Insolventa. Constructii. Obligarea pârâtei la deblocarea din contul sau bancar a garantiiei de buna executie pentru lucrarile efectuate
Obligarea pârâtei la deblocarea din contul sau bancar deschis la B.R.D. Sucursala U. a sumei totale de 161.535,54 lei reprezentând 30% din valoarea garantiilor de buna executie pentru lucrarile efectuate in baza contractelor de executie de lucrari nr. 5666 din 10 aprilie 2004 si nr. 7743 din 25 aprilie 2005, motivând ca s-a incheiat procesul-verbal de receptie finala la terminarea lucrarilor.
Conform art. 292 teza a II-a C. proc. civ., instanta de apel incuviinteaza si administreaza probele a caror necesitate rezulta din dezbateri, iar conform art. 295 alin. (2) C. proc. civ. va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca le considera ca fiind necesare pentru solutionarea cauzei.
Solicitarea de catre apelanta a incuviintarii probei cu expertiza cu aceleasi obiective la care a raspuns expertiza tehnica in constructii administrata la instanta de fond nu constituie o proba noua in sensul art. 292 si 295 C. proc. civ., ci o refacere a probei cu expertiza deja administrata in fata instantei de fond, iar aprecierea asupra necesitatii ei pentru solutionarea cauzei este atributul exclusiv al instantei de apel, neputându-se sustine ca prin respingerea motivata a acesteia s-ar fi incalcat dreptul la aparare.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 4164 din 26 noiembrie 2013
Prin sentinta nr. 18256 din 19 octombrie 2011, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila, a respins actiunea formulata de reclamanta SC L.2001 SRL, prin lichidator judiciar SCP T.A. SPRL in contradictoriu cu pârâta S.R.T., ca neintemeiata.
Prin actiunea formulata reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la deblocarea din contul sau bancar deschis la B.R.D. Sucursala U. a sumei totale de 161.535,54 lei reprezentând 30% din valoarea garantiilor de buna executie pentru lucrarile efectuate in baza contractelor de executie de lucrari nr. 5666 din 10 aprilie 2004 si nr. 7743 din 25 aprilie 2005, motivând ca s-a incheiat procesul-verbal de receptie finala la terminarea lucrarilor.
Instanta de fond, pe baza probelor administrate, a retinut ca potrivit art. 11.1 din contractul de executie lucrari nr. 5666 din 10 aprilie 2004, din cuantumul garantiei reprezentând 5% din pretul contractului, 70%, respectiv suma de 376.679,24 lei s-a deblocat, urmare adresei nr. 26423 din 16 ianuarie 2006 emisa de pârâta, fiind semnat procesul-verbal la terminarea lucrarilor, dupa receptia lor de catre o comisie de specialisti din SRTV.
Retinând insa ca procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor incheiat in data de 25 august 2006 nu echivaleaza cu procesul-verbal de receptie finala mentionat in teza finala a art. 10.1 si 11.1 din cele doua contracte, cererea de deblocare a diferentei de 30% din garantie a fost respinsa.
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, prin decizia nr. 335 din 11 septembrie 2012, a respins apelul declarat de reclamanta ca nefondat.
Criticile apelantei privind incalcarea rolului activ al judecatorului reglementat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. intrucât judecatorul trebuia sa completeze probele neindestulatoare, gresit fiindu-i respinse ca tardive obiectiunile la raportul de expertiza, raport care nu lamureste speta, si cele privind mentiunea incheierii procesului-verbal de receptie finala la 28 octombrie 2010, au fost inlaturate de instanta de apel.
In considerentele deciziei s-a retinut ca ambele contracte contin clauze de buna executie prin care s-a fixat procentul de 5% din pretul conventiei drept cuantum al garantiei, ca la data de 22 decembrie 2005 s-a receptionat obiectivul contractat si s-a dispus deblocarea cotei de 70% din garantie.
Ca potrivit procesului-verbal de receptie intocmit la 23 august 2006, la terminarea lucrarilor au mai ramas de executat lucrari si ca pârâta a fixat data de 28 decembrie 2010 pentru intrunirea comisiei de receptie finala când s-a intocmit procesul-verbal de receptie, dar in care comisia a consemnat „neadmiterea” receptiei finale pâna la efectuarea tuturor lucrarilor ramase de executat conform anexei 1 la acest proces-verbal.
