dispozitiilor legale privind finantele publice.

13. Sub aspectul creantelor persoanelor fizice care au obtinut prin hotarari judecatoresti pronuntate impotriva persoanei condamnate dreptul la despagubiri civile si al creantelor persoanelor juridice, institutiilor publice care detin titluri executorii ca urmare a sanctionarii contraventionale sau penale sub forma amenzii a condamnatului, a dispunerii confiscarii sau a obligarii la plata cheltuielilor judiciare, titularul sesizarii a prezentat opinia urmatoare:
14. Codul civil de la 1864, incepand cu art. 1720, reglementa privilegiile si ipotecile.

Privilegiile sunt preferinte pe care legea le acorda in considerarea calitatii creditorilor, in scopul recuperarii prioritare a creantelor lor.

15. In cazul persoanei care a solicitat si a primit despagubiri civile, art. 62 din Legea nr.275/2006, in prezent art. 87 din Legea nr.254/2013, stabileste ca o cota de 50% din veniturile care revin persoanei condamnate se utilizeaza pentru repararea prejudiciului. In cazul creantelor statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, prin raportare la prevederile art. 1.725 din Codul civil de la 1864 sau la prevederile art. 2.328 din noul Cod civil, este recunoscut un tip de preferinta speciala, sursa acesteia fiind legea speciala.
16. Prin urmare, atat creanta persoanei prejudiciate, cat si creanta bugetara sunt creante privilegiate.
17. Creanta persoanei prejudiciate, reprezentand despagubirea civila stabilita in favoarea sa, poate fi recuperata prin infiintarea popririi asupra sumei de bani cuvenite persoanei condamnate pentru munca depusa si remunerata.
18. In cazul creantei datorate bugetului de stat, executarea silita prin poprire vizeaza, potrivit art. 149 alin. (1) si (4) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003privindCodul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul de procedura fiscala, „orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti (…) detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane (…)”, iar daca sumele „reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat (…), sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila”.
19. Cu privire la sumele ce urmau a fi recuperate de administratiile financiare, din jurisprudenta analizata, titularul sesizarii a constatat ca ele reprezentau fie amenzi, fie sume care trebuiau confiscate, fie cheltuieli judiciare.
20. In cazul amenzilor contraventionale, potrivit art. 39 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr.2/2001privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, executarea acestora se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor fiscale.
21. Legea nr.275/2006, in art. 7, prevedea ca, in cazul nerespectarii termenului de achitare integrala sau partiala, executarea pedepsei amenzii se face potrivit dispozitiilor privind executarea silita a creantelor bugetare si cu procedura prevazuta de aceste dispozitii, executorii judecatoresti avand obligatia de a comunica instantei de executare, la momentul achitarii integrale a amenzii, executarea acesteia sau sa instiinteze cu privire la orice imprejurare care impiedica executarea.
22. Totodata, potrivit prevederilor art. 46 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificarile si completarile ulterioare, sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru desfasurarea proceselor penale, care sunt suportate de parti sau de alti participanti la proces, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, precum si din amenzile judiciare se constituie venit la bugetul de stat si se vireaza intr-un cont distinct de venituri al acestuia. Executarea silita a hotararii se va efectua prin organele de executare din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a caror raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita a creantelor fiscale.
23. Cu privire la natura drepturilor banesti cuvenite persoanei condamnate ca urmare a muncii prestate si remunerate, art. 61 alin. (1) din Legea nr.275/2006prevedea ca veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate nu constituie venituri salariale, dispozitiile fiind preluate prin art. 86 alin. (1) din Legea nr.254/2013. In sens contrar, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Norme metodologice, la pct. 68 lit. j) dat in aplicarea art. 55 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul fiscal, se precizeaza ca veniturile obtinute de condamnatii care executa pedepse la locul de munca reprezinta venituri din salarii sau sunt considerate asimilate salariilor, deoarece sunt sume incasate ca urmare a unei relatii contractuale de munca, sume primite in baza unor legi speciale, si de aceea administratiile financiare au procedat la executarea silita in temeiul prevederilor din Codul de procedura fiscala.
24. Revenind la dispozitiileCodului de procedura fiscalaprivind poprirea, care, in cazul veniturilor periodice, se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, titularul sesizarii a analizat compatibilitatea prevederilor art. 452-461 din Codul de procedura civila de la 1865, in prezent art. 781-794 din noul Cod de procedura civila, cu dispozitiile celor doua legi privind executarea pedepselor privative de libertate, dar si cu cele ale Codului de procedura fiscala. Cum debitorul este tinut si obligat personal a raspunde cu bunurile sale, prezente si viitoare, a apreciat ca este necesar a se stabili in ce masura cota din suma de bani cuvenita persoanei condamnate pentru munca prestata este sau nu sesizabila, total ori partial.
25. Principiul insesizabilitatii este consacrat si detaliat deCodul de procedura civila de la 1865, care in art. 452 alin. 1 si alin. 2 lit. a) prevedea ca:

