Insolventa. Obligarea de a suporta cu averea personala intregul pasiv al debitorului. Ne/suspendare pentru existenta unui dosar penal
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia nr. 374/2018
Sedinta publica din data de 15 februarie 2018
Asupra recursului de fata:
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Insolventa. Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti la data de 23.01.2015 sub nr. x/101/2013/a1, reclamantul SC A. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolventa B. a chemat in judecata paratul C. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului sa suporte cu averea personala intregul pasiv al debitorului.
Tribunalul Mehedinti – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal prin sentinta nr. 126/2016 din 08 aprilie 2016, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, invocata de parat; a admis actiunea formulata de reclamantul SC A. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolventa B. in contradictoriu cu paratul C. si a obligat paratul sa suporte din averea personala pasivul neacoperit al debitoarei pana la concurenta sumei de 1.188.222 lei, conform tabelului definitiv de creante.
Impotriva sentintei nr. 126/2016 din 08 aprilie 2016 a Tribunalului Mehedinti, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a declarat apel paratul C. inregistrat pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia, sectia a II-a civila.
Prin incheierea din data de 01 martie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, sectia a II-a civila, in baza dispozitiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea solutionarii apelului declarat de paratul C. ce face obiectul dosarului nr. x/2013 al Curtii de Apel Alba Iulia pana la solutionarea definitiva a dosarului penal nr. x/2014 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Craiova.
Impotriva incheierii din 01 martie 2017 a Curtii de Apel Alba Iulia, sectia a II-a civila, paratul C. a declarat recurs fara a indica temeiul de drept pe care se intemeiaza.
In argumentarea cererii de recurs, recurentul-parat, a sustinut, in esenta, ca desi instanta aminteste ca pasivul invocat provine de la un unic creditor, ce s-a constituit parte civila in dosarul penal, omite sa observe ca sumele sunt diferite, temeiurile sunt diferite si nici unicul creditor ANAF nu si-a exprimat un punct de vedere, in sensul suspendarii facultative a cauzei, instanta enumerand de o maniera schematica si fara a explicita printr-o motivare, 5 ipoteze care au condus-o sa adopte aceasta masura.
Recurentul-parat arata ca nu exista o inraurire hotaratoare a hotararii ce se va da in cauza penala asupra apelului dedus judecatii Curtii de Apel Alba Iulia, cele doua dosare fiind diferite si fara influenta reciproca.
Recurentul parat considera ca urmarirea penala nu este inceputa pentru vreo infractiune incidenta ori pedinte, nefiind incidente in cauza nici celelalte cazuri prevazute de lege, faptele penale retinute in rechizitoriu neavand nicio legatura, cu atat mai putin o inraurire hotaratoare asupra apelului dedus judecatii Curtii de Apel Alba Iulia – insolventa.
In opinia recurentului-parat suspendarea facultativa a judecarii cauzei pentru motivul ca „desfasurarea de catre paratul C., inculpat in dosarul penal nr. x/2014, de acte de administrare a debitoarei A. SRL”, nu face decat sa infranga prezumtia de nevinovatie, afectand dreptul la un proces echitabil, atat timp cat nici rechizitoriul nu retine si nu expliciteaza desfasurarea de acte de administrare de catre C.
In ce priveste motivul care a condus la suspendarea cauzei, respectiv „legalitatea constituirii in Sfantul Vicentiu si Grenadine a societatii D., inscrisa ca administrator social al debitoarei SC A. SRL” recurentul parat sustine ca acuzatiile din penal nu privesc acest aspect, instanta enuntand o pretinsa acuzatie ce nu este retinuta in rechizitoriu.