Nefiind intrunite cerintele pentru deblocarea diferentei de 30% din cuantumul garantiei de buna executie in lipsa semnarii de ambele parti a unui proces-verbal de receptie finala dupa doi ani de la terminarea lucrarilor contractate, cererea reclamantei cu acest obiect corect s-a apreciat ca neintemeiata prin sentinta.
Cât priveste expertiza efectuata la instanta de fond, in decizia asupra apelului se sustine ca aceasta se coroboreaza cu materialul probator administrat in cauza, reclamanta nesolicitând efectuarea alteia, iar in caile de atac partile nu pot invoca omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus si administrat in conditiile legii conform art. 129 alin. (51) C. proc. civ.
Prin incheierea interlocutorie din 08.05.2012, instanta de apel a respins cererea de administrare a probei cu expertiza tehnica judiciara formulata de apelanta, ca neintemeiata, cu motivarea ca fata de actele si lucrarile din dosarul primei instante si având in vedere obiectul cererii de chemare in judecata nu se mai impune efectuarea unei alte expertize cu aceleasi obiective ca cea administrata in fata tribunalului. Incheierea consemneaza recunoasterea reprezentantului apelantei a faptului neexecutarii tuturor lucrarilor contractate si a precizarii ca acestea nu vor mai putea fi realizate deoarece societatea pe care o reprezinta se afla in insolventa.
In contra deciziei mentionate si a incheierii instantei de apel din 08.05.2012, interlocutorie, a declarat recurs reclamanta SC L. 2001 SRL prin lichidator judiciar SCP T.A. SPRL, in temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., solicitând, in principal, anularea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal in vederea discutarii obiectiunilor si refacerii raportului de expertiza administrat in cauza, subsidiar, schimbarea in tot a hotarârii cu consecinta admiterii cererii de chemare in judecata.
Recurenta si-a dezvoltat recursul sub aspectele care urmeaza:
1. Gresita solutionare a criticii respingerii ca tardive a obiectiunilor la expertiza si incalcarea dreptului la aparare prin respingerea cererii de incuviintare a probei cu expertiza de instanta de apel.
A aratat recurenta ca a solicitat si in apel proba cu expertiza, cerere neincuviintata de instanta cu motivarea ca nu a prezentat noi documente si argumente in sustinerea cererii desi argumentul era respingerea ca tardiva a obiectiunilor de catre prima instanta, cererea de termen pentru studierea raportului formulata de ambele parti fiind respinsa, iar cererea de amânare in baza art. 1551 C. proc. civ. fiind si ea respinsa de instanta de fond.
2. Incalcarea rolului activ al judecatorului. Gresit instanta de apel a solutionat motivul constând in incalcarea rolului activ de catre prima instanta intrucât critica nu a constat in omisiunea judecatorului de a dispune din oficiu o proba ci in respingerea ca tardive a obiectiunilor la expertiza desi pârâta a fost de acord cu o parte din acestea.
Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 introducând o noua ipoteza, instituind pentru instanta si atributul completarii probelor atunci când ele sunt neindestulatoare, dispozitia fiind una imperativa.
Desi obiectiunile depuse de reclamanta au fost respinse ca tardive, raportul de expertiza urma a fi completat si lamurit prin grija instantei in temeiul rolului activ, expertiza nelamurind speta, sentinta nefiind intemeiata pe aceasta.
3. Instanta de apel a ignorat intelesul lamurit al unor acte deduse judecatii si a nesocotit dispozitiile legale incidente.
Recurenta-reclamanta si-a indeplinit obligatia de reparare a lucrarilor, iar conform prevederilor art. 32 din H.G. nr. 273/1994, art. 3.2, 11.1, 10.1 din contract s-a incheiat procesul-verbal de receptie finala la 28 octombrie 2010 semnat, la dosar neexistând dovezi ca la data de 23 decembrie 2008, (termenul de expirare a garantiei) erau necesare lucrari de refacere sau ca la data de 21 august 2008 s-au constatat lucrari degradate ce necesita lucrari de refacere, ca la data efectuarii raportului de expertiza in 2011 necesitatea refacerii lucrarilor degradate s-a constatat din documente provenind de la pârâta.