„Sunt supuse executarii silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

Nu sunt supuse executarii silite prin poprire:

1. a) sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevazute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispozitie;”
2. Cu privire la insesizabilitatea invocata de instantele care au respins cererile de mentinere a popririi, s-au retinut urmatoarele: din analiza, in ansamblu, a prevederilor Legii nr.275/2006si ale Legii nr. 254/2013 rezulta care sunt drepturile si obligatiile persoanei condamnate, dar si drepturile si obligatiile administratiei penitenciarului. Cotele din sumele de bani cuvenite persoanei condamnate pentru munca prestata, alaturi de alte sume, in cazul in care sunt primite de persoana condamnata, pot fi folosite pentru exercitarea dreptului la petitionare, a dreptului la corespondenta, a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical, repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispozitie de administratia penitenciarului, cumpararea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, inclusiv indeplinirea obligatiilor civile stabilite prin hotarari de condamnare, dar si pentru plata transportului pana la domiciliu la punerea in libertate. Prin urmare, titularul sesizarii a aratat ca unele drepturi, dintre cele anterior mentionate, sunt recunoscute de legiuitor in favoarea persoanei condamnate, iar in cazul in care exercitarea acestora ar fi incalcata, persoana condamnata poate face plangere la judecatorul delegat pentru executarea pedepselor.
3. Avand in vedere ca obiectul popririi il constituie o cota din suma cuvenita persoanei condamnate pentru munca depusa, se poate analiza care sunt limitele popririi.
4. In cazul persoanei condamnate, se observa ca, in privinta cotei din sumele de bani cuvenite lunar pentru munca prestata, aceasta este destinata satisfacerii unor nevoi personale si respectarii unor drepturi, dar in art. 49 alin. (4) din Legea nr.275/2006, respectiv in art. 70 alin. (4) din Legea nr.254/2013, sunt precizati si creditorii care au un drept de preferinta: Administratia Penitenciarelor, membrii familiei care au nevoie de sprijin, dar si creditorii ale caror creante au fost stabilite prin hotararea de condamnare, creante in care pot fi incluse si creantele fiscale cuvenite statului.
5. Se poate remarca faptul ca prin aceste dispozitii legale s-a instituit o insesizabilitate relativa si partiala, enumerarea scopurilor in care pot fi folosite sumele de bani fiind orientativa, exemplificativa, constituind anumite preferinte, fara a se putea retine insa ca este vorba de o insesizabilitate absoluta si totala, care ar fi facut ca aceasta categorie de venituri sa fie exceptata de la urmarire in mod obisnuit.
6. Legiuitorul foloseste sintagma „cotele din sumele de bani cuvenite (…) pot fi folosite”, de unde rezulta ca destinatia acestor sume este stabilita, in primul rand, in favoarea titularului acestora si, numai in cateva cazuri prevazute de legiuitor, in favoarea altor beneficiari.
7. Daca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.254/2013, o parte din instante au apreciat ca aceste sume de bani nu ar putea face obiectul mentinerii popririi, in prezent, avand in vedere prevederile art. 70 alin. 4 lit. i) din Legea nr.254/2013, se poate aprecia ca sumele respective pot face obiectul popririi.
8. Aceasta apreciere se impune, deoarece:

– potrivit prevederilor art. 149 din Codul de procedura fiscala privind executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor, sunt supuse executarii si pot face obiectul popririi sumele urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in lei si in valuta;

– dispozitiile Codului de procedura civila privind sumele de bani realizate ca angajat, supuse urmaririi, coroborate cu prevederile art. 169 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt aplicabile, deoarece, in cazul persoanei condamnate, veniturile sunt realizate in baza unui contract de prestari de servicii;

– persoana condamnata, in calitate de proprietar, are dreptul de dispozitie asupra acestor sume de bani, putand opta cu privire la modul de folosire;