Totodata, recurentul parat sustine ca din rechizitoriul si probele administrate nu rezulta ca sfera acuzatiei penale ar privi modalitatea sau raspunderea tinerii evidentei contabile in privinta lui C., iar enumerarea neexplicata a acestei situatii, nu poate intruni exigentele dispozitiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Recurentul parat sustine ca nu se justifica suspendarea judecarii apelului, pentru incidenta unei cauze penale, constand in identificarea unei persoane, in conditiile in care nu este formulata o acuzatie penala de aceasta natura, iar persoana este identificata de o maniera clara, necontestata nici de catre parchet, drept fiind E., iar prin suspendarea cauzei, instanta de apel se afla intr-o situatie de negare a judecatii.
Dupa redarea dispozitiilor legale privind suspendarea facultativa, recurentul parat considera ca imprejurarea ca acest caz de suspendare a judecarii cauzei civile este una facultativa, lasata la latitudinea instantei, nu ar trebui sa o transforme intr-o suspendare arbitrara a cursului judecatii unui litigiu civil, ci instanta ar trebui sa se preocupe de stabilirea corecta si deplina a imprejurarilor deduse judecatii si de apreciere asupra utilitatii, necesitatii si oportunitatii dispunerii acestei masuri.
Recurentul parat considera ca in cauza nu este incident principiul:
” penalul tine in loc civilul” si nici principiul:
” dupa ce o cale a fost aleasa, nu este admis sa se recurga la alta”, intrucat hotararea prin care se va solutiona cauza civila, nu va avea autoritate de lucru judecat in cauza penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia, iar constituirea de parte civila in fata organului de urmarire penala, nu s-a raportat la prejudiciul din prezenta cauza.
Recurentul parat sustine ca analiza necesitatii si oportunitatii masurii judecarii litigiului civil este determinata in cauza si de obligatia instantei de interpretare conforma a art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, cu garantia sa procesuala esentiala – judecarea cauzei intr-un termen rezonabil, obligatie imposibil de indeplinit in situatia mentinerii suspendarii pana la solutionarea definitiva a cauzei penale.
In continuarea motivarii recurentul parat a prezentat opinii privind interpretarea dispozitiilor art. 6 si art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului solicitand ca in solutionarea prezentului recurs sa se tina cont de dispozitiile art. 413 alin. (2) si alin. (3) C. proc. civ., avand in vedere ca procesul penal se afla in camera preliminara si ca pana la epuizarea judecarii cauzei pe fond, in caile ordinare si caile extraordinare de atac, durata procesului penal pana la solutionarea definitiva va fi una considerabila, de ani de zile.
Tot in continuarea motivarii, pentru a arata ca nu exista nicio tangeta si nicio legatura intre obiectul dedus judecatii apelului dosarului x/2013 si obiectul dosarului penal x/2016, recurentul-parat a prezentat o explicitare a acuzatiilor cu o relationare la inexistenta legatura intre penal si civil.
Prin intampinarea depusa la dosar intimata-reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar CII B. a depus intampinare prin care a invocat netimbrarea recursului si pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la intocmirea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului, prin raport constatandu-se ca recursul este admisibil.
Prin incheierea din camera de consiliu din data de 14 septembrie 2017, in unanimitate, potrivit dispozitiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursurilor a fost comunicat partilor la data de 18 septembrie 2017.
Prin incheierea din data de 16 noiembrie 2017 Inalta Curte de Casatie si Justitie, a respins exceptia netimbrarii, admis in principiu recursul declarat de recurentul – parat C. impotriva incheierii din 01 martie 2017 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia, sectia a II-a civila, si a acordat termen la data de 15 februarie 2018, in sedinta publica, cu citarea partilor.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, retine ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanta poate suspenda judecata cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza a se da, daca legea nu prevede altfel.
Dispozitiile legale sus-mentionate reglementeaza un caz de suspendare facultativa a judecarii unei cauze, caz ce intervine cand sunt indeplinite cumulativ cerintele ca: urmarirea penala sa fi inceput fata de una dintre partile litigiului, pentru o fapta care ar avea consecinte determinante asupra solutionarii actiunii civile pendinte.