Recursul nu este fondat.
Recurenta-reclamanta si-a incadrat dezvoltarea criticilor mai sus evocate in dispozitiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., sub trei aspecte, conform propriei subdiviziunii: 1. incalcarea dreptului la aparare cât priveste argumentatia respingerii cererii de incuviintare a probei cu expertiza solicitata in apel; 2. solutionarea gresita de instanta de apel a criticii incalcarii rolului activ de catre prima instanta; 3. ignorarea de catre instanta de apel a intelesului lamurit al unor acte deduse judecatii si a nesocotirii dispozitiilor legale incidente.
1. Se constata ca prima instanta, la termenul din 30 martie 2011, a incuviintat reclamantei-recurente probele cu inscrisuri, interogatoriul pârâtei si expertiza tehnica in constructii, stabilind si obiectivele expertizei.
Raportul de expertiza a fost depus in trei exemplare la data de 9 septembrie 2011, atasându-se si dovada convocarii partilor, pentru termenul din 28 septembrie 2011.
Constatând la termenul din 28.09.2011 ca raportul de expertiza a fost depus cu respectarea art. 209 C. proc. civ., cu mai mult de 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata, prima instanta a respins cererea partilor de amânare pentru a lua cunostinta de raportul de expertiza dar a amânat judecarea cauzei si a acordat termen la 12 octombrie 2011 in temeiul art. 155 C. proc. civ., la cererea ambelor parti, sustinerea recurentei in sensul ca aceasta cerere i-a fost respinsa fiind asadar contrara realitatii.
La termenul acordat, prima instanta a respins ca tardiv formulate obiectiunile reclamantei la raportul de expertiza si, socotindu-se lamurita conform art. 212 alin. (1) C. proc. civ., a acordat cuvântul pe fond.
2. Se constata ca reclamanta a criticat in apel respingerea obiectiunilor ca tardive sub temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., iar in recurs incalcarea dreptului la aparare sub motivul art. 304 pct. 5 intrucât instanta de apel a avut in vedere o alta motivare si nu i-a incuviintat administrarea aceleiasi probe cu expertiza.
Aceasta critica nu poate fi primita deoarece instanta de apel s-a raportat la prevederile legale care reglementeaza procedura incuviintarii si administrarii probei cu expertiza judiciara si care nu refera la obiectiuni ci la o alta expertiza.
Astfel, conform art. 212 alin. (2) C. proc. civ., expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii.
In raport de acest text de lege prima instanta a respins ca tardiv formulate obiectiunile la al doilea termen dupa depunerea expertizei, iar in baza alin. (1) al art. 212 C. proc. civ. s-a socotit lamurita prin expertiza facuta si nu a dispus, din oficiu, intregirea expertizei sau o noua expertiza, aspect la care face referire motivarea deciziei din apel, prin raportare la art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
3. Cât priveste cererea de incuviintare a probei cu expertiza in apel, se constata ca prin motivele de apel reclamanta a solicitat generic incuviintarea-administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori si expertiza tehnica in constructii, cu aceleasi obiective ca acelea de la prima instanta.
La termenul din 8 mai 2012, apelanta-reclamanta a depus obiectivele expertizei precizând ca sunt aceleasi cu cele depuse la fond intrucât nu i s-a acordat termen pentru a lua la cunostinta de raportul de expertiza, ci s-a acordat termen la cererea partilor.
Instanta de apel prin incheierea pronuntata la acest termen a respins cererea de administrare a probei cu expertiza tehnica cu aceleasi obiective la care a raspuns expertiza administrata in fata instantei de fond având in vedere actele si lucrarile din dosarul primei instante si obiectul cererii de chemare in judecata.
Conform art. 292 teza a II-a C. proc. civ., instanta de apel incuviinteaza si administreaza probele a caror necesitate rezulta din dezbateri, iar conform art. 295 alin. (2) C. proc. civ. va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca le considera ca fiind necesare pentru solutionarea cauzei.