– refuzul tertului poprit privind infiintarea popririi se poate manifesta numai atunci cand nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit, adica nu a existat sau nu exista un contract intre administratia penitenciarului si condamnat, sau cand invoca alte neregularitati, cum ar fi imprejurarea ca persoana a fost transferata in alt penitenciar sau ca nu corespund datele de stare civila ale debitorului etc.;

– refuzul mentinerii popririi nu se poate face de magistratul instantei civile, deoarece, daca poprirea ar afecta drepturile persoanelor condamnate prevazute de art. 49 alin. (4) din Legea nr. 275/2006 sau art. 70 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, aceasta incalcare nu poate fi constatata decat de judecatorul delegat, devenit judecator de supraveghere a privarii de libertate;

– cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor condamnate pentru munca prestata nu sunt destinate asigurarii protectiei sociale a debitorului care nu ar putea fi anihilat pana la limita subzistentei, ci sunt destinate exercitarii unor drepturi care au o valoare importanta pentru persoanele aflate in astfel de situatii.

33. Fata de cele expuse, in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea nr.275/2006, respectiv a dispozitiilor art. 87 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din Legea nr.254/2013, se pot retine urmatoarele:

– in situatia in care nu exista alti creditori decat administratia financiara, aceste cote pot face obiectul popririi;

– in situatia concursului dintre creditori, se considera ca administratiile financiare au un drept de preferinta de acelasi rang cu cel al administratiei penitenciarului sau al partii civile, astfel incat distribuirea sumei se va face proportional, respectandu-se drepturile de preferinta ale creditorilor, cu precizarea ca respectarea drepturilor persoanei condamnate, astfel cum sunt mentionate in prevederile art. 49 alin. (4) din Legea nr. 275/2006, respectiv art. 70 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, este prioritara infiintarii sau mentinerii popririi, in sensul ca excedentul banesc poate fi urmarit.

34. A considera altfel inseamna a extinde, nejustificat, aplicarea normei generale prevazute de art. 452 alin. 1 si 2 lit. a) dinCodul de procedura civila de la 1865, respectiv prevederile art. 781 alin. (1) si alin. (5) lit. a) dinCodul de procedura civila.

VIII. Raportul asupra recursului in interesul legii

35. Raportul intocmit de judecatorii-raportori, desemnati conform art. 516 alin. (5) dinCodul de procedura civila, a concluzionat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 62 din Legea nr.275/2006, veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate nu pot fi poprite pentru executarea unor creante fiscale, altele decat despagubirile civile, la care au fost obligate prin hotararile de condamnare.
36. Referitor la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 87 din Legea nr.254/2013, s-a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate privind pronuntarea unei decizii care sa asigure, in interesul legii, interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor articolului anterior mentionat, insa, in cazul in care se va aprecia ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate a sesizarii formulate, s-a propus ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 87 din Legea nr.254/2013, sa se decida ca veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executarea unor creante fiscale, altele decat despagubirile civile, la care au fost obligate prin hotararile de condamnare.
37. Inalta Curte de Casatie si Justitie
38. Recursul in interesul legii indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 514 si 515 dinCodul de procedura civila, fiind exercitat de un subiect de drept caruia legea ii recunoaste legitimare procesuala si avand ca obiect o problema de drept pentru care s-a facut dovada ca a fost solutionata in mod diferit, prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate de mai multe instante judecatoresti de pe teritoriul tarii.
39. Sesizarea are ca scop stabilirea, in interesul legii, a unei modalitati unitare de interpretare si aplicare a „art. 62 din Legea nr.275/2006, actual art. 87 din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal in ceea ce priveste posibilitatea infiintarii popririi asupra veniturilor realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate pentru executarea unor creante fiscale, altele decat despagubirile civile, la care au fost obligate prin hotararile de condamnare”.
40. Este necesar a se sublinia faptul ca, atat timp cat titularul sesizarii urmareste pronuntarea unei decizii care sa impuna instantelor de judecata, cu caracter obligatoriu, masura in care legile evocate mai sus ingaduie infiintarea popririi asupra veniturilor realizate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate, ca urmare a muncii prestate, pentru executarea unor creante fiscale, altele decat despagubirile civile, la care au fost obligate prin hotararile de condamnare, analiza va avea in vedere nu doar textele de lege invocate in mod expres in sesizare, ci si pe cele cu care acestea se coroboreaza si care le dezvolta.
41. Astfel, art. 62 din Legea nr.275/2006prevede ca:

„(1) Veniturile prevazute in art. 61 se incaseaza de catre administratia penitenciarului in care persoana condamnata executa pedeapsa privativa de libertate si se repartizeaza dupa cum urmeaza:

1. a) 40% din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executarii pedepsei 75% din acesta, iar 25% se consemneaza pe numele sau, urmand sa fie incasat, impreuna cu dobanda aferenta, in momentul punerii in libertate;
2. b) 60% din venit revin Administratiei Nationale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se incaseaza, se contabilizeaza si se utilizeaza potrivit dispozitiilor legale privind finantele publice;
3. c) administratia penitenciarului are obligatia de a aduce la cunostinta persoanei private de libertate posibilitatea incheierii unui contract de asigurare privind contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestata, pe perioada executarii pedepsei.

(2) In cazul in care persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate a fost obligata la plata de despagubiri civile, care nu au fost achitate pana la data primirii in penitenciar, o cota de 50% din procentul prevazut la alin. (1) lit. a) se utilizeaza pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile.”

41. Legea prevede, prin urmare, ca Administratiei Nationale a Penitenciarelor ii revine o cota de 60% din venit, iar, din diferenta de 40% care ii revine persoanei condamnate, o jumatate se utilizeaza pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile.
42. Asadar, pentru a raspunde sesizarii, prezinta relevanta numai masura in care procentul ramas poate fi poprit sau nu pentru executarea unor creante fiscale cuprinse in hotararile de condamnare.
43. In acest context, potrivit art. 49 alin. (4) din Legea nr.275/2006, aceasta cota poate fi folosita „pentru exercitarea dreptului de petitionare, a dreptului la corespondenta si a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical prevazut in art. 51 alin. (4), pentru cumpararea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispozitie de administratia penitenciarului si pentru plata transportului pana la domiciliu, la punerea in libertate”.
44. Codul civilstabileste, in art. 31 alin. (3), ca patrimoniile de afectatiune sunt masele patrimoniale fiduciare constituite potrivit dispozitiilor titlului IV al cartii a III-a, cele afectate exercitarii unei profesii autorizate, precum si alte patrimonii determinate potrivit legii.
45. Pentru toate sumele la care anterior s-a facut referire, legiuitorul a instituit o afectatiune speciala, ele putand fi folosite exclusiv in scopurile prevazute de art. 49 alin. (4) din Legea nr.275/2006.
46. Utilizarea in textul legal citat mai sus a conjunctiei „si” releva caracterul limitativ, iar nu exemplificativ al enumerarii scopurilor in care sumele respective pot fi folosite de catre persoanele condamnate al caror drept de dispozitie este, in acest mod si in aceste limite, restrans.
47. Prin urmare, in privinta acestor sume sunt pe deplin incidente dispozitiile art. 781 alin. (5) lit. a) dinCodul de procedura civila, care prevad ca „(5) Nu sunt supuse executarii silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevazute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispozitie;”.
48. Legea nr.275/2006a fost abrogata prin Legea nr. 254/2013, care, in art. 87, preia, in esenta, dispozitiile cuprinse in vechea reglementare (in art. 62), modificari fiind aduse doar in privinta procentelor din sumele care revin persoanei condamnate, pe care aceasta le poate folosi pe durata executarii pedepsei privative de libertate ori la momentul punerii in libertate.
49. Astfel, potrivit art. 87 din Legea nr.254/2013:

„(1) Veniturile prevazute la art. 86 se incaseaza de catre administratia penitenciarului in care se afla persoana condamnata si se repartizeaza dupa cum urmeaza:

1. a) 40% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executarii pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemneaza pe numele sau, la Trezoreria Statului, urmand sa fie incasat in momentul punerii in libertate;
2. b) 60% din venit revine administratiei penitenciarului, constituind venituri proprii care se incaseaza, se contabilizeaza si se utilizeaza potrivit dispozitiilor legale privind finantele publice.

(2) Administratia penitenciarului are obligatia de a aduce la cunostinta persoanei condamnate posibilitatea incheierii unui contract de asigurare privind contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestata, pe perioada executarii pedepsei privative de libertate. Plata contributiei la bugetul asigurarilor sociale de stat se poate face din cota de 90% prevazuta la alin. (1) lit. a), repartizata pe numele persoanei condamnate.