Suspendarea legala prevazuta de art. 413 C. proc. civ. reprezinta un incident ivit in derularea activitatii de judecata, de natura a temporiza curgerea fireasca a acesteia, ce trebuie sa se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, avand un caracter facultativ.
Imprejurarea ca acest caz de suspendare a judecarii unei cauze civile este una facultativa, lasata, deci, la latitudinea instantei, nu ar trebui insa sa o transforme intr-o suspendare arbitrara a cursului judecarii unui litigiu civil, ci instanta ar trebui sa se preocupe de stabilirea corecta si deplina a imprejurarilor deduse judecatii.
In plus, instanta sesizata cu solutionarea unei astfel de cereri, chiar daca va constata indeplinirea cerintelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilitatii, necesitatii si oportunitatii dispunerii acestei masuri, in contextul derularii raporturilor juridice dintre parti.
Astfel, nu doar indeplinirea conditiei de tip obiectiv – inceperea urmaririi penale in personam – trebuie sa fie retinuta, ci acesteia trebuie sa i se adauge indeplinirea cerintei legale, ce este supusa aprecierii instantei, ca cercetarea penala sa fi inceput pentru o fapta care ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a se pronunta in litigiul civil cu care este investita.
Limitele obiective ale cauzei, astfel cum au fost determinate prin efectul general al introducerii cererii de chemare in judecata, sunt constituite de obligarea paratului C. sa suporte cu averea personala intregul pasiv al debitorului.
In cauza, suspendarea judecarii cauzei de catre instanta de apel a fost determinata de existenta la dosar a rechizitoriului emis la data de 08 decembrie 2016 de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova, din care a rezultat ca C. este cercetat in stare de libertate si s-a dispus trimiterea in judecata a acestuia, pentru savarsirea unei infractiuni de evaziune fiscala, de complicitate la evaziune fiscala, de spalare a banilor, de delapidare si de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Pentru pronuntarea solutiei suspendarii, s-a retinut ca hotararea ce se va pronunta in dosarul penal va avea o influenta semnificativa asupra solutiei din prezentul dosar prin dezlegarile ce le va da cu privire la desfasurarea de catre paratul C., inculpat in dosarul penal nr. x/2014 de acte de administrare a debitoarei SC A. SRL; legalitatea constituirii in Sfantul Vicentiu si Grenadine a societatii D., inscrisa ca administrator social al debitoarei SC A. SRL; modalitatea si raspunderea tinerii evidentei contabile a societatii debitoare in conformitate cu legea si identificarea persoanei care a dispus si a modalitatii prin care s-a dispus de activele debitoarei, inclusiv sub aspectul ridicarii de sume de bani din conturile debitoarei.
Or, in opinia instantei de recurs, infractiunile pentru care paratul C. este inculpat in dosarul nr. x/2014 nu au o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea, cata vreme obiectul cererii de chemare in judecata cu care a fost investita instanta civila il reprezinta exclusiv obligarea paratului sa suporte cu averea personala intregul pasiv al debitorului.
Totodata este de remarcat faptul ca prezenta cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti la data de 23.01.2015, inregistrare efectuata cu mult dupa punerea in miscare a actiunii penale in rem din dosarul penal nr. x/2014, fara ca judecatorul sindic sa considere ca existenta dosarului penal are ori ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce se va pronunta.
Nu este lipsit de relevanta nici faptul ca la momentul solutionarii cauzei in prima instanta, dosarul penal exista, iar instanta de fond nu a considerat ca existenta cauzei penale ar putea genera suspendarea cauzei civile.
In consecinta, retinand incidenta in cauza a motivului de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Inalta Curte de Casatie si Justitie va admite recursul in temeiul dispozitiilor art. 496 si art. 497 din acelasi cod, va casa incheierea recurata si va dispune trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru continuarea judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul – parat C. impotriva incheierii din 01 martie 2017 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia, sectia a II-a civila.
Caseaza decizia recurata si trimite cauza la aceeasi instanta pentru continuarea judecatii.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 15 februarie 2018.