Solicitarea de catre apelanta a incuviintarii probei cu expertiza cu aceleasi obiective la care a raspuns expertiza tehnica in constructii administrata la instanta de fond nu constituie o proba noua in sensul art. 292 si 295 C. proc. civ., ci o refacere a probei cu expertiza deja administrata in fata instantei de fond, iar aprecierea asupra necesitatii ei pentru solutionarea cauzei este atributul exclusiv al instantei de apel, respingerea motivata a acesteia prin incheierea din 8 mai 2012 fiind legala.
Ca atare, sustinerea recurentei ca astfel dreptul sau la aparare ar fi fost incalcat nu se sustine.
4. Nici critica privind solutionarea de catre instanta de apel a motivului rolului activ al tribunalului nu poate fi primita.
Se impune observatia ca dezvoltarea acestei critici refera la motivarea de catre instanta de apel a respingerii motivului de apel având ca obiect incalcarea de catre prima instanta a rolului activ, iar o atare dezvoltare nu se incadreaza in motivul de recurs caruia ii este subsumata, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ci s-ar putea incadra, daca s-ar intruni ipotezele legii, in art. 304 pct. 7 C. proc. civ., lipsa motivarii sau contrarietate de considerente, ipoteze care nu sunt insa intrunite prin dezvoltarea acestei critici.
5. Sub aspectul legalitatii invocarii de catre instanta de apel a dispozitiilor art. 129 alin. (51) C. proc. civ., din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Inalta Curte constata ca acest text de lege a fost corect aplicat deoarece distinctia pe care o opereaza recurenta intre dispunerea de probe din oficiu si dispunerea de catre judecator a completarii probelor nu are ca rezultat o diferenta de tratament juridic din perspectiva art. 129 alin. (51), fiind evident ca, si intr-o situatie si in cealalta, dispunerea o ordona judecatorul din oficiu, ca ambele ipoteze se afla sub aceeasi conditie dispusa imperativ de alineatul 5, care le precede: „Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului”.
Or, astfel cum s-a aratat mai sus, prima instanta s-a socotit lamurita cu expertiza pe care a administrat-o, apreciind ca nu se impune o adresa catre expert pentru lamuriri, ca, prin urmare, din perspectiva art. 212 alin. (1) C. proc. civ. nu este necesara intregirea expertizei sau o noua expertiza.
6. Nici ultima critica nu se incadreaza in motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Titrarea acestei critici: „Instanta de apel a ignorat intelesul lamurit al unor acte deduse judecatii si a nesocotit dispozitiile legale incidente”, vizeaza motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.
Se constata insa, pe de o parte, ca recurenta a dezvoltat o atare critica in fata instantei de apel, iar obiectul recursului este verificarea deciziei recurata, ca, in mod identic ca si in apel refera numai la continutul art. 32 din H.G. nr. 273/1994, la art. 3.2, 11.1 din contractul 5666/2004 si 10.1 din contractul 7743/2005 in prefatarea concluziei ca la dosar nu exista probe care sa confirme necesitatea lucrarilor de refacere sau constatare a unor lucrari degradate.
Ca atare, dezvoltarea acestei critici vizând probatoriul administrat, iar nu o critica concreta de nelegalitate nu permite incadrarea in vreunul din motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 C. proc. civ., examinarea ei pe fond reprezentând, evident, incalcarea acestei dispozitii legale dar si afectarea echilibrului procesual al partilor care da continut si sens sintagmei conventionale ”proces echitabil”.
Pe de alta parte, se observa ca dezvoltarea acestei „critici” este facuta in abstract, fara nicio trimitere la decizia recurata care a raspuns sustinerilor reclamantei astfel cum rezulta din istoricul evocat, in sensul ca la procesul-verbal de receptie finala din 28 decembrie 2010, comisia de receptie a atasat o Anexa cu lucrari ramase de executat, iar procesul-verbal consemneaza neadmiterea receptiei pâna la efectuarea tuturor lucrarilor ramase de executat conform Anexei.
In concluzie, in considerarea celor ce preced, Inalta Curte a respins recursul declarat de reclamanta impotriva deciziei pronuntata la 11.09.2012 si a incheierii interlocutorii din 08.05.2012, ca nefondat.