(3) In cazul in care persoana condamnata a fost obligata la plata de despagubiri civile, care nu au fost achitate pana la data primirii in penitenciar, o cota de 50% din procentul prevazut la alin. (1) lit. a) se utilizeaza pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile.”

50. Si in acest caz legea prevede ca Administratiei Nationale a Penitenciarelor ii revine o cota de 60% din venit, iar din diferenta de 40% care apartine persoanei condamnate 50% se utilizeaza pentru repararea prejudiciului cauzat partii civile.
51. Ca si in reglementarea anterioara, continua sa prezinte relevanta masura in care procentul ramas poate fi poprit pentru executarea unor creante fiscale cuprinse in hotararile de condamnare.
52. Potrivit Legii nr.135/2010privind Codul de procedura penala, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul de procedura penala, obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare pot fi despagubirile civile, cheltuielile judiciare cuvenite partilor, cheltuielile judiciare avansate de stat, amenzile judiciare si sumele de bani confiscate si care nu au fost consemnate la unitati bancare.
53. Astfel, art. 581 dinCodul de procedura penalaprevede ca sumele de bani stabilite prin hotararea penala cu titlu de despagubiri civile si cheltuieli judiciare cuvenite partilor se executa potrivit dispozitiilor legii civile.
54. Cheltuielile judiciare avansate de stat si amenzile judiciare se pun in executare potrivit art. 577 si 578 dinCodul de procedura penalasi constituie venituri la bugetul de stat, iar executarea acestora se realizeaza conform dispozitiilor privitoare la executarea creantelor fiscale.
55. Astfel, in conformitate cu art. 46 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.80/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru desfasurarea proceselor penale, care sunt suportate de parti sau de alti participanti la proces, in conditiile prevazute deCodul de procedura penala, precum si din amenzile judiciare se constituie venit la bugetul de stat si se vireaza intr-un cont distinct de venituri al acestuia. Ministerul Finantelor Publice comunica lunar Ministerului Justitiei informatiile privind sumele virate in acest cont. Executarea silita a hotararii se efectueaza prin organele de executare din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a caror raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita a creantelor fiscale.
56. Cu privire la punerea in executare a masurilor de siguranta a confiscarii speciale si a confiscarii extinse, luate prin hotararea instantei de judecata, potrivit art. 574 lit. c) dinCodul de procedura penala, atunci cand confiscarea priveste sume de bani ce nu au fost consemnate la unitati bancare, judecatorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotararii organelor fiscale, in vederea executarii confiscarii potrivit dispozitiilor privind creantele bugetare.
57. Ca atare, destinatia cheltuielilor judiciare avansate de stat, a amenzilor judiciare si a sumelor de bani confiscate care nu au fost consemnate la unitati bancare le califica, in mod evident, ca fiind drepturi patrimoniale rezultate dintr-un raport de drept material fiscal, asa incat, in mod firesc, sunt aplicabile dispozitiileCodului de procedura fiscalareferitoare la executarea silita a acestor creante.
58. In consecinta, despagubirile civile, amenzile judiciare, cheltuielile judiciare avansate de stat, cheltuielile judiciare cuvenite partilor si sumele de bani confiscate ce nu au fost consemnate la unitati bancare au fie natura unor creante civile, fie natura unor creante fiscale.
59. Dintre acestea, pe calea recursului in interesul legii se solicita a se stabili masura in care poprirea poate fi infiintata pentru recuperarea amenzilor judiciare, a cheltuielilor judiciare avansate de stat si a sumelor de bani confiscate ce nu au fost consemnate la unitati bancare.
60. Art. 781 alin. (1) teza I dinCodul de procedura civilaprevede ca sunt supuse urmaririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile, datorate debitorului ori detinute in numele sau de o a treia persoana sau pe care aceasta din urma i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente.
61. Asadar, pentru infiintarea popririi, trebuie sa se constate existenta a doua raporturi juridice: unul intre creditorul popritor si debitor, iar altul intre debitor si un tert, raport in care tertul este debitor al celui urmarit de catre creditorul popritor.
62. In chestiunea de drept supusa dezlegarii prin recursul in interesul legii primul raport juridic are drept parti pe titularul creantei fiscale, in calitate de creditor popritor, si pe inculpatul condamnat la plata acesteia, in calitate de debitor.
63. In al doilea raport juridic sunt parti condamnatul care, in urma muncii prestate, are dreptul sa primeasca suma de bani aratata la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr.254/2013, in calitate de creditor, si administratia penitenciarului unde condamnatul executa pedeapsa, in calitate de debitor.
64. Administratia penitenciarului poate avea calitatea de tert poprit pentru veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestata, in cota aratata la textul sus-mentionat, intrucat veniturile sunt incasate de catre administratia penitenciarului in care se afla persoana condamnata si tot ea le repartizeaza in cotele prestabilite prin acelasi text de lege.
65. Potrivit art. 70 alin. (4) din Legea nr.254/2013, cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor condamnate pentru munca prestata pot fi folosite pentru:

„a) exercitarea dreptului de petitionare, a dreptului la corespondenta si a dreptului la convorbiri telefonice;

1. b) fotocopierea documentelor de interes personal;
2. c) efectuarea examenului medical prevazut la art. 72 alin. (4);
3. d) derularea contractului de asigurare in conditiile art. 87 alin. (2);
4. e) repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispozitie de administratia penitenciarului;
5. f) recuperarea cheltuielilor avansate de administratia penitenciarului, in conditiile art. 60 alin. (3), art. 64 alin. (5) si art. 72 alin. (5);
6. g) cumpararea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri;
7. h) plata transportului pana la domiciliu, la punerea in libertate;
8. i) indeplinirea obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare.”
9. Este de subliniat faptul ca noua reglementare include posibilitatea persoanei condamnate de a folosi cota ce ii revine din venituri pentru indeplinirea obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare.
10. Si aceasta destinatie data de legiuitor sumei este o dovada a faptului ca si in noua lege veniturile realizate de catre persoana condamnata pentru munca prestata continua sa aiba o afectatiune speciala.
11. Insa, daca in ipotezele prevazute la art. 70 alin. (4) lit. a)-h) din Legea nr.254/2013, beneficiarul veniturilor este fie condamnatul insusi sau membrii familiei sale, fie administratia penitenciarului, in situatia reglementata la lit. i), beneficiarii veniturilor sunt titularii obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare.
12. Chiar daca o interpretare restrictiva a dispozitiilor art. 781 alin. (5) lit. a) dinCodul de procedura civilaar conduce la concluzia ca nici intr-un asemenea caz sumele nu sunt supuse executarii silite prin poprire, avand in vedere ca sunt destinate unei afectatiuni speciale prevazute de lege, se apreciaza ca particularitatea ipotezei cuprinse in art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013, respectiv instituirea unei afectatiuni speciale in folosul unui tert, permite infiintarea popririi, insa doar in vederea indeplinirii destinatiei conferite de lege prin afectatiunea speciala stabilita.
13. La randul sau, persoana condamnata, in calitate de debitor al sumelor mentionate in hotararea penala care constituie titlul creditorului, poate sa execute voluntar aceste obligatii.
14. Cu alte cuvinte, atat timp cat nu se incalca destinatia pe care legea o acorda veniturilor realizate de persoana condamnata, masura in care plata se face benevol sau silit nu prezinta relevanta; din aceasta perspectiva, recunoasterea posibilitatii infiintarii popririi, dincolo de faptul ca nu ingradeste niciun drept al persoanei condamnate, valorifica pe cel al titularului obligatiei civile stabilite prin hotararea de condamnare, neingaduind golirea sa de substanta si transformarea sa in unul iluzoriu.
15. O asemenea abordare respecta pe deplin drepturile si libertatile persoanelor condamnate, inclusiv dreptul de proprietate privata, analizat in materia executarii silite de catre Curtea Constitutionala, care a retinut ca finalitatea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a II-a din Constitutia Romaniei, republicata, consta in asigurarea realizarii dreptului de proprietate ca drept subiectiv fundamental, intr-o dimensiune rezonabila, de natura a asigura si respectarea drepturilor si intereselor legitime ale altor subiecte de drept carora statul este tinut, in egala masura, sa le acorde protectie.
16. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 dinCodul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 62 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, stabileste ca veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate nu pot fi poprite pentru executarea unor creante fiscale.

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 87 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, stabileste ca veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate in executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executarea unor creante fiscale stabilite prin hotararile de condamnare.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 4 aprilie 2016.

-****-

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

IONUT MIHAI MATEI

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 405 din data de 30 mai 2016